UCRAINA - Elemente de ordin istoric, Analiza prevederilor Constitutiei Ucrainei din 1978, Analiza prevederilor Constitutiei din 1996

UCRAINA

1.1.1. Elemente de ordin istoric

Anterior integrarii sale in U.R.S.S., Ucraina a avut o remarcabila istorie, inclusiv o prezenta din punctul de vedere al dezvoltarii institutiilor dreptului constitutional. Inca in secolul X, orasul Kiev devenise centrul unor intense activitati statale, politice, comerciale, culturale si religioase (din secolul al IX-lea s-a contituit primul stat rus cu centrul la Kiev - Rusia Kieveana)^[1]. Printul Vladimir cel Mare a botezat poporul sau in religia crestina, in anul 988. De remarcat este faptul ca atunci cand Kievul si Novgorodul devenisera deja centre de civilizatie, Moscova nu fusese mentionata (1147). Kievul a suferit datorita invaziilor tatare intre anul 1237 si 1240. In secolele urmatoare, cand 'marea hoarda' si puterea ei disparusera, Lituania si Polonia isi disputau controlul asupra Ucrainei^[2]

Organizarea de stat si constitutionala a Ucrainei au reaparut in secolele XVII-XVIII, in perioada cazacilor ucraineni si a hatmanilor. Lista marilor conducatori care au stabilit si anumite reguli de drept ii include pe hatmanii Bogdan Hmilnitki si Ivan Mazepa. Cel din urma a incheiat o alianta cu regele Carol al XII-lea al Suediei impotriva lui Petru cel Mare, tarul Rusiei, dar a fost invins la Poltava, in 1709. Urmasul lui Mazepa, Filip Orluk, a alcatuit Constitutia de la Bender, cunoscuta in istorie sub denumirea de Pacta et constitutiones. Acest document obliga pe liderul ucrainean sa recunoasca anumiti parametri ai guvernarii sale, sa apere indepenenta Ucrainei si sa elimine exploatarea social-economica a populatiei.

Pe masura ce Ucraina a intrat tot mai mult in sfera de influenta a Rusiei, aceste acte ale conducatorilor ucrainei au ramas numai vestigii ale autodeterminarii poporului ucrainean. In secolul XIX, eforturile Rusiei de a transforma pe ucraineni in 'aparatori' ai frontierelor rusesti, s-au dovedit ineficiente, majoritatea poporului ucrainean refuzand o integrare cu Rusia. Dupa 1830 ia o mare amploare 'miscarea ucraineana' printre sprijinitorii careia se gaseau oameni cunoscuti precum poetul Taras Sevcenko. Pe atunci, multi scriitori ucraineni erau obligati sa scrie in limba rusa deoarece in 1878 Moscova adoptase o lege prin care interzicea publicarea de carti in limba ucraineana^[3]

Sub influenta sovietica, Ucraina a adoptat trei constitutii, respectiv cea din 1919, din 1937 si 1978. Toate aceste constitutii au reflectat sovietizarea progresiva a Ucrainei, promovarea conceptiilor staliniste si apoi national-brejneviste cu privire la legitimitatea constitutionala.

In ceea ce priveste dezvoltarea constitutionala actuala, observam ca Ucraina, dupa ce a mentinut Constitutia din 1978, careia i-a adus o serie de modificari importante (dupa ce independenta Ucrainei a fost proclamata la 24 august 1991), a adoptat o noua constitutie de abia in 1996.

Actualul sef al statului (presedinte) este Leonid Kucima (de la 10 iulie 1994). Principalele partide politice sunt Partidul Comunist, Miscarea populara, Partidul taranesc si Partidul Socialist.

Pe plan extern, Ucraina a incheiat in ultimii ani tratate cu Polonia si Romania (1997) si, mai recent, cu Rusia (1998), ca urmare a recunoasterii de catre aceasta a integritatii teritoriale a Ucrainei si a gasirii unor solutii convenabile  cu privire la impartirea flotei din Marea Neagra, cu baza la Sevastopol.

1.1.2. Analiza prevederilor Constitutiei Ucrainei din 1978

Asa cum s-a aratat la punctul precedent, Ucraina nu a dispus mult timp de o constitutie proprie, elaborata dupa proclamarea independentei si inlaturarea vestigiilor regimului sovietic. Constitutia din 1978, a suferit modificari importante care au eliminat prevederi depasite, ce tineau de integrarea Ucrainei in sistemul sovietic si au precizat totodata anumite noi principii constitutionale, in considerarea ideii garantarii statului de drept si respectarii depline a drepturilor cetatenilor.

Constitutia Ucrainei nu continea nici un preambul (aceasta o consideram o particularitate) deoarece vechiul preambul, care amintea de regimul abolit nu mai putea fi mentinut, si nici nu fusesera elaborate pe deplin bazele regimului democratic, care trebuia sa inlocuiasca vechile oranduiri. Ea era divizata in 10 parti si 19 capitole, insumand cu totul 171 articole^[4]. Diviziunea Constitutiei ucrainene din 1978 era urmatoarea: Partea I-a (art.1-30) cuprindea principiile ordinii sociale si sistemului politic al  Ucrainei. In capitole distincte erau analizate sistemul politic, sistemul economic, dezvoltarea sociala, culturala, activitatea de politica externa a Ucrainei si apararea tarii.

Partea a II-a (art.31-67) se ocupa de stat si individ. Erau analizate aci cetatenia Ucrainei, egalitatea in drepturi a cetatenilor, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale ctatenilor Ucrainei.

Partea III-a se referea la stat si la structura teritoriala a Ucrainei (art.68-77). Erau examinate aci pozitia Ucrainei ca stat independent, situatia juridica a republicii autonome a Crimeii si structura administrativ-teritoriala a Ucrainei.

Partea a IV-a se ocupa de Rada deputatilor natiunii a Ucrainei si procedura pentru alegerea lor (art.78-96). Erau incluse aci reglementari ce priveau sistemul si principiile activitatii Radei de deputati ai natiunii, sistemul electoral si pozitia deputatilor natiunii.

