Evolutia sistemului bancar in romania

1.1. Aparitia bancilor

Practici bancare se regasesc inca din antichitate. Templele erau nu numai lacase de cult ci si locuri de adapostire a bogatiilor.

In aceasta perioada apare imprumutul de consumatie prin care persoanele avute, ofereau un imprumut in cereale pana la recolta urmatoare. In aceeasi perioada se imprumutau diverse sume de bani cu dobanda. Preotimea nu a agreat in totalitate aceasta forma, acceptand insa imprumutul fara dobanda.

In Grecia antica spre secolul VI i.e.n. fiecare oras comercial incepe sa emita moneda proprie, fapt care a dat nastere schimburilor comerciale. In acea perioada au aparut zarafii (persoane care imprumutau bani) practicand imprumutul cu dobanda.

In secolul VI e. n. au aparut primele banci publice care pe langa rolul de banca aveau si sarcina colectarii impozitelor si taxelor, dar si dreptul de a bate moneda.

Romanii s-au axat pe sistemul de credit mutual fara dobanda. Influenta greceasca si-a pus amprenta, aparand astfel bancheri privati si banci publice. Aceste institutii eliberau documente (extrase de cont) ca mijloc de proba in relatiile cu tertii.

Crestinismul a schimbat ideea de imprumut cu dobanda, in acea perioada manastirile au jucat rolul de 'bancheri' asemenea templelor. Perioada crestina lanseaza ideea de banca, bancheri, bancruta.

Inca din Evul Mediu din randul negustorilor s-au separat o categorie sociala care se ocupa cu comertul cu monede locale si straine. Acestia erau zarafii sau camatarii, care s-au limitat la inceput la pastrarea sumelor de bani incredintate, ca mai apoi sa acorde credite din aceste sume.

Odata cu evolutia societatii o parte din acesti camatari s-au transformat in bancheri. Primele banci au aparut in secolul XVI in Venetia, Genova, Milano, toate tarile europene acceptand tacit legitimitatea dobanzii si introduc banul-hartie.In acea perioada apar primele banci de emisiune

Apar asociatii de credit (Olanda, Anglia, Italia, Germania) generalizarea organizatiilor de credit, a bancilor realizandu-se in secolul XIX.

1.2. Formele istorice ale monedei

Banii reprezinta una din cele mai ingenioase creatii ale omenirii, aparuta ca o nevoie de comunicare intre oameni, mijlocind relatiile dintre acestia.

Banii au aparut si au evoluat odata cu dezvoltarea sociala a schimbului dintre producatori si consumatori. Ei au contribuit la evolutia economiei si la progresul societatii.

Etimologic, notiunea ' moneda' este de origine latina, provenind de la cuvantul 'moneta' (cea care avertizeaza) cum era supranumita zeita Junona. In anul 275 i.e.n. in templul zeitei pe Capitoliul Romei au fost batuti bani care celebrau victoria Romei asupra Egiptului, bani numiti moneta (de la apelativul dat zeitei Junona).

Moneda constituie ansamblul mijloacelor de plata direct utilizabile pentru a efectua platile pe pietele de bunuri si servicii, adica ansamblul de active acceptate pretutindeni, de catre toti si totdeauna pentru a regla datoriile generate prin schimbul de marfuri

Trocul reprezinta prima etapa a economiei de schimb si consta in schimbul direct de bunuri contra bunuri, bunuri contra servicii, servicii contra bunuri, servicii contra servicii.

Deoarece schimbul de tipul marfa contra marfa era anevoios si frana dezvoltarea economica s-a simtit nevoia unui mijlocitor al schimbului, a unui obiect care sa intermedieze schimbul, situatie ce a marcat trecerea la economia baneasca sau monetara.

Corespunzator naturii banilor ce au mijlocit raporturile de schimb, ei au cunoscut in evolutia lor mai multe faze succesive:

A. Moneda-marfa: In aceasta faza pentru efectuarea platilor sau reglarea schimburilor, au fost utilizate bunuri materiale cu valoare intrinseca (vite, tutun, perle, scoici, metale).

B. Moneda- metalica: Prin calitatile lor metalele  preitoase au fost universal acceptate si usor conservate.

Indeplinirea de catre aur a rolului de echivalent general al valorii tuturor celorlalte marfuri s-a bazat pe proprietatile sale deosebite: prezinta o valoare mare intr-un volum mic, este perfect divizibil fara pierdere de valoare, prezinta omogenitatea tuturor partilor divizate, este inalterabil, poate fi usor transportat.

Aurul, ca echivalent general este la origine o marfa cu caracteristici speciale; avand atat utilitate cat si valoare.

Initial 'cantarita' si 'socotita' moneda metalica a fost apoi 'batuta', puterea politica rezervandu-si treptat dreptul emiterii semnelor monetare si definirii etalonului monetar. Emisa de suveran, moneda avea un continut de metal garantat si poseda puterea de a elibera pe individ de datorii.

