|
|
|
Luarea de mita
Legiuitorul a incriminat in dispozitiile art. 254 cp, sub denumirea de
"luare de mita" fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori
primeste bani sau alte foloase care nu I se cuvin, ori accepta promisiunea unor
astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini
ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu,
sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri. Luarea de mita are
ca obiect juridic special, relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a
activitatii de serviciu, care presupune indeplinirea cu probitate de catre
functionarii publici, precum si de catre ceilalti functionari a indatoririlor
de serviciu. Ca si celelalte infractiuni de serviciu sau in legatura cu
serviciul, luarea de mita este lipsita, de regula, de un obiect material.
Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste in mod direct un bun, infractiunea
are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv (de ex, faptuitorul
primeste un bun). Exista opinia ca obiectul material al luarii de mita este
constituit din prestatia mituitorului. Subiect al infractiunii de luare de mita
nu poate fi decat un functionar public sau un alt functionar. Coautoratul este
posibil, dar pentru existenta acestuia este necesar ca faptuitorul sa aiba
calitatea speciala ceruta de lege autorului.Latura obiectiva-Luarea de mita are
continuturi alternative; putandu-se realiza, sub aspectul elementului material,
fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune. Actiunea poate consta in
pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu I se cuvin
faptuitorului, ori in acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar
inactiunea consta in nerespectarea de catre acesta a unei asemenea promisiuni.
A pretinde ceva inseamna a cere ceva, a formula o pretentie. Actiunea sau
inactiunea faptuitorului trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii
etc. a actului pentru a carui indeplinire, neindeplinire etc. faptuitorul
pretinde sau primeste bani ori foloase. Daca faptuitorul primeste bani sau alte
foloase dupa indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu si
la care era obligat in temeiul acestora, fapta nu constituie luare de mita, ci
infractiunea de primire de foloase necuvenite (art. 256 cp). In sfarsit, fapta
constituie tot luare de mita si nu primire de foloase necuvenite atunci cand
functionarul primeste banii sau foloasele dupa indeplinirea actului, dar pe
baza unei intelegeri anterioare. Latura subiectiva-Infractiunea de luare de
mita se savarseste numai cu intentie directa; faptuitorul isi da seama, in
momentul savarsirii faptei, ca banii sau foloasele pe care le pretinde sau
primeste ori care constituie obiectul promisiunii pe care o accepta sau nu o
respinge, nu I se cuvin si cu toate acestea, el vrea sa le pretinda sau sa le
primeasca ori sa accepte sau sa nu respinga promisiunea ce I s-a facut.
Tentativa infractiunii de luare de mita nu este pedepsita de lege. De altfel,
in cazul acestei infractiuni, legiuitorul a pus activitati care constituie
activitati care constituie un inceput de executare pe acelasi plan cu fapta in
forma consumata (de ex. pretinderea in raport cu promisiunea banilor sau
foloaselor). Infractiunea se consuma in momentul savarsirii actiunii sau a
inactiunii incriminante, adica in momentul pretinderii sau primirii banilor sau
foloaselor necuvenite orin in momentul in care faptuitorul accepta ori accepta
sau nu respinge promisiunea unor asemenea foloase.
