|
|
|
1. Aspecte generale
1.1. Notiune
Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.
Copilul beneficiaza de protectia speciala prevazuta de Legea nr. 272/ 2004 pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu.
La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda, in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani.
Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale.
In cazul in care se face dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta Ie-a refuzat ori Ie-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, cele mentionate de mai sus nu mai sunt aplicabile.
Serviciile de protectie speciala cu atributii in materie se impart in urmatoarele categorii:
1) servicii de zi;
2) servicii de tip familial;
3) servicii de tip rezidential.
Masurile de protectie speciala a copilului sunt:
1) plasamentul;
2) plasamentul in regim de urgenta;
3) supravegherea specializata.
De masurile de protectie speciala instituite de Legea nr. 272/2004 beneficiaza:
1)
copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti,
decazuti din exercitiul
drepturilor parintesti sau carora lis-a aplicat pedeapsa
interzicerii drepturilor
parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste
morti sau disparuti,
cand nu a putut fi instituita tutela;
2)
copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat
in
grija parintilor din motive neimputabile acestora;
3) copilul abuzat sau neglijat;
4) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;
5) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica in baza planului individualizat de protectie.
Acest plan se intocmeste si se revizuieste in conformitate cu normele metodologice elaborate si aprobate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. in situatia in care copilul refuza sa-si dea consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca, care, in situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul fata de masura propusa.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului are obligatia de a intocmi planul individualizat de protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala sau imediat dupa ce directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului a dispus plasamentul in regim de urgenta.
In situatia copilului pentru care a fost instituita tutela, nu se aplica aceste reguli.
La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie se acorda prioritate reintegrarii copilului in familie sau, daca aceasta nu este posibila, plasamentului copilului in familia extinsa.
Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite care au putut fi identificati.
Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential, numai in cazul in care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsa, la un asistent matemal sau la o alta persoana sau familie, in conditiile Legea nr. 272/ 2004.
Parintii, precum si copilul care a implinit varsta de 14 ani au dreptul sa atace in instanta masurile de protectie speciala instituite de Legea nr. 272/ 2004, beneficiind de asistenta juridica gratuita, in conditiile legii.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului verifica trimestrial imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala.
Daca aceste imprejurari s-au schimbat, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata organele care au luat masura (respectiv comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca) in vederea modificarii sau, dupa caz, a incetarii masurii.
Legea prevede ca dreptul de sesizare apartine si parintilor sau altui reprezentant legal al copilului, precum si copilului.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sau, dupa caz, organismul privat autorizat are obligatia de a urmari modul in care
sunt puse in aplicare masurile de protectie speciala, dezvoltarea si ingrijirea copilului pe perioada aplicarii masurii.
in indeplinirea acestei obligatii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sau, dupa caz, organismul privat autorizat intocmeste, trimestrial sau ori de cate ori apare o situatie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evolutia dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului si a modului in care acesta este ingrijit.
In situatia in care se constata, pe baza acestui raport, necesitatea modificarii sau, dupa caz, a incetarii masurii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca.
La incetarea masurilor de protectie speciala prin reintegrarea copilului in familia sa, serviciul public de asistenta sociala, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, persoanele cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum si directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, in cazul sectoarelor municipiului Bucuresti, de la domiciliul sau, dupa caz, de la resedinta parintilor au obligatia de a urmari evolutia dezvoltarii copilului, precum si modul in care parintii isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile cu privire la copil. in acest scop, acestea intocmesc rapoarte lunare pe o perioada de minimum 3 luni.
Copilul fata de care a fost luata o masura de protectie speciala are dreptul de a mentine relatii cu alte persoane, daca acestea nu au o influenta negativa asupra dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
2. Plasamentul
Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa, in conditiile Legii nr. 272/2004, dupa caz, la:
1) o persoana sau familie;
2) un asistent maternal;
3) un serviciu de tip rezidential, prevazut
Legea nr. 272/2004, licentiat
in conditiile legii.
Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.
Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis.
Cu titlu de exceptie, se poate dispune plasamentul intr-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, in situatia in care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.
La stabilirea masurii de plasament se va urmari:
1)
plasarea copilului, cu prioritate, la "familia extinsa' sau la "familia
substitutiva';
2) mentinerea fratilor impreuna;
3)
facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de
a vizita copilul si
de a mentine legatura cu acesta.
Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in situatia in care exista acordul parintilor, pentru urmatoarele situatii: 1) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora; 2) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, dupa cum urmeaza:
1) in situatia copilului ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela, precum si in situatia copilului abuzat sau neglijat si a copilului gasit sau abandonat de catre mama in unitati sanitare, daca se impune inlocuirea plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;
2) in situatia copilului care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora si a copilului care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care raspunde penal, atunci cand nu exista acordul parintilor sau, dupa caz, al unuia dintre parinti, pentru instituirea acestei masuri.
Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului.
Drepturile si obligatiile parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.
Parintii decazuti din drepturile parintesti, precum si cei carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului lor.
Modalitatea de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti cu privire la persoana si la bunurile copilului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, in urmatoarele cazuri:
1)
copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat
in
grija parintilor din motive neimputabile acestora;
2) copilul abuzat sau neglijat;
3) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;
4)
copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea
penala si care nu
raspunde penal.
Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.
Comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea acestuia, in conditiile stabilite de Codul familiei.
3. Plasamentul in regim de urgenta
Plasamentul copilului in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare.
Persoana sau familia care primeste un copil in plasament in regim de urgenta trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament in regim de urgenta.
Plasamentul in regim de urgenta al copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, fiind interzis plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential.
Ca exceptie, se poate dispune plasamentul in regim de urgenta intr-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, in situatia in care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.
La stabilirea masurii de plasament in regim de urgenta se va urmari:
1)
plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia
substitutiva;
2) mentinerea fratilor impreuna;
3)
facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de
a vizita copilul si
de a mentine legatura cu acesta.
Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv.
Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre instanta, in situatia in care reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii.
In situatia plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta masura.
Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si se va pronunta, dupa caz, cu privire la mentinerea plasamentului in regim de urgenta sau la inlocuirea acestuia cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului in familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.
in situatia in care plasamentul in regim de urgenta este dispus de catre instanta judecatoreasca, aceasta se va pronunta, la sesizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului; decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.
Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la inlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul in plasament in regim de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.
Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.
4. Supravegherea specializata
Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub conditia respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi:
1) frecventarea cursurilor scolare;
2) utilizarea unor servicii de ingrijire de zi;
3) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
4) interzicerea de a frecventa anumite locuri
sau de a avea legaturi cu
anumite persoane.
Supravegherea specializata se dispune in conditiile Legii nr. 272/2004 fata de copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal.
Masura supravegherii specializate se dispune de catre comisia pentru protectia copilului in cazul in care exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal.