Circa 26 de secole (de la origini pana la primul razboi mondial) banii au circulat sub forma monezilor metalice cu valoare intrinseca, in special a monezilor din aur si argint.

In ultimele circa trei secole, alaturi de moneda metalica de aur si argint au circulat si semne banesti fara valoare proprie-bancnotele, care reprezentau in circulatie aurul si argintul si care puteau fi convertite la cerere. Aceasta reprezinta de fapt faza circulatiei mixte a banilor metalici si a banilor de hartie (faza ce a durat pana la al doilea razboi mondial, dupa care s-au mentinut banii de hartie si in special banii de cont indeplinind functiile de circulatie a banilor).

De la moneda care avea valoare intrinseca (aur sau argint) s-a ajuns, in evolutia schimburilor, la o moneda fara valoare in sine sau cu o valoare pur simbolica, fixata de catre autoritatea publica, moneda care se prezinta sub forme din ce in ce mai 'dematerializate'.

C. Biletul sau bancnota (moneda fiduciara). A fost la origine un simplu certificat de depozit de moneda la o banca. (Suma biletelor nu putea depasi pe aceea a stocului de metal). Biletul s-a transformat intr-o veritabila moneda fiduciara, emitandu-se bilete intr-o valoare mult mai mare decat aceea conservata de metal, avand la baza increderea ca nu toti detinatorii de bilete vor solicita, in acelasi timp, conversia acestora in metalul din depozitele bancare. Realizata la inceput de particulari si de catre banci, emisiunea acestor bilete a devenit treptat privilegiul statului, incredintat Bancii Centrale. Din 1976 nici o moneda nu mai este convertibila in aur.

D. Contul (moneda scripturala). Depozitarea biletelor de banca a dus la utilizarea acestor depozite pentru reglementarea datoriei prin virament sau transfer intre conturi. Exista un risc minim ca cererea de bancnote din depozite sa fie manifestata simultan de catre toti deponentii.

Moneda scripturala e creata de banci, conturile alimentandu-se prin acordarea de credite (imprumturi bancare).

E. Cartela magnetica (moneda electronica). Este o inovatie tehnologica care permite stocarea puterii de cumparare intr-o cartela 'platita anterior'. Cartelele sunt eliberate titularilor de conturi de catre banci, fiind utilizate pentru efectuarea platilor. Simpla detinere a unei cartele reprezinta dovada creantei purtatorului asupra emitentului (banca). Pentru ca sediul monedei e chiar cartela insasi si nu un depozit la vedere individualizat ca in cazul monedei scripturale, o diferentiaza de aceasta si o apropie de monedele de aur sau argint cu deosebirea ca fata de acestea din urma nu are curs legal si nu poate fireutilizata.

Evoluand, moneda isi pierde total suportul marerial. Aparitia monedei materiale sub forma cartilor de credit, facilitatilor de casa, liniilor automate de credit, credite confirmate, permite efectuarea cumparaturilor sau reglarea datoriilor in acelasi fel ca si biletele sau conturile.

1.3. Infiintarea C.E.C.

La 24 noiembrie 1864 -Al.I.Cuza a semnat legea de constituire a Casei de Depuneri si Consemnatiuni..

La sfarsitul anului 1864 a fost desemnata conducerea casei, iar la inceputul anului 1865 institutia si-a inceput activitatea.

In 1876 a avut loc adoptarea Legii de reorganizare a Casei de Depuneri si Consemnatiuni aceasta fiind autorizata sa efectueze operatiuni de lombard.

In 1877 in lipsa unei banci de emisiune in tara (Banca Nationala se infiinteaza in 1880), se incredinteaza Casei de Depuneri si Consemnatiuni sarcina tiparirii biletelor ipotecare si a controlului legat de emisiunea acestora. "

La l ianuarie 1881 are loc infiintarea Casei de Economie, ca o anexa a Casei de Depuneri si Consemnatiuni, cu scopul de a 'provoca, a pastra, a face producatoare si a strange economiile cele mai insemnate ale claselor muncitoare'. S-a stabilit o delimitare a sferei de actiuni: Casa de Economie si-a concentrat atentia asupra atragerii micilor economii, in vreme ce Casa de Depuneri si Consemnatiuni a ramas sa se ocupe cu pastrarea depunerilor cu caracter obligatoriu (consemnari, cautiuni, garantii etc.), precum si cu atragerea depunerilor voluntare de capitaluri mai insemnate.

La l august 1930 are loc reorganizarea Casei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie prin scindarea sa in doua institutii specializate:

a) Casa de Depuneri a primit sarcina sa exercite mai departe monopolul asupra atragerii depunerilor cu caracter obligatoriu (depuneri judiciare, consemnari etc.)

b) Casa de Economie transformata in 'Institutie publica autonoma', cu o structura organizatorica apropiata de cea a bancilor comerciale.

In 21 Octombrie 1932 completeaza Legea pentru organizarea caselor de economii din 1930 cu noi prevederi: introducerea operatiunilor de conturi curente, viramente si cecuri postale. Odata cu infiintarea noului s erviciu, Casa Generala de Economii si-a schimbat denumirea in Casa de Economii si Cecuri Postale, prescurtata C.E.C.

