|
|
|
Postul consular - relatiile consulare; personalul consular; functionarul consular onorific
Introducere Definitorie pentru relatiile consulare este interactiunea a doua ordini juridice, a ordinii juridice a statului trimitator si a ordinii juridice a statului de resedinta, de fapt coexistenta pe acelasi teritoriu a doua ordini juridice, prin exercitarea unei anumite jurisdictii straine asupra anumitor straini.
Realizarea relatiilor consulare prin functionari consulari onorifici depinde de optiunea statului trimitator privind incredintarea misiunii consulare unui asemenea functionar, precum si de consimtamantul statului pe teritoriul caruia misiunea se indeplineste.
Obiectiv: prezentarea normelor internationale cu privire la relatiile consulare si structura postului consular; descrierea statutului si a atibutiilor sefului functionarului consular onorific.
Concepte cheie: post consular, consul de cariera, patenta, execuatur, circumscriptie consulara; : functionar consular onorific.
Rezumat
Relatiile consulare se stabilesc intre doua state. Stabilirea relatiilor consulare rezulta din acordul incheiat in acest scop de cele doua state.
Se poate ca, in lipsa obiectiei unuia dintre cele doua state care convin sa stabileasca relatii diplomatice, stabilirea relatiilor diplomatice sa implice si stabilirea relatiilor consulare. De altfel, se considera ca misiunii diplomatice ii revin si sarcini consulare. Au relatii consulare doua state care au convenit sa exercite functiile consulare unul pe teritoriul celuilalt.
In esenta, statele care incheie acorduri consulare se angajeaza sa-si aplice, in aceasta sfera, principiul reciprocitatii. Statele pot, in conformitate cu dreptul consular, sa instituie reciproc, in relatiile bilaterale, tratamente favorabile.
Pe plan european, reciprocitatea consulara este norma si statul nu poate pretinde ca functionarii sai consulari sa exercite in strainatate atributii pe care nu le recunoaste pe teritoriul propriu.
Intemeierea raporturilor dintre state pe principiul egalitatii suverane le impune statelor care au relatii consulare ca si aceste relatii sa se realizeze prin consimtamant mutual si ca si din acest domeniu sa excluda discriminarea.
Ca prima urmare, relatiile consulare nu pot fi efectul unui act unilateral al unui stat care ar impune relatiile consulare altui stat, cata vreme statele se recunosc ca state suverane egale.
In legatura cu a doua urmare, statul trimitator nu poate considera insa ca ar fi obiectul unei discriminari cand constata ca postul sau consular nu este tratat la fel ca posturile altor state, daca de pe pozitia sa de stat de resedinta aplica acelasi tratament postului consular al statului de resedinta aflat in situatie de stat trimitator. De altfel, statele isi pot trata posturile consulare reciproc asemanator, potrivit conventiilor bilaterale.
Postul consular este institutia administrativa constituita de stat pe teritoriul si cu consimtamantul altui stat in vederea realizarii relatiilor consulare. Postul consular este o 'misiune diplomatica permanenta', adica o misiune careia la infiintare nu i se determina durata de functionare, scopurile urmarite de acel stat care a decis in acest sens fiind intretinerea si chiar amplificarea relatiilor consulare bilaterale.
Postul consular poate fi, in ordinea descrescatoare, dupa rang, a claselor de posturi consulare: consulat general, consulat, viceconsulat sau agentie consulara. Consulatul general si consulatul sunt infiintate de statul trimitator cu consimtamantul statului de resedinta. Viceconsulatul si agentia consulara sunt infiintate de consulatul general sau de consulat, fiind subordonate consulatului general sau consulatului.
Dupa modul in care se constituie, postul consular poate fi de cariera, cand este condus de un functionar consular de cariera, sau onorific, cand este condus de un functionar consular onorific. Fiecarui post consular ii corespunde, ca teritoriu al exercitarii functiilor consulare, circumscriptia consulara.
Daca unul dintre statele care au stabilit relatii consulare dispare, aceste relatii inceteaza. Daca unul din statele care au stabilit relatii consulare decide ca trebuie ca aceste relatii sa inceteze, relatiile consulare se rup.
