Continutul dreptului minoritatilor

CONTINUTUL DREPTULUI MINORITATILOR

Obligatiile generale ale statului

Aceste pozitii regulile admise de comun acord privind obligatiile generale ale statului vis-a-vis de minoritatile care traiesc pe un teritoriu :

recunosterea identitatii, respectul drepturilor omului, alegerea cetateniei. Acest ultim principiu este tras dintr-o interpretare indualista a dreptului la autodetermmare.

Desi se pot emite serioase rezerve cu privire la aceasta asimilare pe care pare sa o fi adoptat Comisia intre alegerea apartenentei etnice si alegerea cetateniei, trebuie aratat ca apartenenta etnica constituie un act pur personal.

Proiectul protocolului aditional al Conventiei europene a drepturilor omului stipuleaza m art.ru' 21 :

1. 'Apartenenta la o minoritate nationala e libera alegere a persoanei

2. Nici un dezavantaj nu trebuie sa rezulte din alegerea acestei apartenente,'.

Semnificatia esentiala este ca statul are datoria de a nu 'inchide ' mdividul in grupul sau etnic. El are datoria de a face sa prevaleze cetatenia asupra ^l^rei alte consideratii. Apartenenta etnica nu trebuie sa constituie pentru individ un factor de constrangere. Ea trebuie, dimpotriva, sa constituie pentru el o cauza de deschidere .

in cazul in care pentru orice motiv individul al refuza drepturile si obligatiile decurgand dm etnia sa, cetatenia trebuie sa constituie pentru el in acelasi timp o libertate si o protectie , aceea pe care statul i-o datoreaza.

In statele multinationale , plurietnice sau multiconfesionale cele aratate mai sus au o importanta considerabila.Aceasta inseamna , intr-adevar, ca in acest caz, elemenul juridic al apartinerii unui stat, element artificial m comparatie cu apartenenta etnica, trebuie sa se ridice deasupra consideratiilor rasa, religie, etnie, etc. Trebuie sa se inteleaga bine ca aceasta corespunde unei libertati a individului, dar, mai mult unei obligatii generale a statului. Statul inainte de trebuie sa tina seama de caracterul complex al populatiei de pe teritoriul sau.

Conflictul intre tendinta naturala a statului spre un plus de 'suveranitate' pentru el , a dus de-a lungul timpului la tragedii civile ingrozitoare prin violenta lor, si foarte rare sunt statele care au reusit sa depaseasca aceste mpturi ale suverantatii.

in acesta situatie 'daca statul trebuie sa protejeze apartenenta etnica sau confesionala , el nu trebuie sa se transforme in complice al etnicitatii impotriva individulm si cetateniei sale .

A doua obligatiei a statului consta, cum am aratat-o in a recunoaste identitatea unui grup mmoritar. Asta inseamna mai mult o interdictie in seama statului, o obligatie de a nu o face.

Este intr-adevar contrar dreptului intemational al minoritatilor de a lua masuri fie legislative, administrative, politice care s-ar solda cu o negare a identitatii unui grup.

Art. 27 din Pact este semnificativ din acesta privinta deoarece el prezinta obligatia generala a statului sub fonna negativa.

'in statele in care exista minoritati persoanele apartinand acestor minoritati nu pot fi private de dreptul de a avea in comun , cu ceilalti membrii ai grupului lor , propria lor viata culturala . de a practica propria lor religie si de a folosi propria lor limba'.

Aceasta obligatie semmfica pe de o parte, ca statul trebuie sa recunoasca , pozitiv de aceasta data, caracterele deosebite ale gmpului. Dar acesta recunoastere pozitiva nu poate fi fixata dinainte . Totul depinde de caracterul special al fiecarui stat si ale mmoritatilor sale. in acest domeniu , dreptul intemational nu intervine , decat pentru a pune in sarcina statului acesta obligatie generala de a recunoaste identitatea unui grup, lasandu-i libera optiune pentm solutiile adecvate.

in ceea ce priveste a treia obligatie generala , respectarea drepturilor omului , ea se confunda cu standardul minim pe care statul trebuie sa-1 asigure m materie de drepturi ale omului cu privire la intreaga sa

A

populatie. In privinta minoritatilor este necesara o mentiune speciala deoarece acestea risca mai mult decat majoritatea de a deveni victime ale unor violari. Acesta obligatie revine deci, in definitiv, in a asigura egalitatea intre toti cetatenii fara discnmmare.

Dupa jurisprudenta C.P.J.L, dreptul intemational al minoritatiilor este mai intai de toate un drept al ealitatii, al discriminarii.

Aceste principii generale sunt perfect valabile si toata lumea pare a fi de acord ca protectia mmoritatilor implica aceasta buna observatie de a asigura egalitatea si de a respecta specificitatile . Totusi, dupa tendintele recente ale dreptului intemational, accentul ar trebui sa cada asupra caracteristicilor specifice decat asupra egalitatii.

2. Drepturile si libertatile minoritatilor intre abuzul suveranitatii si abuzul identitatii etnice.

Aruncand o privire asupra situatiei juridice a minoritatilor nationale , etnice , lingvistice si religioase se constata serioase deficiente in aceste domenii, criza accentuata m Europa de Est dupa 1989.

