Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Izvoarele dreptului urbanismului

Izvoarele dreptului urbanismului


Izvoarele dreptului urbanismului nu sunt fundamental diferite de cele ale altor ramuri de drept. Din punct de vedere metodologic vom aborda ca atare categoriile actelor normative in raport cu forta si semnificatia lor juridica.


Constitutia. Legea fundamentala din 8 decembrie 1991 nu abordeaza in mod expres problemele urbanismului, lasand legilor ordinare aceasta sarcina. Totusi, prevederile privitoare la organizarea administrativa, domeniul public si restrictiile impuse dreptului de proprietate au implicatii in aceasta materie.

Astfel, art. 3, privind 'Teritoriul', stabileste, intre altele, ca acesta este inalienabil organizat sub aspect administrativ, in comune, orase si judete si ca, in conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii. Totodata, prin art. 14 drept capitala a Romaniei este stabilit Municipiul Bucuresti.



Dreptul de a-si sabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara este garantat(art. 25 alin. 2)

Referitor la limitarile dreptului de proprietate, art. 44 din Constitutie consacra o serie de reguli cu aplicare in domeniul dreptului urbanismului. Astfel:

- nimeni nu poate fi expropriat decat dupa o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire (art. 44(3));

- pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile statului (art. 44(5))

- dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului (art. 44(7)).

Restrangerea exercitiului acestor drepturi si libertati trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii fundamentale in cauza.

In privinta celei de-a treia categorii de dispozitii constitutionale cu incidente in materie, acestea sunt cuprinse in art. 136 din legea fundamentala, care, printre altele, stabilesc bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice (bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian etc.), caracterul lor inalienabil si modul de administrare, concesionare ori inchiriere.


Legea este des intalnita ca izvor al dreptului urbanismului, chiar daca sunt rare cazurile in care legiuitorul stabileste el insusi reguli de fond. De obicei, acesta se margineste la a abilita autoritatile investite cu putere de a emite reglementari juridice sa edicteze aceste reguli, precizand, eventual, principiile procedurilor de urmat. Adoptarea Legii nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismului a insemnat un progres notabil in dezvoltarea reglementarilor in domeniu, prin:

-instituirea unei legi cadru in materie, care stabileste cadrul juridic general al activitatii de urbanism, in stransa legatura cu cel al amenajarii teritoriului,

-delimitarea domeniului de activitate,

-prevederea atributiilor administratiei publice,



- precizarea regimului certificatului de urbanism,

-structurii institutionale,

-configurarea regimului documentatiilor de urbanism.

Unele legi reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban, precum:

Legea nr. 18/1991 (cu modificarile ulterioare) a fondului funciar,

Legea nr. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 4/1994 si Legea nr. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea constructiilor,

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica,

Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii,

Legea nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare national - Sectiunea a II-a - Apa,

Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - Zone protejate,

Legea nr. 350/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a IV-a - reteaua de localitati,

Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a V-a - zone de risc natural,

Legea nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea I - retelele de transport,

Legea nr. 184/2001 privind organizarea si exercitarea profesie de arhitect

Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala in Romania,

Legea nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele urbane.




Codul civil roman cuprinde o serie de norme cu privire la domeniul public care intereseaza dreptul urbanismului. Astfel, unele bunuri ale domeniului public sunt enumerate in art. 476 Codul civil, chiar daca formularile sunt oarecum invechite, iar regimul general al servitutilor (art. 576-589) se aplica si in materia urbanismului, cu unele particularizari.


Actele guvernamentale. Conform art. 108 din Constitutie, Guvernul adopta hotarari (pentru organizarea executarii legii), ordonante (emise in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de acestea) si ordonantele de urgenta . Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului mentionam, in primul rand, pe cele referitoare la organizarea si functionarea ministerului de resort ori a altor structuri cu competente in materie (ca, de exemplu, Hotararea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor).

Un loc aparte il ocupa, in acest context, Regulamentul general de urbanism aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 525/1996, modificata si completata prin Hotararea Guvernului nr. 789/1997.

In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor si ordonantele guvernamentale au calitatea de izvor al dreptului urbanismului, numarul lor mentinandu-se, pana in prezent, relativ restrans. Este vorba, de exemplu de ordonanta nr. 63/2001 privind infiintarea Inspectoratului de Stat in Constructii (aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 707/2001) sau cel al Ordonantei de urgenta nr.59 din 20 iunie 2007 privind instituirea programului national de inbunatatire a calitatii mediului prin realizarea de spatii verzi in localitati.

Alaturi de aceste acte guvernamentale o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor, ca, de exemplu:

Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 6 din 7 ianuarie 2003 privind masuri pentru respectarea disciplinei in domeniul urbanismului si a amenajarii teritoriului in scopul asigurarii fluidizarii traficului si a sigurantei circulatiei pe drumurile publice de interes national si judetean.



Ordinul nr. 1430/26 august 2005 privind normele metodologice de aplicare a procedurii de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. 50/1991.

Ordinul MLPAT nr. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei s.a.


Actele autoritatilor publice locale. In sfarsit, hotararile cu caracter normativ ale consiliilor judetene si locale, emise in exercitarea atributiilor de aprobare a orientarilor generale si respectiv a documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism conferite de art.36 alin. 3 lit. C din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, constituie izvoare ale dreptului urbanismului. Asa, de pilda, prin asemenea acte normative se aproba planul urbanistic general si zonal si regulamentele aferente.


Alte izvoare ale dreptului urbanismului

In exercitarea atributiilor conferite de lege, unele organisme profesionale emit reglementari care intereseaza materia urbanismului, cazul hotararilor adoptate de Consiliul superior al Registrului Urbanistilor din Romania prin care s-au aprobat: Regulamentul privind dobandirea dreptului de semnatura pentru documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism si Regulamentul referitor la organizarea si functionarea Registrului Urbanistilor din Romania(Hot. nr. 26/26.09.2006).

Izvoarele "reglementare" propriu-zise de drept al urbanismului, prezinta unele particularitati. Acestora le revine sarcina de a stabili marea majoritate a regulilor de fond in materie. De cele mai multe ori, textului reglementarii ii este asociat un document grafic (o harta de detaliu) care precizeaza campul de aplicare al prevederilor edictate, in teren. Relativ rar, regulile de fond sunt edictate la nivel national, precum cele cuprinse in regulamentul general de urbanism, elaborat de catre ministerul de resort, pe baza principiilor generale ale activitatii de urbanism si amenajare a teritoriului stabilite prin lege si aprobat de guvern (HG 525/1996).

Jurisprudenta administrativa si, in mod accesoriu, cea civila si penala este putin abundenta si practic nesemnificativa in dreptul urbanismului din Romania. Ea se reduce mai ales la domeniul autorizatiilor de construire.