Analiza activitatii de productie si comercializare

Analiza activitatii de productie si comercializare

1           Analiza productiei fizice

2           Analiza indicatorilor valorici ai productiei

1 Analiza productiei fizice

Productia industriala este rezultatul direct si util al activitatii industriale proprii a agentului economic. Din aceasta definitie rezulta ca din productia industraiala nu pot face parte rebuturile (rezultate inutile), deseurile de materii prime si materiale, activitatile cu caracter neindustrial: activitatile creselor, gradinitelor, laboratoarelor de cercetare, magazinelor, lucrarilor de investitii efectuate in regie proprie.

Fac parte din productia industriala: produsele finite, semifabricatele, prestarile de servicii efectuate pentru terti.

Continutul notiunii de productie industriala este complex si variat, deci, pentru evaluarea volumului productiei, se folosesc mai multe unitati de masura:

1.     unitati naturale (Kg, buc., m, numere);

2.     unitati naturale conventionale - se calculeaza pe baza celor naturale, luand drept referinta o anumita caracterisitica: t combustibil conventional, productia de tesaturi exprimata in mii m², tractoare de 60 CP.

3.     unitati de timp de munca (volumul total de ore de munca normate);

4.     unitati banesti, monetare (preturi).

Dintre acestea cel mai frecvent utilizate sunt preturile, pentru ca permit totalizarea volumului productiei, indiferent de gradul de eterogenitate. Dezavantajul consta in aceea ca preturile pot fi afectate de inflatie, modificand artificial volumul productiei.

Inlaturarea acestui neajuns se poate face folosind preturi curente sau preturi relativ constante (comparabile) care au fost valabile intr-o anumita perioada de timp.

In functie de modul de evaluare al productiei distingem urmatorii indicatori:

-indicatori fizici (productia fizica);

-indicatori valorici (cifra de afaceri, productia exercitiului, valoarea adaugata).

Productia fizica reprezinta totalitatea valorilor de intrebuintare create de agentul economic in activitatea sa productiva si puse in circuitul economic. Ea se masoara in unitati naturale, natural-conventionale si unitati de timp de munca normat.

Importanta productiei fizice in calculul economic este data de faptul ca:

-reflecta modul in care firma s-a achitat de obligatiile contractuale fata de beneficiarii sai;

-se foloseste la calculul tuturor indicatorilor valorici;

-reflecta gradul de valorificare a unor resurse (materii prime si energie). In acest scop se stabilesc corelatii directe intre volumul productiei fizice obtinut si consumul de materii prime si energie.

-reflecta gradul de respectare a programului de productie d.p.d.v. al ritmicitatii fabricatiei: pe sectii, pe locuri de munca, in perioade de timp diferite.

Analiza realizarii programului de productie fizica are urmatoarele obiective:

I.        Situatia realizarii programului de productie pe sortimente.

II.       Situatia indeplinirii programului de productie fizica d.p.d.v. al structurii sortimentale.

III.     Consecintele realizarii programului de productie pe sortimente si structura asupra principalilor indicatori economico-financiari.

I.           Analiza programului de productie pe sortimente

Sortimentul este grupa sau familia de produse inrudite d.p.d.v. al caracteristicilor proprii, continutului material si procesului tehnologic de fabricatie.

Produsele difera intre ele doar prin dimensiuni, culori si marimi.

Analiza pe sortimente se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:

1.          Indicii individuali de realizare a programului de productie

2.          Coeficientul mediu al sortimentului

3.          Coeficientul de nomenclatura.

1. Indicii individuali de realizare a programului de productie

Pentru fiecare sortiment asociem o anumita productie fizica q_i. Indicele partial de realizare pentru sortimentul "i", se noteaza:

(%) - pentru productia neomogena,unde:

= productia efectiva (curenta);

= productia programata (precedenta);

p = pretul, ca factor de omogenizare .

Daca: I_q > 100% depasire a programului;

I_q = 100% realizare a programului

I_q < 100% nerealizare a programului.

Indicele pe total productie fizica

(%) - pentru productia omogena

(%) - pentru productia neomogena

Indicii raspund la intrebarea: "In perioada analizata, societatea comerciala a realizat programul la toate sortimentele, respectiv proportionalitatea de realizare?"