Din doctrina dreptului diplomatic si consular rezulta ca asa cum se poate ca doua state sa stabileasca relatii consulare, chiar daca nu au stabilit relatii diplomatice, relatiile consulare pot continua si daca relatiile dintre state s-au deteriorat grav, si daca relatiile diplomatice s-au rupt, si daca s-a recurs la razboi. Aceasta posibilitate decurge din continutul juridic specific al relatiilor consulare. In practica, state intre care relatiile diplomatice s-au rupt au decis sa-si transforme ambasadele in posturi consulare. In alte cazuri insa statele ajunse in coflict si-au incredintat cetatenii protectiei unui stat neimplicat.
Trebuie ca decizia privind incetarea relatiilor consulare dintre doua state sa fie consemnata in documente, prin formulari clare. Intreruperea sau ruperea relatiilor consulare nu poate fi inteleasa de la sine, mai ales ca dreptul diplomatic stabileste ca relatiile consulare pot continua si daca relatiile diplomatice au incetat.
Determinanta in pastrarea relatiilor consulare tocmai in momentele critice ale ruperii celor diplomatice este preocuparea autoritatilor din statele implicat fata de mentinerea mijloacelor de protejare a cetatenilor proprii.
Functiile unui membru al postului consular inceteaza daca unul dintre cele doua state titulare ale relatiilor consulare, simultan sau separat, decid astfel.
Consistenta relatiilor consulare dintre doua state rezulta din concretizarea functiilor consulare in activitatea consulatelor, care sunt institutii ale unui stat aflate pe teritoriul altui stat. Trebuie ca statul pe teritoriul caruia un stat strain isi infiinteaza postul consular sa consimta la aceasta infiintare. Pentru infiintarea postului consular este obligatoriu consimtamantul statului de resedinta. Acordul bilateral privind stabilirea de relatii consulare nu include acest consimtamant si nici nu poate sa-l includa, de vreme ce, de pilda, postul consular functioneaza ratione loci. Statul trimitator are dreptul sa infiinteze postul consular, dar pentru ca postul sa fie infiintat, asadar stabilit, este necesar consimtamantul statului de resedinta.
Functionarii consulari sunt trimisi in misiune numai de state. Numai statele infiinteaza posturi consulare.
Inceperea misiunii consulare depinde de numirea sefului de post consular si de acceptarea lui. Numirea sefului de post consular este actul unilateral al statului trimitator, iar acceptarea este actul unilateral al statului de resedinta. Practic, cele doua acte sunt componentele unui acord intre doua state. Unui stat nu ii este permis sa infiinteze un post consular pe teritoriul unui stat, fara ca intre cele doua state sa nu se incheie un acord in acest sens, fara ca statul pe teritoriul caruia va functiona postul consular sa fie de acord cu infiintarea postului consular si cu functionarea lui Dreptul international nu are prevederi speciale legate de numirea sefului de post consular. Fiecare stat actioneaza in conformitate cu normele sale interne cand desemneaza sau cand accepta un sef de post consular.
Statul de resedinta al postului consular nici nu se poate implica in adoptarea deciziei de desemnare a sefului de post consular, nici nu are obligatia de a-l accepta. Desemnarea si acceptarea functionarului consular sunt parti ale aceluiasi contract, prin care se exprima vointa statului trimitator si a statului de resedinta care sa poata avea efecte normale pe planul activitatii consulare. Desemnarea si acceptarea functionarului consular tin simultan de dreptul international si de dreptul intern al celor doua state implicate.
Documentul prin care se notifica numirea sefului de post consular este patenta (lettre de provision, commission) sau un instrument similar, prin care se precizeaza persoana, daca i s-a incredintat o misiune de cariera sau una onorifica, daca este consul sau consul general, circumscriptia si sediul, precum si orice alt element considerat util de catre emitator. Ca si scrisoarea de acreditare a ambasadorului, patenta consulului este emisa de seful statului, dar este posibil totusi ca patenta sa fie emisa si de un alt reprezentant al administratiei publice, precum prim-ministrul sau ministrul de externe. Nivelul de adresare a patentei corespunde nivelului de emitere.
