|
|
|
BUNURILE PROPRII
Bunurile proprii reprezinta exceptia de la regula comunitatii de bunuri. In anumite situatii, chiar daca bunul a fost dobandit in timpul casatoriei, dar este folosit de catre unul dintre soti pentru uzul personal sau pentru exercitarea unei profesii, acesta devine bun proprii.
Sunt bunuri proprii ale fiecarui sot:
a. bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei. Sotii sunt coproprietari asupra bunurilor dobandite de ei inainte de incheierea casatoriei ceea ce inseamna ca ele sunt bunuri proprii, chiar daca fac obiectul proprietatii comune pe cote-parti.
b. bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara de cazul in care dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune. Bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie in timpul casatoriei devin bunuri proprii datorita caracterului personal al dobandirii lor. Daca bunurile dobandite prin mostenire ar deveni comune s-ar incalca devolutiunea succesorala stabilita de lege. In ceea ce priveste liberalitatile, acestea sunt acte cu titlu gratuit facute in considerarea persoanei gratificate.
Astfel, bunurile dobandite prin donatie si legat sunt bunuri proprii intrucat se tine cont de vointa dispunatorului. Bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, fie ca este vorba de donatie directa, indirecta, deghizata sau dar manual.
In privinta darurilor de nunta, acestea sunt considerate bunuri comune ale sotilor deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei. Aceasta situatie este intalnita in cazul in care darurile de nunta sunt obisnuite. Cu toate acestea, daca darurile de nunta constau in sume mari de bani sau in bunuri de valoare (de exemplu, o casa) donate de catre parinti, fara sa se precizeze ca ele se fac ambilor soti, atunci bunurile sunt proprii.
c. bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti. Aceste bunuri devin proprii avand in vedere destinatia lor.
In cazul bunurilor destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, acestea sunt bunuri proprii daca au fost dobandite de catre un sot si daca sunt destinate exercitarii profesiei de catre sotul dobanditor al bunului. Aceste bunuri sunt proprii, indiferent daca ele sunt dobandite cu mijloace proprii ale sotului dobanditor sau cu mijloace comune ambilor soti.
Totusi, daca bunurile destinate exercitarii profesiei unuia din soti reprezinta obiecte de lux si au fost dobandite cu valori comune, aceste bunuri sunt comune deoarece au depasit destinatia lor matrimoniala. In cazul in care un sot exercita mai multe profesii, bunurile destinate exercitarii fiecareia dintre acestea sunt proprii, cu conditia sa fie vorba de indeletniciri cu caracter profesional.
Cand ambii soti au aceeasi profesie, bunurile pe care le folosesc pentru exercitarea ei sunt bunuri aflate in coproprietatea acestora, ele pastrandu-si caracterul de bunuri proprii.
d. bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri.
Bunurile dobandite cu titlu de premiu si recompensa sunt bunuri proprii ale sotului.
e. indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei.
Indemnizatia de asigurare sau despagubire pentru pagubele pricinuite persoanei, incasata de unul din soti, ori creantele cu privire la acestea sunt bunuri proprii intrucat sunt destinate sa repare o paguba exclusiv personala.
Indemnizatia de asigurare si despagubire se acorda pentru a se repara pagube intime legate de persoana celui vatamat. Daca prejudiciul este strans legat de persoana, despagubirea si indemnizatia sunt bunuri proprii.
f. valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
IMPARTIREA BUNURILOR COMUNE
Aceasta se poate face, in timpul casatoriei, la cererea oricaruia dintre soti sau la cererea creditorilor personali ai oricaruia dintre soti cu indeplinirea anumitor conditii prevazute de lege.
Pentru impartirea bunurilor comune trebuie sa existe motive temeinice. Existenta motivelor temeinice este apreciata de instanta judecatoreasca (de exemplu: abandonarea fortata a domiciliului comun din cauza relelor tratamente, a alungarii; varsta avansata si starea de boala a unuia din soti).
Impartirea bunurilor comune se face in timpul casatoriei, adica in intervalul cuprins intre momentul incheierii casatoriei si momentul in care oricare din soti a introdus o actiune de divort.
Impartirea bunurilor comune se poate face, daca exista motive temeinice, numai prin hotarare judecatoreasca. Prin urmare, conventiile de partajare a bunurilor comune in timpul casatoriei sunt lovite de nulitate absoluta. Actiunea pornita de catre un sot nu poate fi continuata, dupa decesul acestuia, de catre mostenitori.
Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul comun al sotilor, unde sunt si bunurile supuse partajului.
Pot fi supuse partajului numai bunurile comune existente in momentul in care se face impartirea.
Valoarea luata in calcul la efectuarea partajului bunurilor comune ale sotilor, este aceea din momentul introducerii actiunii de partaj.
Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei are caracter definitiv. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii iar bunurile ramase neimpartite, ca si cele care se dobandesc ulterior, sunt bunuri comune.
Sotii pot avea doua categorii de datorii, si anume: datorii personale si datorii comune. In consecinta, exista doua categorii de creditori: personali si comuni.
Creditorii personali nu pot urmari bunurile comune, ci numai bunurile proprii ale sotului debitor. Daca bunurile proprii ale sotului debitor nu sunt suficiente pentru acoperirea creantelor creditorilor personali, acestia pot cere impartirea bunurilor comune, prin hotarare judecatoreasca, insa numai in masura necesara acoperirii creantei. Actiunea creditorilor personali pentru impartirea bunurilor comune are caracter subsidiar. Actiunea in justitie se introduce impotriva ambilor soti, astfel incat hotararea sa le fie opozabila.
Impartirea priveste numai bunurile comune prezente ale sotilor si nu cele viitoare. Bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin bunuri proprii.
ACTELE DE ADMINISTRARE, FOLOSINTA SI DISPOZITIA ASUPRA BUNURILOR COMUNE
Potrivit principiului egalitatii dintre soti, ei hotarasc de comun acord si in deplina egalitate cu privire la administrarea, folosinta si dispozitia asupra bunurilor comune.
Aceasta regula este valabila si in cazul separatiei in fapt, in cazul disparitiei unuia dintre soti, in cazul punerii sub curatela sau al punerii sub interdictie. In cazul celui care beneficiaza de curatela sau care este pus sub interdictie, drepturile se exercita prin intermediul curatorului, respectiv tutorelui.
Oricare dintre soti este prezumat relativ a avea mandat tacit din partea celuilalt sot in indeplinirea actelor de administrare, folosinta si dispozitie cu privire la bunurile comune. Totusi, daca sotii sunt despartiti in fapt, aceasta prezumtie nu functioneaza. De asemenea, prezumtia de mandat tacit nu functioneaza in cazul actelor de dispozitie cu privire la imobile sau a donatiilor. Incalcarea limitelor mandatului tacit se sanctioneaza cu nulitatea relativa, sotul interesat avand si posibilitatea actiunii in revendicare.
Actiunea in constatare, precum si actiunile in conservare cu privire la un bun comun pot fi introduse de unul din soti, chiar si impotriva vointei celuilalt sot, pe cand actiunea in revendicare poate fi introdusa de unul din soti in limitele mandatului tacit.
Daca persoana casatorita, declarata moarta pe calea unei hotarari judecatoresti, reapare, hotararea judecatoreasca este anulata iar toate actele incheiate de celalalt sot sunt considerate ca fiind incheiate in timpul casatoriei.
ALTE CATEGORII DE BUNURI COMUNE SAU PROPRII
Partile sociale, in relatiile dintre societatea comerciala si soti, pentru capital subscris in timpul casatoriei, au ca titular pe sotul indicat in actele societatii. In relatiile dintre soti, partile sociale au ca titulari pe ambii soti daca au fost subscrise bunuri comune.
Desi in raporturile dintre banca si soti, titular al sumelor depuse este sotul indicat in livret, depunerea unor sume de bani la banca nu schimba caracterul comun sau propriu al acestora. Astfel, sumele de bani-bunuri comune isi pastreaza acest caracter prin depunerea la banca, chiar daca in livret apare ca titular un singur sot.
Sporul valorii imobilului (sub forma de constructii alaturate, invecinate, suprapuse sau simple imbunatatiri fara sa se ajunga la transformarea esentiala a bunului proprietate exclusiva a unuia dintre soti) nu conduce la calificarea bunului principal ca bun comun. In aceasta situatie, sporul ar putea fi calificat bun comun, daca mijloacele folosite au fost comune. In cazul in care se ajunge la o transformare esentiala a bunului principal printr-un spor generat de contributia ambilor soti, bunul principal devine un bun comun.
