Persoana juridica

Persoana  juridica

Persoana juridica reprezinta entitatea (ansamblul de elemente umane si materiale) care, indeplinind conditiile prevazute de lege, este titulara de drepturi si obligatii.

In randul persoanelor juridice includem:

statul si unitatile administrativ-teritoriale (judete, municipii, orase si comune);

organele autoritatii legislative, executive si judecatoresti;

Presedintia Romaniei;

Curtea Constitutionala;

autoritatile administratiei publice locale;

agentii economici si institutii de stat;

partidele politice;

sindicatele profesionale;

societati comerciale si agricole;

cooperativele si uniunile acestora;

asociatiile si fundatiile;

cultele religioase:

Aceste persoane juridice pot fi de interes public sau privat, cu scop patrimonial sau nepatrimonial.

Pentru a avea calitatea de persoana juridica, entitatea trebuie sa intruneasca urmatoarele cerinte, cumulativ:

1)     sa aiba o organizare de sine statatoare, proprie;

2)     sa aiba un patrimoniu propriu;

3)     sa aiba un scop propriu.

Prin organizare proprie sau de sine statatoare se intelege acel element constitutiv al persoanei juridice care consta in alcatuirea ca un tot unitar sau structurarea (compartimentarea) entitatii pe activitati ce urmeaza a se desfasura precum si precizarea persoanei ori persoanelor fizice care vor reprezenta persoana juridica in raporturile cu tertii.

Patrimoniul propriu consta in totalitatea drepturilor patrimoniale si a obligatiilor patrimoniale ce au ca titular pe persoana juridica respectiva.

Drepturile patrimoniale alcatuiesc latura activa, iar obligatiile evaluabile in bani alcatuiesc latura pasiva a patrimoniului.

Patrimoniul propriu permite prsoanei juridice sa participe la circuitul civil, indeosebi in raporturile juridice patrimoniale, in nume propriu, si totodata, sa aiba o raspundere patrimoniala proprie.

Scopul propriu este acel element constitutiv al persoanei juridice prin care se desemneaza obiectul de activitate al acesteia, ratiunea existentei persoanei juridice. Scopul trebuie sa fie determinat si in acord cu interesul general.

Elementele constitutive prezinta anumite caracteristici ce le diferentiaza de la un tip de persoana juridica la alta. Astfel:

la societatea comerciala cu raspundere limitata, numarul asociatiilor nu poate fi mai mare de 50, iar capitalul social nu poate fi mai mic de 200 RON;

la societatea pe actiuni capitalul social nu poate fi mai mic de 2.500 RON iar numarul actionarilor nu poate fi mai mic de 5;

pentru formarea unui sindicat este necesar un  numar de cel putin 15 salariati;

la cererea de inregistrare a unui partid politic, trebuie sa se anexeze, printre altele, statutul si programul partidului, precum si actul de constituire impreuna cu lista semnaturilor de sustinere  cel putin 10.000 membri fondatori, domiciliati in cel putin 15 judete, dar nu mai putin de 300 in fiecare dintre aceste judete;

asociatia fara scop patrimonial se constituie din cel putin 3 persoane, iar activul patrimonial initial trebuie sa aiba o valoare de cel putin dublul salariului minim brut pe economie;

activul patrimonial initial al unei fundatii trebuie sa aiba o valoare de cel putin 100 de ori salariul minim brut pe economie sau pentru fundatiile al caror scop exclusiv este colectarea de fonduri in scop umanitar si social, activul trebuie sa fie de cel putin 20 de ori salariul minim brut pe economie, etc.

Atributele de identificare a persoanei juridice sunt:

a) denumirea (care poate cuprinde numele firmei, emblema, marca de fabrica sau de comert);

b) sediul, prin care se desemneaza locul sau domiciliul;

c) nationalitatea (apartenenta la un anumit stat);

d) capitalul social;

e) contul bancar;

f) codul fiscal;

g) numarul de inmatriculare in registrul comertului sau, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul bancar ori numarul de inscriere in registrul persoanelor juridice;

h) telefon, fax, telex, etc.

Persoanele juridice pot fi infiintate in trei moduri:

1)     Prin actul de dispozitie al organului de stat competent

Includem aici legea, hotararea de guvern, hotararea consiliului judetean sau local. Deci, un astfel de act normativ este adoptat pentru infiintarea unei persoane juridice (in functie de importanta acesteia si gradul de subordonare).