Prin patenta, care poarta antetul ministerului de externe, ministrul comunica numirea unui cetatean al statului pe care il reprezinta in calitate de consul, sef al unui post consular, avand o anumita circumscriptie consulara si precizeaza ca seful de post consular a primit instructiuni si are competenta sa protejeze, in conformitate cu legile in vigoare, cu uzantele si cutuma curente in relatiile dintre statele prietene, drepturile si interesele cetatenilor si persoanelor juridice din statul trimitator si sa sprijine derularea relatiilor economice, comerciale, turistice, culturale si stiintifice, precum si dezvoltarea relatiilor de prietenie bilaterale. Totodata, prin patenta se exprima rugamintea ca guvernulul statului de resedinta, magistratii si autoritatile civile ale acestui stat sa-i recunoasca persoanei desemnate calitatea de consul sef al postului consular, garantandu-i drepturile si imunitatile proprii insarcinarii sale, in conformitate cu statutul sau si cu dispozitiile conventiei consulare bilaterale, acceptandu-i cererile si recomandarile pe care le formuleaza in calitate oficiala. Patenta poarta semnatura oficiala si este sigilata oficial.
Patenta este valabila in masura in care datele pe care le contine despre persoana celui trimis sa fie sef de post consular, postul consular, categoria functionarului, clasa lui consulara sunt precise si exacte. Fiecare eventuala modificare a acestor date impune reinnoirea patentei.
Patenta este prezentata autoritatilor statului de resedinta pe cale diplomatica, fie direct, intr-o audienta, fie prin transmitere, insotita de o nota verbala, la ministerul de externe al statului de resedinta.
Documentul prin care seful de post consular este acceptat de statul de resedinta si in urma emiterii caruia poate incepe exercitarea functiilor consulare este exequaturul.
Pe langa intelesul utilizat in acest context, de decizie de recunoastere oficiala a consulului si de autorizare a exercitarii functiilor consulare, exequatur, in cercurile religioase crestine, indeosebi catolice, este facultatea pe care autoritatile civile o confera unei decizii papale sau altor acte eclezistice in scopul de a le da forta executorie pe teritoriul propriu (regium placet). In dreptul francez, exequaturul este ordinul de punere in executare a unei decizii de drept straine sau a unei sentinte arbitrale.
Prin exequatur, care poarta antetul ministerului de externe emitator, ministrul de externe al statului de resedinta arata ca, vazand patenta consulara prin care consulul a fost numit sef de post consular, avand o anumita circumscriptie consulara, admite, din imputernicirea guvernului statului de resedinta ca persoana desemnata a fi consul, sef de post consular sa exercite functiile consulare incredintate de guvernului statului trimitator, in conformitate cu prevederile conventiei consulare bilaterale, sa acorde protectie si asistenta persoanelor fizice si juridice ale statului trimitator si sa ocroteasca interesele acestui stat in statul de resedinta, prin toate mijloacele legale, potrivit principiilor dreptului international. Prin exequatur, autoritatile publice romane sunt rugate sa primeasca solicitarile si propunerile pe care consulul, sef de post consular, le formuleaza in calitatea sa oficiala sau in numele guvernului statului trimitator si sa-i asigure facilitatile, privilegiile si imunitatile de care beneficiaza in temeiul conventiei consulare bilaterale. Exequaturul este semnat de ministrul de externe si sigilat oficial.
De regula, i se elibereaza exequatur numai sefului de post consular, nu si celorlalti consuli, membri ai misiunii.
Exista posibilitatea ca activitatea sefului de post consular sa inceapa inainte de emiterea exequaturului.
Pe langa emiterea exequaturului, statului de resedinta ii revine obligatia de a asigura conditii de indeplinire a misiunii de catre cel acceptat, in primul rand prin informarea celor responsabili din circumscriptia consulara.
Continuitatea misiunii consulare se asigura, in caz de necesitate, prin preluarea temporara a functiilor de catre un gerant.
Misiunea consulara inceteaza daca inceteaza relatiile consulare, in conditiile in care unul dintre titularii acestor relatii decide astfel sau nu mai poate adopta decizii in aceasta privinta, nemaifiind subiect de drept international.
Se poate ca statul trimitator sa desfiinteze postul consular, sa-l recheme pe un membru al postului consular, in urma unei demiteri sau a incredintarii unei sarcini noi.
Se poate ca un membru postului consular sa-si prezinte demisia sau sa decedeze. Se poate ca statul de resedinta sa-l declare pe un membru al postului consular strain persona non grata, sa comunice ca acesta a devenit inacceptabil sau sa-i retraga exequaturul.
