|
|
|
Dreptul afacerilor
Dreptul afacerilor =un ansamblu de reglementari legale care vizeaza o problematica vasta si se refera la activitatile comerciale in diversitatea lor de manifestare: obligatiile comerciale - adica acele indatoriri care revin comerciantilor ca obligatii profesionale specifice- precum si obligatiile contractate de acestia, mai exact, contractele si documentele comerciale, dar si alte aspecte in care se concretizeaza sau care conditioneaza activitatea din domeniul afacerilor, cum sunt: raporturile de munca, institutiile publice cu atributii in acest domeniu, concurenta comerciala, publicitatea, raporturile fiscale
Definirea dreptului afacerilor/dreptului comercial
Dreptul afacerilor
Dreptul comercial
-denumire relativ noua (in Romania) pt disciplina de drept care studiaza raporturile si operatiunile comerciale, comerciantii, obligatiile comerciale si celelalte obiecte de studiu proprii dreptului comercial, dar si unor ramuri de drept public cum sunt: dreptul muncii, dreptul fiscal, dreptul administrativ
-denumirea traditionala a ramurii si disciplinei de drept
-nu este o ramura distincta de dreptul comercial
-este o ramura traditionala a sistemului de drept national
-este un ansamblu de norme juridice de drept privat si de drept public care legifereaza aceleasi categorii de raporturi juridice (cele comerciale)
-este un ansamblu de norme juridice de drept privat care reglementeaza 2 categorii de raporturi juridice
raporturi juridice care decurg din fapte de comert(acte juridice, fapte juridice, operatiuni comerciale)
raporturi juridice la care participa comerciantii( persoane fizice si juridice comerciante)
Notiunea de comert
SENSUL ETIMOLOGIC
-termenul 'comert' are origine latina, provenind din cuvantul 'commercium' format din alaturarea cuvintelor 'cum'=cu si 'merx-cis' =marfa
-desemneaza operatiunile cu marfuri
SENSUL ECONOMIC
-comertul este caracterizat ca o activitate care are ca scop schimbul si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori
SENSUL JURIDIC
-comertul desemneaza o sfera mai larga a activitatilor care include:
v Operatiuni de producere a bunurilor
v Operatiuni de schimb si de punere in circulatie a marfurilor
v Operatiuni de executare de lucrari
v Operatiuni constand in prestari de servicii
operatiunile care intra in sfera de reglementare a dreptului comercial(au o natura comerciala) sunt realizate de:
v Producatorul de bunuri(fabricant)
v Intermediarul( angrosist, distribuitorul in reteaua de distributie comerciala)
v Executantul de lucrari(constructorul)
v Prestatorul de servicii(transportatorul)
- temeiul legal: art3(faptele de comert), art7(comerciantii) Codul Comercial roman
Izvoare de drept
n Izvoare materiale = realitatile exterioare care determina actiunea legiuitorului de a adopta acte normative ( ex.- factorul uman/demografic, cadrul social/politic, conditiile marteriale,structurile organizatorice ale societatii)
n Izvoare formale = modalitatile exterioare de manifestare a fenomenului juridic prin care se exprima si se conretizeaza normele juridice (forma de exprimare a normelor juridice)
Izvoare normative
CONSTITUTIA ROMANIEI- legea fundamentala a statului, principalul izvor normativ care prevede : structura de stat, forma de guvernamant, competenta autoritatilor publice,drepturile si obligatiile cetatenilor
CODUL COMERCIAL ROMAN (1887)
LEGILE COMERCIALE SPECIALE
CODUL CIVIL ROMAN (1865)
LEGILE CIVILE SPECIALE
LEGILE FINANCIAR FISCALE
LEGISLATIA MUNCII
Principii de drept
n DEFINITIE : sunt reguli fundamentale care se desprind pe cale de interpretare din ansamblul normelor de drept sau din anumite categorii de norme juridice ce reglementeaza un anumit domeniu sau materie juridica;
n PRINCIPIILE DREPTULUI AFACERILOR - sunt reguli care decurg din normele legii comerciale;
n ENUNTARE
1. In comert, banii sunt fructiferi (produc dobanzi)- temei legal art.43 C.com.;
2. In comert, actele juridice sunt prezumate a fi cu titlu oneros (scopul activ.com. este obtinerea profitului /`finis mercatorum`);
3. In obligatiile comerciale, in caz de dubiu se aplica regula care favorizeaza circulatia (art.978 C.civil);
UZANTA/ OBICEIUL JURIDIC/ CUTUMA
-definitie : este o regula de conduita care decurge din practica sociala, fiind folosita timp indelungat si respectata ca o norma obligatorie
- aplicabilitatea acestora este dedusa din unele prevederi legale : Codul civil roman (art.970, art.980, art.981), Legea nr.298/2001(modifica si completeaza Legea nr.11/1991privind combaterea concurentei neloiale), Legea nr.509/2002 privind agentii comerciali permanenti (art.10).
DOCTRINA JURIDICA
-definitie : este un instrument de interpretare si aplicare a legilor si cuprinde un ansamblu de analize, teorii, opinii si interpretari stiintifice ale materialului normativ ;
-nu constituie un izvor de drept in sensul traditional al conceptului de izvor de drept ;
-solutiile doctrinei sunt transpuse uneori in legislatie
JURISPRUDENTA (PRACTICA JUDICIARA)
-definitie : este formata din totalitatea solutiilor pronuntate de catre instantele judecatoresti intr-o anumita materie sau domeniu juridic;
-nu constituie izvor de drept in sensul traditional;
-instantele de judecata nu sunt competente sa creeze legi ci numai sa le aplice