2. Coeficientul mediu de sortiment:

, unde - pentru productia omogena

, unde - pentru productia neomogena

q - productia fizica pe sortimente luata in calcul fara a admite compensari intre sortimentele la care se inregistreaza depasiri si sortimentele la care se inregistreaza nerealizari;

q₀ - productia fizica pe sortiment din perioada de referinta (de obicei se ia productia programata);

p₀ - pretul pe sortiment in perioada de referinta.

Productia luata in calcul -q- se alege astfel:

la sortimentele la care se inregistreaza depasiri se ia productia programata;

la sortimentele la care se inregistreaza nerealizari se ia productia efectiv obtinuta.

Deci, o cat de mica nerealizare la un sortiment, in conditiile in care la celelalte sortimente s-au inregistrat depasiri, duce la nerealizarea integrala a programului de productie.

Daca:   < 1 avem nerealizari la cel putin un sortiment

> 1 avem realizare integrala a programului de productie fizica pe sortimente la toate sortimentele.

Coeficientul de nomenclatura:

, unde:

n - numarul sortimentelor la care nu se realizeaza productia;

N - numarul total de sortimente.

Apropierea coeficientului de nomenclatura de valoarea 1, reflecta preocupari in vederea realizarii productiei programate.

Concluzii:

In conditiile in care se constata nerealizari la unele din sortimente, cauzele trebuie grupate in cauze obiective, care vizeaza asigurarea cu resursele necesare si cauze subiective, care reflecta preocuparea conducerii spre sortimente mai putin rentabile in detrimentul celor mai rentabile.

Trebuie inlaturate cauzele subiective si trebuie intervenit la cauzele obiective prin masuri de aprovizionare.

II.         Analiza programului de productie fizica d.p.d.v. al structurii

Ne intereseaza in ce masura nerealizarea programului pe sortimente a dus sau nu la modificarea structurii productiei. Prin structura productiei se intelege ponderea cu care participa diferitele sortimente in totalul productiei fizice.

Pentru analiza structurii productiei se vor calcula urmatorii indicatori:

1.Ponderea (greutatea specifica) pe produse

(%) - pentru productia omogena (structura fizica), unde:

= volumul fizic al produsului;

= volumul fizic total al intregii productii;

p_i = pretul produsului.

(%) - pentru productia neomogena (structura valorica).

2.Coeficientul mediu de structura:

, unde

Daca: < 100% nerealizarea programului

= 100% caz ideal.

Urmarind situatia atat din punct de vedere al sortimentului, cat si al structurii distingem cazurile:

a) nerealizarea programului, din cele 2 puncte de vedere, trebuie cautata in indicii partiali ai productiei fizice.

b) desi s-a respectat structura, exista cel putin un sortiment la care nu s-a realizat programul de productiefizica fixat. Cauza: i_q = 100% (identici la toate sortimentele).

c) s-a realizat programul pe sortimente, dar structura sortimentala s-a modificat. Cauza: i_q > 100% (diferiti intre ei).

d) cazul ideal: s-a respectat integral programul de productie pe structura si pe sortimente. Cauza: i_q ≥ 100% (identici la toate sortimentele).

2 Analiza indicatorilor valorici ai productiei

Activitatea complexa a unei societati comerciale presupune, ca pe langa activitatea de productie propriu-zisa, sa se desfasoare si o activitate de comercializare a produselor proprii. Ca urmare, se vor folosi urmatorii indicatori valorici:

1.     Cifra de afaceri

2.     Productia exercitiului

3.     Valoarea adaugata

1.       Cifra de afaceri pp. insumarea a 2 elemente: productia vanduta si vanzarile de marfuri. Ea caracterizeaza totalitatea veniturilor pe care le poate obtine un agent economic din vanzarea produselor proprii.

Cifra de afaceri inregistreaza si unitatile cu profil pur comercial. In cazul unitatilor cu profil industrial, cifra de afaceri cuprinde:

veniturile din activitatea de baza;

prestarile de servicii efectuate pentru terti;

lucrari cu caracter industrial;

valoarea produselor finite, a semifabricatelor, studii si cercetari valorificate.

Prin lucrari cu caracter industrial se intelege: montajul utilajului la beneficiar cand lucrarea a fost executata cu forte proprii, lucrarile de reparatii capitale, chiria si locatia de gestiune incasate.