Partea a V-a trata organele puterii legislative ale Ucrainei (art.97-123). Erau examinate: Rada Suprema a Ucrainei, presedintele Ucrainei si Cabinetul de ministri al Ucrainei.

Partea a VI-a trata organele locale ale puterii si administratiei de stat in Ucraina (art.124-138).

Partea a VII-a se referea la planul de stat pentru dezvoltarea economica si sociala a Ucrainei si bugetul Ucrainei (art.139-148).            

Partea a VIII-a examina justitia, arbitrajul si puterea de supervizare a procuraturii (art.149-165).

Partea a IX-a reglementa emblema, steagul si imnul Ucrainei (art.166-170), iar partea a X-a - procedurile de modificare a Constitutiei (art.171).

In Partea I, consacrata principiilor ordinii sociale si sistemului politice al Ucrainei fusese inscris principiul ca Ucraina este un stat al intregului popor, exprimand vointa si interesele muncitorilor, taranilor si intelectualilor, care alcatuiesc poporul muncitor al tuturor nationalitatilor republicii. De asemenea, tot aci se prevedea ca toate puterile in Ucraina apartin poporului, care isi exercita puterea de stat prin Consiliul national al deputatilor, care controleaza toate organele statului.

In art.4 se prevedea ca statul Ucraina si toate organele sale functioneaza pe baza ordinii de drept, asigura apararea dreptului si a ordinii, interesele societatii, drepturile si libertatile cetatenilor. Se prevedea libertatea constituirii partidelor politice, in conformitate cu principiile constitutionale, si dreptul partidelor de a participa la dezvoltarea si realizarea politicii Ucrainei, prin reprezentanti alesi in Consiliul national al deputatilor.

Principiul director al dezvoltarii politice a societatii - se arata in Constitutie - il constituia o extindere mai larga a democratiei, participarea mai larga a cetatenilor la conducerea treburilor societatii si a statului, perfectionarea mecanismului de stat, sporirea activitatii organizatiilor publice, intarirea fundamentelor statului de drept, afirmarea libertatii cuvantului, acordandu-se o atentie deosebita fata de opinia publica.

In legatura cu cetatenia se prevedea ca in Ucraina exista o singura cetatenie - cetatenia ucraineana - care se dobandeste si se pierde potrivit prevederilor legii. Cetatenii ucraineni erau egali in fata legii, indiferent de originea sociala, statutul de proprietate, de avere, rasa sau nationalitate, sex, educatie, limba, atitudine fata de religie, ocupatie, domiciliu si alte conditii.

Drepturile egale ale cetatenilor erau asigurate in toate domeniile vietii economice, politice, sociale si culturale. Strainilor li se garantau acele drepturi si libertati care le sunt in general recunoscute, inclusiv acela de a face apel la tribunale sau la alte institutii de stat pentru a se asigura protectia drepturilor personale, proprietatii si familiei.

In ceea ce priveste organul suprem al puterii de stat, Constitutia Ucrainei prevedea ca Rada nationala a deputatilor era aleasa pe termen de cinci ani. Concomitent cu aceasta mai functiona Rada suprema a Republicii autonome Crimeea, care se bucura de autonomie, si radele locale ale deputatilor, reprezentand organele puterii constituite pe plan local.

Sistemul electoral al Ucrainei se intemeia pe baza  votului universal, egal, direct si secret.

Rada suprema a Ucrainei era singurul organ al puterii legislative. Ea adopta Constitutia sau o amenda, hotara cu privire la structura de stat, solutiona problemele privind frontierele Ucrainei, elabora directiile politicii externe, ratifica programele economice, convoca alegerile, alegea Curtea Suprema a Ucrainei, confirma propunerea Presedintelui Ucrainei pentru desemnarea unei persoane in functia de prim-ministru etc.

In cadrul unor sedinte extraordinare, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai, Rada suprema a Ucrainei putea sa delege Cabinetului de ministri al Ucrainei autoritatea de a emite decrete cu caracter legislativ, dar numai intr-o serie de domenii specificate. Rada isi pastra totusi dreptul de a anula acele decrete ale Consiliului de ministri care erau incompatibile cu Constitutia Ucrainei, efectuand aceasta pe calea unor legi.

Deputatii care faceau parte din Rada Suprema, in numar de  450, erau alesi de catre districtele electorale, avand fiecare un numar aproximativ egal de votanti.

Lucrarile Radei Supreme a Ucrainei se desfasurau in sesiuni. Ea putea fi convocata, totusi, si in sesiuni speciale de catre presedintele sau prezidiul Radei supreme, din initiativa sa sau a unei treimi din numarul deputatilor, ori la cererea Presedintelui Ucrainei. Rada suprema a Ucrainei isi pastra puterile pana cand se desfasurau alegerile pentru un nou organ al puterii supreme de stat.

Dreptul de initiativa legislativa in Rada suprema apartinea deputatilor Ucrainei, presedintelui Radei supreme, Presedintelui Ucrainei, Curtii Constitutionale, Cabinetului de ministri, Curtii Supreme a Ucrainei, Procurorului general, Radei Supreme a Republicii Autonome a Crimeei si Academiei de Stiinte a Ucrainei.

Prezidiul Radei Supreme a Ucrainei era un organ subordonat acesteia - similar birourilor permanente ale Camerelor in sistemul romanesc -, care organiza munca Parlamentului si isi exercita puterile in limitele Constitutiei. Printre altele, el organiza sesiunile, coordona activitatea comisiilor permanente, organiza pregatirile pentru referendum si discutarea publica a proiectelor de lege, ocupandu-se totodata si de publicarea legilor Ucrainei.

Presedintele Radei Supreme era ales prin vot secret, pe termen de cinci ani, neputand fi ales decat pentru doua mandate consecutive. El putea fi revocat insa oricand de catre Rada Suprema a Ucrainei prin vot secret.

