Evolutia sistemului constitutional sovietic

Evolutia sistemului constitutional sovietic

In perioadele care au urmat, statul sovietic a inregistrat o serie de evolutii care au marcat consolidarea mecanismului centralizat sovietic, dar si eliminarea - fara menajamente - a tuturor adversarilor politici ai partidului bolsevic si concentrarea puterii in mainile lui I.V.Stalin. In special, colectivizarea agriculturii a marcat o trecere dramatica la economia socialista in agricultura, realizata prin masuri de constrangere impotriva opozantilor regimului si tuturor celor care se impotriveau noii linii politice. Pa plan industrial au fost obtinute o serie de realizari, Uniunea Sovietica reusind sa devina o putere industriala, aplicand  metode similare celor folosite de S.U.A. in perioada de la inceputul secolului (crearea de mari intreprinderi, inovatii tehnice etc.). In cadrul Partidului Comunist (bolsevic) s-a accentuat insa tot mai puternic concentrarea puterii in mainile lui I.V.Stalin, fiind eliminati nu numai politic, dar chiar fizic, acei conducatori din randul partidului comunist pe care dictatorul sovietic ii aprecia ca fiind adversari potentiali sau care emisesera cu ani in urma puncte de vedere care difereau de ale sale.

Inca din februarie 1935, Congresul al VII-lea al sovietelor hotarase ca sa se aduca anumite modificari Constitutiei Uniunii Sovietice in sensul de a consacra votul secret in locul votului deschis si a se elimina restrictiile in ceea ce priveste exercitarea dreptului de vot in detrimentul anumitor categorii sociale, deoarece raportul de forte de clasa se schimbase fata de momentul adoptarii constitutiilor R.S.F.S.R. din 1918 si U.R.S.S. din 1924. In acest scop a fost aleasa o Comisie Constitutionala compusa din 31 membri, prezidata de I.V.Stalin. Dupa ce comisia si-a incheiat lucrarile, la 25 noiembrie 1936 s-a deschis, la Moscova, Congresul al VIII-lea extraordinar al sovietelor care a examinat proiectul de Constitutie si a adoptat, in final, textul acesteia^[1]

Principiile de baza ale Constitutiei din 1936.

Constitutia U.R.S.S. din 1936, denumita si Constitutia 'stalinista', acredita ideea ca U.R.S.S. reprezinta un stat socialist al muncitorilor si taranilor, a carui baza politica o formeaza sovietele de deputati ai oamenilor muncii. Constitutia preciza ca baza economica a U.R.S.S. o formeaza sistemul economic socialist si proprietatea socialista, imbracand fie forma proprietatii de stat - bun al intregului popor -, fie forma cooperatist-colhoznica. Constitutia din 1936 consacra - ca si cea din 1918 - proprietatea statului asupra principalelor mijloace de productie, recunoscand totodata si dreptul de proprietate al colhozurilor, precum si dreptul colhoznicilor de a avea in folosinta personala un mic lot de pamant langa casa si de a detine in proprietate personala o gospodarie auxiliara (casa de locuit, vite productive, pasari de curte si inventar agricol marunt, in conformitate cu statutul artelului agricol). Constitutia U.R.S.S. preciza ca pamantul detinut de colhozuri este dat acestora in folosinta fara plata si pe termen nelimitat, adica pe veci. Era recunoscuta mica gospodarie privata a taranilor individuali si mestesugarilor, intemeiata pe munca personala si excluzand exploatarea muncii straine. Constitutia recunostea dreptul de proprietate personala asupra veniturilor si economiilor. 'Dreptul de proprietate personala al cetatenilor asupra veniturilor si economiilor provenite din munca, asupra casei de locuit si gospodariei auxiliare de pe langa casa, asupra obiectelor casnice si a celor trebuincioase traiului, asupra obiectelor de intrebuintare si confort personal, cat si dreptul de mostenire asupra proprietatii personale a cetatenilor sunt ocrotite de lege' (art.10).

