|
|
|
Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului reglementata prin Protocolul Nr. 11
1. Constituirea si statutul judecatorilor
onform art. 19 din Conventia europeana, modificata prin Protocolul nr. 11, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) se infiinteaza in scopul asigurarii respectarii angajamentelor care decurg pentru inaltele parti contractante din Conventia europeana si din protocoalele sale. Ea va functiona permanent.
Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al statelor care au ratificat Conventia europeana a drepturilor omului, deosebindu-se de Curtea anterioara cand numarul judecatorilor era egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei. Aceasta presupune faptul ca un stat care devine membru al Consiliului Europei nu va putea sa aiba un judecator la Curte daca nu a ratificat si Conventia europeana a drepturilor omului.
Conform art. 21, Judecatorii trebuie sa se bucure de cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca conditiile cerute pentru exercitarea unor inalte functii judiciare sau sa fie juristi de o competenta recunoscuta.
Judecatorii isi exercita mandatul cu titlu individual, ceea ce presupune ca dupa alegerea lor ei nu mai sunt legati de statul ai caror cetateni sunt, fapt prevazut si in alin. 2 al art. 1, care le impune acestora sa nu exercite mci o alta activitate incompatibila cu cerintele de independenta, impartialitate sau de disponibilitate, orice problema ridicata din acest punct de vedere urmand a fi solutionata de catre Curte.
Alegerea judecatorilor este facuta de catre Adunarea Parlamentara pentru fiecare stat parte la Conventie de pe lista de trei candidati propusi de catre stat, pe baza votului majoritar al membrilor Adunarii Parlamentare. Fara a constitui o exceptie de la aceasta cerinta, EIvetia are doi judecatori, dar unul reprezinta Lichtcnstein-ul, ca si Italia, unul reprezentand San Marino.
Mandatul judecatonlor a fost redus de la 9 la 6 ani, ei putand fi realesi. In scopul asigurarii reinoirii Curtii la fiecare 3 ani, la prima alegere s-a stabilit ca prima tragere la sorti efectuata de catre Secretarul general al Consiliului Europei dupa alegerea lor, mandatul a jumatate din judecatori sa se incheie trei ani.
Judecatorii isi incheie mandatul la varsta de 70 ani, dar ei continua sa se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.
Este prevazuta si posibilitatea revocarii unui judecator prin votul a doua treimi din numarul total al judecatorilor Curtii, atunci cand se apreciaza ca el nu mai corespunde conditiilor necesare.
2. Organizarea Curtii
urtea poate sa functioneze in
plen, in Comitete, in Camere si in Marea Camera. De asemenea, ea dispune
de o grefiera ale carei sarcini si organizare sunt stabilite
prin regulamentul Curtii si este asistata de secretari juridici.
2.1 - Adunarea plenara a Curtii
Conform art, 26 din Conventie, Curtea se reuneste in plen in urmatoarele situatii:
a)cand alege pentru o perioada de 3 ani presedmtele si unul sau doi vicepresedinti care sunt neeligibili;
b)cand sunt constituite Camerele pentru o perioada determinata;
c)cand sunt alesi presedintii Camerelor, care pot fi realesi;
d)cand se adopta regulamentul Curtii;
e)cand sunt alesi grefierul Curtii si unul sau mai multi grefieri adjuncti.
2.2 -Comitetele
Comitetele sunt compuse din trei judecatori. Ele sunt constituite de camere pentru o perioada determinata (art. 27paragr. 1).
Rolul Comitetului este de a declara prin vot unanim, neadmisibilitatea sau scoaterea de pe rol a unei cereri individuale, introdusa in baza art. 34 din Conventie, atunci cand o astfel de decizie poate fi luata fara o examinare complementara, decizia respectiva fiind definitiva.
Se observa din prevederile art. 28 din Conventie ca acest Comitet de 3 judecatori are un rol de filtrare al cererilor individuale, asa cum pana la intrarea in vigoare a Protocolului nr. 11 acest rol il avea Comisia europeana a drepturilor omului.
2.3-Camerele
Camerele sunt compuse din 7 judecatori.