Decizia unilaterala a statului de resedinta privind incetarea misiunii unui consul strain, prin retragerea exequaturului sau prin cererea adresata statului trimitator de a-si retrage consulul, implica riscul prejudicierii relatiilor consulare. Daca statul de resedinta este nevoit sa recurga la o asemenea decizie, dar doreste sa evite deteriorarea relatiilor cu statul trimitator, este necesar sa procedeze astfel incat sa se ajunga la incetarea misiunii prin comunicari clare si prin colaborare cu statul trimitator. Dreptul international prevede de altfel posibilitatea unei succesiuni de acte in care statul trimitator este cel care poate intreprinde masura initiala (rechemarea) in privinta consulului caruia urmeaza sa-i inceteze misiunea ca urmare a deciziei statului de resedinta.
Decizia privind incetarea de catre functionarul consular a exercitarii functiilor sale adoptata de statul trimitator se comunica statului de resedinta, inclusiv sub forma retragerii exequaturului.
Statul de resedinta are obligatia de a facilita, inclusiv prin punerea la dispozitie de mijloace de transport, plecarea de pe teritoriul lui a consulilor si a familiilor acestora, chiar si in cazul in care misiunea se incheie in imprejurarile unui conflict. Consulii carora li s-a incheiat misiunea si familiile lor au obligatia de a parasi cat mai repede cu putinta teritoriul statului de resedinta. Trebuie ca statul de resedinta sa le permita sa ia cu ei si bunurile pe care le-au dobandit in timpul misiunii, chiar daca normele legale in vigoare interzic exportul acestora.
La postul consular lucreaza functionari consulari pentru realizarea functiilor consulare, alcatuind personalul consular, precum si angajati administrativi sau tehnici, persoane din serviciul casnic si persoane aflate in serviciul particular al membrilor personalului. Personalul postului consular include personalul consular, din care fac parte si seful postului consular, si alte categorii de personal.
Postul consular este condus, dupa rang, de seful consular aflat intr-una din clasele: consul general, consul, viceconsul sau agent consular.
Seful de post consular raspunde pentru exercitarea functiilor consulare, asemenea celorlalti functionari consulari, precum si, spre deosebire de functionarii consulari, pentru conducerea ansamblului de activitati ale postului consular.
Locul sefului de post consular in ordinea de precadere se stabileste dupa clasa si, in cadrul clasei, dupa data admiterii prin exequatur sau, eventual, a admiterii provizorii. Intre doi sefi de post consular din aceeasi clasa, admisi la aceeasi data, distinctia in ordinea de precadere se face dupa data prezentarii patentei. Gerantii interimari se situeaza, in ordinea de precadere, dupa sefii de post consular aflati in exercitiul functiunii.
Membrii personalului consular al postului consular sunt numiti de autoritatile competente ale statului trimitator. In cadrul procedurii de numire, statul trimitator comunica autoritatilor statului de resedinta numele, prenumele si clasa celor numiti. Comunicarea se face astfel incat sa nu li se ignore sau sa nu li se incalce autoritatilor statului de resedinta dreptul de a declara persoanele numite, daca este cazul, inacceptabile.
Si membrii personalului consular care nu sunt sefi de post consular pot primi exequatur.
Nu este obligatoriu ca statul trimitator sa desemneze un sef pentru o agentie consulara. Se poate ca activitatea agentiei sa fie girata de un agent consular. Trebuie ca numarul membrilor personalului consular al postului consular sa nu depaseasca nevoile reale in activitatea prin care se realizeaza relatiile consulare. Acest numar este stabilit de statul trimitator, dar asupra lui se poate pronunta si statul de resedinta.
Statul trimitator stabileste ordinea de precadere a membrilor personalului consular al postului consular. Aceasta ordine se comunica autoritatilor statului de resedinta, initial si ori de cate ori este modificata.
Daca statul trimitator decide sa desemneze un functionar consular dintre cetatenii statului de resedinta sau ai unui alt stat strain, trebuie sa obtina consimtamantul autoritatilor din statul de resedinta.