Articolul 11 din Constitutie prevedea ca viata economica a U.R.S.S. este indrumata de Planul de stat al economiei nationale 'in interesul sporirii bogatiei sociale, al ridicarii neincetate a nivelului material si cultural al oamenilor muncii, al intaririi independentei U.R.S.S. si a capacitatii ei de aparare'.

Dand expresie principiilor ideologiei marxiste pe care Constitutia voia sa le traduca in viata, un text special prevedea ca munca in U.R.S.S. este 'o datorie si o chestiune de onoare' a fiecarui cetatean capabil de munca, conform principiului 'cine nu munceste, nu mananca'.

Organizarea de stat a U.R.S.S.

Organizarea de stat a U.R.S.S. prevazuta de Constitutia din 1936 era aceea a unui stat unional, alcatuit pe baza unirii de buna voie a 16 republici sovietice^[2]

Constitutia consacra suveranitatea republicilor unionale, fiecare avand propria sa Constitutie si recunoscandu-i-se dreptul de a iesi in mod liber din U.R.S.S. Se recunostea dreptul republicilor de a intra in relatii directe cu statele straine, de a incheia conventii si a face schimb de reprezentanti diplomatici si consulari. Teritoriul republicilor nu putea fi modificat fara consimtamantul lor, iar republicile aveau propriile lor formatiuni militare republicane. Atributiile Federatiei erau definite de articolul 14, care preciza ca in competenta U.R.S.S. intra urmatoarele probleme fundamentale: reprezentarea U.R.S.S. in relatiile internationale, incheierea, ratificarea si denuntarea tratatelor dintre U.R.S.S. si celelalte state, stabilirea unor reguli comune in relatiile republicilor unionale cu tarile straine; problemele razboiului si ale pacii; admiterea de noi republici in cadrul U.R.S.S.; controlul aplicarii Constitutiei U.R.S.S. si asigurarea conformitatii dintre constitutiile republicilor unionale si Constitutia U.R.S.S.; ratificarea modificarii granitelor dintre republicile unionale; aprobarea crearii de noi tinuturi si regiuni, precum si de noi republici autonome si de regiuni autonome in cadrul republicilor unionale; organizarea apararii U.R.S.S., conducerea tuuror fortelor armate ale U.R.S.S., stabilirea regulilor fundamentale in ceea ce priveste organizarea formatiunilor militare ale republicilor unionale; comertul exterior pe baza monopolului de stat; apararea securitatii statului; stabilirea planurilor economiei nationale a U.R.S.S.; aprobarea bugetului unitar de stat al U.R.S.S. si a raportului asupra executarii lui, fixarea impozitelor si veniturilor din care se alcatuiesc bugetul Uniunii, bugetele republicilor unionale si cele locale; administrarea bancilor, institutiilor si intreprinderilor industriale si agricole, precum si a intreprinderilor comerciale de insemnatate unionala generala; administrarea mijloacelor de transport si de transmisiune; dirijarea sistemului monetar si de credit; organizarea asigurarilor de stat; contractarea si acordarea de imprumuturi; stabilirea principiilor fundamentale ale folosirii pamantului, precum si ale folosirii subsolului, padurilor si apelor; stabilirea principiilor fundamentale in domeniul invatamantului public si al ocrotirii sanatatii; organizarea unui sistem unitar de evidenta a economiei nationale; stabilirea bazelor legislatiei muncii; legislatia privitoare la organizarea justitiei si la procedura judiciara; codul penal si codul civil; legislatia privitoare la cetatenia unionala, legislatia privitoare la drepturile strainilor; stabilirea bazelor legislative privitoare la casatorie si familie; promulgarea actelor de amnistie cu caracter general.

