|
TANZANIA
1.1.1. Elemente de ordin istoric
Teritoriul Tanzaniei de astazi a fost populat, in mileniul I dupa Christos, de triburile bantu. Pe coastele tarii, in secolul VII-VIII s-au asezat populatii arabe, iar apoi, in secolul XVI-XVIII - colonizatorii portughezi.
Insulele Zanzibar, care din 1858 dobandesc statutul unui sultanat autonom, devin in 1890 protectorat britanic. Cam in aceeasi perioada, Tanganika este inclusa in componenta Africii germane de Est. In urma primului razboi mondial, cand Germania si-a pierdut coloniile, Tanganika capata statutul de teritoriu sub mandat al Ligii Natiunilor, fiind administrata de Marea Britanie. Din 1946 mandatul Ligii Natiunilor este inlocuit cu tutela O.N.U., in conformitate cu prevederile Cartei O.N.U. Independenta statului Tanganika este proclamata la 9 decembrie 1961, dar ca urmare a dobandirii independentei si de catre Zanzibar (10 decembrie 1963), Tanganika se uneste cu Zanzibar-ul la 24 aprilie 1964, luand numele de Republica Unita Tanzania. Primul presedinte al tarii devine Julius Nyerere, liderul Miscarii de Eliberare Nationala din perioada luptei pentru independenta, personalitatea sa dominand viata politica a tarii o perioada de 20 de ani, fiind reales succesiv ca presedinte in 1965, 1970, 1975 si 1980. Personalitatea presedintelui tanzanian este legata de fundamentarea unei doctrine socialist-crestine, considerata singura in masura sa asigure progresul natiunii, ca si prin elaborarea si sprijinirea Declaratiei de la Arusha (oras in Nordul Tanzaniei, unde a fost proclamata aceasta Declaratie)[1]
Conceptia Presedintelui Tanzaniei avea in vedere edificarea unui socialism rural, ce urma sa se infaptuiasca prin intermediul, in special, al cooperativelor rurale (Ujamas). Din 1977, Tanzania trece in mod oficial la sistemul unui singur partid - Partidul Revolutionar din Tanzania proclamandu-se singurul partid legal. In perioada 1978-1979, Tanzania este angajata intr-un conflict militar cu Uganda, contribuind la rasturnarea Presedintelui Idi Amin. Din 1985, Ali Hassan Mwinyi devine presedinte, Nyerere pastrand numai functia de sef al Partidului Revolutionar din Tanzania. Din 1992 este adoptat sistemul pluripartid. Actualul sef al statului este Yakaya Kikwete, investit la 21 decembrie 2005.
1.1.2. Organizarea constitutionala
Actuala Constitutie a Tanzaniei a fost aprobata de presedintele Nyerere, la 15 martie 1985[2]. Ea inlocuieste Constitutia provizorie din 1975. Constitutia Tanzaniei in noua sa forma cuprinde 151 articole, divizate in mai multe capitole si sectiuni. Ordinea tratarii problemelor este urmatoarea: preambul, republica unita si poporul, obiectivele importante si structurile de baza ale orientarii problemelor statului, drepturi si indatoriri, guvernarea republicii unite (presedintele, primul ministru, Cabinetul si guvernul), Parlamentul Republicii, procedura legislativa s.a.
Constitutia Republicii Unite Tanzania proclama ca Republica Unita Tanzania reprezinta un stat democratic si socialist, intemeiat pe principiul mono-partid. Constitutia reafirma adeziunea Tanzaniei la principiile democratiei, precizand insa, totodata, ca cel mai important obiectiv al guvernului va fi asigurarea bunastarii poporului, guvernul fiind responsabil fata de popor. In acelasi timp, Republica proclama respectul pentru drepturile omului, suprematia legilor, dezvoltarea planificata a economiei nationale, dreptul fiecaruia la munca, la respectul demnitatii si intentia conducerii tarii de a oferi sanse egale tuturor cetatenilor.
In sectiunea consacrata drepturilor si libertatilor se face mentiune despre egalitatea in drepturi, dreptul la viata, libertatea de deplasare, libertatea de gandire si constiinta, dreptul la munca, sectiunea respectiva precizand in acelasi timp ca cetatenii tanzanieni au si obligatii fata de comunitate, printre care aceea de a se angaja intr-o munca productiva, de a respecta legile, de a ocroti proprietatea publica, de a proteja unitatea nationala a tarii.