Curtea Constitutionala era aleasa de Rada Suprema a Ucrainei, pe termen de 10 ani, din randul specialistilor in domeniul dreptului, si se compunea dintr-un presedinte, doi vicepresedinti si 12 membri. Persoanele alese in cadrul Curtii Constitutionale nu puteau fi in acelasi timp membri ai unor alte organe a caror activitate este controlata de Curtea Constitutionala sau de deputatii natiunii, si nici sa faca parte din miscari sau partide politice. Persoanele alese, in indeplinirea indatoririlor lor, erau independente si se supuneau numai Constitutiei Ucrainei.

Presedintele Ucrainei era seful statului si seful puterii executive. Pentru ca cineva sa poata fi desemnat presedinte, trebuie sa aiba varsta de cel putin 35 de ani. Aceeasi persoana nu putea fi aleasa de doua ori ca presedinte al statului. Ea nu putea sa cumuleze alte responsabilitati pe linie de stat si  nici sa se angajeze in activitati comerciale. Presedintele era ales pe cinci ani, prin vot egal, universal, direct si secret. El era considerat garantul drepturilor fundamentale ale cetatenilor si suveranitatii de stat, reprezenta Ucraina pe plan international, conducea si prezida activitatea Cabinetului de ministri, supunea bugetul spre aprobare Radei Supreme a Ucrainei, propunea Radei Supreme a Ucrainei candidatul pentru functia de prim ministru si, corelativ, propunea demiterea primului ministru, propunea Radei Supreme a Ucrainei numirea unor inalti functionari de stat, membrii Comitetului de aparare a frontierelor statului, ai Comitetului vamal, organiza si desfiinta ministere. Totodata el putea anula actele Cabinetului de ministri sau ale ministrilor, aproba decretele Radei cu privire la reforma economica, hotara in probleme de cetatenie, acorda amnistia, adopta hotarari cu privire la declararea razboiului, impunerea legii martiale, decidea in caz de necesitate ori stare de urgenta si putea declara anumite zone ale Ucrainei ca zone calamitate.

In exercitarea atributiilor sale, presedintele emitea decrete si ordine, dar Curtea Constitutionala avea dreptul sa le declare inaplicabile in cazul in care acestea ar fi contravenit Constitutiei si legilor Ucrainei. Presedintele Ucrainei se bucura de imunitate. In cazul incalcarii Constitutiei si a legilor, Presedintele putea fi inlaturat din functie de catre Rada Suprema a Ucrainei, la recomandarea Curtii Constitutionale. O asemenea decizie trebuia sa aiba acordul a cel putin doua treimi din numarul total al deputatilor nationali ai Ucrainei. In caz de deces sau incetare inainte de termen a puterilor Presedintelui, sau a inlaturarii acestuia din functie, pana la organizarea noilor alegeri puterile prezidentiale erau delegate Prezidiului Radei Supreme a Ucrainei.

Cabinetul de ministri era organul de stat care exercita puterea executiva. El era subordonat Presedintelui si raspundea de activitatea sa fata de Rada Suprema a Ucrainei. Rada Suprema a Ucrainei aproba programul noului guvern format, dar ea putea - daca situatia o cerea - sa-si exprime neincrederea in primul ministru, in diversi membri ai Cabinetului sau chiar fata de Cabinet in ansamblul sau.

Printre atributiile Cabinetului de ministri mai figurau infaptuirea programelor de stat de dezvoltare economica,  adoptarea unor masuri pentru infaptuirea securitatii nationale si apararea tarii, aplicarea politicii economice si a politicii externe etc. Cabinetul de ministri adopta rezolutii, ordine, iar atunci cand beneficiaza de delegare legislativa - decrete.

Organele locale ale puterii in provincii, regiuni, orase erau radele locale ale deputatilor natiunii, care rezolvau problemele locale, in special ale dezvoltarii, in limitele competentei lor, adoptand hotarari valabile numai pe teritoriul respectiv. Organele administrative ale radelor locale ale deputatilor natiunii erau comitetele executive, a caror competenta era stabilita in baza legii.

In Ucraina exista un sistem judiciar care cuprinde Curtea Suprema a Ucrainei, Curtea Suprema a Republicii Autonome Crimeea, Curtile de provincii si orase, tribunalele oraselor Kiev si Sevastopol, tribunalele interraionale si militare. Cel  mai inalt control asupra activitatii judiciare era exercitat de Curtea Suprema a Ucrainei. Judecatorii si asesorii nationali sunt independenti si se supun numai legii.

In Ucraina justitia era administrata, in sistemul Constitutiei anterioare, pe baza principiului  egalitatii cetatenilor in fata legii. Dezbaterile in cadrul sedintelor de judecata erau publice, era asigurat dreptul la aparare, iar procedura se desfasura in limba vorbita de majoritatea populatiei dintr-o anumita localitate. Persoanelor care nu cunosteau limba respectiva li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta de actele din dosar printr-un interpret si de a se adresa tribunalului in propria lor limba.

O idee importanta era si inscrierea prezumtiei de nevinovatie in art.158 al Constitutiei Ucrainei.

Constitutia Ucrainei a mentinut institutia procuraturii, in fruntea careia se afla Procurorul general al Ucrainei, subordonat Radei Supreme. In exercitarea atributiilor lor, procurorii erau independenti, ei aplicau Constitutia si legile Ucrainei.

In ceea ce priveste revizuirea Constitutiei, trebuie precizat ca modificarile textelor constitutionale  urmau sa fie adoptate, potrivit art.171, numai de catre Rada Suprema a Ucrainei, cu majoritate de cel putin doua treimi din membrii sai.

1.1.3. Analiza prevederilor Constitutiei din 1996

La 28 iunie 1996 a fost adoptata, in cadrul celei de a V-a sesiuni a Radei Supreme a Ucrainei noua Constitutie a acestei tari, care abroga constitutia anterioara, adoptata in timpul regimului sovietic, cu modificarile cunoscute.

