|
|
|
FUNDAMENTAREA CRESTERII ECONOMICE. ODELE DE CRESTERE MACROECONOMICA
Previzionarea cresterii economice, a productiei pe ansamblul economiei nationale si pe ramuri se intemeiaza pe analize facute cu ajutorul unor instrumente stiintifice : modele de crestere, metode statistico-matematice, etc
Dezvoltarea industriei, agriculturii, finantelor si a oricarui alt sector definitoriu al vietii economice si sociale nu poate fi lasata sa se deruleze in voia intimplarii, ci este necesar sa fie sustinuta pe baza unor analize de ordin tactic si strategic, de orientare fundamentala a actiunii agentilor economici.
Analizele privind dinamica si structura proceselor la nivel macroeconomic vor permite stabilirea datelor informationale necesare pentru proiectarea dezvoltarii viitoare. Astfel, prin adoptarea sistemului de conturi nationale, proces ce implica elaborarea balantei interramuri, va fi inlocuit vechiul sistem al evidentei productiei marfa cu un altul nou, mai complex, care da o imagine mult mai larga a activitatii economice, deoarece utilizeaza indicatorul produs intern brut, care reflecta, in masura cuvenita, atit partea materiala cit si partea nemateriala a avutiei unei tari.
VENITUL (V) fiecarui agent economic este destinat atit cheltuielilor pentru consumul personal cit si cheltuielilor pentru cumpararea de noi factori de productie.
CONSUMUL (C) reprezinta utilizarea de catre fiecare agent economic a unei parti din venit pentru cumpararea de bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor personale si colective.
RATA CONSUMULUI (c) reprezinta cheltuielile efectuate pentru consum din totalul venitului; se calculeaza ca un raport intre consum si venit: c = C
V
La un nivel dat al venitului, cu cit rata consumului este mai mare, cu atit este mai mica partea destinata economiilor. In dinamica, pentru a putea creste consumul fara a micsora economiile, este necesar ca venitul sa creasca mai repede decit consumul.
Economistul englez John Maynard Keynes aseaza relatia dintre venit si consum sub incidenta "legii psihologice fundamentale" potrivit careia, de regula si in medie, odata cu cresterea sau reducerea venitului, oamenii inclina sa-si mareasca sau sa-si diminueze consumul insa intr-o proportie mai redusa.
ECONOMIILE (S) reprezinta partea din venitul agentului economic peste ceea ce el consuma. Ele sint destinate de regula investitiilor (I) : V = C + S deci V = C + I
INVESTITIILE (I) reprezinta acea parte din venit cheltuita pentru formarea capitalului, adica pentru cresterea volumului capitalului fix si cresterea volumului stocurilor. Definite astfel, adica partea din venit destinata cresterii capitalului fix si a stocurilor, reprezinta INVESTITIILE NETE. Ele permit formarea neta a capitalului fix (FNCF). Daca acestora le adaugam amortizarea (R), ca expresie a consumului de capital fix obtinem INVESTITIILE BRUTE reprezentind formarea bruta a capitalului fix (FBCF).
FBCF = FNCF + R
Investitiile reprezinta suportul material al cresterii economice; dimensiunea investitiilor, ritmul lor, modul lor de alocare in ramurile si sectoarele activitatii economice, eficienta utilizarii lor determina ritmul si proportiile cresterii economice.
MODELUL LUI JOHN MAYNARD KEYNES
Keynes isi elaboreaza lucrarea "Teoria generala a folosirii miinii de lucru, dobinzii si banilor", in anul 1936, ca urmare a efectelor crizei economice din 1929-1933, ani in care somajul in Anglia atinsese redutabila cifra de 25 milioane de someri. Stagnarii productiei, somajului si inflatiei, Keynes le opune cresterea economica, iar ca principala masura, necesitatea de a stimula investitiile in economia tarii.
Pornind de la relatiile de baza :
Venitul = Valoarea productiei = Consumul + Investitiile
Economiile = Venitul - Consumul
Rezulta ca Economiile = Investitiile
V = C + I
S = V - C deci S = I
DefinindC = c drept inclinatia marginala spre consum, care reprezinta modificarea consumului ca
V
rezultat al modificarii venitului, Keynes arata ca, in conformitate cu legea psihologica normala, consumul colectivitatii creste sau descreste odata cu cresterea sau descresterea venitului, dar ca V > C.
Inclinatia marginala spre consum are o importanta deosebita, intrucit arata cum va fi impartit sporul urmator al productiei, intre consum si investitii. V = C + I
Teoria lui Keynes este dominata de primatul consumului si al cererii. Un rol important il au, in acest model si investitiile. Ca urmare a cresterii investitiilor creste venitul si consecutiv cresc si cheltuielile de consum. Cresterea venitului reprezinta un nou impuls pentru cresterea consumului, iar acestea, la rindul lor, conduc la o noua crestere a veniturilor.