In mod distinct se poate urmari si valoarea productiei-marfa care reprezinta productia obtinuta si destinata livrarii:

In mod asemanator se poate urmari si cifra de afaceri interna si cifra de afaceri pentru export.

Cifra de afaceri se evalueaza in preturi curente, care sunt preturile existente in momentul facturarii bunurilor si serviciilor. Pentru a evita majorarea artificiala de catre inflatie, se pot folosi si preturi comparabile. Se evidentiaza in contabilitate in contul 121 "Profit si pierdere", unde se regaseste marimea neta a veniturilor.

2. Productia exercitiului

, unde: P_v - productia vanduta, evaluata la pretul respectiv;

P_s - productia stocata;

P_i - productia imobilizata.

P_v = componenta comuna cu cifra de afaceri

P_s = sold final (S_f) - sold initial (S_i)

P_i = se refera la imobilizarile corporale si necorporale.

Productia exercitiului se mai numeste si productie globala si este importanta, deoarece totalizeaza veniturile din intrega activitate productiva.

Valoarea adaugata (V_ad) arata efectiv contributia agentului economic la crearea PIB. Deci PIB apare ca o suma a valorilor adaugate create de agentul economic. Exista 2 metode de calcul pentru valoarea adaugata:

A. Metoda substractiva (scaderii) potrivit careia valoarea adaugata (V_ad) este egala cu diferenta dintre productia exercitiului (P_ex) cumulata cu marja comerciala (M_c) si consumurile intermediare de bunuri si servicii de la terti (C_i):

Marja comerciala (M_c) reprezinta diferenta dintre vanzarile de marfuri (V_mf) si costul de cumparare a marfurilor vandute (C_c):

Consumurile intermediare (C_i) sunt formate din materii prime si materiale consumabile (M_p), piese de schimb si subansamble (P_s), cheltuieli cu combustibili, energie si apa (C_ea) si alte cheltuieli materiale (A_cm):

Valoarea adaugata poate fi bruta (se adauga amortizarea activelor fixe) si neta.

V_{ad neta} = V_{ad bruta} - A_{activelor fixe}

B.     Metoda aditiva (analitica) este o metoda de repartitie, intrucat presupune insumarea elementelor structurale ale valorii nou create: cheltuieli cu personalul (salarii, cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala) (Ch_p), impozite si taxe fara TVA (I+T_x), cheltuieli financiare (Ch_fin), amortizarea activelor fixe (A_af) si beneficiul net (B_n):

Aceasta formula permite evidentierea structurii V_ad, calculul dominantei si reflecta modul in care sunt retribuiti factorii de productie:

-factorul munca prin cheltuielile salariale;

-capitalul imprumutat prin impozite si taxe;

-capitalul fix prin amortizarea activelor fixe;

-capitalul propriu prin beneficiu.

Deoarece valoarea adaugata reflecta modul in care factorii de productie contribuie la crearea bogatiei unui agent economic, este un indicator mai important decat cifra de afaceri, care ne arata suma vanzarilor. Astfel, pentru 2 unitati, una cu profil comercial si cealalta cu profil complex, cea de-a doua va avea valoarea adaugata mai mare, deci si o putere economica mai mare.

Analiza indicatorilor valorici in marimi absolute si in marimi relative

1. Cifra de afaceri

A. Analiza factoriala a CA in marimi absolute:

I. Determinarea modificarii absolute a CA:

II. Descompunerea pe factori de influenta a :

III. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra CA:

IV. Interpretarea rezultatelor

, unde: q - volumul fizic al productiei;

p - pretul unitar

I.

II.   

III.