Constitutia cuprinde un preambul si 15 capitole, in cadrul carora sunt analizate si reglementate urmatoarele materii: principii generale (Capitolul I), drepturile, libertatile si indatoririle indivizilor (Capitolul II), alegerile si referendumul (Capitolul III), Rada Suprema a Ucrainei (Capitolul IV), presedintele Ucrainei (Capitolul V), cabinetul de ministri al Ucrainei; alte organe si autoritati executive (Capitolul VI), Procuratura (Capitolul VII), sistemul judiciar (Capitolul VIII), structura teritoriala a Ucrainei (Capitolul IX), Republica Autonoma Crimeea (Capitolul X), autoguvernarea locala (Capitolul XI), Curtea Constitutionala a Ucrainei (Capitolul XII), amendamentele la Constitutia Ucrainei (Capitolul XIII), prevederi finale (Capitolul XIV), prevederi tranzitorii (Capitolul XV).

Preambulul Constitutiei aminteste importanta actului prin care a fost declarata independenta Ucrainei din 24 august 1991, traditiile de independenta ale poporului ucrainean, atasamentul fata de principiile democratice si drepturile omului, precum si responsabilitatea fata de generatiile viitoare in ce priveste asigurarea conditiilor de trai si de demnitate, pentru dezvoltarea persoanei umane.

Capitolul I, consacrat principiilor generale, defineste Ucraina ca stat unitar si suveran, al carui teritoriu este indivizibil, forma republicana de guvernamant si suveranitatea poporului fiind unica autoritate a puterii in Ucraina. De asemenea, in acest capitol se subliniaza suprematia constitutiei, atasamentul fata de principiile statului de drept si cerinta aplicarii directe a prevederilor constitutionale de catre tribunale si alte autoritati pentru protejarea drepturilor cetatenilor.

In legatura cu tratatele internationale, se arata ca acestea constituie o parte a legislatiei interne, precizandu-se in acelasi timp ca incheierea tratatelor internationale care ar contraveni Constitutiei Ucrainei este posibila numai efectuandu-se necesarele schimbari in Constitutia Ucrainei (art.9 pct.2); limba de stat este limba ucraineana, dar se asigura totodata protejarea minoritatilor si folosirea limbilor acestora.

O prevedere importanta este aceea prevazuta de art.13 pct.1, in conformitate cu care pamantul, minereurile, atmosfera, apa si alte resurse naturale care se gasesc pe teritoriul Ucrainei, resursele naturale ale platoului continental, ale zonei economice exclusive sunt proprietatea natiunii ucrainene.

Drepturi de proprietate vor putea fi dobandite in numele natiunii ucrainene de catre organele autoritatii statului si organele locale de autoguvernare, in cadrul limitelor prescrise de Constitutie. Orice cetatean are dreptul de a folosi resursele naturale care sunt proprietatea natiunii, in concordanta cu prevederile legale. Statul asigura protectia tuturor formelor de proprietate si de gestiune, ca si orientarea sociala a economiei. Toti subiectii dreptului de proprietate sunt egali in fata legii.

Pamantul este in deosebi un bun national si el trebuie sa primeasca o protectie speciala din partea statului. Potrivit art.15, viata sociala in Ucraina se intemeiaza pe principiile diversitatii politice, economice si ideologice. Nici o ideologie nu poate fi recunoscuta de catre stat ca obligatorie.

Cenzura este interzisa. Statul garanteaza libertatea activitatii politice care nu este oprita de catre Constitutie sau de catre legile Ucrainei.

Politica internationala a Ucrainei este orientata, in conformitate cu art.18, spre protejarea intereselor nationale si a securitatii, prin mentinerea unei cooperari pasnice si reciproc avantajoase cu membrii comunitatii internationale, in conformitate cu principiile general recunoscute si normele dreptului international.

Capitolul II, consacrat drepturilor si libertatilor, cuprinde o ampla enumerare de drepturi, printre care dreptul la dezvoltare libera, egalitatea in fata legilor, protectia strainilor, dreptul la viata, la demnitate, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la viata intima si respectul vietii de familie, libertatea de deplasare pe teritoriul Ucrainei, libertatea cuvantului, a constiintei, a religiei, dreptul de asociere, dreptul de a desfasura activitati politice, de a lua parte la conducerea treburilor statului, dreptul de intrunire pasnica, dreptul de a adresa petitii autoritatilor, dreptul de a-si folosi proprietatea si rezultatele creatiei intelectuale, dreptul de a desfasura activitati antreprenoriale, dreptul de a munci, dreptul la greva, dreptul la odihna, la securitate sociala, la locuinta, la un standard de viata satisfacator, dreptul la protectia sanatatii s.a.

De asemenea, mai sunt prevazute in cadrul acestui capitol: dreptul la educatie, dreptul la creativitate literara, artistica, stiintifica si tehnica, drepturile cetatenilor in fata justitiei, dreptul la despagubiri in cazul unor sentinte ilegale sau al unor actiuni sau inactiuni ilegale din partea autoritatilor, dreptul de a-si cunoaste drepturile si responsabilitatile, neretroactivitatea legii, dreptul la asistenta juridica.

Se prevede, totodata, in cadrul aceluiasi capitol, ca nimeni nu poate fi obligat sa execute ordine care sunt evident ilegale (art.60 pct.1). De asemeni, nici o persoana nu poate fi judecata de doua ori pentru aceeasi fapta (art.61), nici o persoana nu trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia in fata justitiei, aceasta fiind prezumata pana la stabilirea vinovatiei celui in cauza pe baza unor probe legale, in cadrul unui proces desfasurat potrivit normelor de procedura judiciara (art.62).

Printre indatoririle cetatenilor se numara aceea de a apara tara, de a efectua serviciul militar in concordanta cu prevederile legale, de a nu vatama mediul inconjurator, de a plati taxele si impozitele, de a respecta Constitutia si legile statului, de a nu aduce prejudicii altor persoane.

Capitolul III se refera la alegeri si la referendum. Intereseaza in special prevederile legate de referendum, Constitutia Ucrainei specificand ca un referendum poate fi initiat de catre Rada Suprema a Ucrainei, de presedintele Ucrainei sau de catre trei milioane de cetateni cu drept de vot, cu conditia ca semnaturile sa provina din cel putin doua treimi din provincii, intrunind un numar de 100.000 de semnaturi in fiecare provincie.