In iunie 1945 se introduce in circulatie, de catre Casa de Depuneri carnetul de cecuri, iar in 1946 se introduce carnetul de cec la purtator, care putea fi folosit de titular pentru orice plati.

In 11 august 1948 are loc dizolvarea si punerea in lichidare a tuturor bancilor si institutiilor de credit, cu exceptia Bancii Nationale, a Casei Nationale de Economii si Cecuri Postale, a Casei de Depuneri si Consemnatiuni si a Societatii Nationale de Credit Industrial, care au fost complet reorganizate.

La l septembrie 1948 are loc infiintarea Casei de Economii si Consemnatiuni, al carei patrimoniu s-a format prin contopirea patrimoniilor Casei Nationale de Economii si Cecuri Postale si Casei de Depuneri si Consemnatiuni.

Potrivit legii din 1948, Casa de Economii si Consemnatiuni putea face urmatoarele operatiuni:

1       -primirea, fructificarea si restituirea depunerilor pe librete de economii;

2       -incasari si plati in conturi curente;

3       -primirea spre consemnare, pastrare si administrare a valorilor, efectelor si numerarului de la stat si particulari;

4       -executarea pe seama statului, a operatiunilor privind emisiunea, administrarea si rascumpararea imprumuturilor pe piete interne, pe baza dispozitiilor Ministerului Finantelor;

5       -alte operatii incredintate de Ministerul Finantelor.

In 1949 prin decizia nr. 26 a Bancii de Stat (infiintata in noiembrie 1948 ca centru unic de creditare, de casa si decontari) , toate conturile curente deschise la CEC apartinand institutiilor de stat, intreprinderilor, organizatiilor, si asociatiilor au fost inchise, iar soldurile lor au fost transferate,

Impreuna cu soldurile conturilor de imprumuturi, la Banca de Stat. In schimb, C EC a preluat toate depunerile populatiei, atat de la Banca de Stat cat si de la bancile lichidate.

In 19 august 1958 se publica decretul nr. 371 privind organizarea si functionarea Casei de Economii si Consemnatiuni, care prevedea in obiectul de activitate: atragerea de economii a populatiei, deschiderea de conturi curente atat penru cetateni, cat si pentru unitati de stat, cooperatiste si obstesti, primirea sumelor spre consemnare si emiterea de acreditiva.

In 2 iulie 1996 are loc publicarea Legii nr. 66 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni in societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul roman. Principalul domeniu de activitate este atragerea, pastrarea si fructificarea economiilor banesti in lei si in valuta ale populatiei, a disponibilitatilor banesti ale persoanelor juridice, precum si primirea de sume spre consemnare.

La 30 decembrie 1998 are loc republicarea Legii nr. 66/1996 in temeiul art. 2 din Legea nr. 250, care a prevazut, pe langa operatiunile anterioare, si alte operatiuni cum sunt: acordarea de credite persoanelor juridice, agentilor economici mici si mijlocii, statului si administratiei publice centrale si locale, din surse proprii sau din alte surse, precum si pastrarea garantiei statului asupra depunerilor, dobanzilor si castigurilor populatiei.

Dinamica seviciilor prestate:

1.     initial serviciile bancare se adresau in exclusivitate persoanelor fizice;

2.     dupa reorganizarea CEC se ofera tot mai multe produse si servicii clientilor persoane juridice;

3.     din anul 2001 CEC a inceput activitatea de schimb valutar.

1.4. Relatiile C.E.C. cu alte banci

Sucursala CEC ORADEA, intretine relatii si cu alte banci, cum sunt:

Banca Nationala a Romaniei, Banca Romana de Dezvoltare, Banca Comerciala Romana, Banc-Post, Banca Transilvania, Banca Italiana, ABN-AMRO Bank in vederea aprovizionarii cu numerar de la acestea sau depunerea de numerar la acestea.

Depunerile de numerar la BNR , se efectueaza pe baza de borderou de insotire, completat in 3 exemplare, pe care este specificat monetarul. In cazul aprovizionarii cu numerar, de la alte unitati bancare, se completeaza un cec- numerar, pe care este specificat numele bancii de la care ridica numerarul, data, suma totala, beneficiarul, actul de identitate al persoanei imputernicite sa efectueze operatiunea, precum si vizarea acestuia de catre conducatorii unitatii, respectiv director si director-economic.

Casa de Economii si Consemnatiuni este subordonata Bancii Nationale a Romaniei si prin intermediu acesteia se transmit Centralei CEC, cu sediul la Bucuresti, date si informatii cu privire la intrarea si iesirea de numerar din Sucursala CEC , agentii de pe intreg teritoriul judetului.

La inceputul fiecarei luni, se intocmeste o 'Situatie a numerarului' care se transmite direct Centralei CEC Bucuresti, pentru a stabili fluxul numerarului pe luna precedenta .