Potrivit Constitutiei, legile U.R.S.S. aveau o putere egala pe teritoriul tuturor republicilor unionale, in cazul unor deosebiri intre legea unei republici unionale si legea unionala generala aplicandu-se aceasta din urma. Fiecare cetatean al unei republici unionale era considerat si cetatean al U.R.S.S., pentru toti cetatenii U.R.S.S. fiind stabilita o cetatenie unionala unica.

Sovietul Suprem al U.R.S.S.

Organul suprem al puterii de stat al U.R.S.S. era, in sistemul Constitutiei din 1936, Sovietul Suprem al U.R.S.S., compus din doua Camere: Sovietul uniunii si Sovietul nationalitatilor. Baza lor de alegere era diferita, Sovietul uniunii fiind ales de cetateni pe circumscriptii electorale, cate un deputat la 300.000 de locuitori, iar Sovietul nationalitatilor, pe republici unionale si autonome, regiuni autonome si districte nationale, conform unor principii de reprezentare. Sovietul Suprem era ales pe termen de 4 ani. In sistemul Constitutiei din 1936, ambele Camere erau egale in drepturi, initiativa legislativa apartinand in egala masura Sovietului uniunii si Sovietului nationalitatilor. Pentru adoptarea unei legi era necesara majoritatea simpla a fiecareia dintre cele doua Camere.

Sesiunile celor doua Camere urmau sa se desfasoare in acelasi timp, fiind convocate de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. de doua ori pe an. In legatura cu posibile divergente intre cele doua Camere, Constitutia sovietica stabilea urmatoarele: 'In caz de divergenta intre Sovietul Uniunii si Sovietul Nationalitatilor, problema este transmisa spre rezolvare Comisiei de conciliere, alcatuita pe baza paritara de catre ambele Camere. Daca Comisia de conciliere nu ajunge la o hotarare de comun acord sau daca hotararea ei nu satisface una din Camere, problema revine a doua oara in discutia Camerelor. Daca ambele Camere nu ajung la o hotarare de comun acord, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. dizolva Sovietul Suprem al U.R.S.S. si fixeaza noi alegeri' (art.37).

Prezidiul Sovietului Suprem

In intervalul dintre sesiuni, atributiile Sovietului Suprem erau exercitate de prezidiul sau, care: convoaca sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S.; emite decrete; interpreteaza legile in vigoare; dizolva Sovietul Suprem, in virtutea articolului 47 al Constitutiei si fixeaza noi alegeri; procedeaza la consultarea poporului (referendum) din proprie initiativa sau la cererea uneia din republicile unionale; abroga hotararile si dispozitiile Consiliului de Ministri al U.R.S.S. si ale Consiliilor de Ministri ale republicilor unionale, in cazul in care acestea nu sunt conforme legii; elibereaza din functii si numeste pe diferitii ministri ai U.R.S.S. in intervalul dintre sesiunile Sovietului Suprem, la propunerea Presedintelui Consiliului de Ministri si cu aprobarea ulterioara a Sovietului Suprem; instituie ordine si medalii si titlurile onorifice ale U.R.S.S.; confera ordine si medalii, precum si titluri onorifice; exercita dreptul de gratiere; stabileste gradele militare, rangurile diplomatice si alte titluri speciale; numeste si revoca Comandantul suprem al fortelor armate ale U.R.S.S.; declara stare de razboi in cazul unei agresiuni armate sau in cazul necesitatii indeplinirii obligatiunilor de aparare mutuala, in intervalul dintre sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S.; declara mobilizarea generala sau partiala; ratifica si denunta tratatele internationale; acrediteaza si recheama pe reprezentantii diplomatici in statele straine; primeste scrisorile de acreditare si de rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai statelor straine; proclama in unele localitati sau pe intreaga tara starea de razboi in interesul apararii U.R.S.S. sau al asigurarii ordinei publice si a securitatii statului.

