Monopolul cu discriminare de pret

Monopolul cu discriminare de pret

Pana aici s‑a presupus ca monopolistul, atunci cand vinde o anumita cantitate din bunul pe care‑l produce si‑l ofera in exclusivitate, practica un pret unic, pentru fiecare unitate, indiferent cine il va cumpara.

Sa ne reintoarcem insa la capitolul anterior si sa reanalizam datele oferite in tabelul 6.2. din paragraful 6.2.3. ‑ 'Surplusul vanzatorilor si al cumparatorilor'. Ce rezulta din coloana 2, randurile 5‑12 din tabel ? Ca existau cumparatori dispusi sa achizitioneze bunul respectiv si la preturi mai mari decat cel care s‑a fixat prin mecanismul realizarii echilibrului pietei. 60 mii de bucati s‑ar fi putut vinde si la 240 u.m./buc. La 220 u.m./buc. s‑ar fi putut vinde 100 mii buc. s.a.m.d.

Avand posibilitatea sa domine piata bunului respectiv, monopolistul isi da seama ca, daca ar putea practica niveluri de pret diferite la vanzarea produsului sau, si‑ar mari veniturile, preluand pe aceasta cale o parte din surplusul cumparatorilor. Discriminarea de pret apare atunci cand monopolistul practica preturi diferite pentru unitati din acelasi produs, pentru motive care nu tin de diferente de cost in obtinerea lor4.

Deci, nu toate diferentele de pret practicate pentru un acelasi bun intra in categoria discriminarii. Reducerile de pret oferite pentru contractarea unei cantitati mai mari, diferentele intre preturile cu ridicata si  cele cu amanuntul, variatia preturilor in functie de perioada in care sunt oferite bunurile sau serviciile nu sunt discriminari de pret, deoarece pot fi determinate de variatii ale costurilor.

Discriminarea de pret are in vedere doar importanta pe care cumparatori diferiti o acorda produsului respectiv. Ea se poate prezenta ca discriminare pe o piata, intre unitati ale aceluiasi bun, ca discriminare intre piete, cand pe o piata in sens spatial se practica un pret diferit fata de cel de pe o alta piata, sau ca o discriminare de pret perfecta, cand fiecare unitate ar fi vanduta la un pret diferit. Daca monopolistul ar reusi sa practice aceasta ultima forma, profitul sau ar fi cel mai ridicat, deoarece ar reusi sa preia in intregime surplusul cumparatorilor.

Astfel, folosind exemplul din tabelul 6.2., daca oferta ar fi a unui singur producator, al carui produs ar avea un cost marginal de 70 u.m. pe fiecare unitate din cantitatea oferita, vanzand cele 700 mii bucati la un pret unic, cel de echilibru, de 80 u.m./buc, profitul total ar fi de (80‑70)x700 mii = 7 milioane u.m. Daca ar reusi sa vanda insa primele 205 mii buc. la pretul pe care erau dispusi sa‑l accepte cumparatorii, de 180 u.m./buc., urmatoarele 145 mii buc. la pretul de 140 u.m./buc., iar restul de 350 mii buc. la pretul de 80 u.m./buc., profitul total ar deveni (180‑70) x 205 mii + (140-70) x 145 mii + (80-70) x 350 mii = 22,55 milioane + 10,15 milioane + 3,5 milioane = 36,2 milioane. Profitul ar creste deci cu 29,2 milioane u.m., diferenta pe care monopolistul o sustrage din surplusul cumparatorilor prin aceasta metoda, a discriminarii de pret. Daca ar fi practicat toate cele 9 niveluri de pret (de la pozitia 4 la pozitia 12 din tabelul nr. 6.2.) pentru cantitatile corespunzatoare anticiparilor cumparatorilor ‑ adica daca ar fi practicat discriminarea de pret perfecta ‑ intregul surplus al cumparatorilor ar fi revenit sub forma de profit de monopol producatorului ofertant unic.

Discriminarea de pret insa nu este posibila decat daca sunt indeplinite doua conditii:

vanzatorul sa poata face distinctie intre unitatile succesive cumparate de catre un singur cumparator sau

cumparatorii discriminati sa fie separati perfect pe categorii, astfel incat revanzarea intre aceste categorii sa nu fie posibila.

Prima conditie ar putea fi indeplinita, de exemplu, de o companie de furnizare a energiei electrice prin folosirea contoarului. A doua este mai greu de indeplinit. Un magazin nu poate practica, de exemplu, pentru acelasi produs, un pret mai mare pentru un om de afaceri prosper si un pret mai mic pentru un om de rand. Mai intai, fiindca nu este atat de usor sa identifici pe cel caruia i s‑ar putea pretinde un pret mai mare, iar apoi fiindca in fata acestei discriminari el ar putea apela la cel de‑al doilea pentru a‑si face cumparaturile. Nu aceeasi situatie ar fi in cazul  serviciilor prestate de un chirurg, care‑si cunoaste pacientii, iar acestia nu se pot substitui. De aceea, pentru aceeasi interventie chirurgicala, medicul poate pretinde un tarif mai mare omului de afaceri decat omului de rand.

Discriminarea de pret va avea doua consecinte esentiale:

‑ veniturile totale obtinute de ofertantul monopolist vor fi mai mari decat in cazul practicarii unui pret unic;

‑ productia oferita si vanduta pe piata va fi de asemenea mai mare decat in cazul pretului unic.

Cresterea veniturilor monopolistului pe seama preluarii unei parti din surplusul consumatorului ar parea indezirabila. Insa, faptul ca prin discriminarea de pret se ajunge la o productie mai mare decat in cazul monopolului cu pret unic poate favoriza si pe cumparatorii cu o putere de cumparare mai scazuta, permitandu‑le accesul la un produs pe care nu si l‑ar fi putut obtine la nivelul de pret maximizator al profitului monopolistului.