Privind harta etnica a acestei regiuni, se observa conditiile de viata determinate de mozaicul multinational si mai ales aspecte psihosociologice ale Europei centrale si de est, rezultatand distinctie de prmcipiu intre problema mmoritara si problema nationala.Numeroase sunt , m aceasta regiune grupurile care , in ultimul secol si jumatate au ajuns la o constiinta politica proprie care le ataseaza pe de-o parte 'tarii mama' si pe de alta parte le face apte sa practice o politica autonoma.Aceasta ultima posibilitate devine actualitate din momentul m care grupul in discutie prezinta sau a nucleul unei societati civile si dispune de mstitutii autonome , care in decursul timpului sa fie susceptibile de a edifica un stat.Pentru aceste grupuri calificativul demmoritate nu are alte justificari decat aceea privitoare la numar .De asemenea , ele au ca pretentie politica majora intrarea in parteneriat cu natiunea majoritara care s-a constituit m stat si de a legaliza , de a codifica , de a introduce in legislatia statului respectiv reglementati cu privire la acest raport.Daca acest efort se loveste de obstacole , probabilitatea ce acest gmp sa se defineasca in cadrul unor institutii diferite de cele ale majoritatii este foarte mare .

In pnma ipoteza a coeziumi inteme a gropului , altfel spus supravietuirea in cadrul comunitatii majoritare si de a sti practic cine decide afacerile vitale ale acestei comunitati , se pune problema salvgardarii si transmiterii identitatii generatiilor viitoare.Este vorba de particularitatile care disting grupurile nationale , etnice , lingvistice sau religioase de celelalte grupuri.

Celalalta problema cruciala este de a sti m orice moment si care este procedura in care sunt luate deciziile : in mod democratic dupa regulile clasice ale democratiei maselor sau de o 'alta maniera'.Aceasta 'alta maniera' semnifica pntru noi mai ales mecanismele deciziei autoritare.

Aceste doua probleme privesc autodetermmarea , rezultand dm formularea lor ca autodeterminarea se prezinta sub doua aspecte ; unul exterior , libera autonomie a gmpului , a poporului , a natmmi fata de celelalte gmpuri asemanatoare , aceasta fiind recunoscuta de dreptul intemational.Cealalta intema confera competenta grupului in ceea ce priveste afacerile inteme proprii.Cele doua aspecte nu pot fi privite altfel dacat intr-un echilibru.

Totusi , acceptarea autodetermmarii comanda peremptoriu ca pnncipiul autodeterminarii se completeaza cu acela al autolimitarii si acesta realizandu-se in doua sensuri.Natiunea majoritara care constituie statul trebuie sa renunte la interpretarea exclusiva a doctrinei suveramtatii nationale, altfel spus la un comportamentin care statul sa nu tradeze suveranitatea natiunii majoritare, simtindu-se autorizat de aceasta sa judece orice aspiratie la autonomie a gmpului ca atentat la suveranitatea sa.

De cealalta parte, grupurile minoritare trebuie sa limiteze revendicarile lor autonomiste astfel incat sa se evite orice conflict, pe care violenta risca sa-1 suscite.Cu siguranta este mult mai usor de zis decat de realizat, de vreme ce este vorba de o problema net politica.

Un legislativ legitim si un guvem asemenea trebuie sa cadrul necesar acestor minoritati de a stabili pilonii, elementele definitorii ale identitatii lor si modul in care considera ca se pot realiza.

Se considera ca legitime aspiratiile la autodetermmare ale unui grup etnic , ale unei comunitati nationale minoritare , ale unui popor sau natiuni daca ele se inspira din ideologia libertatii si daca angajamentele politice implica nu numai independenta si liberatatea comumtatilor respectivesi garantia libertatilor individuale Acest criteriu prevaleaza m particular, m cadml grupurilor etnice si a comunitatilor nationale care nu traiesc m

A

cadrul statului lor propriu .In caz contrar, nu s-ar fi putut vorbi de autodetermmare ci numai de partaj sau de o reevaluare pozitiilor politice. in acest caz , dreptul la identitate privit ca drept al omului, este o sinteza speciala a libertatilor clasice , amalgam al constiintei libertatii cuvantului, asocierii, cu libertatea de a alege in acceptiunea cea mai larga a termenului.

Din momentul in care individul si-a ales o identitate si isi exprima alegerea sa, el face optinea practic pentra un grup , pentru apartenenta la o comunitate.

in acest caz fondul cultural, traditiile, etc. nu determina decat modalitatile si regulile alegerii fara a desemna persoana care are dreptul sau obligatia de a alege.Dar de cealalta parte, individul are libertatea inalienabila de a parasi grupul.

in aceasta acceptiune, dreptul la autodetermmare este in ultima analiza dreptul de a crea mstitutii proprii, statul nefiind decat una dmtre acestea. Autodeterminarea este deci principiul care asigura o compatibilitateammioasa intre libertatea individului si aceea a grupului, a poporului si a natiunii.

Drepturile si libertatile minoritatilor au fost definite in ansamblu de articolul 2 din Declaratia cu privire la drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale , etnice, religioase si lingvistice adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 18 decembrie 1982.Termemi sai sunt urmatorii:

'Persoanele apartinand minoritatilor nationale sau etnice , religioase sau lingvistice au dreptul de a se bucura de propria lor cultura , de a profesa si practica propria lor religie si de a folosi propria lor limba , in particular sau in public Jiber si fara imixtiuni sau alte forme de descriminare'.

Aceste trei principii reluate m articolul 27 din Pact rezuma esentialul drepturilor si libertatilor mmoritasilor.Pactul , ca de altfel si Declaratia au precizat ca aceste drepturi constituie drepturi individuale , precum si exercitarea 'in comun cu alti membri ai grupulm lor'.

Declaratia a facut o mentine speciala cu privire le dreptul persoanelor apartinand minoritatilor 'de a participa efectiv la luarea deciziilor la nivel national si unde este potrivit, la nivel regional, privind mmoritatea careia ii apartin sau in regiunile in care traiesc, intr-o modalitate care sa nu contrazica legislatia nationala'.Prima bransa a dreptului de a participa la luarea deciziilor releva cetatenia.