Daca mijloacele sunt bunuri proprii si exista consimtamantul celuilalt sot, constructia va fi bun propriu iar constructorul devine si superficiar. Daca nu are consimtamantul celuilalt sot, i se aplica prevederile detaliate anterior.
D aca mijloacele folosite la constructie sunt doar in parte, bunuri proprii, constructia va fi bun propriu in masura in care incorporeaza bunuri proprii si bun comun in rest, numai daca exista consimtamantul celuilalt sot.
La efectuarea partajului bunurilor comune ale sotilor trebuie luata in consideratie valoarea pe care o au aceste bunuri la data cand s-a introdus actiunea de impartire, iar nu valoarea lor de la data la care a luat nastere starea de devalmasie. In acest context, trebuie avut in vedere aspectul uzurii fizice si morale a bunurilor in perioada cat a durat starea de devalmasie. Evaluarea bunurilor se face in momentul partajarii. In cazul in care, de la despartirea in fapt, bunurile au ramas in folosinta unuia dintre soti, uzura va fi suportata de sotul care a folosit acele bunuri.
Insa, ambii soti pot beneficia de plusul de valoare al investitiilor proprii incluse in bunul respectiv. Daca sotii au folosit impreuna un bun, uzura acestuia o suporta ambii, nefiind echitabil sa o suporte numai unul din ei. Cand bunul in care s-a investit o suma proprie este folosit de catre celalalt sot fara consimtamantul celui ce a facut investitia, uzura se imputa celui care a folosit bunul, bineinteles daca se formuleaza din partea celui ce a facut investitia o atare cerere.
PARTICIPAREA SOTULUI NEPROPRIETAR LA IMBUNATATIRI SI REPARATII
Participarea sotului neproprietar la imbunatatirile sau reparatiile ce se fac unui imobil, care este bun propriu al celuilalt sot, nu duce la schimbarea naturii juridice a bunului, decat daca l-au transformat in asa masura incat in fapt el a devenit un bun nou. Daca nu a avut loc schimbarea naturii juridice a bunului, ceea ce constituie bun comun al sotilor este numai sporul de valoare pe care l-a dobandit bunul propriu ca urmare a imbunatatirilor efectuate in timpul casatoriei.
In cazurile in care printre bunurile supuse impartelii se gaseste si un autoturism, care, dupa despartirea in fapt a sotilor a fost folosit in mod exclusiv de unul din ei, valoarea care trebuie luata in considerare este cea de la data despartirii in fapt a sotilor si nu cea de la data partajarii sau instrainarii ulterioare a autoturismului dupa despartirea in fapt, insa inainte de imparteala.
Instantele de judecata au obligatia sa prevada in hotararea judecatoreasca criteriile avute in vedere la atribuirea in natura a bunurilor, iar in alegerea modalitatii de imparteala, ele vor tine seama de vointa copartajantilor, deoarece in cazul in care partile nu sunt de acord asupra modalitatii de imparteala, instanta nu poate sa atribuie toate bunurile unui copartajant cu obligatia de a plati celorlalti echivalentul in bani al cotelor acestora, chiar daca pana la judecata el a folosit singur toate bunurile supuse partajului.
SITUATIA LOCUINTEI CONSTRUITA SAU CUMPARATA PRIN CREDIT BANCAR
In cazul in care locuinta este construita ori cumparata cu credit s e identifica mai multe situatii, si anume:
· Cand numai o parte din rate au fost achitate in timpul casatoriei, locuinta este bun comun numai in masura achitarii acestor rate.
· Daca toate ratele au fost achitate in timpul casatoriei, locuinta este bun comun.
· Daca sotii s-au inteles ca o locuinta construita pe numele unuia dintre ei dar cu contributia ambilor (predarea locuintei facandu-se anterior incheierii casatoriei) sa devina bun comun, atunci locuinta respectiva dobandeste acest caracter in momentul celebrarii casatoriei.
CONSTRUCTIILE EFECTUATE DE CATRE SOTI PE TERENUL UNUIA DINTRE EI
In cazul constructiilor efectuate de soti pe terenul, proprietate al unuia dintre ei s e deosebesc mai multe situatii:
· Daca un sot ridica o constructie cu mijloace sau bunuri comune pe terenul celuilalt sot, cu consimtamantul acestuia (sau constructia este ridicata de ambii soti), constructia este bun comun, iar sotul-constructor dobandeste drept de superficie asupra terenului.
