|
|
|
Continutul si functiile creditului
Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu
privire la acest concept, respectiv:
- creditul ca incredere;
- creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire;
- creditul ca forma a relatiilor de schimb.
Creditul ca incredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de incredere, de unde rezulta caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit isi are originea in cuvintele latine "creditum", "de credere" care desemneaza increderea in ceva sau cineva. In practica, aceasta incredere se concretizeaza in relatiile dintre creditor si debitor, in sensul ca cel din urma
trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze incredere din partea creditorului.
Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta "un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare".
Unei asemenea abordari a creditului, ii sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici dinpunct de vedere alscopului si nici al continutului materialalvalorii
Creditulcaexpresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordarecare porneste de la continutul economic specific alcreditului,respectivtransferul unei parti din produsul social de la unii din participantii la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar al transferului din economie.
Definireacompleta acreditului poate fi realizata prin luarea in considerare si corelarea acestor trei abordari, ceea ce poate duce la urmatoarea formulare:
Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei
parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie
disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul
satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii
economice.
In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori
monetare viitoare.
Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite
creditului, si care in functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel:
a) o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului in acelasi mod ca si functiile
finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac
parte din relatiile financiare in sens larg;
b) o a doua grupa de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului (cele doua
precedente) plus functia de emisiune;
c) a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de
redistribuire;
1 Thomas Fitch, Dictionary of Banking Terms, New York, 1993.
2 Vasile Turliuc, Vasile Cocris - Moneda si Credit, Ankarom, 1997.
Capitolul 5 - Creditul si dobanda
d) a patra grupa de opinii apreciaza creditul prin aceea ca este insotit permanent de
dobanda, atribuindu-i-se functia de purtator de dobanda.
Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului, retin atentia cele
care atribuie creditului urmatoarele functii: - de repartitie
- de control
- de emisiune.