In ceea ce priveste autoritatile statului, Constitutia prevede ca in fruntea statului se afla Presedintele Republicii Unite Tanzania, care este totodata sef al statului, sef al guvernului si comandant suprem al fortelor armate. Dupa cum se precizeaza in art.33 alin.(3), 'intreaga autoritate a guvernului Republicii Unite Tanzania, cu privire la toate problemele uniunii, precum si cu privire la orice alte probleme care privesc Tanzania, se afla sub jurisdictia Presedintelui Republicii Unite Tanzania'.
Presedintele este ales prin vot direct de catre popor, pe termen de cinci ani, la propunerea Comitetului Executiv National al partidului de guvernamant, el putand fi reales. In cazul in care Presedintele este impiedicat sa-si exercite atributiile, ori postul devine vacant, interimatul functiei prezidentiale se asigura in urmatoarea ordine: primul vicepresedinte, al doilea vicepresedinte, presedintele Adunarii Nationale, presedintele Curtii de Apel al Republicii Unite Tanzania.
Constitutia Republicii Unite Tanzania prevede existenta functiei de prim-ministru, care este desemnat de Presedintele Republicii, ca si ceilalti membri ai Cabinetului.. Presedintele Republicii prezideaza de regula sedintele Cabinetului si numai cand nu poate fi prezent este inlocuit de unul din vicepresedinti.
Ministrii sunt selectati de Presedintele Republicii, cu consultarea primului ministru.
Sistemul parlamentar tanzanian este unicameral, in Tanzania existand o singura Camera - Adunarea Nationala -, compusa din 274 de membri. Dintre acestia, 232 sunt alesi in mod direct prin vot universal, pe timp de 5 ani, iar 42 membri sunt numiti de Presedintele Republicii dintre care 37 locuri sunt rezervate femeilor. Procurorul General al Republicii face parte de drept din Parlament[3]. Sesiunile parlamentare sunt convocate la propunerea Parlamentului sau a Presedintelui Republicii. Ele sunt conduse de catre presedintele Adunarii Nationale (Speaker), loctiitorul acestuia sau, in lipsa lor, de un alt membru al Parlamentului, desemnat in acest scop. Din totalul deputatilor, 244 apartin Partidului statului revolutionar, partidul de guvernamant din Tanzania.
De regula, quorumul lucrarilor Parlamentului este de jumatate plus unu din numarul membrilor Parlamentului, cu exceptia unor cazuri cand s-ar stabili necesitatea unei alte majoritati. Presedintele (Speaker-ul) sau persoana care ii tine locul nu au dreptul sa voteze decat in situatia in care voturile ar fi impartite (balotaj, paritate), caz in care votul lor este precumpanitor.
In cadrul Parlamentului tanzanian exista opt comisii de specialitate, ale caror atributii si numar de membri sunt stabilite de catre Adunarea Nationala pe calea unor regulamente de procedura. Procedura parlamentara implica concurenta a doi factori: Adunarea Nationala si Presedintele Republicii.
Presedintele Republicii are dreptul sa respinga legile votate de Parlament, afara de cazul in care legea intruneste cel putin doua treimi din numarul membrilor Parlamentului. Presedintele, intr-un termen de sase luni, are posibilitatea - dupa ce i-a fost retrimis textul legii - fie sa o accepte, fie sa dizolve Parlamentul.
Presedintele Republicii este ales de partid, pentru a servi maximum doua mandate succesive. El isi desemneaza vicepresedintii dintre membrii Adunarii Nationale, iar in situatia in care Presedintele provine din Tanzania, primul vicepresedinte trebuie sa fie originar din Zanzibar. Al doilea vicepresedinte indeplineste si functiile de prim-ministru.
[1] Horia C.Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae, Statele lumii de la A la Z, editia 8-a, Editura Meronia, Bucuresti, 2002, pag.551.
[2] Constitutions of the Countries of the World, editors: Albert P.Blaunstein, Gisberg H.Flanz, vol.22, United Republic of Tanzania, by Brun-Otto Bryde, Albert P.Blaunstein, Issued June 1986, Oceana Publications, Inc., Dobbs Ferry, New York, pag.1 si urm.
[3] Union Interparlémentaire, Chronique des élections parlémentaires, vol.30, juillet 1995 - décembre 1996, Génève, 1997, pag.249.