Potrivit Constitutiei, Sovietul Suprem poate numi comisii de ancheta si de revizie in orice probleme. Recunoscand imunitatea penala a parlamentarilor, Constitutia prevede ca nici un deputat nu poate fi judecat sau arestat fara incuviintarea Sovietului Suprem al U.R.S.S., iar in intervalul dintre sesiuni, fara incuviintarea Prezidiului. Dupa expirarea imputernicirilor Sovietului Suprem al U.R.S.S., sau dupa dizolvarea sa inainte de termen, Prezidiul urmeaza sa-si exercite in continuare atributiile pana la constituirea noului prezidiu de catre Sovietul Suprem nou ales.

Organele supreme ale puterii in republici

In republici, organele supreme ale puterii, sovietele supreme ale republicilor, dispuneau de urmatoarele atributii: adoptarea Constitutiei republicii, avand dreptul sa-i aduca modificari in conformitate cu art.16 al Constitutiei U.R.S.S.; ratificarea constitutiilor republicilor autonome din cuprinsul republicii unionale, stabilind granitele teritoriilor lor; aprobarea planului economiei nationale si bugetul republicii; exercitarea dreptului de amnistie si gratiere; stabilirea reprezentarii republicii unionale in relatiile internationale; elaborarea si perfectarea normelor de constituire a formatiilor militare ale republicii.

Consiliul Comisarilor Poporului (Consiliul de Ministri)

Organul suprem executiv si de dispozitie, potrivit Constitutiei din 1936, era Consiliul Comisarilor Poporului, devenit ulterior Consiliul de Ministri al U.R.S.S. Acestuia ii reveneau urmatoarele atributiuni: coordonarea si indrumarea activitatii ministerelor unionale, a ministerelor unional-republicane si activitatea altor institutii subordonate lui; elaborarea de masuri pentru realizarea planului economiei nationale si a bugetului statului; adoptarea de masuri in vederea asigurarii ordinei publice, apararii intereselor statului si ocrotirii drepturilor cetatenilor; exercitarea conducerii generale in domeniul relatiilor cu statele straine; stabilirea contingentelor anuale de cetateni care urmeaza a fi chemati la indeplinirea serviciului militar activ, conducerea organizarii generale a fortelor armate; infiintarea, in caz de necesitate, a unor comitete speciale si directii generale pe langa Consiliul de Ministri al U.R.S.S. pentru probleme de constructie economica, culturala si militara etc.

Este de mentionat ca potrivit Constitutiei din 1936, Consiliul de Ministri avea dreptul, in ramurile administrative si economice care intra in competenta U.R.S.S., sa suspende hotararile si dispozitiile consiliilor de ministri ale republicilor unionale si sa anuleze ordinele si instructiunile ministerelor U.R.S.S. Consiliul de Ministri era constituit din presedintele Consiliului de Ministri, loctiitorii sai, presedintele Comitetului de Stat al planificarii, presedintele Comitetului de Stat pentru aprovizionare tehnica si materiala a economiei, presedintele Comitetului de Stat pentru constructii, ministrii U.R.S.S. si presedintele Comitetului pentru arta. In cazul in care Guvernul U.R.S.S. sau un ministru ar fi fost interpelati de un deputat al Sovietului Suprem al U.R.S.S., ei aveau obligatia sa raspunda verbal sau in scris, in termen de cel mult trei zile, in Camera in care au fost interpelati.

Organele locale

Organele administratiei de stat in republicile unionale erau Consiliile de ministri ale acestora, avand atributii similare celor ale Consiliului de Ministri al U.R.S.S., dar numai pe teritoriul republicii respective. Organele locale ale puterii de stat in tinuturi, regiuni, regiuni autonome, districte, raioane, orase, localitati rurale (stanite, sate, catune, chislacuri, aule) erau sovietele de deputati locale. Potrivit Constitutiei din 1936, sovietele de deputati ai oamenilor muncii aveau indatorirea sa conduca activitatea organelor administrative subordonate lor, sa asigure mentinerea ordinii publice, respectarea legilor si ocrotirea drepturilor cetatenilor. Ele puteau sa adopte hotarari si dispozitii in limitele drepturilor ce le fusesera recunoscute prin legile U.R.S.S. si ale republicii unionale. In localitatile mici, organele executive si de dispozitie ale Sovietelor de deputati ai oamenilor muncii erau, potrivit prevederilor constitutiilor republicilor unionale, presedintele, loctiitorul lui si secretarul, alesi de aceste soviete.