Pe langa numirea functionarilor consulari, trebuie ca statul trimitator sa instiinteze statul de resedinta despre sosirea la post a celor numiti ulterior, despre plecarea lor si, daca este cazul, despre incetarea exercitarii functiilor consulare, precum si despre toate celelalte date legate de statutul acestor functionari. Trebuie sa fie instiintate autoritatile statului de resedinta si despre situatia persoanelor din familia functionarului consular care il insotesc la post. Se comunica date si despre sosirea si plecarea personalului particular, precum si despre momentul in care serviciul lor inceteaza.
Cu consimtamantul statului de resedinta, o persoana poate fi numita functionar consular de mai multe state, simultan.
Trebuie ca membrii postului consular sa respecte regulile in vigoare in statul de resedinta cu privire la asigurarea de raspundere civila pentru utilizarea mijloacelor de calatorie.
In conformitate cu dreptul consular, le sunt interzise functionarilor consulari de cariera activitatile profesionale sau comerciale din care pot obtine foloase personale.
Pentru exercitarea functiilor consulare, postul consular are nevoie de sediu intr-o cladire. Cladirea sau partea de cladire folosita exclusiv de postul consular este local consular.
In componenta postului consular intra si arhiva care cuprinde toate inscrisurile, documentele, corespondenta, inclusiv evidenta acestora, indiferent de suportul lor material (hartie, filme, casete, dischete etc.), precum si mijloacele folosite pentru protectie si pastrare.
Pentru activitatea sa, functionarul consular onorific nu primeste salariu. El nu este trimis de statul trimitator, ci este ales dintre rezidentii de pe teritoriul statului de resedinta sau dintre cetatenii acestui stat. Spre deosebire de functionarii consulari de cariera, functionarilor consulari onorifici le este permis sa aiba o ocupatie paralela lucrativa, chiar si in domeniul comercial.
Din analizele doctrinare rezulta ca, practic, sarcinile pe care statul trimitator le incredinteaza unui functionar consular onorific sunt mai restranse decat cele incredintate unui functionar consular de cariera. Si statul de resedinta poate cere limitarea functiilor unui functionar consular onorific.
Numirea de consuli onorifici este rezultatul unui acord bilateral, care consemneaza dorinta fiecarui stat de a numi functionari consulari onorifici pe teritoriul celuilalt stat.
Daca sunt sefi de post consular, functionarii consulari onorifici se situeaza, in ordinea de precadere, dupa functionarii consulari de cariera.
Statul de resedinta care a consimtit ca un functionar consular onorific sa indeplineasca functiile consulare incredintate de un stat strain are obligatia sa-i acorde functionarului consular onorific toate inlesnirile in vederea realizarii functiilor mentionate, inclusiv protectie. Dreptul consular ii acorda functionarului consular onorific un set minim de privilegii asemanatoare cu privilegiile functionarului consular de cariera, dar nuanteaza prevederile asupra inviolabilitatii localurilor si arhivelor si asupra unor scutiri (de perchezitie, de executare a bunurilor si a averii, de impozite locale, de taxe vamale).
Functionarul consular onorific isi realizeaza functiile specifice in statul caruia ii este cetatean. Asadar, este indiscutabila supunerea lui la jurisdictia acestui stat. El are obligatia de a respecta legile si reglementarile din statul in care functioneaza.
Privilegiile functionarului consular onorific sunt in vigoare din momentul intrarii sale in functie. Privilegiile functionarului consular onorific sunt in vigoare pana in momentul in care functiile consulare inceteaza. In eventualitatea unui conflict armat, privilegiile functionarului consular onorific care isi exercita functiile consulare raman in vigoare.
Membrii familiei unui functionar consular onorific nu beneficiaza de privilegiile consulare. Nici angajatii consulari ai postului consular condus de un functionar consular onorific nu beneficiaza de privilegii.
Statul de resedinta ii asigura postului consular condus de un functionar consular onorific exercitarea functiei de reprezentare, acordandu-i dreptul de a utiliza in activitate drapelul si stema statului care a constituit misiunea consulara. Postul consular beneficiaza de acest privilegiu in limitele stabilite de reglementarile din statul de resedinta.
Daca i se solicita, statul pe teritoriul caruia functioneaza postul consular condus de un functionar consular onorific este obligat sa-l sprijine pe functionarul consular onorific sa-si procure local pentru sediu.