Se specifica, totusi, ca nu este posibila organizarea unui referendum in ce priveste legile care se refera la taxe, buget sau amnistie.

Capitolul IV este consacrat Radei Supreme a Ucrainei. Acesta este unicul organ legislativ (Parlamentul Ucrainei), intr-o tara care pastreaza sistemul monocameral. Constitutia contine prevederi legate de desfasurarea alegerilor, de regula la fiecare patru ani, imunitatea parlamentara, modul in care parlamentarii isi desfasoara activitatea, sesiunile parlamentare, prerogativele Parlamentului s.a.

In acest capitol sunt specificate si atributiile presedintelui Radei Supreme a Ucrainei, ale comisiilor parlamentare si comitetelor acesteia, precum si domeniile in care urmeaza a se proceda la adoptarea unor reglementari numai pe cale de legi.

Dreptul de initiativa legislativa revine presedintelui Ucrainei, deputatilor nationali si Ucrainei, Cabinetului de ministri si Bancii Nationale a Ucrainei. Proiectele de legi considerate de presedintele Ucrainei ca fiind urgente vor fi insa luate in discutie cu prioritate.

In legatura cu sistemul bugetar al Ucrainei se precizeaza ca acesta se intemeiaza pe o alocare corecta si neprejudiciabila a bogatiei sociale intre cetateni si comunitatile teritoriale. Statul aspira catre un buget echilibrat pentru Ucraina. Bugetul de stat este adoptat anual pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie si numai in mod exceptional pentru alte perioade.

Consiliul Bancii Nationale a Ucrainei dezvolta principiile fundamentale ale politicii creditului monetar si vegheaza la aplicarea acestei politici.

Supravegherea parlamentara a protectiei drepturilor constitutionale si libertatilor individului si ale cetateanului se infaptuieste prin autoritatea reprezentativa a Radei Supreme a Ucrainei cu privire la drepturile omului.

Capitolul V este dedicat Presedintelui Ucrainei. Se precizeaza ca acesta indeplineste functia de sef al statului si actioneaza in numele statului. El este garantul suveranitatii de stat, integritatii teritoriale a Ucrainei, in concordanta cu prevederile Constitutiei, fiind totodata si un garant al drepturilor si libertatilor indivizilor si cetatenilor.

In Ucraina, seful statului este ales de catre cetateni prin vot universal, egal, direct si secret, pe o perioada de cinci ani. Persoanele care candideaza la aceasta functie trebuie sa aiba varsta de 35 ani impliniti, sa aiba drepturi electorale si sa fi locuit in Ucraina cel putin 10 ani inainte de data alegerii. Totodata, se cere ca viitorul candidat sa vorbeasca in mod curent limba ucraineana. Aceeasi persoana nu poate fi aleasa decat pentru doua mandate consecutiv. In timpul mandatului sau, presedintele Ucrainei nu poate sa ocupe o pozitie in organele autoritatii de stat sau in asociatiile publice si nici sa indeplineasca alte functii salariate sau antreprenoriale ori sa fie membru al conducerii unei societati care aduce profituri.

In timpul mandatului sau, presedintele se bucura de imunitate, dar in cazul in care s-ar dovedi vinovat, el este pasibil sa raspunda potrivit legii.

Atributiile sefului statului - in numar de 31 - sunt  precizate de art.106. In afara atributiilor cunoscute pe care le au sefii de stat in general, mentionam dreptul de a convoca cetatenii la un referendum cu privire la modificarea Constitutiei, dreptul de a numi pe procurorul general al Ucrainei cu consimtamantul Radei Supreme, precum si de a-l demite pe acesta, dreptul de a numi jumatate din membrii consiliului Bancii Nationale a Ucrainei, dreptul de a numi jumatate din membrii Consiliului National al Ucrainei pentru radio si televiziune, dreptul de a desemna si a demite pe presedintele Comitetului antimonopol al Ucrainei, presedintele Fondului Proprietatii de Stat al Ucrainei, presedintele Comitetului televiziunii si radioului public, avand consimtamantul Radei Supreme a Ucrainei.

Presedintele are, de asemenea, dreptul de a crea, reorganiza si desfiinta ministere si alte organe centrale ale autoritatii executive, la recomandarea primului ministru. El are, de asemenea, dreptul de a revoca actele Cabinetului de ministri al Ucrainei si cele ale Consiliului de Ministri al Republicii Autonome Crimeea.

Presedintele Ucrainei conduce sedintele Consiliului National al Securitatii si Apararii al Ucrainei, supune Radei Supreme propunerea privind declararea razboiului si ia masuri privind folosirea fortei armate, adopta decizia mobilizarii generale sau partiale, instituie starea de necesitate si de urgenta in cazul unor situatii ecologice. Totodata, el numeste o treime din membrii Curtii Constitutionale a Ucrainei, creaza instante judecatoresti in conformitate cu procedura prescrisa de lege, adopta decizii cu privire la acordarea cetateniei Ucrainei sau la retragerea ei, precum si cu privire la dreptul de azil. Are dreptul de veto in cazul legilor adoptate de Rada Suprema a Ucrainei, cu obligatia ca in acest caz ele sa fie rediscutate de Rada.

Potrivit Constitutiei, presedintele Ucrainei nu poate sa transfere autoritatea sa altor persoane sau organe. El emite decrete si directive, care sunt aplicabile pe intreg teritoriul tarii. O parte din actele emise de presedinte trebuie sa poarte semnatura primului ministru si a ministrului de resort. Asa, de pilda, in cazul starii de urgenta ecologica, in cazul infiintarii unor noi organe judiciare, al conferirii gradelor militare superioare etc.