A doua , semnifica intr-adevar tendinte spre care se indreapta dreptul mtemational , prin intermediul acestei declaratii si anume vointa de a impune statului un standard mimm de organizare politica si care sa permita mmoritatilor sa participe efectiv la deciziile care le privesc .Aceasta realizandu-se insa doar cu respectarea legislatiei nationale a statului respectivAsadar , minoritatilor le este recunoscut dreptul de a participa la luarea deciziilor la nivel national . aceasta msemnand posibilitatea de a accede in forurile de decizie (parlament , guvem) , unele legislatii nationale recunoscand chiar organizatii politice ale minoritatilor care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, dreptul la un numar limitat de locuri.(exemplu Constitutia Romaniei un loc de deputat).

La nivel regional , deciziile care privesc minoritatea si la luarea carora aceasta are dreptul sa participe trebuie sa nu aduca atingere legislatiei nationale a statului respectiv, probleme iscandu-se aici mai ales in cazul statelor nationale Aceasta limita este lesne de inteles, intmcat astfel s-ar putea ajunge la discrepante mari, la zguduirea practic a caracterului unitar pe care trebuie sa il aiba sistemul juridic al fiecarui stat.Aceasta nu inseamna insa ca minoritatile nu au dreptul de a influenta adoptarea anumitor decizii, in asa fel incat acestea sa le favorizeze , sa le apere si sa le garanteze drepturile recunoscute .

De asemenea , Declaratia face vorbire despre dreptul persoanelor apartinand minoritatilor 'de a stabili si intretine fara nici o discriminare , contacte libere si pasnice cu alti membri ai grupului lor si alte persoane apartinand altor mmoritati, ca si contacte dincolo de frontiere cu cetateni ai altor state cu care ele sunt inrudite prin legaturi nationale sau etnice , religioase sau lingvistice.

Recunoasterea acestui drept pune serioase probleme suveramtatii si stabilitatii politice , putand constitui uneori si surse de conflict, mai ales intre statele limitrofe.

Revenind asupra prmcipiilor enuntate in articolul 2 din Declaratie cu privire la drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale, etnice, religioase si lingvistice pentru ca ele constituie fundamentul dreptunlor si libertatilor mmoritatilor trebuie facute urmatoarele mentiuni.

'A se bucura de propria lor cultura' Lelio Bassoc spunea 'Cine este dezradacinat de cultura sa este dezradacinat de viata'. Conceptul de cultura a cunoscut o dubla transformare m epoca contemporana si anume o largire a cadrului, ingloband valori , conduite , moravuri, arta, limbaj, religie ,etc.

Dar din punctul de vedere al dreptului minoritatilor cultura cuprinde toate acele elemente constitutive si distinctive ale identitatii si care fac parte din creatia literara si artistica , obiceiuri , civilizatie materiala , etc.A se bucura de propria cultura inseamna ca minoritatile au dreptul de a fi protejate si de a li se crea cadrul in vedarea promovarii acelor elemente care o disting de grupul majoritar sau de celelalte minoritati.Trebuie retinut aici si aspectele stiintifice si tehnice , care contribuie practic la progresul general, cu atat mai mult necesitand protectie.

in legatura cu cel de-al doilea principiu 'sa profeseze si sa practice propria lor religie' trebuie facuta urmatoarea remarca si anume ca religia constituie o componenta esentiala a fiintei umane.Exprimarea folosita de Declaratie are insa un caracter destul de echivoc , caci prin ea nu se spune acelasi lucru pentru toti, putand fi vorba fie de :

- libera practicare a cultului (mgaciuni, practici alimentare , sarbatori religioase, pelerinaj ,tratamente corporale diverse , sacrificii , etc.)

- constructia si intretinerea locurilor de cult.

- invatamant teologic , liturgic , precum si difuzarea cartilor sacre

- libertatea de a solicita contributii materiale

libertatea in ceea ce priveste organizarea si functionarea cultului

(chiar desemnarea unor ministere ori alt functionar la ministerul

cultelor)

- liberul contact, vizite , pelerinaj in afara frontierelor .

De asemenea articolul 5 alin.2 din Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului adoptata de Conferinta generala a U.N.E.S.C.O. la Paris , la 14 decembrie 1960 , arata ca ' nici o persoana sau nici un gmp nu trebuie sa fie constranse sa primeasca o instructie religioasa incompatibila cu convingerile sale '.

Dm cele aratate mai sus si datorita impactului asupra vietii politice , valorilor morale , moravurilor, etc . se desprinde clar ca religia are un rol foarte important.

Pentm un observator de confesiune crestina si de traditie politica etatista , religia nu ar trebui sa fie decat un criteriu de identificare a unei mmoritati religioase , aceasta minoritate revendicand astfel libertatea constiintei, liberul exercitiu al cultului sau , dreptul de a-si educa si creste copii in spiritul si traditia religioasa respectiva.Ori , religia si afacerile iugoslave si libaneze au demonstrat contrariul, deplasand in mod evident cadrul sau de actiune de la un criteriu de simpla minoritate religioasa spre a servi ca si criteriu mai general in vederea revendicarii unei autonomii, nu mai putin religioasa , dar cu adevarat politica.Aici ne aflam pe terenul limitei dmtre abuzul identitatii si cel al suveramtatii.Religia poate asadar , sa se transforme uneori in criteriu etnic .0 religie poate deci singura sa determine o constiinta specifica - este cazul Islamului - care prin dogma sa pune problema ca fiind o religie a umanitatii, nu a unui popor.Religia depaseste cu usurinta cercul spiritualitatii trecand in sfera politicului.Ea poate deci singura sa dea nastere unei 'natiuni diferite' plecand de la o natiune unica, este ceea ce se numeste 'etnicitatea religiei'.