In compunerea unei Camere este membru de drept judecatorul statalui - parte la litigiu.
In cazul absentei acestuia sau in situatiile cand el nu-si poate desfasura activitatea, statul - parte va desemna o persoana in calitate de judecator.
Camerele sunt competente sa se prommte in cazurile in care nu a fost luata nici o decizie de catre Comitet, conform art. 28, situatie in care se va pronunta asupra admisibilitatii si a fondului cererilor individuale introduse conform art. 34 din Conventie, sau in cauzele interstatale, conform art. 33.
Art. 30 din Conventie prevede si posibilitatea desesizarii unei Camere in favoarea Marii Camere. Astfel, in cazul in care cauza adusa in fata unei Camere ridica o problema grava privind interpretarea Conventiei sau Protocoalelor sale, sau daca solutionarea cauzei poate conduce la o contradictie cu o hotarare anterioara a Curtii, camera poate, inainte de a se pronunta, sa se desesizeze in favoarea Marii Camere, in afara cazului cand una dintre parti se opune la aceasta.
2.4 - Marea Camera
Marea Camera este formata din 17 judecatori. Ea este formata din presedintele Curtii, vicepresedinti, presedintii Camerelor si alti judecatori desemnati conform regulamentului Curtii. Din Marea Camera face parte de drept, conform art. 27 paragr 2 si judecatorul ales al statului-parte in litigiul solutionat de catre aceasta sau, in lipsa acestuia, persoana desemnata de catre respectivul stat ca judecator.
In situatia in care Marea Camera judeca o cauza care i-a fost oferita in baza art. 43 din Conventie (retrimiterea in fata Marii Camene), nu poate face parte dm Marea Camera nici un judecator care a facut parte din camera care a omis hotararea, cu exceptia presedintelui Camerei si a judecatorului care reprezinta statul-parte interesat. Marea Camera are urmatoarele atributii:
a)se pronunta asupra cererilor introduse in baza art. 33 (cauze interstatale) sau art. 34 (cauze individuale) atunci cand cauza i-a fost deferita de camera in baza art. 30 (desesizarea in favoarea Marii Camere) sau cand cauza i-a fost deferita in baza art. 43 (retrimiterea in fata Marii Camere).
Potrivit art. 43 din Conventie, Marea Camera exercita si atributiile unui dublu grad de jurisdictie in acest sistem european de protectie a drepturilor omului.
Orice parte in cauza poate in termen de trei luni de la data luarii unei hotarari de catre o Camera sa ceara in cazuri exceptionale retrimiterea cauzei in fata Marii Camere.
Aceasta cerere va fi examinata de catre un colegiu format din 5 judecatori ai Marii Camere si in cazul in care aceasta ridica o problema grava referitoare la aplicarea Conventiei sau a protocoalelor sale sau o alta problema grava cu caracter general poate decide admiterea ei. Daca respectivul Colegiu accepta cererea, Marea Camera se va pronunta asupra acesteia printr-o hotarare;
b)examineaza cererile de avize consultative introduse in baza art. 47 din Conventie, respectiv la cererea Comitetului Ministrilor.
3. Competenta Curtii
onform art 32, Competenta Curtii
acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea
Conventiei si Protocoalelor sale care ii sunt supuse in
conditiile art. 33, 34 si 47. Paragrafal 2 al aceluiasi articol
prevede ca in caz de contestare a competentei sale, Curtea hotaraste.
Rezulta, deci, ca in competenta Curtii intra cererile interstatale, cererile individuale si avizele consultative.
3.1-Cererile interstatale
Potrivit art- 33 din Conventie, orice alta parte contractanta poate sesiza Curtea cu privire la orice
3.2 - Cererile individuale
Conform art- 34 din Conventie, orice persoana fizica, organizatie neguvemamentala sau grup de particulari care se pretind victime ale unei incalcari a drepturilor recunoscute de catre Conventie sau de Protocoalele sale de catre una din inaltele parti contractante poate sesiza printr-o cerere Curtea cu privire la acest fapt.
