Administratia publica in Romania

Administratia publica in Romania

Statul satisface interesele cetatenilor sai in conditiile impartirii  puterii publice in trei segmente de autoritate cu functii distincte (legislativa, executiva si judecatoreasca) incredintate pentru a fi indeplinite de catre institutii separate, independente, cu drepturi de control reciproc in cazurile reglementate de lege.

Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat are rolul de a asigura un echilibru intre ele, dar in acelasi timp, separatia nu trebuie sa fie rigida. In general, se stabilesc atat parghii de control intre cele trei puteri, cat si modalitati concrete de colaborare.

Din categoria organelor democratiei reprezentative fac parte organele puterii centrale si locale de stat : parlamentul si consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale. Sub directa indrumare a acestor organe functioneaza organele administratiei de stat, centrale si locale : guvernul, ministerele, alte organe centrale ale administratiei de stat, prefecturile si primariile.

1. Administratia publica centrala

Parlamentul - in calitate de organ reprezentativ suprem si unic, autoritate legislativa, dezbate si aproba programul guvernului care traseaza liniile directoare ale politicii economice, financiare, bugetare, monetare si aproba legile care reglementeaza intreaga activitate economico-sociala.

Pentru bugetele locale, drepturile si atributiile similare Parlamentului le au consiliile locale.

Guvernul - ca organ de executie al administratiei de stat asigura realizarea politicii statului conform programului de guvernare aprobat de Parlament. Elaboreaza proiectul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetelor fondurilor speciale, precum si conturile generale anuale de executie ale acestora, care dupa ce sunt insusite se supun spre dezbatere si aprobare Parlamentului, iar dupa aprobare raspunde de realizarea prevederilor bugetare.

2.Administratia publica locala

In Europa exista trei modele care au influentat organizarea administrativa in statele de pe continentul nostru : modelul francez, modelul britanic si modelul german.

Modelul francez - unitatile administrativ-teritoriale sunt : regiunea, departamentul si comuna. Franta se compune din 21 de regiuni, fiecare fiind formata din doua pana la opt departamente, care cuprind mai multe comune. Interventia statului in plan local se realizeaza prin institutia prefecturii.

O caracteristica a modelului francez de organizare administrativ-teritoriala este identitatea competentelor la toate structurile.

Modelul francez se regaseste, cu unele modificari, in tari ca Spania, Portugalia, Italia.

Modelul german - elementul de baza al vietii politice si administrative germane este federalismul. Geneza sa se datoreaza landurilor germane ca formatiuni statale preexistente statului. Constitutiile landurilor garanteaza autonomia colectivitatilor locale care dispun si de competenta legislativa in materie de drept comun.

Principiul subsidiaritatii sta la baza modelului german de administratie locala, ceea ce permite evitarea unui centralism excesiv la nivelul landurilor, arondismentele si comunele beneficiind de o reala autonomie si gestiune.

Modelul german se regaseste cu anumite particularitati nationale in Austria si Elvetia.

Modelul britanic - acesta este eterogen. Astfel, sistemul de administratie locala din Anglia nu se regaseste in Scotia, Tara Galilor sau in Irlanda de Nord care au sisteme specifice de organizare locala. Pentru fiecare dintre cele trei natiuni - scotiana, galeza si irlandeza fiinteaza cate un minister care exercita o anumita tutela asupra administratiilor acestor regiuni.

Autoritatile locale sunt comitatele si districtele ale caror sarcini sunt : aplicarea politicii guvernamentale pe plan local, exercitarea unor competente delegate importante in domenii ca : educatia, asigurarea fondului locativ sau protectia sociala.

Din punct de vedere al dreptului administrativ, sistemele oragnizarii locale se clasifica in :

Autonomie completa - conform careia comunitatile locale au libertate deplina in administrarea intereselor lor, fara nici un control din partea autoritatii centrale;

Autonomie limitata - pentru rezolvarea pe plan local a principalelor probleme curente, care, in plus, sunt supuse controlului din partea autoritatii centrale;

Tutela - conform careia problemele locale sunt rezolvate de catre autoritatile centrale, administratiilor locale revenindu-le competente doar in actiuni de mica importanta.