Dar libertatea constiintei si liberul exercitiu al cultelor sunt doua revendicari majore ale mmoritatilor religioase.

Limba ,ca si religia , caracteristici primordiale ale omului sunt elemente constitutive ale etnicitatii .'A folosi propria lor limba , m particular sau m public ' - este formula din Declaratie care consacra dreptul lingvistic al minoritatilor.Dar , acest drept la mmoritatilor trebuie sa.si gaseasca drumul printre pretentiile legitime ale unui stat m privinta unitatii nationale , prin utilizarea unei limbi nationale , sau.in lipsa a unei limbi oficiale si pretentiile nu mai putin legitime ale minoritatilor de a proteja si promova acest semn primordial al indentitatii lor.

Asadar , minoritatilor le este recunoscut dreptul de a folosi propria limba atat in viata publica cat si in cea privata.Aceasta presupune printre altele invatamant m limba minoritatilor , accesul la literatura , stimta , etc , precum si folosirea limbii mateme in relatia cu unele organe ale statului. Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare defineste in articolul 1 expresia 'limbi regionale sau minoritare' .Astfel , sunt considerate 'limbi regionale sau minoritare' limbile :

1. 'folosite in mod traditional intr-o anumita zona a unui stat de catre cetatenii acelui stat, care constituie un grup numeric inferior restului populatiei statului' .

Tot Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare vorbeste in partea destinata invatamantului despre posibilitatea studierii in limba minoritatilor, fara insa a se aduce atingere limbii oficiale a statului.Asadar , obligatia statului este de a crea un standard minim de protectie a drepturilor minoritatilor , tot ceea ce se gaseste in afara acestui standard intrand pe terenul suveranitatii.

Conventia - Cadru pentru protectia minoritatilor nationale adoptata de catre Comitetul Ad-hoc pentru Protectia mmontatilor Nationale la 1 februarie 1995 m articolul 10 afirma 'in ariile locuite traditional sau m numar substantial de persoane apartinand unei minoritati nationale , daca aceste persoane solicita acest lucru si acolo unde aceasta cerere corespunde unei nevoi reale .Partile se vor stradui sa asigure , m masura posibilului , conditii care sa permita folosirea limbii minoritare in proportiile dintre aceste persoane si minoritatile publice '.

Dupa cum usor se poate observa , termenii redactarii de mai sus sunt cat se poate de largi ca si mterpretare , lasand practic decizia in maimle statului care poate hotari in functie de situatia concreta daca se atenteaza sau nu la suveranitatea sa.

De asemenea , se recunoaste dreptul oricarei persoane apartinand mmoritatilor nationale de a folosi numele si prenumele sau in limba sa moritara, precum si dreptul de a expune in limba sa minoritara insemne , inscriptii si alte mformatii cu caracter 'privat , vizibile pentm public'.Toate acestea sunt realizabile , in masura in care nu se aduce atingere grava statului national , altfel spus nu are loctrasarea unor frontiere 'in interioml celor deja existente'.

in final, dar nu in cele din urma , problema care se pune este de a sd cum accepta statele autolimitarea ca principiu la solutia dintre problema nationala si cea minoritara si dilemele sale.

3. Infractiunile contra drepturilor si libertatilor fundamentale ale minoritatilor

Dreptul mmoritatilor se caracterizeaza prin existenta unor reguli prohibitive si a unor reguli permisive.Primele interzic statului sa ia masuri negative care atenteaza la drepturile si libertatile mmoritatilor.Celelalte mcita statul in a lua anumite masuri speciale de sustinere , de promovare si de protectie a identitatii, culturii, limbii si religiei minoritatilor. Prima ipoteza este cea mai frecventa si in acest gen de situatii se poate vorbi de faptele intemationale ilicite ale statului.

Faptul ilicit imputabil statului cu privire la existenta unui grup minoritar poate fi atat de grav incat sa constituie o crima intemationala in sensul articolului 13 din proiectul cu privire la articolele asupra responsabilitatilor statelor adoptat de Comisie m 1976. Formula utilizata de Comisie este urmatoarea :

' Faptul international ilicit care decurge din violarea de catre stat a unei obligatii internationale esentiale pentru salvgardarea | intereselor fundamentale ale comunitatii internationale, violare care | este recunoscuta de ansamblul comunitatii ca si crima , constituie o

crima internationala '.

Intersul acestei definitii rezida in caracterul sau nondogmatic .Altfel spus , | gravitatea infractiunii provine din violarea drepturilor fundamentale ale lcomumtatiimtemationale , violare 'recunoscuta' de aceasta ca si^nma. | Aceasta definitie lasa deci usa deschisa unei extensii a listei de mfractium , m afara celor indicate de Comisie la alineatul c ,si care constituie practic o enumerare indicativa.

in consecinta, tot ceea ce ar putea aduce atingere existentei sau integritatii unei minoritati , elementelor fundamentale ale identitatii sale , cultura , religie , ar putea antrena raspunderea penala a statului , prin urmare ar putea fi codificata ca si crima mtemationala.

Crimele care ar putea fi comise impotriva minoritatilor nu intra in clasificarea cuprinsa m articolul 6 a statutului Tribunalului de la Nuremberg : crima contra pacii , crime de razboi , crime contra umanitatii.Primele doua categorii nu privesc problema noastra , de vreme ce in sensul articolului 6 , ele nu vizeaza decat agresiunea si 'violarile pacii si regulilor de razboi'.