Justitia

Constitutia din 1936 preciza ca justitia in U.R.S.S. este exercitata de catre Tribunalul Suprem al U.R.S.S., tribunalele supreme ale republicilor unionale, tribunalele de tinut si regionale, tribunalele republicilor autonome si regiunilor autonome, tribunalele de district, tribunalele speciale ale U.R.S.S., infiintate pe baza hotararii Sovietului Suprem al U.R.S.S., si tribunalele populare.

Constitutia stabilea ca judecarea proceselor - cu exceptia cazurilor special prevazute de lege - se infaptuia cu participarea asesorilor populari. In ce priveste Tribunalul Suprem, acesta era ales de Sovietul Suprem al U.R.S.S. pe termen de 5 ani, avand in principal ca sarcina exercitarea supravegherii activitatii judiciare a tuturor instantelor judecatoresti din U.R.S.S. si din republicile unionale. Tribunalele populare erau alese prin vot universal, egal, direct si secret, pe termen de 3 ani, in timp ce tribunalele de tinut, regionale si ale republicilor - de sovietele respective, fiind alese pe termen de 5 ani. Procedura judiciara se infaptuia asigurandu-se persoanelor care nu vorbeau limba republicii unionale sau autonome posibilitatea de a lua, printr-un traducator, cunostinta deplina de piesele dosarului, si de a se exprima in instanta in limba lor materna.

Dezbaterile judiciare erau publice - afara de cazurile speciale -, judecatorii fiind independenti si supunandu-se numai legii.

Procuratura

Procurorul General al U.R.S.S., numit de Sovietul Suprem al U.R.S.S. pe termen de 7 ani, exercita supravegherea suprema a respectarii legilor de catre ministere, institutiile subordonate lor, precum si de catre functionari si ceilalti cetateni ai U.R.S.S. Procurorii republicilor, tinuturilor etc. erau numiti de Procurorul General, organele procuraturii exercitandu-si atributiile independent de organele locale, oricare ar fi fost ele, si subordonandu-se numai Procurorului General al U.R.S.S. (art.114 si urm.).         

Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor

Un amplu capitol este consacrat de Constitutia din 1936 drepturilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor. Este de mentionat, in primul rand, dreptul la munca, precizandu-se in art.118 ca 'Cetatenii U.R.S.S. au dreptul la munca, adica dreptul de a capata o munca garantata si retribuita potrivit cu cantitatea si calitatea ei. Dreptul la munca este asigurat prin organizarea socialista a economiei nationale, prin cresterea neintrerupta a fortelor de productie ale societatii sovietice, prin inlaturarea posibilitatii crizelor economice si prin lichidarea somajului'.

Sunt consacrate, de asemenea, dreptul la odihna, la asigurare materiala, invatatura, egalitatea femeii cu barbatul, egalitatea cetatenilor - fara deosebire de nationalitate si rasa -, libertatea religiei si a propagandei antireligioase. In ce priveste libertatea cuvantului, presei, intrunirilor si mitingurilor, a cortegiilor si demonstratiilor de strada, acestea sunt garantate 'in conformitate cu interesele celor ce muncesc si in vederea intaririi regimului socialist'. O prevedere identica poate fi intalnita si in ceea ce priveste dreptul de asociere. Constitutia consacra rolul special ce revine partidului comunist, precizand ca 'cetatenii cei mai activi si mai constienti din randurile clasei muncitoare si ale celorlalte paturi de oameni ai muncii se unesc in Partidul Comunist (bolsevic) al Uniunii Sovietice, detasamentul de avangarda al oamenilor muncii, in lupta lor pentru intarirea si dezvoltarea regimului socialist si care reprezinta nucleul conducator al tuturor organizatiilor oamenilor muncii atat cele obstesti, cat si cele de stat' (articolul 126).

