|
|
|
Logica si logica juridica
1.1.1. Ce inteles adanc se ascunde oare in deviza stoicilor, dupa care << orice eroare logica este automat si o eroare morala>> ? Sau, ce a vrut sa spuna - peste mai mult de doua milenii britanicul F. W. Maitland atunci cand afirma ca juristii sunt "mediatori intre viata si logica [BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p.10]. Exemple de astfel de enunturi, cu pretentii de butada, pot continua O idee clara si distincta" - ca sa fiu in spiritul lui Descartes se contureaza totusi procesul atat de complex al gandirii logice efective, apoi, al cunoasterii legilor sale obiective, tot prin gandire, in fine, al reprezentarii acestora, din nou, in cadrul gandirii, prin intermediul limbajului, este o conditie sine qua non pentru omul de stiinta contemporan, sau pur si simplu, pentru un om cu adevarat instruit. Asa cum a fost, de fapt, pentru orice demn reprezentant al speciei homo sapiens, de-a lungul istoriei, daca a avut pretentia de a se insera, in conditii de normalitate, in viata sociala. Pentru juristi, semnificatia gandului antic este una cu totul speciala: "orice eroare logica in elaborarea sau in aplicarea dreptului este sursa unei erori judiciare [ ibidem, p. 12] . Iata de ce juristii mediaza intre viata si logica
1.1.2. O definire a logicii juridice este - deocamdata o intreprindere temerara. La un nivel al cuprinderii de maxima generalitate, respectand un canon logic standard, i.e. gen proxim si diferenta specifica, conceptul (si, implicit, termenul) se dezvaluie deocamdata destul de confuz
(i) gen proxim : logica
(ii) diferenta specifica : logica aplicata (logica practica) in domeniul juridic
1.1.2.1. Afirmam mai sus ca definirea logicii juridice este o "intreprindere temerara". Exista foarte multe explicatii cu privire la asumarea unui asemenea "risc". Ma voi rezuma, deocamdata, doar la doua:
(i) Nu exista inca un consens cu privire la statutul si rolul unei astfel de discipline ( mai ales in spatiul cultural romanesc actual, din pacate Logicienii pe buna dreptate sustin rationalitatea existentei acestei discipline speciale (aplicatie practica a logicii in domeniul juridic), in virtutea unui proces natural" de extindere a cercetarilor de logica, neuitand insa nici o clipa si caracterul logicii de a fi logica unica, indiferent de reorganizarile sale reflexive permanente - "pe verticala si de expansionismul ei firesc, in sensul bun al cuvantului, - "pe orizontala Juristii - tributari prejudecatii dupa care logica naturala, intuitiva", a bunului simt este mai mult decat suficienta - considera aceasta disciplina ca fiind, intr un fel, redundanta: fie ca tot ce tine de sfera dreptului isi are o logica proprie" ce actioneaza de la sine si este, "normal", accesibila exclusiv teoreticienilor si practicienilor dreptului, fie ca este superflua prin rezultatele ei prea abstracte, deci prea sterile, ce nu fac decat sa complice inutil lucrurile. Evident, nu am in vedere toti juristii. Ceea ce doresc sa afirm aici - sine ira et studio - este ca logicienii s-au dovedit mult mai deschisi, mai lipsiti de prejudecati. Si nu este vorba de un spirit de "suveranitate serena": castigul s-a dovedit deja a fi de ambele parti
(ii) Dincolo de enorma varietate a punctelor de vedere, parvenind din ambele sensuri si avand in spate o literatura de specialitate tot atat de uriasa, pot sustine ca logica juridica - disciplina (deplin) autonoma -
nu este inca deplin constituita. Mai mult, indraznesc sa afirm ca nici nu va fi vreodata definitiv elaborata. Pare paradoxal, dar pot aduce cel putin doua argumente: In primul rand, universul juridic se imbogateste mereu, acest proces va continua atata vreme cat va exista civilizatia omeneasca, deci va oferi noi si noi teme de reflectie si aplicatie logica. In al doilea rand, este in insusi spiritul eminamente reflexiv al logicii unice de a nu se inchide, de a se autoamplifica - pe "verticala si pe orizontala" - , sau, cum spunea in vechime, Heraclit: Sufletului ii este propriu logos ul , care se mareste pe el insusi". Prin urmare, nu vom putea oferi decat aproximari, succesive, asimptotice ale logicii, in general, ale logicii juridice, in special. Ele satisfac totusi idealul cartezian de claritate si distinctie, in contextul constientizarii juste a caracterului istoric al dreptului si al caracterului relativ anistoric al logicii, ca proces efectiv, ca teorie si metoda.
1.1.2.2. Este evident ca aici si acum nu este cazul unui expozeu detaliat asupra a ceea ce este logica. Se pot face trimiteri la tratate de logica de o valoare incontestabila, in chiar spatiul cultural romanesc.Ne putem mandri cu nume de mare prestigiu, ce au devenit referinte in literatura universala de specialitate Grigore C. Moisil, Anton Dumitriu, Petre Botezatu, Gheorghe Enescu, Petre Bieltz, s.a.m.d. Cu toate acestea, consider necesara o cat de sumara conturare a specificului logicii in genere. Iar aceasta si numai din motivul ca am plecat de la ideea dupa care - la o prima si foarte larga aproximare, - logica juridica este logica aplicata in domeniul juridic. De aceea se impune ca, in cele ce urmeaza, mai intai, sa se schiteze un profil al logicii generale ( si unice ), care, pentru mine, nu este o stiinta, ci mai mult decat o stiinta. Sa nu uitam nici o clipa si unicitatea ei intr-un sens mai special caracterul sau reflexiv si totodata de organon si canon. Aceasta reflexivitate se manifesta tri-nivelar proces al gandirii efective in diferite contexte actionale, proces al gandirii ce se gandeste singura si proces de elaborare si exprimare in limbaj al gandirii ce se ia pe sine ca obiect. Suntem intre "oglinzi paralele". Urmeaza apoi sa schitez - prin conturari succesive - aria problematica a logicii juridice. Raportul logica logica juridica se profileaza a fi, deocamdata si grosso modo, cel de la gen la specie .
APLICATII
◄ Dati o interpretare personala devizei stoicilor "orice eroare logica este automat si o eroare morala" ( max. 50 de cuvinte )