B. Analiza factoriala a CA in marimi relative:

Determinarea indicelui de realizare a cifrei de afaceri:

I. Determinarea modificarii relative a CA:

II. Descompunerea pe factori de influenta a :

III. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra CA:

2. Productia exercitiului

A. Analiza factoriala a P_ex in marimi absolute:

I. Determinarea modificarii absolute a P_ex:

II. Descompunerea pe factori de influenta a :

III. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra P_ex:

B. Analiza factoriala a P_ex in marimi relative:

Determinarea indicelui de realizare a productiei exercitiului:

I. Determinarea modificarii relative a CA:

II. Descompunerea pe factori de influenta a :

III. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra P_ex:

Valoarea adaugata

A. Metoda substractiva

A. Analiza factoriala a V_ad in marimi absolute:

I. Determinarea modificarii absolute a V_ad:

II. Descompunerea pe factori de influenta a :

III. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra V_ad:

IV. Interpretarea rezultatelor

B. Analiza factoriala a V_ad in marimi relative:

Determinarea indicelui de realizare a valorii adaugate:

I. Determinarea modificarii relative a V_ad:

II. Descompunerea pe factori de influenta a :

III. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra V_ad:

Daca , semnifica:

Grafic, pentru , avem:

P_ex

P_ex P_ex V_ad

V_ad V_ad C_i C_i C_i

a) Perioada b) Perioada c)Perioada

a) si , pentru ca Ci - constant.

b) , cand P_ex - constant si

c) ; ()

, deoarece .

; ()

B.     Metoda aditiva

Pornind de la aceasta formula, rezulta:

; ; ;

;  

S - ponderea

Factorul care detine ponderea cea mai mare reprezinta factorul de productie care a contribuit la crearea valorii adaugate noi.

Relatiile dintre indicatorii valorici si elementele

care ii diferentiaza

Se calculeaza doua tipuri de rapoarte: rapoarte statice si rapoarte dinamice.

Raportul static este o exprimare procentuala a comparatiei intre doua marimi absolute.

Raportul dinamic inseamna compararea a doi indici sau a doua ritmuri de crestere.

Principalele rapoarte statice si dinamice se calculeaza intre:

V_ad si P_ex

(%)

, unde:S_Ci = ponderea C_i in P_ex

R_s este cu atat mai mic cu cat creste ponderea consumurilor intermediare in totalul productiei exercitiului. Cresterea R_s se bazeaza pe scaderea consumurilor intermediare.

≥< 1

a) R_d = 1 I_Vad = I_Pex C_i evolueaza constant (I_Ci = 100%).

unde:I_Vad = indicele valorii adaugate

I_Pex = indicele productiei exercitiului.

b)     R_d < 1 I_Vad < I_Pex

;

Este de dorit ca rapotul dinamic sa fie supraunitar, ceea ce ar insemna ca si .

c)     R_d >1 ; .

V_ad si CA

- gradul de dependenta externa

R_s reprezinta cifra de afaceri pe care trebuie sa o mobilizeze agentul economic pentru a obtine 100 unitati de valoare adaugata. Acest raport este aproape stabil in timp si variaza doar de la o unitate la alta, in functie de specificul ei.

a) R_d = 1 I_CA = I_Vad

b) R_d < 1      I_CA < I_Vad

c) R_d > 1 I_CA > I_Vad

V_{ad neta} si V_{ad bruta}

< 100%.

Cresterea R_s se bazeaza pe diminuarea ponderii activelor fixe.

a) R_d = 1 I_Aaf = 100% (ponderea este constanta).

b) R_d < 1      I_{Vad nete} < I_{Vad brute}

;

c) R_d > 1 I_Vad > I_Aaf

P_v si P_ex

< 100%. , unde: S_Ps = ponderea prod. stocate in P_ex

unde: S_Pi = ponderea prod. imobilizate in P_ex

Un raport static in crestere semnifica cresterea ponderii vanzarilor in totalul productiei exercitiului.

P_s si P_i se analizeaza separat.

Utilizarea in calculul economic a unor indicatori valorici

1) Valoarea adaugata se utilizeaza in calculul productivitatii muncii. Ea reflecta aportul fortei de munca.

, N - nr. de personal sau timpul de munca (in om-ore, om-zile).

2)      Valoarea adaugata caracterizeaza si eficienta folosirii capitalului fix.

, activele fixe sunt privite ca numar sau timp de functionare.

3)      Cifra de afaceri se coreleaza cu indicatorii de profitabilitate.

, - rata relativa medie a cifrei de afaceri.

4)      Cifra de afaceri caracterizeaza si viteza de rotatie a activelor totale si circulante inscrise in bilant.

Model de analiza factoriala a valorii adaugate

;

I.

II.

III.