· Daca constructorul nu a avut permisiunea sotului, proprietar al terenului, el poate fi obligat la daramarea constructiei cu plata de daune-interese sau sotul, proprietar al terenului, poate deveni proprietar exclusiv al constructiei invocand accesiunea.
· Daca sotul-constructor foloseste mijloace proprii, devine proprietar exclusiv al constructiei si superficiar al terenului numai daca are consimtamantul sotului, proprietar al terenului. Daca nu are acest consimtamant, este posibil sa fie obligat sa suporte consecintele indicate in paragraful anterior pentru constructorul de rea-credinta.
CONSTRUCTII EFECTUATE DE CATRE SOTI PE TERENUL-PROPRIETATEA UNUI TERT
In acest caz se vor aplica regulile accesiunii imobiliare artificiale:
· Daca sotii-constructori au fost de buna-credinta (au permisiunea proprietarului terenului, chiar daca a fost obtinuta ulterior), ei devin proprietari ai constructiei si superficiari asupra terenului.
· Daca nu au permisiunea proprietarului terenului, acesta din urma poate invoca accesiunea imobiliara artificiala si astfel poate deveni proprietar asupra constructiei cu obligatia de a plati constructorilor valoarea manoperei si a materialelor sau sporul de valoare al fondului. De asemenea, poate cere daramarea constructiei si plata de daune-interese.
· Daca proprietarul terenului nu este cunoscut sau manifesta dezinteres, el nu poate fi considerat proprietarul constructiei intrucat el dobandeste aceasta calitate in momentul in care invoca accesiunea imobiliara artificiala.
· In cazul in care terenul a fost atribuit de stat in folosinta sotilor pentru ridicarea locuintei, constructia este bun propriu iar dreptul de folosinta asupra terenului este accesoriu fata de constructie, existand pe durata acesteia. In ceea ce priveste dreptul de folosinta asupra unui asemenea teren, este bun comun sau bun partial comun si partial propriu, urmarind prin corespondenta calificarea juridica a constructiei. In cazul partajului locuintei comune sau numai partial comune, dreptului de folosinta i se va aplica aceeasi solutie ca si dreptului asupra locuintei.
TERENURILE DOBANDITE PRIN IMPROPRIETARIRE
In cazul terenurilor dobandite prin improprietarire, bunul dobandit este bun propriu, daca improprietarirea s-a facut doar in considerarea meritelor deosebite in munca.
In celelalte cazuri de improprietarire bunul devine comun daca este dobandit in timpul casatoriei.
In cazul reconstituirii dreptului de proprietate, bunul va avea calificarea de bun propriu sau comun avuta in momentul deposedarii in perioada comunista.
Sunt bunuri comune si remuneratiile incasate in timpul casatoriei chiar daca au fost depuse la CEC, bursa dobandita de catre unul din soti, veniturile incasate de membrii cooperatori sau pensiile platite de asigurarile sociale, chiar in conditiile unei perioade de contributie anterioare casatoriei.
RELATIILE PATRIMONIALE DINTRE CONCUBINI
Relatiile patrimoniale dintre concubini sunt patronate de dreptul comun deoarece statul ocroteste numai relatiile afective dintre barbat si femeie manifestate in cadrul casatoriei. In consecinta, proprietatea comuna poate avea ca titulari concubinii, in cazul coachizitiei sau contributiei comune la ridicarea unei constructii. Aceasta proprietate comuna este pe cote-parti si nu una in devalmasie.
In cazul in care concubinii se inteleg ca o constructie ridicata prin contributia ambilor sa devina comuna, atunci edificiul va dobandi caracterul de bun comun, in sensul dreptului familiei, la oficializarea casatoriei.
In cazul concubinilor constructori se aplica regulile accesiunii imobiliare artificiale asa cum au fost detaliate anterior.
REGIMUL COMUNITATII BUNURIOR
Actiunea in constatare, precum si actiunile in conservare cu privire la un bun comun pot fi introduse de unul din soti, chiar si impotriva vointei celuilalt sot, pe cand actiunea in revendicare poate fi introdusa de unul din soti in limitele mandatului tacit.
Daca persoana casatorita, declarata moarta pe calea unei hotarari judecatoresti, reapare, hotararea judecatoreasca este anulata, iar toate actele incheiate de celalalt sot sunt considerate ca fiind incheiate in timpul casatoriei.