Consiliul National pentru Securitate si Aparare al Ucrainei este organul de coordonare in problemele securitatii de stat si apararii. Presedintele Ucrainei este si presedintele Consiliului National de Securitate si Aparare. Componenta Consiliului este stabilita de presedintele Ucrainei. Primul ministru, ministrul apararii, conducatorul serviciului de securitate al Ucrainei, ministrul de interne si ministrul de externe sunt din oficiu membri ai Consiliului National de Securitate si Aparare.

Presedintele Radei Supreme a Ucrainei poate participa la sedintele Consiliului National de Securitate si Aparare. Deciziile consiliului dobandesc forta obligatorie in baza unor decrete ale presedintelui republicii. Presedintele Ucrainei isi exercita autoritatea pana cand noul presedinte intra in exercitarea prerogativelor sale. Functia de presedinte poate lua sfarsit prin demisie, imposibilitatea de a-si exercita atributiile din motive de sanatate, demiterea prin impeachment. Imposibilitatea presedintelui de a-si exercita prerogativele trebuie sa fie stabilita de catre Rada Suprema a Ucrainei si confirmata de majoritatea acesteia, pe baza avizului Curtii Supreme a Ucrainei.

Constitutia prevede, de asemenea, ca impotriva presedintelui poate fi declansata procedura de impeachment in caz de tradare sau alta crima grava. Initierea acestei proceduri se face de catre majoritatea membrilor Radei Supreme a Ucrainei. Aceasta va crea o comisie speciala de ancheta. Deciziile si recomandarile acestei comisii de ancheta vor fi luate in dezbatere la o sesiune a Radei Supreme a Ucrainei, care cu o majoritate de doua treimi va dispune punerea sub acuzare a presedintelui. O decizie definitiva cu privire la indepartarea presedintelui Ucrainei din functia sa pe cale de impeachment trebuie sa fie adoptata insa de Rada Suprema a Ucrainei cu cel putin trei patrimi din membrii care o compun. O asemenea decizie va fi luata numai dupa ce cazul va fi fost examinat de Curtea Constitutionala a Ucrainei si dupa ce se va fi primit parerea Curtii Supreme care ar confirma ca presedintele este considerat vinovat de faptele ce i se imputa. In asemenea situatie, pana la viitoarele alegeri, primul ministru al Ucrainei va indeplini atributiile presedintelui. Cu toate acestea, el nu va putea - intr-o asemenea situatie - sa exercite o serie de atributii, cum ar fi de pilda sa se adreseze direct poporului cu mesaje anuale sau extraordinare, sa solicite (sa propuna) un referendum, sa numeasca membrii Cabinetului de ministri al Ucrainei, sa creeze, sa reorganizeze sau sa desfiinteze ministere, sa revoce actele Cabinetului de ministri, sa numeasca membrii Curtii Constitutionale s.a.

Capitolul VI se ocupa de Cabinetul de ministri al Ucrainei, precum si de alte organe ale autoritatii executive.

Cabinetul de ministri al Ucrainei este cel mai inalt organ din sistemul organelor executive; el este raspunzator fata de presedintele Ucrainei si este controlat de Rada Suprema a Ucrainei, in limitele prevederilor constitutionale. Cabinetul se compune din primul ministru, prim vice prim-ministru, trei vice prim-ministri si ministri. Primul ministru este numit de presedintele Ucrainei, avand consimtamantul a mai mult de jumatate din compunerea constitutionala a Radei Supreme.

Ministrii Cabinetului sunt desemnati de presedintele Ucrainei, la recomandarea primului ministru. Primul ministru supune presedintelui propuneri cu privire la crearea, reorganizarea si desfiintarea ministerelor si altor organe centrale. In cazul alegerii unui nou presedinte, Cabinetul demisioneaza automat. El trebuie, de asemenea, sa demisioneze si ca urmare a unei hotarari a presedintelui Ucrainei sau ca o consecinta a unui vot de neincredere din partea Radei Supreme a Ucrainei.

Cabinetul de ministri exercita o serie de atributii similare celor pe care le executa guvernele in toate statele democratice. In limitele competentei sale, el emite hotarari si regulamente, care sunt obligatorii. Actele normative ale Cabinetului de ministri, ale ministerelor sau ale altor organe centrale executive urmeaza a fi inregistrate in conformitate cu procedura prevazuta de lege.

In ceea ce priveste autoritatea locala, se arata ca deciziile acesteia nu pot sa contravina Constitutiei Ucrainei sau legilor sale, caz in care acestea urmeaza sa fie anulate. Consiliile provinciale sau regionale pot sa-si exprime neincrederea in seful administratiei locale, situatie in care presedintele Ucrainei urmeaza a decide. Autoritatile locale dispun de un numar important de atributii, printre care aceea de a elabora bugetul local si de a adopta norme aplicabile pe plan local, tinand seama de respectul drepturilor omului si de masurile adoptate la nivel central.

Capitolul VII este consacrat Procuraturii. In sistemul ucrainean, asa cum s-a aratat, procuratura este independenta de ministerul justitiei, iar procurorul general este numit de presedintele Ucrainei, cu acordul Radei Supreme a Ucrainei. El poate fi demis de presedinte, dar si ca urmare a unui vot de neincredere din partea Radei Supreme.

Procurorul general este ales pe o perioada de cinci ani. El indeplineste atributii judiciare, dar totodata supravegheaza legalitatea actelor organelor de cercetare. De asemenea, el vegheaza la aplicarea hotararilor judecatoresti in cauzele penale, ca si a altor masuri ce privesc restrangerea libertatilor personale ale cetatenilor.

Sistemului judiciar ii este dedicat Capitolul VIII din Constitutie. Se specifica, in art.124, ca in Ucraina justitia este de competenta exclusiva a tribunalelor, nefiind posibila delegarea atributiilor sale altor organe sau uzurparea de catre acestea a unor prerogative judiciare.

Sistemul judiciar in Ucraina se intemeiaza pe principiile teritorialitatii si specializarii, in fruntea organelor judecatoresti aflandu-se Curtea Suprema a Ucrainei.