In Romania, administratia publica locala functioneaza in unitatile administrativ-teritoriale  - comune, orase si judete - pe principiile autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, ale legalitatii si consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

La nivelul comunelor si al oraselor functioneaza consiliile locale care au calitatea de autoritati deliberative, si primarii ca autoritati executive, iar la nivelul judetelor si al capitalei exista consilii judetene.

Raporturile dintre autoritatile administratiei publice locale din comune, orase, municipii si autoritatile administratiei publice la nivel judetean se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet.

In relatiile dintre autoritatile administratiei publice centrale si locale si Consiliul judetean, pe de o parte, si intre Consiliul local si primar, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.

Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele competente si responsabilitati in ceea ce priveste finantele publice locale:

a) elaborarea si aprobarea bugetelor locale, in conditii de echilibru bugetar, la termenele si potrivit prevederilor stabilite prin lege;

b) stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, precum si a oricaror alte venituri ale unitatilor administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, in conditiile legii;

c) urmarirea si raportarea executiei bugetelor locale, precum si rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar, in conditii de echilibru bugetar;

d) stabilirea si urmarirea modului de prestare a activitatilor din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv optiunea trecerii sau nu a acestor servicii in raspunderea unor operatori economici specializati ori servicii publice de interes local, urmarindu-se eficientizarea acestora in beneficiul colectivitatilor locale;

e) administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica si privata a unitatilor administrativ-teritoriale;

f) contractarea directa de imprumuturi interne si externe, pe termen scurt, mediu si lung, si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din acestea;

g) garantarea de imprumuturi interne si externe, pe termen scurt, mediu si lung, si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din imprumuturile respective de catre beneficiari;

h) administrarea fondurilor publice locale pe parcursul executiei bugetare, in conditii de eficienta;

i) stabilirea optiunilor si a prioritatilor in aprobarea si in efectuarea cheltuielilor publice locale;

j) elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare in perspectiva a unitatilor administrativ-teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale;

k) indeplinirea si a altor atributii, competente si responsabilitati prevazute de dispozitiile legale.

Intre procesul de descentralizare si cel de consolidare a democratiei exista o relatie directa. Autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice reprezinta garantia stabilitatii unei democratii functionale.

Principiile pe baza carora se desfasoara procesul de descentralizare sunt urmatoarele:

a) principiul subsidiaritatii, care consta in exercitarea competentelor de catre autoritatea administratiei publice locale situata la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetatean sicare dispune de capacitate administrativa necesara;

b) principiul asigurarii resurselor corespunzatoare competentelor transferate;

c) principiul responsabilitatii autoritatilor administratiei publice locale in raport cu competentele ce le revin, care impune obligativitatea realizarii standardelor de calitate in furnizarea serviciilor publice side utilitate publica;

d) principiul asigurarii unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii sireguli obiective, care sa nu constranga activitatea autoritatilor administratiei publice locale sau sa limiteze autonomia locala financiara;

e) principiul echitatii, care implica asigurarea accesului tuturor cetatenilor la serviciile publice si de utilitate publica;

f) principiul constrangerii bugetare, care interzice utilizarea de catre autoritatile administratiei publice centrale a tranferurilor speciale sau a subventiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.     

Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale transfera competente pe care le exercita in prezent autoritatilor administratiei publice locale de la nivelul judetelor, comunelor sau oraselor, dupa caz, respectand principiul subsidiaritatii si urmatoarele criterii: economiile de scara si aria geografica a beneficiarilor.

Transferul de competente se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitarii acestora. Exercitarea competentelor se face numai dupa transmiterea resurselor financiare necesare.

Finantarea competentelor delegate este asigurata in totalitate de catre administratia publica centrala.

In furnizarea serviciilor publice descentralizate, autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa indeplineasca standardele de calitate, in conditiile legii.