|
|
|
Functia de informare in Parlament
Parlamentul, fiind un organ de decizie politica, economica, sociala prin intermediul legii trebuie sa dispuna de informatiile necesare. Deciziile Parlamentului trebuie sa aiba un caracter stiintific, bazat pe cunoasterea exacta a realitatii, pentru a-si asigura eficienta necesara. Numai astfel vointa politica este eficienta. Trebuie retinut ca solicitarea sau primirea informatiilor reprezinta o prerogativa constitutionala a Parlamentului.
Informarea Parlamentului se realizeaza prin: petitiile adresate de cetateni, solicitarea de informatii de catre Camere si intrebarile sau interpelarile adresate de senatori si deputati membrilor Guvernului, raportul comisiilor, declaratiile de politica generala ale Guvernului, prin invitarea unor specialisti la sedintele in plen sau ale comisiilor. O alta cale de transmitere a informatiilor este prezentarea de cate unele autoritati publice specializate a unor rapoarte proprii cum sunt: Curtea de Conturi,Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, S.R.I.
In legatura cu dreptul de informare al Parlamentului reglementat de art. 110 al. 1 din Constitutie se impune precizarea ca titularii solicitarii pot fi Camera Deputatilor, Senatul sau Comisiile parlamentare prin intermediul presedintilor acestora. Parlamentarii nu pot solicita individual asemenea informari. Intr-un singur caz solicitarea informarii este obligatorie respectiv in baza art. 110 pct. 1 din Constitutie atunci cand o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat. Este de observat ca sunt legi care au fost adoptate, cu imperfectiuni, lacune, posibilitati de ocolire din anumite cauze cum ar fi:
-deficiente in informarea Parlamentului;
-proiectele de legi nu sunt precedate de o dezbatere publica, in presa;
-manifestarea unor interese de grup in haina politica;
-nivelul de pregatire si experienta al Parlamentarilor, inclusiv al celor care elaboreaza proiectul;
-nivelul de conseiere al parlamentarilor;
-gradul de cunoastere a realitatilor de catre parlamentari, in relatii cu alegatorii si in general cu mediul social;
-graba, imitarea nerationala, neconsultarea specialistilor atat in teorie cat si in practica etc.
Sociologul Dimitrie Gusti atragea atentia in cursul sau de sociologie generala din 1970-1971, ca neglijarea observatiei si reflectarii experientei sociale in activitatea legislativa are ca efect scaderea autoritatii Parlamentului si chiar a ideii de stat, intrucat are ca rezultat votarea unor legi incoerente, care nu corespund realitatii ci prejudecatilor.
De aici-spunea Gusti - atmosfera de apatie a indivizilor in jurul Parlamentului si in general a operei de legiferare.