Ca efect al pronuntarii divortului, regimul comunitatii bunurilor inceteaza, dar nu se poate vorbi nici de o proprietate in indiviziune fiindca, neprocedandu-se la impartiri, nu se pot sti cotele ce apartin fiecaruia dintre soti. in consecinta, proprietatea comuna in devalmasie, neputandu-se schimba in mod automat intr-o proprietate pe cote parti prin simplul fapt al desfacerii casatoriei, codevalmasia ramane in fiinta intre fostii soti pana la impartirea bunurilor ce o compun.
Dreptul de administrare, folosinta si dispozitie in tot acest timp nu poate fi exercitat decat prin consimtamantul ambilor soti, cu exceptia actelor de conservare care profita atat unuia cat si celuilalt. Actele juridice privitoare la bunurile comune incheiate de catre unul din fostii soti fara consimtamantul celuilalt vor fi lovite de nulitate relativa, deoarece fiind vorba de un eventual prejudiciu produs celui ce nu a luat parte la incheierea actului, acesta singur este in masura sa actioneze si sa ceara desfiintarea lui sau sa-l confirme.
Drepturile tertilor cu care unul din fostii soti a contractat nu vor putea fi insa atinse decat in cazul in care acestia au stiut ca este desfacuta casatoria prin divort si deci comunitatea de bunuri a incetat. Cand tertul a fost de buna credinta, drepturile sale raman intacte, urmand ca fostul sot care a incheiat actul sa despagubeasca valoric (nu in natura) pe celalalt.
Hotararea de partaj ramasa definitiva si irevocabila constituie titlu executoriu si este susceptibila de executare, indiferent daca in actiune s-a cerut ori nu predarea efectiva a bunului si chiar daca instanta nu a dispus aceasta predare.
Executarea hotararii de partaj cu privire la predarea bunurilor impartite poate fi ceruta in termenul de prescriptie de 3 ani. Daca un copartajant nu a cerut executarea hotararii de partaj in acest termen, iar cel ce detine bunul nu i-l preda de bunavoie, acesta poate, dupa expirarea termenului de prescriptie sa intenteze o actiune in revendicare impotriva celui ce detine bunul pe nedrept si care este imprescriptibila (hotararea de partaj, in acest caz, poate fi folosita ca mijloc de proba pentru dovedirea dreptului sau de proprietate asupra acelui bun, drept care nu se pierde prin neuz).
Ca efect al divortului, inceteaza casatoria, inceteaza si calitatea de sot iar in lipsa acesteia, fostul sot supravietuitor nu va avea dreptul la mostenirea celuilalt pentru motivul ca la deschiderea succesiunii nu mai avea calitatea ceruta de lege.
In ceea ce priveste partea din hotararea de partaj prin care se constata calitatea de copartasi a partilor din proces, masa bunurilor supusa impartelii, precum si cotele ce revin fiecaruia din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune nu este susceptibila de executare si sub aceste aspecte, hotararea de partaj nu-si pierde puterea lucrului judecat prin trecerea termenului privind prescriptia executarii.
Cotele parti ale sotilor nu pot fi egale daca aportul acestora la dobandirea bunurilor comune este diferit, si se poate merge pana la inexistenta oricarui drept al unuia dintre soti asupra bunurilor comune, daca se dovedeste ca acesta nu a avut nici o contributie la dobandirea bunurilor si la sustinerea sarcinilor casatoriei.
CONTRIBUTIA SOTILOR PENTRU DOBANDIREA BUNURILOR COMUNE
Stabilirea contributiei sotilor pentru dobandirea bunurilor comune in universalitatea lor se fundamenteaza pe urmatoarele argumente:
· existenta dificultatilor in stabilirea contributiei fiecarui sot la dobandirea fiecarui bun in parte, mai ales cand este vorba de o perioada indelungata,
· bunul dobandit in timpul casatoriei prin contributia exclusiva a unui sot este comun, daca nu se incadreaza in categoriile de bunuri exceptate de la comunitate, ceea ce ar insemna, in solutia contrara, ca asemenea bunuri sa fie atribuite prin impartire numai sotului ce le-a dobandit;
· dat fiind ca munca femeii in gospodarie si pentru cresterea copiilor nu este direct producatoare de venituri, ar insemna ca aceasta sa nu fie luata in considerare ca o contributie la dobandirea bunurilor comune.