Dar trebuie remarcat totusi ca in timp notiunea de 'crime de razboi s-a modificat' considerabil.Ea acopera razboaiele clasice , razboaiele civile care au devenit mult mai numaroase astazi, razboaiele de eliberare nationala si celelalte conflicte armate.insa datorita acestei extensii crimele de razboi risca sa fie inglobate de violarile grave aduse dreptului umanitar intemational.

A treia categorie este adaptata mai bine dreptului mmoritatilor de vreme ce acopera '^asasmatul , exterminarea , aducerea in sclavie, deportarile si orice act inuman comis contra populatnlor civile m timp de razboi' , dar mai ales ' persecutiile pe motive politice , rasiale sau religioase comise ca urmare a crimelor ce intra in competenta

|rribunalului '.Dar chiar si aceasta ultima categorie este legata de

(circumstantele speciale ale celui de al doilea razboi mondial, ceea ce face

Ideci caduc dreptul de la Nuremberg.

ISe poate intocmi insa un catalog al infractiumlor care ar servi la

Iprecizarea notiumi de standard minim de respectare a drepturilor si

|iibertatilor minoritatilor ?

| Raspunsul la aceasta intrebare este pozitiv, dar trebuie sa fie totusi

|insotit de elementele pe care Comisia le-a retinut in definirea crimei

|intemationale.

Aceste elemente sunt urmatoarele :

a) caracterul fundamental al drepturilor si obligatiile ;

b) caracteml sistematic sau generalizat al infractiumi (la scara

|Deci ,se poate vorbi de o violare a obligatiilor impuse statuluicu privire la |ininoritati cand cele doua conditii sunt indeplinite.in lipsa acestora , se jpoate vorbi de delicte ori cvasi-delicte angajand raspimderea civila a (itatului, dar asemenea aprecieri se fac m concreto. |Este evident , ca mfractnmea cea mai grava este aceea a Igenocidului , recunoscuta ca si crima impotriva oamenilor inca prin JRezolutia 99 a Adunarii Generale ONU din 11 decembrie 1946 , si definit |de Conventia din 9 decembrie 1948 : 'orice act comis cu intentia de a |distmge in tot sau in parte un grup national , etnic , rasial sau religios in lunul din urmatoarele moduri :

b) atingerea grava a integritatn fizice ori mentale a membrilor

c) supunerea intentionata a gmpului la conditii de existenta in scopul provocarii distrugerii fizice totale sau partiale ;

e) transferul fortat al copiilor de la un grup la altul'.

Jl

In Conventia asupra genocidului se vorbeste despre grup . dar se se stie bine ca in marea majoritate a cazurilor , gmpurile minoritare sunt cele mai expuse genocidului.Aceasta crima constituie o atingere ,o atingere adusa dreptului existentei a unui grup resial, etnic , religios sau lingvistic , reprezentand cazul tipic si cel mai grav dintre crimele contra umanitatii.

0 alta forma de violare a drepturilor si libertatilor mmoritatilor o reprezinta purificarea etnica.

Punficarea etnica presupune actium militare sau politice cu scopul de a obtine omogemtatea etmca a unui oras sau teritoriu prm excluderea | altor gmpuri etnice care traiesc acolo.

;in general, aceste grupuri etnice se gasesc in zone dominate de un | grup etnic majoritar.

iTehnica de razboi , strategie politica , politica juridica de excludere , Ipurificarea etnica are ca rezultat sufennte ingrozitoare , in special pentru Iprotectia civila.

Conflictele etnice, chiar fara o actiune premeditata si organizata in Svederca unui genocid sau purificari etnice cunosc lotul lor de brutalitati |masive , de agresivitate extrema ; torturi , tratamente crude ,mumane sau Jdegradante , abuzuri sexuale , inrolari fortate in armata , munca fortata m |locuri toxice, distrugeri , demolari de edificii religioase , culturale sau cistorice.Aceste violari sunt definite si codificate cu Conventiile de la Geneva dm 1948.

Celelalte mfractmni constituie o violare a standardului minim de respectare a drepturilor si libertatilor mmoritatilor .Este cazul asimilarilor fortate , discriminarilor rasiale , etnice , religioase sau lingvistice si a intolerantei religioase.

Asimilarea fnrtata este o politica care vizeaza dizolvarea , suprimarea unei minoritati m cadrul unui gmp majoritar care este dominant m societate , luandu-se sistematic masuri de negare , de descurajare a culturii, traditiilor , religiei , limbii sau al carui oricare alt element susceptibil de a conserva sau promova faptul minoritar .

Asimilarea fortata trebuie deosebita de integrare .Aceasta din urma poate proveni fie de la minoritate insasi care se lasa inconstient sau decide in mod voit sa fie asimilata de gmpul majoritar , fie de catre stat , care printr-o politica incitanta , inteligenta si fara durere favorizeza si ; incurajeaza integrarea minoritatilor m unitateaa natiohala.

; Inderdictia de a folosi si edita in limba minoritatilor , schimbarea |numelui localitatilor in vederea adaptarii lor lor la limba majoritara , Itransferul populatiilor , implantarea de coloni m vederea manipularii fcStructurii demografice a unui grup , inchiderea lacasurilor de cult fara | inotiv valabil, constituie elemente ale actelor de asimilare fbrtata contrara drepturilor si libertatilor fundamentale ale mmoritatilor.

Discriminarea este politica ce consta in stabilirea preferintelor sau megalitatilor intre indivizi sau grupuri pe considerente de rasa , statut | social, cultura, sex, religie, limba.