Model de analiza factoriala a cifrei de afaceri

N - nr. de personal

- productivitatea (randamentul mediu) al AF in functiune

- ponderea AF in functiune in totalul AF sau gradul de functionare

- gradul de inzestrare tehnica a muncii (indicator al progresului tehnic)

- gradul de dependenta externa.

Toti factorii majoreaza cifra de afaceri.

I. 

II.

III.

Concluzii:

1. Elementele cu care se dimensioneaza volumul de activitate sunt:

- capacitatea de productie disponibila;

- resursele (materiale, nemateriale, financiare);

- cererea de produse.

2. CA trebuie corelata cu capacitatea de productie disponibila a.i. cunoscand cererea, pretul sa evolueze in mod favorabil pe piata, oferind posibilitatea sa-si mareasca capacitatea de productie.

Daca pentru un anumit produs cererea scade (deci scade capacitatea de productie), producatorul poate opera modificari in structura produselor adaptand-o la cerere.

4. Cererea poate viza toate produsele fabricate intr-o intreprindere sau numai un anumit produs, caz in care vorbim de segment de piata. Segmentul de piata rezulta din comenzile si contractele incheiate. Segmentul de piata propriu al firmei sau cota de vanzari relativ la produsul "X" este:

.

Analiza calitatii productiei si a consecintelor modificarii ei

Intre calitatea productiei si calitatea produselor se face o mica distinctie, desi prima este influentata de a doua.

Productia este rezultatul unui proces economic in care interactioneaza factorii de productie (munca si capitalul), dar se reflecta si din activitatea manageriala.

Produsele sunt valori de intrebuintare create de fiecare agent economic.

Prin urmare, sfera notiunii de calitate a produsului este mai restransa, semnificand calitatea unei valori de intrebuintare. Deci si modalitatile de analiza in cele 2 cazuri vor fi diferite.

Notiunea de calitate are un caracter complex si dinamic care rezulta din numarul si varietatea carateristicilor care o definesc.

Calitatea unui produs este rezultanta unui sir de proprietati care il fac capabil sa satisfaca anumite nevoi ale consumatorului individual sau productiv. Cu cat aceste cerinte sunt satisfacute intr-un grad mai inalt, cu atat produsul corespunde mai bine destinatiei initiale si este de o calitate mai buna.

Caracterul dinamic al calitatii decurge din progresul tehnic, care aduce modificari in continutul produselor.

Analiza calitatii se face printr-un sistem de indicatori de calitate grupati in mai multe categorii:

indicatori tehnici de calitate - vizeaza puterea fiabilitatea, rezistenta;

indicatori tehnologici de calitate - decurg din procesele de organizare si conducere a programului de fabricatie;

indicatori economici de calitate - vizeaza randamentul materiilor prime si materialelor, randamentul utilajelor si consumurile de materiale;

indicatori estetici de calitate - pentru unele produse industriale.

Pentru produsele industriale, indicatorii de calitate sunt inscrisi in norme unitare (STAS-uri) si in norme interne (caietele de sarcini).

Se disting doua mari categorii de astfel de produse:

A.    produse care se divid in clase de calitate exprimate prin cifre sau calificative (lux, extra, superioara, de masa). Aceste produse apartin bunurilor de larg consum: textile, portelan;

B.     produse ce nu se pot divide in clase de calitate: produse ale industriei constructoare de masini, produse chimico-farmaceutice.

Modalitatile si indicatorii specifici de analiza vor fi diferiti, corespunzator cu impartirea pe cele doua categorii.

Analiza calitatii produselor ce se divid in clase de calitate

Indicatorii analizati vor fi:

a)      ponderea produselor de calitate superioara;

b)      coeficientul mediu al calitatii produsului;

c)       pretul mediu al produsului.

a)      Ponderea produselor de calitate superioara- este exprimata prin marimi relative de structura:

, unde: S_i - ponderea fiecarei clase de calitate

i = 1,2,3 - nr. claselor de calitate

q_i = volumul fizic al fiecarei clase de calitate

Clasele de calitate pot fi exprimate cifric (1,2,3) sau prin calificative (lux, extra, superior).