Patrimoniul sotilor este o universalitate juridica, incluzand ansamblul drepturilor si obligatiilor fiecarui sot, deci si pasivul patrimoniului comunitar care se rasfrange asupra activului comunitatii de bunuri.
Cota-parte a sotilor depinde nu atat de marimea veniturilor din munca, ci de contributia sotilor cu aceste venituri, munca lor ori alte mijloace, la dobandirea si conservarea bunurilor comune. Daca veniturile din munca, pe care le avem in vedere, nu se includ in masa de bunuri supusa impartirii, se tine seama de ele in determinarea contributiei sotului respectiv la dobandirea si conservarea bunurilor comune, iar daca au fost risipite, fiind cheltuite in afara sarcinilor casatoriei, se va determina corespunzator, o contributie mai mica a acelui sot la dobandirea bunurilor comune, ceea ce este echitabil.
SUMELE PLATITE CU TITLU DE PENSIE DE INTRETINERE ORI PENTRU ALTA DATORIE PERSONALA
Cuprinderea in masa bunurilor comune a sumelor cheltuite cu titlu de pensie de intretinere ori pentru o alta datorie personala a sotului platitor, nu se poate justifica pe ideea lipsei de buna credinta in raporturile juridice, pe ideea limitelor exercitarii mandatului prezumat, ori pe ideea de abuz de drept. Nu se poate spune ca sumele platite cu titlu de pensie de intretinere ori pentru alta datorie personala se afla 'juridic' in patrimoniul comunitar, deoarece realitatea nu este in acest sens numai pe motivul ca daca nu s-ar fi platit sumele respective, ele ar fi facut parte din bunurile comune. Criteriul pentru impartirea bunurilor comune existente este contributia sotilor in achizitionarea si conservarea acestora.
Ele se imputa sotului respectiv, ceea ce presupune determinarea ei in prealabil si aceasta solutie se poate aplica atunci cand sotii au bunuri comune existente, iar partea fiecarui sot este mai mare decat bunurile care au fost risipite, in situatia in care nu sunt bunuri comune, daca partea care ar reveni fiecarui sot este mai mica decat bunurile care au fost risipite, teoria abuzului de drept si depasirea mandatului prezumat nu justifica, de asemenea, solutia.
Sanctiunea acestora este o problema de raspundere, nu una de impartire a bunurilor comune. Exercitand dreptul de dispozitie asupra bunurilor comune, fiecare sot actioneaza atat in nume propriu, cat si ca reprezentant conventional al celuilalt sot. Partea fiecarui sot nu este determinata, urmand sa se aplice regulile de drept comun in materia mandatului, in masura in care sunt compatibile cu dispozitiile Codului familiei. Distingem doua categorii de raporturi juridice dintre soti, care ridica o problema de raspundere, si, dintre acestia si tertul care a incheiat actul de dispozitie, care implica o problema de validitate a actului.
BUNURI CARE NU POT FI INCLUSE IN MASA PARTAJABILA
Nu se pot include in masa partajabila bunurile folosite sau instrainate de soti in timpul casatoriei, de comun acord sau, in ceea ce priveste bunurile mobile. Dar, valoarea masei partajabile se calculeaza inglobandu-se in masa bunurilor comune si valoarea bunurilor exceptate de la urmarire. Dupa stabilirea cotelor fiecarui sot, bunurile exceptate urmeaza regimul juridic stabilit de lege potrivit naturii lor juridice, ramanand mai departe in posesia sotilor proprietari in devalmasie, iar executarea silita se face numai asupra celorlalte bunuri, atribuite prin imparteala in raport de cota-parte stabilita sotului debitor, inclusiv asupra sultei.
In masa partajabila a bunurilor comune nu se pot cuprinde pretinsele creante pe care sotii sustin ca le au impotriva unor terte persoane. Astfel, drepturile ce ar decurge dintr-un imprumut acordat altor persoane vor putea fi valorificate si in cadrul altui proces in care sa figureze pretinsi debitori. Astfel, suma imprumutata din bunurile comune de un sot, nerestituita inca, deci creanta privind aceasta suma, face parte din masa de impartit.
BUNURI CARE URMEAZA A FI INCLUSE IN MASA PARTAJABILA
Problema indemnizarilor este distincta si poate fi rezolvata printr-o alta solutie care se intemeiaza pe interpretarea concordanta a textelor, corespunzator principiilor care reglementeaza relatiile de familie si se armonizeaza cu practica judiciara mentionata privind diferitele aspecte ale comunitatii de bunuri.