Statele parti au obligatia de a nu impiedica prin nici o masura exercitarea acestui drept de petitie.
4. Conditiile de admisibilitate a cererilor
rticolul 35 din Conventie prevede
conditiile de admisibilitate a cererilor, respectiv:
-epuizarea cailor interne de recurs;
-sa nu depaseasca 6 luni de la data ramanerii definitive a deciziei interne.
In cazul cererilor individuale se mai cere:
-sa nu fie anonima;
-sa nu fie in mod esential aceeasi cu o alta cerere examinata anterior de Curte sau adresata altei instante internationale de ancheta sau de reglementare, daca nu contine fapte noi;
-daca este incompatibila cu prevederile Conventiei si Protocoalelor;
-daca este in mod vadit nefondata sau abuziva.
Cererea considerata inadmisibila in aplicarea prezentului articol este respinsa initial sau in orice stadiu al procedurii.
Potrivit art. 29 paragr. 3 din Conventie, in afara unor situatii exceptionale, decizia de admisibilitate a cererii este adoptata separat de decizia asupra fondului cauzei.
5. Procedura Curtii
n cazul in care Curtea declara o cerere
admisibila, ea va intreprinde urmatoarele activitati:
-va proceda la examinarea in conditii de contradictorialitate impreuna cu reprezentantii partilor si, daca se impune, va decide efectuarea unei anchete la care statele interesate sunt obligate sa faciliteze toate informatiile necesare,
-se va pune la dispozitia partilor in scopul de a se ajunge la solutionarea cauzei pe cale amiabila, pe baza respectarii drepturilor omului, asa cum sunt ele recunoscute in Conventia europeana si in protocoalele acesteia.
5.1 -Rezolvarea pe cale amiabila
In situatia rezolvarii cauzei pe cale amiabila, aceasta este scoasa de Curte de pe rol printr-o decizie care se limiteaza la o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate.
Aceasta procedura are caracter confidential.
5.2 - Rezolvarea pe calea contradictorialitatii
In aceasta situatie, Curtea va proceda la judecarea cauzei m sedinta publica, in afara cazului in care Curtea decide altfel, pe baza unor motive exceptionale.
Conform art 40 paragr. 2, este permis accesul publicului la documentele depuse la Grefa, cu exceptia cazului in care presedintele Curtii decide altfel
6. Acordarea unei reparatii echitabile
cordarea unei reparatii echitabile persoanei ale carei drepturi au fost incalcate de catre stat se face in baza art. 50 din Conventie. Obligatia acordarii revine statului vinovat de respectivele incalcari. Prevederile art. 41 din Conventie sunt completate cu dispozitiile art. 49 si 53 din regulamentul interior al Curtii. De regula, Curtea, ia cererea partii, decide asupra despagubirilor acordate in aceeasi hotarare in care a statuat cu privire la existenta unei violari a Conventiei, sau poate sa se pronunte asupra acestora intr-o hotarare ulterioara (in cazul in care din anumite considerente nu poate decide atunci asupra hotararilor). Curtea poate sa precizeze si modalitatile in care sa se realizeze aceasta obligatie a statului: loc de plata, moneda, scutiri de impozite etc.
In situatia in care intre persoana reclamanta si statul vinovat intervine o intelegere in ceea ce priveste despagubirea, Curtea, in baza art. 53 paragr. 4 din Regulamentul inteior, verifica daca acest acord este echitabil si pronunta o hotarare prin care se scoate cauza de pe rol.
Conform art. 48 paragr. 3 din Regulamentul interior, hotararea este comunicata Comitetului Ministrilor care supravegheaza executarea.
In vederea stabilirii despagubirilor acordate se tine seama de prejudiciul moral sau material cauzat persoanei, de taxele platite si cheltuielile facute de reclamant.
Aplicarea art 41 din Conventie intervine in cazurile in care dreptul intern nu permite inlaturarea consecintelor violarii drepturilor persoanei din diferite considerente, iar "restitutio in integrum' nu este posibila.
Reclamantul trebuie sa justifice pretentiile sale si sa se constate un raport de cauzalitate intre actiunea (inactiunea) statului si prcjudiciul cauzat persoanei.
