|
|
|
IZVOARELE INTERPRETATIVE
Precizari prealabile. Pe langa izvoarele normative, exista si izvoarele interpretative ale dreptului comercial.Rolul acestor izvoare este de a ajuta la interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale, ca in cazul uzurilor comerciale, sau la interpretarea acestor acte normative comerciale, in vederea aplicarii lor, ca in cazul doctrinei si practicii judiciare.
Uzurile comerciale. Uzul (obiceiul sau cutuma) este o regula de conduita nascuta din practica sociala, folosita vreme indelungata si respectata ca o norma juridica obligatorie.
In dreptul comercial roman, uzurile comerciale nu sunt izvoare normative. Concluzia se intemeiaza pe faptul ca art 1. C.com., care reglementeaza izvoarele dreptului comercial, nu le mentioneaza. Solutia se impune cu atat mai mult cu cat in Codul comercial roman nu au fost reproduce dispozitiile Codului commercial Italian, care consacrau uzurile comerciale ca izvor normative.
Daca in dreptul nostrum comercial nu exista uzuri normative, doctrina si practica judiciara recunosc uzurile interpretative (conventionale). Aceastea rezulta din vointa prezumata a partilor si sunt menite sa lamureasca sensul si limitele acestei vointe.
Existenta uzurilor (obiceiurilor) cu character interpretative este dedusa din anumite dispozitii ale Codului civil, care, in temeiul art 1 C.com. sunt aplicabile si in dreptul comercial.
Astfel, potrivit art 970 C.civ., "conventiile trebuie executate cu buna-credinta.Conventiile obliga nu numai la ceea ce este prevazut expres in ele , ci si la toate urmarile ce echitatea , obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa." In temeiul acestor dispozitii obligatiile din contractele comerciale trebuie executate cu buna credinta, cu diligenta unui bun comerciant.Aceste contracte cuprind si obligatiile rezultate din obiceiurile activitatii comerciale, chiar daca nu exista o stipulatie expresa.
Doctrina. Se admite in general, ca doctrina nu este un izvor de drept. Concluzia este deopotriva valabila si pentru dreptul commercial.Dar, doctrina dreptului comercial este un instrument important de interpretare a legilor comerciale, si , deci de aplicare a acestora. Ea este un factor de progres al dreptului, deoarece , de multe ori, solutiile ei sunt preluate de legiuitor si transpuse in actele normative. Desigur, noua doctrina a dreptului comercial, bazata pe reglementarea legala adoptata in perioada postrevolutionara se afla in curs de formare. Dar, in timp, es isi va spori contributia la dezvoltarea dr.comercial.
Practica judiciara. In mod traditional, in dreptul nostru, practica judiciara nu a fost recunoscuta ca izvor de drept. Potrivit principiului separatiei puterilor in stat , instantele judecatoresti sunt competente sa aplice legea. Dar, solutiile date de instantele judecatoresti, fara sa aiba puterea precedentului judiciar, contribuie la interpretarea legilor comerciale.
Asa cum s-a spus, practica comerciala este " laboratorul" unde se verifica solidaritatea conceptiei si implicit , eficienta legii.Semnalele practicii judiciare pot sa constituie un izvor de inspiratie pentru legiuitorul comercial.
Un anumit rol in interpretarea legilor comerciale tind sa-l dobandeasca deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie ( sectiile unite), date in judecarea recursurilor in interesul legii (art. 329. C.proc.civ.).