Constitutia U.R.S.S. mai garanteaza inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei, dreptul de azil acordat cetatenilor urmariti pentru 'apararea intereselor celor ce muncesc, pentru activitate stiintifica sau lupta de eliberare nationala'.

In Constitutie sunt prevazute indatoririle cetatenilor de a respecta Constitutia si legile, de a apara proprietatea obsteasca, de a infaptui serviciul militar si de a apara patria.

Prevederile legate de sistemul electoral stabilesc desfasurarea tuturor consultarilor electorale pe baza votului universal, egal, direct si secret, toti cetatenii avand dreptul de vot de la varsta de 18 ani impliniti, varsta pentru a fi ales deputat fiind de 23 de ani.

Alte prevederi ale Constitutiei din 1936

In ce priveste mecanismul desfasurarii alegerilor, Constitutia prevede ca dreptul de a depune candidaturi este asigurat organizatiilor obstesti si asociatiilor oamenilor muncii: organizatiilor partidului comunist, sindicatelor, cooperativlor, organizatiilor de  tineret, asociatiilor culturale. O dispozitie noua este aceea potrivit careia deputatii sunt obligati sa dea socoteala in fata celor care i-au ales, ei putand fi revocati in urma hotararii majoritatii alegatorilor, luata in conformitate cu procedura stabilita de lege.

Constitutia mai contine prevederi legate de stema, drapelul si capitala U.R.S.S., precum si in legatura cu procedura de modificare a Constitutiei. Este de subliniat ca pentru modificarea Constitutiei U.R.S.S. este necesara o hotarare a Sovietului Suprem al U.R.S.S. adoptata cu o majoritate de cel putin doua treimi de voturi de fiecare dintre Camerele sale.

Cadrul constitutional si aplicarea lui practica. Discrepante intre 'vorbe' si 'fapte'

Desi aparent Constitutia sovietica din 1936 putea fi considerata ca un model al garantarii drepturilor democratice (facand abstractie de limitarile aduse dreptului de intrunire si libertatii de expresie), evenimentele petrecute in Uniunea Sovietica intre 1936 si 1938, legate de marile epurari staliniste, au demonstrat fragilitatea reglementarilor inscrise si vadita discrepanta intre drepturile proclamate si aplicarea lor practica. Potrivit unor estimari, in timpul marii epurari staliniste au fost executati 1.000.000 de oameni, dintre care 600.000 erau membri ai partidului comunist; circa 7.000.000 de oameni au fost arestati, iar peste 8.000.000 au fost trimisi in lagarele de munca, dintre care jumatate erau membri ai partidului comunist, intre 500.000 - 600.000 persoane murind in lagare. Marea teroare stalinista a decimat nu numai aparatul de partid si de stat, dar si serviciul diplomatic sovietic, inlaturand foarte multi diplomati considerati neloiali fata de regimul stalinist^[3]. In 'Memoriile' sale, N.S.Hrusciov invedereaza abuzurile efectuate cu prilejul colectivizarii agriculturii, relevand rolul lui Stalin in intretinerea artificiala a foametei in Ucraina si lichidarea oricarei opozitii fata de ideea colectivizarii fortate^[4]. Ar fi greu, prin urmare, sa achiesam la ideea ca pe plan juridic Constitutia din 1936 ar fi dat expresie unor realizari fara precedent obtinute de poporul sovietic si ar fi confirmat, pe cale legislativa, noile dimensiuni ale unei societati democratice care s-ar fi constituit intr-adevar.