In practica jurisdictionala, Curtea a acordat in mai multe cazuri persoanelor reclamante despagubiri constand in sume apreciabile.
In alte cazuri, Curtea a acordat alte satisfactii decat cele pecuniare.
7. Caracterul definitiv al hotararilor Curtii
7.1 - Hotararile camerelor
Potrivit art. 42 din Conventie, hotararile Camerelor devin definitive daca intrunesc conditiile prevazute de art. 44 paragr. 2, respectiv:
a) cand partile declara ca nu vor cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere;
b) dupa 3 luni de la data hotararii daca nu a fost ceruta retrimiterea in fata Marii Camere;
c) cand Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata in baza art. 43 din Conventie.
7.2 -Hotararile Marii Camere
Hotararile Marii Camere sunt definitive conform art. 44 paragr. 1. Potrivit art. 44 paragr. 3, hotararile definitive se publica.
8. Motivarea hotararilor si deciziilor
otararile si deciziile prin care sunt declarate admisibile sau inadmisibile cererile adresate Curtii sunt motivate.
Orice judecator are dreptul sa adauge hotararii opinia sa separata, in caz de neintrunire a umanitatii.
9. Forta obligatorie si executarea hotararilor
tatele - parti la Conventie
se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii
in cauzele in care nu sunt implicate.
Comitetul Ministrilor va primi hotararea Curtii si va supraveghea executarea acesteia. Se observa, deci, ca dispare functia de decizie a Comitetului Ministrilor prevazuta de art. 32 din Conventia europeana in vechea sa redactare.
10. Avizele consultative
otrivit art. 47 din Conventie, Curtea
poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative
cu privire la problemele juridice privind interpretarea Conventiei si
a Protocoalelor sale.
Aceste avize nu pot insa sa se refere la problemele care privesc continutul sau intinderea drepturilor si libertatilor cuprinse in titlul 1 al Conventiei europene si in Protocoalele sale si nici la problemele de care Curtea sau Comitetul Ministrilor ar putea sa ia cunostiita ca urmare a introducerii unui recurs prevazat de Conventie.
Comitetul Ministrilor va decide asupra solicitarii unui aviz consultativ prin votul majoritatii membrilor sai.
Curtea va decide, conform art. 48, daca cererea Comitetului Ministrilor privind avizul consultativ este de competenta sa.
Avizul consultativ trebuie sa fie motivat, iar judecatorul care are opinie separata are dreptul sa si-o exprime. Avizul se transmite Comitetului Ministrilor.
11 -Concluzii
ecanismele internationale de garantare
a drepturior omului sunt complexe si diversificate.
Se impune in primul rand aprecierea, preocuparea comunitatii internationale pentru asigurarea cadrului normativ, atat international, cat si intern, de promovare si garantare a drepturilor omului si a libertatilor sale fundamentale.
In al doilea rand, trebuie evidentiat rolul mecanismelor internationale de supraveghere a respectarii drepturilor omului pe plan intern, ca organisme care au sarcina de a corecta acele decizii interne care sunt de natura sa incalce in vreun fel drepturile si libertatile cetatenilor.
De asemenea, in cadrul examinarilor efectuate cu privire la activitatile organismelor internationale, trebuie relevata eficienta sporita a procedurilor junsdictionale sau a celor quasi-jurisdictionale in comparatie cu cele cu caracter politic.
Atat la nivel universal, cat si la nivel regional, exista o suprapunere, atat in ceea ce priveste promovarea, cat si in ceea ce privesc mecanismele de garantare a drepturilor omului. Aceasta se refera la consacrarea acelorasi drepturi in instrumente cu caracter universal si regional (avand sau nu forta juridica), precum si la instituirea unor mecanisme de control a caror competenta se refera la aceleasi drepturi.
Aceste afirmatii se pot exemplifica prin faptul ca drepturile civile si politice sunt promovate si garantate atat prin Pactul international privind drepturile civile si politice si prin cele doua protocoale ale acestuia, cat si prin alte conventii cu caracter universal (Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Conventia impotriva sclaviei etc.) precum si in documente juridice regionale (Conventia europeana, Conventia americana si Carta africana).