Independenta si inamovibilitatea judecatorilor sunt garantate de Constitutie. Este interzisa orice forma de influenta asupra judecatorilor. Justitia este infaptuita de judecatori profesionisti, iar in cazurile prevazute de lege cu participarea unor asesori populari si juri.

Constitutia defineste principiile administrarii justitiei, care sunt: legalitatea, egalitatea partilor in fata instantelor (tribunalelor), asigurarea unor probe, daca se ia in discutie vinovatia unei persoane, competitivitatea partilor si libertatea cu privie la prezentarea probelor si demonstrarea credibilitatii lor in fata tribunalului, sustinerea de catre stat a acuzarii prin procurori, asigurarea dreptului la aparare a persoanei acuzate, transparenta activitatilor desfasurate, garantarea dreptului de acces la o instanta superioara, caracterul executoriu al hotararilor tribunalelor.

Capitolul IX priveste structura teritoriala a Ucrainei. In acest capitol sunt specificate unitatile administrative, precum si principiile pe care se bazeaza structura teritoriala a Ucrainei, respectiv unitatea si integritatea teritoriului de stat, impletirea centralizarii si descentralizarii in asigurarea autoritatii statului, precum si echilibrul dezvoltarii sociale si economice regionale, tinand seama de trasaturile istorice, economice, geografice, demografice, ca si de traditiile etnice si culturale.

Un capitol special - Capitolul X - este dedicat Republicii Autonome Crimeea care, dupa cum se cunoaste, a constituit in primii ani dupa 1990 un obiect de serioase controverse intre Rusia si Ucraina. Constitutia precizeaza ca Republica Autonoma Crimeea este o parte inseparabila, integranta, a Ucrainei si isi solutioneaza problemele care sunt recunoscute autoritatii sale in cadrul limitelor stabilite de Constitutia Ucrainei. Republica Autonoma Crimeea are propria sa Constitutie, propriul Parlament si autoritati executive. Deciziile acestora, ca si ale legislativului republicii nu trebuie sa contravina Constitutiei si legilor Ucrainei. Competenta Republicii Autonome Crimeea se exercita in special in ce priveste problemele referitoare la agricultura si paduri, revendicarea terenurilor, lucrari publice, constructii, turism, muzee, transport public, vanatoare si pescuit, activitati sanitare si  turistice.

Presedintele Ucrainei are dreptul sa suspende actele normative adoptate de Rada Suprema a Republicii Autonome Crimeea care sunt contrare Constitutiei Ucrainei.

Republica Autonoma Crimeea organizeaza alegerile pentru Rada sa Suprema, consultarea poporului prin referendum, isi elaboreaza si executa propriul buget, asigura drepturile si libertatile cetatenilor, armonia nationala, promovand protectia ordinii juridice si securitatea publica.

Un birou al reprezentantului Cabinetului Ucrainei, al carei statut este precizat prin lege, va functiona in Republica Autonoma Crimeea.

Capitolul XI este dedicat autoguvernarii locale. Art. 140 din Constitutie statueaza ca prin aceasta se intelege dreptul comunitatilor teritoriale de a-si solutiona in mod independent problemele de importanta locala, in limitele stabilite de Constitutia si legile Ucrainei.

Problemele ce privesc organizarea administratiilor municipale se gasesc in competenta consiliilor orasenesti. Membrii consiliilor comunale sau orasenesti sunt deputati alesi in unitatile respective, pe o perioada de 4 ani, in baza unui vot direct si secret.

De asemenea, tot pe baza unui asemenea vot este ales primarul localitatii respective, care indeplineste totodata si functia de presedinte al consiliului respectiv. Statutul primarului, consiliilor, precum si al organului executiv se stabileste prin lege. In mod corespunzator, Constitutia prevede atributiile ce revin organelor de administratie locala la nivelul provinciilor si raioanelor.

In cadrul competentei lor, toate organele de autoguvernare locala adopta decizii, care au valoare obligatorie si care trebuie sa respecte Constitutia Ucrainei.

Capitolul XII - Curtea Constitutionala a Ucrainei - precizeaza ca in Ucraina Curtea Constitutionala este unicul organ de jurisdictie constitutionala. Ea solutioneaza problemele ce privesc compatibilitatea legilor si altor acte cu Constitutia Ucrainei si emite totodata interpretari oficiale ale Constitutiei si legilor Ucrainei.

Componenta Curtii include 18 judecatori, presedintele Ucrainei, Rada Suprema si Adunarea judecatorilor din Ucraina avand dreptul sa desemneze fiecare cate 6 judecatori la Curtea Constitutionala. Judecatorii trebuie sa aiba varsta de 40 de ani impliniti, sa posede o inalta pregatire juridica, cel putin 10 ani de experienta profesionala, sa fi locuit in Ucraina in ultimii 20 de ani si sa cunoasca bine limba oficiala.

Judecatorii Curtii Constitutionale sunt desemnati pe un termen de 9 ani, neavand dreptul de a fi realesi.

Presedintele Curtii Constitutionale a Ucrainei este ales pe trei ani, in cadrul unei sedinte plenare a membrilor Curtii, prin vot secret. In exercitarea indatoririlor, judecatorii se bucura de independenta.

In conformitate cu prevederile art.150 din Constitutie, jurisdictia Curtii Constitutionale cuprinde doua mari categorii de probleme 1) solutionarea unor probleme de constitutionalitate si 2) emiterea unor interpretari oficiale ale Constitutiei si legilor Ucrainei.

Problemele de constitutionalitate pot viza: constitutionalitatea legilor sau altor acte ale Radei Supreme, actele presedintelui Ucrainei, actele Cabinetului de ministri, actele Radei Supreme a Republicii Autonome Crimeea. Sesizarea Curtii se poate face de Presedintele Ucrainei, cel putin 45 deputati, Curtea Suprema, Reprezentantul autorizat al Radei Supreme a Ucrainei pentru drepturile omului, Rada Suprema a Republicii Autonome a Crimeei.