Discriminarea intre fiintele umane sau intre grupuri umane constituie, pentru a reluaa termenii Declaratiei de la 1981 'o ofensa adusa demmtathumane'.

Standardul minim de protectie .Masuri de control " protectie si sanctiuni

'Drept al acordurilor si al luarilor de pozitii mai degraba decat drept al legii , dominat inca de mecanisme ale justitiei primitive, denuntand crimele, dar mai putin apt a le sanctiona' , iata ceea ce se 1 spune in general despre dreptul intemational.

Sistemul protectiei drepturilor mmoritatilor care apare m sud-estul ,Europei m secolul XIX nu a fost incununat de succes in practica . IMinoritatile religioase au fbst din punct de vedere istoric primele care au fostprotejate mtemational, tratatele de protectie a mmoritatilor crestine m i Imperiul otoman constituind un exemplu.

Dar , cea mai importanta schimbare in istoria protectiei minoritatilor intervme dupa primul razboi mondial , cand caderea vechilor imperii si |crearea de noi state nationale duce la aparitia unui numar important de immoritati.

Reglementarea juridica intemationala dupa primul razboi mondial ivizeaza cazuri speciale , mai exact de la caz la caz decat stabilirea Iprincipilor general aplicabile minoritatilor din toate statele.Consecinta a jfost ca normele de protectie a minoritatilor au facut parte din patru | documente internationale diferite.

|Norme pozitive prevalau protectia vietii si libertatii persoanelor t apartinand minoritatilor precum si nediscriminarea. Accesul la functiile publice , folosirea limbii mateme , autonomia culturala le erau asignate.Statele erau tinute sa ajute scolile minoritatilor si mstitutiile culturale

Accesul la functiile publice , folosirea limbii mateme , autonomia |culturala le erau asignate.Statele erau tinute sa ajute scolile mmoritatilor si pnstitutiile culturale.

Societatea Natiunilor se considera garanta regulilor pozitive |Bonstitumd regimul protectiei mmoritatilor si ea dezvolta progresiv Iproceduri de punere in practica a acestor reguli.

Consiliul Societatii Natiunilor si Curtea Permanenta de Jusdtie pntemationala au fost abilitate sa trateze chestiunile referitoare la ||nmoritati dupa procedurile lor obisnuite.Aplicarea efectiva a peglementarilor Societatii Natiunilor pentru protectia minoritatilor nu |K)respunde practic cu asteptarile minoritatilor si ale guvemelor. pdmoritatile criticau ineficacitatea acestora , m timp ce guvemele le |considerau o limitare a suveranitatii lor.

Anumiti comentatori accepta doctrina schimbarii fundamentale a l^rcumstantelor si sugestia facuta de Secretarul General al Natiumlor |KJmte m studiul sau asupra validitatii juridice a masurilor privind |ininoritatile ' se ajunge la concluzia ca intre 1939 si 1947 situatia de pBisamblu a evoluat intr-atat, incat din punct de vedere general, s-ar putea |ea siistemul a incetat sa existe '.

Tratatele intemationale incheiate pe urma (inclusiv Pactul pntemational cu privire la drepturile civile si politice ) nu contin reguli ||pecifice asupra drepfrurilor minoritatilor , dar ele nu pot abroga drepturile l^ipulate m tratatele de pace anterioare . in afara de acestea , normele de ||Motectie a minoritatilor sunt definite m aceste tratate ca 'legi l&ndamentale ' , ele situandu-se deasupra celorialte legi , reglementari , duni oficiale ale statelor in cauza. Dar , din cele aratate mai sus se naste trebarea : exista un model mtemational minim de protectie a unoritatilor in dreptul pozitiv ?

^s Perioada care a urmat celui de-al doilea razboi mondial nu a fost idoc favorabila creeerii de noi norme intemationale in materia protectiei finoritatilor. Una din trasaturile remarcabile ale perioadei de dupa razboi | acest domeniu a fost noutatea tratatelor intemationale privind situatia tfnoritatilor, problema fiind intrucatva 'dezintemationalizata'. )a cum afirma publicatia ONU 'Protectia minoritatilor' nu existau at noua documente oficiale (multilaterale si bilaterale) incheiate dupa l de al doilea razboi mondial si aplicabile situatiei minoritatilor doar m omite tari.

Nici un document oficial cu caracter regional nu contine dispozitii fccifice asupra minoritatilor .Referirea la minoritati cuprinsa m articolul din Conventia europeana a drepturilor omului privind nediscriminarea le in limitele interpretarii generale.

Actul Final al Conferintei asupra Securitatii si Cooperarii in Europa |me cateva dispozitii relative la minoritati .Procesul din cadrul CSCE a fi dat nastere la doua tipuri de norme intemationale privitoare la )ritati:

a) norme care restabilesc si precizeaza normele intemationale , Bl spus modelul minim de drepturi si protectie a minoritatilor ;

b) nonne programatice care deschid un nou orizont cooperarii ationale in favoarea minoritatilor .

tratatele intemationale recunosc dreptul la protectie al minoritatilor drepturile ce decurg din aceasta protectie , precum si drepturile ce tituie obiectul acestei protectii.

Modelul intemational de protectie a minoritatilor propus de ; G.Sacerdoti cuprinde:

1) Dreptul indivizilor , populatiilor , grupurilor mmoritare la |Ždstenta si la protectie contra oricarei agresiuni fizice. I 2) Dreptul pentm orice persoana de a nu fi victima discriminarii | pe motiv religios , lingvistic , rasial, national, etnic . ^ 3) Dreptul persoanelor apartinand grupurilor rasiale sau etnice de ib nu fi tinta unei propagande ostile .

| 4) Interzicerea oricarei actium vizand in mod direct distrogerea Ma punerea in pericol a traditiilor , culturii , notelor caracteristice Ignqiurilor sau minoritatilor lingvistice , religioase , resiale , nationale sau

5) Drepturile minoritatilor etnice , nationale si lingvistice de a sntine si a prezerva cultura si limba, religia, traditiile .