Ceea ce se poate imparti intre soti sunt numai bunurile existente in patrimoniul lor la data partajului, nu si cele ce s-ar putea realiza, eventual, in viitor.
In masa partajabila urmeaza a fi inclusa si contravaloarea bunurilor comune pe care unul din soti le-a instrainat in mod nelegal pana la data partajului. In astfel de situatii, copartasul care se considera pagubit va trebui sa faca dovada instrainarii nelegale a bunului comun.
Daca unul din soti a savarsit infractiunea de furt ori de abuz de incredere si prejudiciaza pe celalalt sot, pretentiile civile vor fi solutionate in sensul ca se va dispune restabilirea situatiei anterioare, in cazul in care bunul nu a fost instrainat, iar daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia urmeaza sa fie avuta in vedere la impartirea bunurilor comune.
Cand sotul contribuie numai cu o parte din veniturile sale din munca la dobandirea bunurilor comune, cota lui la aceste bunuri se determina potrivit acestei contributii, fara a se considera ca cealalta parte a veniturilor din munca, cheltuita in scopuri personale, se include in masa bunurilor comune.
In cadrul unei actiuni de impartire a bunurilor comune intre care se gaseste si un apartament proprietatea sotilor, construit sau cumparat cu credit bancar, in compunerea masei de impartit nu intra un simplu drept de creanta pana la concurenta sumelor platite ca acont si rate scadente, ci in dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Dreptul de proprietate asupra apartamentului construit sau cumparat cu credit apartine ambilor soti, chiar daca contractul de construire sau cumparare a fost incheiat numai de unul din soti, inainte de incheierea casatoriei, cu conditia insa ca predarea apartamentului sa fi avut loc in timpul casatoriei. Apartamentul contractat sau construit de soti in timpul casatoriei constituie obiectul dreptului lor de proprietate comuna, chiar daca ratele s-au achitat numai de catre unul din soti dupa despartirea lor in fapt, deoarece comunitatea de bunuri a sotilor inceteaza numai odata cu ramanerea definitiva a hotararii de divort.
In compunerea masei partajabile intra dreptul de proprietate asupra apartamentului, iar platile facute pe perioada despartirii in fapt pot influenta, eventual, la determinarea cotelor ce se cuvin copartasilor asupra totalitatii bunurilor comune.
Platile facute de unul dintre soti pe perioada cuprinsa intre data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii de divort si cea a impartirii bunurilor comune vor fi avute in vedere numai daca apartamentul se atribuie celui ce nu a facut plata, situatie in care cel caruia i s-a atribuit apartamentul este obligat sa-l despagubeasca pe celalalt pentru sumele platite dupa ramanerea definitiva a hotararii de divort.
In ceea ce priveste plata primei de asigurare, aceasta confera asiguratului un drept cu valoare economica, ce consta in despagubirea la care acesta are drept, in caz de accident, pe toata durata asigurarii. Ca urmare a lichiditatii comunitatii de bunuri, acest drept se atribuie, impreuna cu bunul asigurat, unuia dintre soti, celuilalt revenindu-i cota-parte corespunzatoare contributiei sale la dobandirea bunurilor comune.
Sumele de bani depuse la CEC pe numele copiilor devin, din momentul depunerii, proprietatea acestora, ele constituind daruri manuale, nesupuse, pentru validitatea lor, regulii solemnitatii actelor de donatie, in consecinta ele nu pot forma obiectul impartelii bunurilor dobandite de soti in timpul casatoriei.
In cazul in care in timpul casatoriei, prin retineri din pensia sa, unul dintre soti plateste o despagubire provenita din savarsirea de catre el a unei infractiuni, contravaloarea sumelor platite se include in masa bunurilor comune partajabile ca urmare a desfacerii casatoriei, veniturile celuilalt sot urmand a se considera diminuate cu sumele respective. Este indiferent sub acest aspect daca pensia din care s-a facut plata a fost stabilita pentru o activitate depusa exclusiv inainte de incheierea casatoriei.
Sotul care, in timpul casatoriei, a facut o serie de cheltuieli, ca urmare a condamnarii penale a celuilalt (plata onorariilor pentru avocati si expertize judiciare) nu le poate pretinde acestuia din urma, intrucat ele s-au efectuat.
