|
Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
Este specifica tentativei
imperfecte. Consta in intreruperea actului de executare din propria initiativa
a infractorului, inainte de descoperirea faptei. Conditii cumulative: Trebuie
sa avem o intrerupere a actului de executare. Aceasta intrerupere nu poata sa
survina decat inainte ca actul de executare sa se fi incheiat, ceea ce inseamna
ca renuntarea la repetarea actului de executare nu echivaleaza cu renuntarea.
Intreruperea actului de executare sa se datoreze vointei libere a
infractorului. Nu vom fi in prezenta unei desistari atunci cand infractorul a
fost surprins si impiedicat sa continue actul de executare ori atunci cand nu a
putut continua actul de executare, datorita rezistentei victimei ori cand
continuarea actului nu a fost posibila, datorita imprejurarii ca obiectul
material lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla. Desistarea sa
fi avut loc inainte de descoperirea faptei.
Fapta se considera descoperita, in primul rand atunci cand a ajuns la
cunostinta autoritatilor sau atunci cand alte persoane iau conostinta de
savarsirea ei (martori oculari). In cazul infractiunii contra unei persoane,
atunci cand victima este prezenta la locul savarsirii infractiunii, ea afla in
mod necesar despre savarsire, ceea ce nu constituie un impediment la desistare.
In cazul infractiunii contra patrimoniului, fapta se considera descoperita si
atunci cand victima a luat cunostinta de savarsirea infractiunii, astfel ca din
acel moment nu mai e posibila desistarea. Efectele desistarii: Desistarea nu
inlatura tentativa. Fapta constituie tentativa, insa ea nu se pedepseste.
Desistarea nu este o cauza de impunitate absoluta. Daca ceea ce infractorul a
savarsit pana in momentul desistarii constituie o alta infractiune, el va
raspunde pentru aceasta. b) Impiedicarea producerii rezultatului Este specific
tentativei perfecte. Presupune indeplinirea mai multor conditii: Actul de
executare sa se fi incheiat.
Impiedicarea sa fie rezultatul vointei libere a infractorului
(transportarea victimei la spital). Impiedicarea trebuie sa fie efectiva, nu
doar o incercare. Faptuitorul care a impiedicat
de buna voie producerea rezultatului socialmente periculos al faptei sale
este aparat de pedeapsa, conform art.22 alin.1 teza II din actualul
Cod penal. Pentru ca impiedicarea rezultatului sa poata opera drept
cauza de nepedepsire se cere: activitatea infractionala sa
fi fost realizata integral, dar sa nu se fi produs urmarea
socialmente periculoasa asa cum este prevazuta de lege;
faptuitorul sa fi efectuat o interventie eficienta pentru a
impiedica producerea rezultatului, utilizand orice mijloace sau
modalitati disponibile si urmarind prevenirea efectelor
socialmente periculoase; manifestarea activa prin care faptuitorul a
impiedicat producerea rezultatului sa fi fost voluntara; impiedicarea
producerii rezultatului sa fi avut loc inainte de descoperirea faptei. Efectele desistarii si ale
impiedicarii producerii rezultatului-Art. 22 din actualul Cod penal
prevede ca efect al desistarii si al impiedicarii producerii
rezultatului nepedepsirea faptuitorului, daca actele
indeplinite pana in momentul desistariisau impiedicarii nu
constituie o alta infractiune.