Aceste probleme au fost indelung discutate si au dat nastere X)ra.

in primul rand , se pune problema relatiei dintre prevenirea scriminarii si protectia minoritatilor este una din cele mai vechi obleme ale negocierilor intemationale privind minoritatile.

asemenea constructie intre prevenirea discriminarii si protectia fcunoritatilor a prevalat m regimurile europene de protectie a minoritatilor tionale si a fost aparata intre altele de Curtea Permanenta de Justitie temationala .Astfel , Curtea in avizul sau consultativ asupra scolilor unoritatilor din Albania afirma : ' egalitatea in fata legii interzice orice iriminare de orice natura ar fi , in timp ce egalitatea de fapt poate dnde un caracter diferentiat pentru a adnge un rezultat care stabileste i echilibru intre situatii diferite '.Aceste remarci indica, ca relatia exacta

intre prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor trebuie examinata mconcreto'.

0 alta problema care se ridica ar fi aceea a modelului minimal in acest domeniu .Pentru aceasta exemplificativ este articolul 27 din 'Pactul | privind drepturile politice si civile :

; 'in statele in care exista minoritati etnice , religioase sau |lingvistice , persoanele apartmand acestor minoritati nu pot fi lipsite de | dreptul de a avea, in comun cu ceilalti membri ai grupului lor , propria lor |viata culturala , de a profesa si practica propria lor religie sau de a fblosi Iproprialorlimba'.

Totusi, adevarata dimensiune si pertinta acestor drepturi depind r de actiunea pozitiva a statelor unde traiesc aceste minaritati.

Dreptul intemational contemporan nu poseda criterii pozitive |specifice care sa limiteze marja lor de discretie.Comunitatea intemationala |n-a crea inca mstrumentele mstitutionale care ar putea stimula adoptarea |de masuri pozitive in favoarea minoritatilor sau care sa ajute la evaluare |deactiunenecesar.

I Pentru a incerca sa se raspunda la aceasta problema , trebuie |acordata o atentie deosebita eveninientelor care se petrec in |Buropa.Problemele minoritatilor sunt recunoscute ca fiind din nou pntemational pertinente.

| Statele participante m cadrul CSCE au recunoscut in ianularie p989 ca ele ar trebui ' sa protejeze si sa creeze conditiile pentru promovarea conditiilor etnice , culturale ,lingvistice si religioase a punoritatilor traind pe teritoriile lor nationale '.

Acesta a fost primul senm al vointei tarilor din cadrul CSCE de a acea un ; aport mai activ la problemele minoritatilor , in acelasi timp in termemi dezvoltarii modelelor pozitive si a unor noi institutii.

in ceea ce priveste evolutia normelor pozitive, realizarea cea mai importanta a CSCE este incorporata in documentele adoptate la reuniunea de la Copenhaga a Conferitei asupra Dimensiunii Umane din iunie 1990. La Copenhaga s-au desprins urmatoarele coordonate :

1) Principiul potrivit caruia problemele minoritatilor nationale ar ; trebui rezolvate in cadrul democratic bazat pe lege si pe respectarea | drepturilor omului.

2) Prmcipiul potrivit caruia apartenenta la o minoritate nationala |este o chestiune de alegere individuala a persoanei , nici un dezavantaj |aeputand rezulta dmtr-o asemenea alegere . |- 3) Drepturile speciale acordate persoanelor apartmand |ininoritatilor:

a) dreptul de a utiliza liber limba lor matema atat an viata rivata cat si in cea publica

b) dreptul de a crea propriile lor institutii , organizatii sau sociatii educative , culturale si religioase care pot conform legislatiei ationale , care pot conform legislatiei nationale , sa solicite contributii inanciare publicesau benevole.

c) dreptul de a profesa si practica propria lor religie , aici atelegandu-se procurarea , posedarea si utilizarea de obiecte religioase , it si de a dispune de un invatamant religios in limba matema.

d) stabilirea si mentinerea fara obstacole a contactelor intre embrii lor si cetatenii altor state cu care au in comun o origine etnica sau | nationala, un patrimoniu cultural sau aceeasi credinta religioasa.

e) de a difuza si schimba mformatii in limba lor matema si a avea acces la aceste informatii.

f) de a crea si mentine organizatii sau asociatii in tarile lor , ^ de a participala activitatile altor organizatii neguvemamentale itemationale.

4) Principiul luarii deciziilor conjuncte (stat - mmoritati) si rmcipiul participarii efective a persoanelor apartinand minoritatilor tionale m afacerile publice , aici intelegandu-se afacerile privind atectia si promovarea identitatii lor.

seste prmcipii nu au fbrta de constrangere stricto senso , ele desemneaza mai cadrul fundamental pentru actiunea viitoare a statelor.Aceste rincipii ' au mai degraba o valoare de recomandare decat o natura remptorie .Totusi, aceste dispozitii formeaza un cadru destul de coerent ntru a se putea lua masuri m favoarea minoritatilor .