Pornind de la formula anterioara, se poate calcula volumul fizic total al unui produs structurat in i clase de calitate, astfel:

Analiza factoriala a volumului fizic total pp:

1.     Calculul modificarii absolute a indicatorului:

2.         Descompunerea pe factori de influenta:

                       ;

3.         Calculul influentelor separate ale factorilor asupra q:

Se calculeaza pe clase de calitate: - influenta volumului fizic pe clase de calitate.

Se calculeaza pe clase de calitate:. - influenta structurii pe clase de calitate.

Scaderea ponderii produselor de calitate superioara in favoarea celor de calitate inferioara se va reflecta in valoarea productiei vandute. In final, toti indicatorii economico-financiari vor fi afectati de structura produsului pe clase de calitate.

Imbunatatirea structurii produsului pe clase de calitate inseamna ponderea calitatii superioare in crestere si reprezinta efortul propriu al agentului economic.

b.       Coeficientul mediu al calitatii produsului - se calculeaza cu ajutorul unei medii ponderate.

q_i - volumul fizic al fiecarei clase de calitate;

c_i - cifra acordata fiecarei clase de calitate (1,2,3);

S_i - ponderea fiecarei clase de calitate in totalul volumului fizic al produsului;

.

1<< Ideal este ca sa aiba valori cat mai mici.

Daca < 100% < imbunatatire a calitatii

= 100% = calitate stationara

> 100% > inrautatire a calitatii.

Analiza factoriala a coeficientului mediu al calitatii productiei pp:

I. - este favorabil cand este mai mic decat zero.

II.

III.

Observatii:

1)     Daca (nr. claselor de calitate nu creste fata de perioada de referinta), modificarea calitatii medii a produsului se datoreaza structurii pe clase de calitate.

2)     Daca in perioda curenta apare o noua clasa de calitate, rezulta ca > 0, ceea ce se rasfrange nefavorabil asupra calitatii.

c.       Pretul mediu al produsului

Analiza calitatii productiei

Calitatea productiei vizeaza calitatea de ansamblu a procesului economic. Calitatea productiei este determinata de cea a produselor componente.

Indicatorii utilizati sunt:

a)      coeficientul mediu generalizat al calitatii;

b)      pretul mediu de productie al intregii productii;

c)       indicatorii suplimentari ai calitatii.

a)      Coeficientul mediu generalizat al calitatii se determina conform relatiei:

q - volumul fizic al fiecarui produs sau sortiment;

- coeficientul calitatii medii a produsului;

S - structura sortimentala a productiei.

1≤≤ Este favorabil cand se apropie de 1.

Daca < 100% < imbunatatire a calitatii

= 100% = calitate stationara

> 100% > inrautatire a calitatii.

Analiza factoriala a coeficientului mediu generalizat al calitatii pp:

I. - este favorabil cand este mai mic decat zero.

II.

III.

Structura sortimentala a productiei poate influenta pozitiv calitatea daca creste ponderea sortimentelor cu un coeficient mediu al calitatii mai mic decat coeficientul generalizat al calitatii.

Coeficientul mediu al calitatii produsului influenteaza calitatea de ansamblu a productiei daca scade de la o perioada la alta.

Imbunatatirea coeficientului mediu generalizat al calitatii se poate face in doua feluri:

imbunatatirea structurii sortimentale a productiei prin cresterea ponderii sortimentale de calitate superioara;

imbunatatirea calitatii medii a produselor.

b)      Pretul mediu de productie al intregii productii apare ca o suma ponderata a preturilor medii ale produselor sau sortimentelor:

- pretul mediu al fiecarui sortiment;

S - structura sortimentala a productiei.

Analiza factoriala a pretului mediu de productie al intregii productii pp.:

1.     Calculul modificarii absolute a indicatorului:

2.       Descompunerea pe factori de influenta:

                

3.       Calculul influentei factorilor:

Imbunatatirea pretului mediu al productiei se poate realiza prin:

imbunatatirea structurii sortimentale prin cresterea ponderii sortimentelor care au pretul mediu pe produs mai mare decat pretul mediu al intregii productii;

cresterea pretului mediu pe produs de la o perioada la alta.

1<< Este favorabil cand tinde spre

Cresterea pretului mediu al intregii productii depinde de structura sortimentala a productiei care este doar partial corelata cu efortul propriu al agentului economic, fiind in general un factor exogen.

Structura pe clase de calitate depinde de efortul propriu al agentului economic.