Functionarul consular onorific nu poate sa-si utilizeze sediul pentru activitati contrare dreptului international si are obligatia sa nu ii dea localului consular utilizari incompatibile cu functiile consulare.
Functionarul consular onorific beneficiaza de privilegiul inviolabilitatii sediului sau si, ca urmare trebuie ca autoritatile statului pe teritoriul caruia functioneaza postul consular condus de un functionar consular onorific sa apere linistea si demnitatea acestui post prin masuri care sa impiedice violarea si deteriorarea localului in care postul functioneaza.
Functionarul consular onorific beneficiaza de scutirea de impozite si taxe nationale, regionale sau comunale asupra localurilor misiunii carora le este proprietar sau locatar statul care a constituit postul consular conduse de functionarul consular onorific.
Functionarul consular onorific beneficiaza oricand si oriunde de privilegiul inviolabilitatii arhivelor si documentelor sale consulare, daca acestea sunt pastrate separat de alte arhive si documente.
Functionarul consular onorific are, in aceasta calitate, libertatea de a circula pe teritoriul statului in care functioneaza, in vederea realizarii functiilor misiunii care ii revine. Acest stat poate insa sa reglementeze sau sa-i interzica, din motive de securitate nationala, accesul in anumite zone.
In conformitate cu dreptul consular, statul in care functionarul consular onorific isi realizeaza misiunea are obligatia sa privilegieze comunicarea oficiala a acestui functionar, permitand comunicarea, protejand-o, fara a o controla.
Comunicarea functionarului consular onorific cu institutiile statului care a constituit postul consular se poate desfasura pe toate caile de comunicare specifice misiunilor consulare, inclusiv prin curier consular, cu valiza consulara si cu utilizarea cifrului. Cand tranziteaza teritoriul unui stat tert, precum si in caz de forta majora, corespondenta oficiala, mesajele in cod sau cifrate ale functionarului consular onorific, curierul consular, avand, daca este cazul, viza, si valiza consulara, beneficiaza de privilegiile consulare care sa-i permita tranzitul liber. Posturile consulare care sunt conduse de functionari consulari onorifici si care functioneaza in state diferite, pot comunica prin valiza consulara numai cu consimtamantul statelor in care functioneaza.
Functionarul consular onorific beneficiaza de privilegiul de a comunica liber cu cetatenii statului care a constituit misiunea consulara. Statului in care functionarul consular onorific isi indeplineste misiunea ii revine obligatia corelativa de a le acorda libertatea de comunicare cu postul consular si cetatenilor statului care a constituit misiunea consulara. Privilegiul se concretizeaza in libertatea functionarului consular onorific de a intra in legatura directa cu acesti cetateni. Beneficiind de acest privilegiu, functionarul consular onorific poate sa elibereze documente de calatorie, sa acorde ajutor si asistenta, sa efectueze acte notariale si de stare civila, sa apere interesele in succesiuni ale cetatenilor statului care a constituit misiunea consulara, sa apere interesele minorilor si ale celor lipsiti de capacitate, cetateni ai statului care a constituit misiunea consulara, sa le acorde si sa le faciliteze cetatenilor statului care a constituit misiunea consulara asistenta juridica, sa acorde asistenta navelor si aeronavelor statului care a constituit misiunea consulara, precum si echipajelor lor, sa primeasca declaratiile asupra curselor acestor nave, sa examineze si sa avizeze documentele de bord si sa efectueze anchete privind incidentele survenite in cursul calatoriei si sa reglementeze divergentele de orice natura dintre capitan, ofiteri si marinari.
Autoritatile statului in care functionarul consular onorific isi indeplineste misiunea sunt obligate sa aduca, fara intarziere, la cunostinta functionarului consular onorific intreprinderea de masuri de privare de libertate impotriva cetatenilor statului care a constituit misiunea consulara. Corelativ, autoritatile statului in care functionarul consular onorific isi indeplineste misiunea au si obligatia de a-l informa pe strainul privat de libertate in legatura cu dreptul lui de a comunica liber cu functionarul consular onorific.
In cazul in care functionarul consular onorific este detinut preventiv sau este obiectul urmaririi penale, autoritatile statului in care functioneaza au obligatia sa instiinteze autoritatile statului care a constituit postul consular.