Deciziile Curtii Constitutionale nu pot fi atacate. Legile (sau articolele din legi) declarate neconstitutionale isi pierd valabilitatea de la data adoptarii deciziei Curtii Constitutionale. La cererea presedintelui sau Cabinetului de ministri, Curtea isi va exprima parerea si cu privire la concordanta cu Constitutia a unor tratate la care Ucraina este parte sau care sunt propuse spre ratificare. Asa cum s-a aratat, Curtea trebuie sa-si exprime opinia, la solicitarea Radei Supreme a Ucrainei, si in legatura cu procedura de impeachment, declansata impotriva presedintelui.

Capitolul XIII se refera la modificarea Constitutiei Ucrainei. Se prevede in acest scop ca proiectul de modificare a Constitutiei poate fi initiat de presedintele Radei Supreme, de presedintele Ucrainei sau de cel putin o treime din numarul deputatilor.

Un proiect de lege care amendeaza Constitutia - cu exceptia prevederilor Capitolului I, III si XIII - va trebui aprobat de majoritatea membrilor Radei, cu sprijinul a cel putin doua treimi din membrii sai. In ceea ce priveste Capitolul I 'Principii generale', Capitolul III 'Alegeri, referendum' si Capitolul XIII 'Amendarea Constitutiei Ucrainei', revizuirea acestora se va putea face numai la propunerea presedintelui Radei, a presedintelui Ucrainei sau a cel putin doua treimi din numarul deputatilor, ea urmand sa fie aprobata cu o majoritate de doua treimi, iar ulterior confirmata printr-un referendum.

Art.157 dispune ca nu poate fi modificata Constitutia Ucrainei in timp de razboi sau lege martiala. Pe de alta parte, o modificare a Constitutiei nu va putea fi acceptata daca prin aceasta s-ar aduce atingere libertatii indivizilor sau s-ar produce incalcarea independentei sau a integritatii teritoriale a Ucrainei.

Capitolul XIV cuprinde prevederi finale. El stabileste ca intrarea in vigoare a noii Constitutii se produce la data adoptarii ei. Data adoptarii Constitutiei este sarbatoare nationala, fiind denumita 'Ziua Constitutiei Ucrainei'.

Capitolul XV - ultimul din Constitutie - cuprinde prevederi tranzitorii. Retinem dintre acestea dispozitia potrivit careia legile si alte acte normative adoptate inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei raman in vigoare - total sau in parte - numai in masura in care nu contravin Constitutiei Ucrainei. Dupa ce Constitutia va intra in vigoare, consiliile comunale si orasenesti isi vor exercita atributiile pana la alegerea unor noi membri ai acestora.

Pana ce va fi constituit un sistem general de jurisdictie in Ucraina - dar nu mai tarziu de cinci ani - Curtea Suprema a Ucrainei si Inalta Curte de Arbitraj isi exercita autoritatea in conformitate cu legile existente ale Ucrainei.

O dispozitie importanta, prevazuta de pct.14 din prevederile tranzitorii, este aceea ca folosinta bazelor militare existente pe teritoriul Ucrainei pentru deplasarea temporara a unor formatiuni militare straine este permisa numai pe baza termenilor conveniti prin tratatele internationale ale Ucrainei, ratificate de Rada Suprema.

*

Devenind in 1995 membra a Consiliului Europei, Ucraina s-a angajat sa aduca o serie de imbunatatiri legislatiei sale, in special in domeniul protectiei drepturilor omului. Prin Rezolutia sa 1179(1999) Adunarea Parlamentara a constatat insa ca aceste masuri intarzie, fapt care putea duce la anularea puterilor delegatiei ucrainene in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei si chiar la suspendarea reprezentarii acestei tari in Consiliul de Ministri. Ulterior, prin alte rezolutii, s-au constatat o serie de progrese, cum ar fi, de pilda, adoptarea noului Cod penal, a Codului civil, a legii partidelor politice, dar s-a solicitat autoritatilor ucrainene o ancheta independenta cu privire la disparitia ziaristului Heorhiy Gongadze, in legatura cu care cercurile din opozitie afirma ca ar fi fost implicat insusi presedintele tarii (care contesta o asemenea implicare). In ultimii ani, raporturile dintre fostul presedinte al Ucrainei si opozitie s-au degradat, iar o echipa de experti britanici si americani s-a deplasat la Kiev pentru a stabili adevarul in legatura cu o eventuala implicare in traficul de arme in favoarea Iranului.

Ca urmare a "revolutiei portocalii" din anul 2004, in Ucraina au avut loc schimbari importante. In alegerile prezidentiale ce s-au desfasurat in anul 2004, Victor Iuscenko a obtinut functia de presedinte intr-o confruntare stransa cu candidatul Partidului Regiunilor (Victor Ianukovici). Iulie Timoscenko, fost premier si sustinatoare a presedintelui Iuscenko a fost inlocuita ulterior din functia de prim ministru.

Alegerile din 26 martie 2006 s-au desfasurat sub semnul criticilor aduse fenomenului coruptiei si descresterii activitatii economice. La aceste alegeri au fost acreditati 1673 observatori internationali. Majoritatea alegatorilor s-au pronuntat pentru Partidul Regiunilor, care a obtinut 32,12% din voturi si 186 mandate. A urmat blocul Iulia Timoscenko cu 22,27% din voturi si 129 mandate, Partidul Ucraina Noastra cu 13,94%  si 81 de locuri in Parlament, Partidul Socialist al Ucrainei cu 5,67% si 33 de mandate, Partidul Comunist al Ucrainei cu 3,66% si 21 de mandate.

Ca urmare a unor negocieri ce au durat foarte mult, Viktor Ianukovici a fost desemnat prim ministru, cu sprijinul a 271 din cei 450 membri ai Parlamentului, alegerea sa punand capat unei perioade de patru luni de criza politica.

Incepand din anul 2005 in Ucraina a fost declansat un amplu proces de reforme constitutionale vizand in principal transformarea tarii intr-o republica parlamentara, ceea ce implica sporirea atributiilor Parlamentului si reducerea corespunzatoare a prerogativelor prezidentiale.