Aceasta reglementare dubla sau uneori tripla poate fi considerata benefica in ceea ce priveste cresterea gradului de garantare a drepturilor respective, dar in acelasi timp, poate sa conduca la unele situatii de imposibilitate de primire a unei comunicari de catre un organ, pe considerentul ca a fost sesizat de un alt organ cu aceeasi chestiune. Aceasta situatie conduce la aglomerarea activitatii organelor competente ca urmare a posibilitatii sesizarii simultane a acestora.
Statele parti la conventiile internationale invocate prin respectivele sesizari sunt obligate sa faca fata unor solicitari cel putin duble de a raspunde la acuzatiile care le sunt aduse de a prezenta obligatiile si punctele lor de vedere si de a se prezenta in fata organelor la care sunt citate.
Pentru inlaturarii acestor posibile situatii de suprapunere este necesara o informare reciproca intre aceste organe si evitarea adoptarii unor conventii care sa le dubleze pe cele existente si care au un mecanism propriu de supraveghere.
Daca totusi statele vor considera ca este necesar sa adopte noi conventii privind garantarea suplimentara a anumitor drepturi, este de dorit sa nu constituie alte organisme, ci sa confere competentele respective organelor deja existente.
In ceea ce priveste activitatea organelor instituite prin tratatele internationale in materie, nu se poate trece cu vederea o oarecare birocratie, durata foarte mare a procedurilor si chiar absenta fortei juridice a deciziilor unora dintre aceste organe.
Pentru remedierii acestor deficiente, pe langa perfectionarea cadrului normativ care reglementeaza activitatea acestor organe, sunt necesare si unele reforme aduse regulamentelor interioare ale acestora, in sensul numirii unor raportori interimari, care sa pregateasca rapoartele ce urmeaza sa fie analizate in cadrul sesiunilor si pentru legatura cu statele vizate.
Totodata se impune si o perfectionare a activitatii de informare a acestor organe, o diversificare a surselor, atat prin atragerea organizatiilor neguvernamentale, cat si prin folosirea altor informatii care sa nu provina de la organele de stat (de exemplu prin mijloace de informare in masa).
Nici sistemul anchetelor prevazut de unele conventii internationale cu caracter universal nu este deosebit de eficient. Se are in vedere mecanismul instituit de Conventia O.N.U. impotriva torturii, comparativ cu activitatea Comitetului contra torturii constituit prin conventia in materie adoptata de catre Consiliul Europei.
O alta problema foarte importanta in acest domeniu o reprezinta insuficienta mijloacelor financiare care sunt necesare desfasurarii activitatii acestor organisme. Desi ele sunt finantate potrivit reglementarilor in vigoare, din bugetul O.N.U. sau din cel al organizatiilor regionale in cadrul carora iti desfasoara activitatea, cel putin la nivelul O.N.U., criza bugetara cu care se confrunta aceasta organizatie se resimte si in asigurarea resurselor financiare necesare functionarii normale a acestor organisme. Ca urmare a acestor cauze apar situatii in care unele dintre acestea (de exemplu Comitetul contra torturii) au trebuit sa renunte la desfasurarea unor sesiuni.
Este adevarat ca nici mecanismul existent in cadrul Consiliului Europei (considerat a fi cel mai evoluat) nu este lipsit de deficiente.
Intreaga comunitate internationala este de acord cu crearea si functionarea cadrului international de supraveghere a modului de respectare pe plan intern a drepturilor Omului si a libertatilor sale fundamentale. A considerat insa ca acest mecanism este unul perfect, reprezinta, desigur, un punct de vedere care nu tine seama de realitate, in acelasi timp insa, a considera ca acesta nu trebuie sa functioneze si sa se perfectioneze, inseamna ai abdica de la principiul fundamental al necesitatii irespectarii universale a drepturilor omului, fara nici un fel de discriminare, indiferent de criteriul pe care acesta s-ar face.