2) Prin actul de infiintare recunoscut de organul competent din punct de vedere ierarhic

Deci, actul de constituire este adoptat de adunarea generala, conferinta ori congres, iar organul competent recunoaste actul de infiintare, verificand numai legalitatea nu si oportunitatea acestuia. Este cazul organizatiilor cooperatiei mestesugaresti, de credit si de consum.

3) Prin actul de infiintare autorizat

Actul de infiintare (contractul de societate sau contractul de asociere si statul) al viitoarei persoane juridice este autorizat de o instanta judecatoreasca sau de un organ al puterii executive.

In unele cazuri, infiintarea persoanei juridice presupune, pe langa autorizare, si inmatricularea sau inregistrarea ori inscrierea in registru, operatiune care vizeaza dobandirea deplinei capacitati de folosinta.

Astfel:

a) partidele politice, dobandesc personalitate juridica de la data definitivarii hotararii instantei de admitere a cererii de inregistrare, in prima instanta, la Tribunalul Bucuresti;

b) sindicatele  dobandesc personalitate juridica la data ramanerii definitive a hotararii de admitere a cererii de inscriere, cerere care se solutioneaza, in prima instanta, de judecatoria in a carei circumscriptie va fi sediul sindicatului;

c) societatile comerciale devin persoane juridice de la data inmatricularii in registrul comertului;

d) asociatiile si fundatiile dobandesc personalitate juridica prin inscrierea in registrul asociatiilor si fundatiilor de la judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala isi au sediul.

Continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice are anumite limite si anume:

1) persoana juridica nu poate avea acele drepturi si obligatii care, prin esenta lor, pot apartine numai persoanelor fizice;

2) continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este determinat si de caracterul sau natura fiecarei categorii de persoane juridice;

3) continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este determinat si de principiul specialitatii capacitatii de folosinta, adica sa corespunda scopului ei stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut.

Deci, continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice reprezinta aptitudinea acestui subiect de drept de a avea toate drepturile si obligatiile patrimoniale si nepatrimoniale, indiferent ca ele izvorasc din lege, dintr-un act juridic sau fapt juridic.

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice consta in aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatii civile, prin incheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice nu poate fi mai intinsa decat capacitatea de folosinta a acesteia.

Cu alte cuvinte, continutul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este determinat de doua limite:

1) capacitatea de folosinta a persoanei juridice;

2) pluralitatea organelor de conducere ale persoanei juridice.

Nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ar putea consta in:

a) incheierea unui act juridic de catre o persoana ce nu are calitatea de organ al persoanei juridice;

b) incheierea actului juridic de catre o persoana avand aceasta calitate, dar cu depasirea puterilor incredintate sau in lipsa imputernicirii.

Reorganizarea persoanei juridice imbraca urmatoarele forme:

1) comasarea, care se poate realiza fie prin absorbtie, fie prin fuziune;

2) divizarea, care poate fi totala sau partiala.

Absorbtia este acea forma de comasare care consta in incorporarea unei persoane juridice, care isi inceteaza existenta, intr-o alta persoana juridica, ce isi sporeste activitatea.

Fuziunea este acea forma de comasare care consta in unirea (contopirea) a doua sau mai multe persoane juridice, care isi inceteaza existenta, infiintandu-se astfel o noua persoana juridica.

Divizarea totala este acea forma de divizare care consta in impartirea intregului patrimoniu  al unei persoane juridice, care isi inceteaza existenta, intre doua sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel nastere.

Divizarea partiala este acea forma a divizarii care consta in desprinderea unei parti din patrimoniul unei persoane juridice, care isi mentine fiinta, si transmiterea acestei parti catre una sau mai multe persoane juridice existente sau care se infiinteaza in acest fel.

Incetarea persoanei juridice poate avea loc printr-unul din urmatoarele moduri:

1)     dizolvarea;                            2) transformarea.

Dizolvarea are loc in cazurile prevazute de lege si ea presupune lichidarea, adica operatiunile juridice de realizare a activului si de plata a pasivului.

Realizarea activului inseamna incasarea drepturilor ce se cuvin persoanei juridice in lichidare, de la alte subiecte de drept.

Plata pasivului inseamna indeplinirea obligatiilor persoanei juridice in lichidare fata de alte subiecte de drept.

Transformarea persoanei juridice inseamna ca persoana juridica isi inceteaza existenta, concomitent cu infiintarea, in locul ei a altei persoane juridice (ex.: transformarea unei regii autonome in societati comerciale, etc.).