Concluziile Conferintei de la Copenhaga asupra Dimensiunii |Umane a CSCE ridica problema urmarilor acestui proces.Aceste probleme sunt simple dupa cum a aratat-o absenta progresului la cele doua iniuni care au urmat : reuniunea expertilor CSCE m problema minoritatilor nationale (Geneva iulie 1991) si reuniunea de la Moscova a |Conferintei asupra Dimensiumi Umane a CSCE (septembrie - octombrie |l991) .Doua consideratii sunt m mod special importante m acest context. |Politicile si masurile respective pentm a face sa progreseze drepturile persoanelor apartinand mmoritatilor si pentru a prezerva si a Idezvolta identitatea lor colectiva nu pot sa se conformeze in fiecare caz jacehiasi model.Fiecare caz trebuie sa fie considerat la valoarea sa reala . |Dar, smgurele dispozitive existente au fost create pentm a trata problema alarilor drepturilor omului , aici intelegand persoanelor apartinand linoritatilor.

Suprimarea violarilor si in special a celor 'importante si flagrante' una din 'conditiile fundamentaleale unei politici de protectie si aovare a drepturilor si a identitatii unei minoritati'.

Dispozitivele CSCE pentru eliminarea violarilor drepturilor iiului trebuie sa fie pe deplin utilizate indata ce problemele le tifica .De asemenea , noi dispozitive ar trebui gasite si utilizate pentru a ita la reglementarea conflictelor care exista in raport cu statutul [lumitor mmoritati (aceste conflicte neputand fi descrise intotdeauna m menii unei violari a drepturilor omului, se poate discuta mai curand de nflicte politice sau cu tenta politica).

Consiliul Europei cunoaste probleme comparabile.Desi exista olo si este deja dezvoltat un sistem de protectie a drepturilor omului, oblemele minoritatilor au fost destul de neglijate pana la o data mai ienta .Un cadru in acelasi timp institutional si pozitiv pare deci necesar ntru a ajuta Consilml Europei si membrii sai in afacerile privitoare la sliticile si masurile speciale m favoarea minoritatilor .

Printre proiectele prezentate de 'Consiliul Europei trebuie citat wectul 'Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare', proiectul ionventiei Europene pentru protectia minoritatilor'.

In viitor insa , se poate antrena p mai mare actiune in favoarea linoritatilor m contextul cooperarii transfrontaliere si a acordurilor egionale, precum si al elaborarii tratatelor bilaterale.

CONCLUZII

Pozitia minoritatilor este una controversata . |Pe de o parte, minoritatiilor trebuie sa li se asigure un standard mmim de Iprotectie a drepturilor lor, iar pe de alta parte, statele in cadrul carora |exista au tot interesul sa nu aduca, prin acordarea de drepturi sporite |acestora, atingere suveranitatii lor nationale . |De aici decurg o serie de probleme unele degenerand m conflicte, victime |ale acestora fimd minoritatile .

Problemele minoritatilor depasesc insa gramtele statului, cu alte vinte, constituie o chestiune de drept intemational cu tot ce implica iasta, inclusiv protectie intemationala si, nu ramane doar pe taramul [rtuhii mtem al unui stat.

Statul pe de o parte, trebuie sa creeze cadrul propice pentm citarea drepturilor ce revin membrilor unei minoritati, iar pe de alta i, comunitatea intemationala, prin organismele sale trebuie sa fie un nt si un protector al acestora, avand totodata, capacitatea de a veni in momentul in care ar fi necesar pentm a impiedica iscarea unor licte grave, pentm a asigura mentinerea pacii si a aplica sanctiunile spunzatoare .Dar, aceasta indatorire a comunitatii intemationale nu )uie privita cape im drept discretionar de a mterveni in pr^Qpiele rle litica mtema ale unui stat ori si mai ^rav. crearea si aplicarea de itemente diferentiate si preferentiale pentru diverse grupuri minoritare. (amctie de cnnjnnf^nJ? pnli'tica si' ecnnnmica .

Protectia minoritatilor trebuie sa concilieze interesul si unitatea Iw cu dezvoltarea si conservarea identitatii grupurilor mmoritare si ales, sa asigure pacea intemationala, adeseori pusa in pericol de aeroasele conflicte etnice, rasiale ori religioase .

BTBLIOGRAFTE

, Pierre Kende - Autodetermmare in Europa de Est ieri si azi.

, Rosalyn Higgins - Autodetenmnare, Altera 1/19 .

, Yadh Ben Achour - Suveranitate statala si protectia

mtemationala a mmoritatiilor, Paris 1994 . , Victor Duculescu - Protectiajuridica a drepturilor omului, Ed.

Lumina Lex, Bucuretti 1994 .

Gerard Soulier - Minoritate- cuvant si lucru ,Paris 1993 .

Claude Courvoisier - Minoritati si diferente in condica de

doleante, Paris 1992.

Cristoph Pan - Dreptul la autonomie al grupurilor etnice din

Europa,Alteral/1995 . , Jack Donnelly - Drepturi ale omului, drepturi individuale si

drepturi colective, Altera 2/1995.

Andre Liebich, Andre Reszler - Europa centrala si

minoritatiile spre o solutie europeana ?, Ed. Puff 1993 . ). Douglas Sanders - Drepturile colective, Altera 1995 . l. Henri Giordan - Minoritatiile in Europa. I.Gaspar Biro - Autodetermmare, libertate individuala, libertate

nationala.

. Danilo Turk - Dreptul minoritatiilor in Europa, Paris 1995 . t.Adrian Nastase - Drept intemational public, Ed. Sansa,

Bucuresti 199 S.Raluca Miga Besteliu - Drept intemational public, Ed. All,

Bucuresti 1997.

H 16. Dennis Deletant - Mmoritatiile si autonomia in Europa de Est : schimbari ale perceptiei intemationale, Altera 1/1995 .