|
|
|
Notiunea si obiectul dreptului comunitar.
Noua oranduire sociala la nivel mondial dar si regional, in special cea la nivel european, a impus inca din cele mai vechi timpuri reglementarea relatiilor dintre statele si popoare lumii sau regiunii respective.
S-a simtit astfel nevoia reglementarii nu doar a relatiilor dintre statele si popoarele lumii, cat si a unor valori sociale deosebit de importante care influenteaza buna starea tuturor. Aceste reglementari au fost cu predilectie avute in vedere mai mult la nivel regional, deoarece statele vecine sau dispuse intr-o zona apropiata (intr-o anumita regiune), au simtit mai mult nevoia de a reglementa unitar anumite valori sociale ce prezentau interes pentru dezvoltarea si intarirea relatiilor dintre aceste state regionale, dar si pentru dezvoltarea si evolutia lor din punct de vedere economic, social, juridic si politic. Aceste nevoi, materializate in acte normative regionale, au facut sa apara noi ramuri de drept (ex. la nivel european, intalnim dreptul european, dreptul comunitar, drept social european, drept comunitar al muncii, etc.).
Dreptul comunitar poate fi definit ca ansamblu al normelor juridice cuprinse in tratatele de instruire a comunitatilor sau in actele adoptate de institutiile comunitare, avand drept scop instituirea, organizarea si functionarea comunitatilor europene si a UNIUNII EUROPENE. Aceste norme sunt ordonate conform unor principii de ierarhie precise si riguroase formand ordinea juridica comunitara (diferita fata de ordinea juridica internationala, dar si de cea statala, in raport cu care se aplica principiile primordialitatii si al aplicarii directe).
Intr-o alta opinie, dreptul comunitar a fost definit ca fiind ansamblul normelor juridice prin care se consacra structurile, rolul si functiile institutiilor europene, precum si raporturile acestora cu institutiile nationale in indeplinirea obiectivelor de progres si dezvoltare a popoarelor continentului european.
El a aparut si s-a dezvoltat in cadrul unui proces progresiv, dobandind trasaturi specifice pe parcursul evolutiei Comunitatilor Europene, individualizandu-se fata de dreptul national al statelor membre. Intre caracterul specific al dreptului comunitar si caracterul specific al Comunitatilor Europene exista un raport de interdependenta, de coordonare si influentare reciproca.
Comunitatile Europene reprezinta entitati internationale inedite in arena internationala, diferite de organizatiile internationale create pana atunci si de atunci pana in prezent.
De aici rezulta si caracterul specific al normelor juridice aplicabile acestor entitati internationale. Dezvoltarea Comunitatilor Europene este conditionata de caracterul permisiv sau prohibitiv al normelor comunitare, evolutia Comunitatilor realizandu-se intre limitele stabilite de aceste reglementari.
Acquis-ul comunitar poate fi definit ca reprezentand ansamblul legislatiei comunitare cuprinse in dreptul comunitar primar (tratatele constitutive si tratatele modificatoare pentru Comunitatile Europene), in dreptul comunitar derivat (acte juridice adoptate de institutiile comunitare in exercitarea atributiilor ce le-au fost conferite prin tratate), in dreptul comunitar complementar (actele conventionale incheiate intre statele membre in vederea aplicari tratatelor) precum si principiile generale de drept.
In literatura de specialitate se face distinctie intre dreptul institutional comunitar si dreptul comunitar general.
Dreptul institutional comunitar este format din ansamblul normelor juridice cuprinse in tratatele constitutive, in tratatele de modificare a acestora si in alte tratate internationale, care au ca scop infiintarea Comunitatilor Europene, stabilirea structurii institutionale ale acestora, a competentelor institutiilor comunitare si a raporturilor dintre acestea, precum si dintre acestea si alte subiecte de drept international (state sau organizatii cu care comunitatile intretin raporturi de cooperare).
Dreptul comunitar e format din doua categorii de norme:
a) cele cuprinse in tratatele constitutive ale comunitatilor avand valoare constitutionala;
La baza comunitatilor au stat cele trei tratate constitutive ( Roma 1951 - CEEA, CEE si Paris 1957 - CECO) inclusiv anexele si protocoalele carora li s-au adaugat completarile si modificarile ulterioare, acestea reprezentand dreptul comunitar originar. Aceste fundamente juridice definesc scopurile si institutiile comunitatii si precizeaza un calendar pentru realizarea obiectivelor sale conferind institutiilor respective puteri legislative si administrative.
b)
dreptul comunitar derivat - este cel creat de institutiile
comunitare pe baza tratatelor, fiind ierarhizat, potrivit articolului 189 al
Tratatului de
- regulamentele sunt actele care au caracter obligatoriu de la data intrarii lor in vigoare atat pentru statele membre, cat si pentru persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul acestora.
- directivele sunt actele care stabilesc numai obiective obligatorii pentru statele membre, lasand la latitudinea acestora modalitatile de atingere a lor. In text este precizata data pana la care statele membre trebuie sa adopte masurile de adaptare la directiva in cauza.
- deciziile sunt actele cu caracter obligatoriu doar pentru statele membre sau persoanele juridice carora le sunt adresate
- declaratiile si rezolutiile,recomandarile si avize sunt acte fara caracter
obligatoriu, jucand rolul de instrumente indirecte pentru apropierea legislatiilor si practicilor nationale.
