|
|
|
Contributia economiei virtuale la bunastarea generala
Problema daca economia virtuala trebuie impozitata si, in caz afirmativ, daca trebuie sa fie impozitata preferential fata de economia traditionala trebuie examinata in functie de efectele sale asupra bunastarii generale ale societatii. Pentru claritatea analizei, preuspunem ca avem de a face cu doua tari, una fiind producatoare de bunuri tangibile, alta, consumatoare. Se aplica, pentru impozitare, principiul destinatiei, iar valoarea TVA pentru unitatea de produs este t. Firmele producatoare au costul marginal c, pret care include si costul transportului en gros catre unitatile de distributie din tara de destinatie. Firmele exportatoare pot sa-si vanda marfa prin diverse magazine, supermarket-uri sau mall-uri, sau sa utilizeze comertul virtual de bunuri tangibile. In acest din urma caz, livrarea se face de catre o firma de curierat din tara importatoare, iar costul livrarii unitatii de produs este constant si egal cu γ. In absenta comertului virtual, curba cererii (demand) q(x) se intersecteaza cu pretul de piata c + t , rezultand cantitatea xM de produse livrate, adica marimea pietii de desfacere prin comertul traditional (fig. 1). De indata ce firmele producatoare propun achizitionarea online, Curba cererii se deplaseaza spre dreapta, deoarece apar noi consumatori, pentru care achitionarea prin magazinele traditionale era incomoda, din cauza costului tranzactiilor (vezi capitolul 4). Tendinta firmelor traditionale de distributie va fi ca, in conditii de crestere a cererii, sa mareasca pretul la nivelul qM , situat pe noua curba a cererii, pentru clientela sa, de marime xM , considerata fidela. Rezultatul depinde de modul de impozitare a comertului virtual. Presupunand ca acesta este impozitat exact la fel ca cel traditional (tE = 0), pretul produsului comandat online va fi c + t + γ , acesta incluzand costul marginal, impozitul si costul livrarii prin firma de curierat. Daca acesta din urma este suficient de mare incat c + t + γ sa depaseasca qM , economia traditionala n-ar trebui sa sufere perturbatii. Totusi, vor exista consumatori care vor cumpara online, chiar la un pret mai ridicat, pentru a scuti deplasarea la magazin. Experienta arata, insa, ca practic niciodata pretul online nu este mai mare decat cel al distribuitorului traditional, astfel incat putem presupune ca
c + t + γ < qM , adica γ < qM - c - t = pM - c , unde pM este pretul distribuitorului traditional, fara TVA. In aceste conditii, prezenta comertului virtual, actionand ca un concurent pentru cel traditional, poate determina scaderea pretului la nivelul c + t + γ , care corespunde unui segment de piata mai mare, x1 . Spunem "poate", spre deosebire de alti autori (Rasmussen 2004), deoarece acestia presupun - in mod gresit -, credem noi, ca, daca distribuitorii traditionali nu scad pretul, toata lumea va cumpara online. In realitate, vor exista clienti la pretul mai ridicat de magazin, clienti pentru care cumparatura este o distractie, pipairea prealabila a produsului, o necesitate, iar neincrederea in tranzactiile online, o prejudecata. In consecinta, din figura 1, rezulta cresterea bunastarii datorita comertului virtual, exprimata prin: surplusul consumatorului, castigurile firmei de curierat, veniturile din taxe si beneficiile distribuitorului traditional, toate acestea fiind insumate.
Consideram acum cazul in care comertul virtual nu este deloc impozitat (fig. 2). Se presupune ca γ > t , adica TVA este mai mic decat costul de livrare prin firma de curierat, dar, cu toate acestea, conditia γ < qM - c - t = pM - c ramane indeplinita. In aceste conditii, pretul online va fi c γ , rezultand o crestere suplimentara a bunastarii, fata de situatia in care comertul virtual ar fi impozitat la fel ca si cel traditional.
Daca γ < t , comertul traditional nu poate rezista concurentei celui virtual, deoarece distribuitorii din spatiul tangibil nu-si pot permite un pret de vanzare egal cu cel online, adica c + γ , mai mic decat c + t . Consecinta este ca toata clientela magazinelor traditionale, optand pentru achizitionare online, va contribui la profiturile firmelor de curierat, care trebuie puse in balanta cu cresterea surplusului consumatorului (fig. 4).
Pare rezonabil, deci, sa se impoziteze comertul virtual, dar diferentiat, adica impozitul tE sa fie egal cu diferenta dintre impozitul t aplicat comertului traditional si costul livrarii prin firma de curierat, adica tE = t - γ . Pretul scade la limita posibilitatilor distribuitorului traditional (c + t), rezultand sporirea bunastarii, in conformitate cu figura S-ar parea ca aceasta ar fi solutia cea mai buna, dar ea implica dificultatea ca, pretul de livrare nefiind acelasi pentru toate produsele, ar trebui folosit un TVA diferentiat. Or, aceasta ar introduce cheltuieli suplimentare pentru organizarea impozitarii.
Figura 1. Cresterea bunastarii prin comertul virtual, impozitat identic cu cel traditional.
Figura 2. Cresterea bunastarii prin comert virtual neimpozitat (cazul γ > t)
Figura Cresterea bunastarii prin comert virtual impozitat preferential (tE = t - γ)
Figura 4. Cresterea bunastarii prin comert virtual neimpozitat (cazul γ < t)