Functionarul consular il poate vizita pe cel privat de libertate, poate sa poarte corespondenta cu acesta, poate sa intreprinda masuri in vederea reprezentarii lui in justitie.
Functionarul consular onorific beneficiaza de privilegiul de a percepe taxe consulare, precum si de cel de a nu plati impozite pentru taxele percepute.
Pentru stemele si drapelele statului care a constituit misiunea consulara, pentru firme, stampile si sigilii, pentru carti si imprimate oficiale, pentru mobilierul de birou, pentru rechizite si alte materiale de acest fel, pe care le foloseste in indeplinirea functiilor consulare si numai in acest fel, functionarul consular onorific nu ii datoreaza statului in care isi indeplineste misiunea, tinand seama de reglementarile din acest stat, nici taxe vamale, nici impozite, nici alte redevente.
Functionarul consular onorific este privilegiat prin scutire de unele obligatii - prestatii personale, servicii de interes public, sarcini militare precum rechizitiile, contributiile si incartiruirile militare.
Daca nu exercita, in statul in care functioneaza postul sau consular, o activitate profesionala sau comerciala in profit personal, functionarul consular onorific este privilegiat si prin scutirea de obligatiile privind inmatricularea si permisele de sedere.
Prevederile dreptului consular care stabilesc privilegiul scutirii functionarului consular onorific de impozite si taxe se refera la indemnizatiile si onorariile pe care le primeste pentru exercitarea functiilor consulare de la statul care a constituit postul consular.
Pentru actele prin care functionarul consular onorific isi indeplineste functiile consulare, autoritatile judiciare si administrative ale statului in care functioneaza nu il pot convoca nici macar ca martor si nici ca expert in legislatia statului care a constituit postul consular pentru ca beneficiaza de imunitate de jurisdictie, de la care se permit insa exceptii in privinta unor acte care pot fi obiectul unei actiuni civile: contractul neincheiat ca mandatar al statului care a constituit postul consular si reparatii pentru prejudicii sau accidente produse cu un autovehicul. Privilegiul imunitatii pentru actele de indeplinire a functiilor consulare ramane in vigoare timp nelimitat.
Statul care a constituit postul consular poate renunta la privilegiile functionarului consular onorific. Totodata, daca functionarul consular onorific participa la o procedura juridica, imunitatea lui de jurisdictie isi pierde valabilitatea. Renuntarea la imunitate si participarea la cercetare si la proces nu inseamna insa ca functionarul consular onorific nu mai beneficiaza de privilegiul inviolabilitatii. Ca urmare, i se pot aplica masurile de executare numai daca se formuleaza o renuntare distincta.
Trebuie ca functionarul consular onorific sa participe la procedura penala deschisa impotriva lui. Totodata, trebuie ca autoritatile statului in care functionarul consular onorific isi exercita functiile consulare sa tina seama de pozitia lui oficiala, astfel incat functiile consulare sa fie impiedicate cat mai putin.
Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale
1. Conditiile stabilirii relatiilor consulare
2. Definitia postului consular; categorii de posturi consulare
3. Incetarea relatiilor consulare
4. Desfiintarea postului consular
5. Seful de post consular
6. Personalul postului consular
7. Functiile consulului onorific
8. Privilegiile consului onorific
9. Libertatea de comunicare a consulului onorific
Teste pentru autoevaluare:
1. Conform practicii europene, functionarului consular:
a. i se permite sa exercite in strainatate orice fel de atributie;
b. nu i se permite sa exercite in strainatate atributii nerecunoscute pe teritoriul propriu.
2. Patenta este:
a. documentul prin care se notifica numirea sefului de post consular;
b. documentul care atesta gradul sefului de post consular.
1. Functionarilor consulari onorifici le este permis
a. sa aiba ocupatii exclusiv legate de functiile consulare;
b. sa aiba ocupatii paralele lucrative, chiar si in domeniul comercial.
2. Autoritatile statului in care functionarul consular onorific isi exercita functiile consulare
a. pot sa-l trateze pe plan juridic indiferent de pozitia lui oficiala pe plan consular
b. trebuie sa tina seama de pozitia lui oficiala, astfel incat functiile consulare sa fie impiedicate cat mai putin.
Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1b; 2a; 3b, 4b.
