COREEA DE NORD - Elemente de ordin istoric, Dezvoltarea constitutionala, Organizarea constitutionala

COREEA DE NORD

1. Elemente de ordin istoric

Primul stat coreean, infiintat din timpuri stravechi, sub a carui conducere se gasea intreg nordul provinciei, este cucerit temporar de Imperiul chinez al dinastiei Han de Vest^[1]

In secolul I i.Chr., pe teritoriul Coreei fusesera deja constituite trei regate independente. In secoul IV d.Chr. budismul patrunde in China, devenind in anul 528 religie oficiala a regatului Silla, care reusise sa infaptuiasca o unificare a tarii.

In secolul X se produce o noua unificare a Coreei, sub egida statului Coryo (de unde provine si numele tarii), dar acesta nu subzista prea mult, cazand sub loviturile mongole. In secolul XIV este intemeiata dinastia Yi, dar statul coreean este obligat sa recunoasca suzeranitatea imperiului chinez, iar budismul va ceda treptat locul confucianismului, ca religie oficiala.

Disputata de China si Japonia, in secolul XIX Coreea devine protectorat japonez, ca urmare a Tratatului de la Shimonoseki (1895). Ulterior, Coreea este anexata Japoniei, in 1910. Dupa declaratia de razboi a U.R.S.S. impotriva Japoniei (august 1945), nordul tarii este ocupat de trupe sovietice, in timp ce la Sud de paralela 38 se instaleaza trupele americane. Desi o Conferinta a ministrilor de externe ai S.U.A., U.R.S.S. si Marii Britanii decisese in 1945 restabilirea Coreei ca stat independent si democratic, hotararea nu poate fi adusa la indeplinire in conditiile razboiului rece.

In 1948, pe teritoriul peninsulei Coreei se constituisera cele doua state: Republica Coreea in Sudul tarii, la 15 august 1948, si Republica Populara Democrata Coreeana, in Nordul tarii, la 9 septembrie 1948.

Republica Populara Democrata Coreeana adopta prima sa Constitutie la 9 septembrie 1948, sub conducerea lui Kim Ir Sen, ce promoveaza gandirea 'Ciuce', preconizand independenta totala in diversele domenii, inclusiv cel politic si ideologic.

In 1950, ca urmare a intelegerii dintre Stalin si Kim Ir Sen, armata nord coreeana se angajeaza impotriva Coreei de Sud, cucerind la 29 mai 1950 Seulul. Ca urmare a interventiei nord americane in sprijinul Coreei de Sud, legalizata de Consiliul de Securitate al O.N.U., care constituie o armata reunind contingente din 16 state, se produce un reviriment al operatiunilor militare in favoarea Sudului, soldat cu ocuparea Phenianului si interventia in sprijinul Coreei de Nord a unor importante forte de voluntari chinezi. La 27 iulie 1953 se incheie armistitiul de la Panmunjon, care pune capat conflictului.

In 1972, Coreea de Sud si Coreea de Nord dau publicitatii o Declaratie comuna prin care convin asupra unor principii de reunificare a tarii. Cu toate acestea, tentativele de apropiere dintre cele doua tari raman incerte, relatiile fiind tulburate in mai multe randuri de acuzatii de spionaj, incidente de frontiera etc.

La 8 iulie 1974 este anuntata moartea maresalului Kim Ir Sen, seful statului, fiul sau Kim Jong Il succedandu-i in toate functiile sale, in fruntea armatei si a partidului.

In iunie 2000, Kim Jong Il (conducatorul Coreei de Nord) si Kim Dae Jung, presedintele Coreei de Sud, se intalnesc la Phenian, semnand un acord care prevede reducerea tensiunii, colaborarea economica si facilitarea pro­­cesului de reintregire a familiilor.

2. Dezvoltarea constitutionala

La 1 februarie 1947 s-au desfasurat primele alegeri pentru Adunarea Populara Nord Coreeana, al carui organ executiv era Comitetul Central al Poporului.

In perioada 1947-1948 un proiect de Constitutie provizorie a fost pregatit de catre un comitet de redactare. Proiectul a fost aprobat de Adunarea Poporului la 9 iulie 1948. El a fost ratificat de noua Adunare Populara Suprema, aleasa la 25 august 1948. Din 4.526.065 alegatori inscrisi pe liste, 99,97% s-au prezentat la vot iar Constitutia a fost aprobata cu un procent de 98,49% din voturi^[2]

In anul 1954 au fost efectuate mai multe amendamente la Constitutie, tinzand spre o mai mare centralizare a deciziilor si reducerea autonomiei locale.

In 1962 au fost operate schimbari in sistemul electoral, instituindu-se principiul 'un om - un vot'. Anterior candidatii erau alesi ca reprezentanti ai diverselor categorii sociale. Printr-o modificare constitutionala din 1962, Cabinetul de ministri a primit dreptul de a anula ordonantele si regulamentele emise de diverse ministere.

In 1963 a fost adoptata legea cetateniei; noua lege conditiona aprobarea schimbarilor in statutul cetateniei de Adunarea Suprema a Poporului si totodata formula niste norme speciale privind drepturile cetatenilor coreeni rezidenti in alte state.

La 30 octombrie 1972 s-a anuntat elaborarea unui nou proiect de Constitutie, care fusese pregatit de o comisie speciala de redactare sub directa conducere a Presedintelui Kim Ir Sen. Acest proiect a fost aprobat de Comitetul Central al Frontului Democratic pentru Unificarea Tarii si ratificat fara nici o modificare de noua Adunare Suprema a Poporului, aleasa la 17 decembrie 1972.

3. Organizarea constitutionala

Constitutia Republicii Democrate Populare Coreene din 1972 cuprinde 149 articole, grupate in 11 capitole si anume: politicile, economia, cultura, drepturile si indatoririle, Adunarea Suprema a Poporului, Presedintele Republicii Populare Democrate Coreene, Comitetul Popular Central, Consiliul Administrativ, adunarile locale ale poporului, comitetele poporului si comitetele administrative, justitia si Biroul Procurorului General, emblema nationala, drapelul si Capitala.

Primul capitol al Constitutiei, consacrat problemelor politice, statueaza in primul sau articol ca R.P.D.Coreeana este un stat socialist independent, care reprezinta interesele 'intregului popor coreean'. Se mai precizeaza ca Republica Populara Democrata Coreeana 'este o putere de stat revolutionara' care mosteneste traditiile luptei de eliberare anti-imperialiste. De asemenea, se arata ca au fost astfel eliminate  si toate formele de dominatie, suveranitatea tarii rezidand in puterea muncitorilor, taranilor, soldatilor si intelectualilor care muncesc. Toate organele de stat sunt alese si-si desfasoara activitatea pe baza principiului centralismului democratic.

Se mai statueaza ca R.P.D.Coreeana protejeaza drepturile democratice ale compatriotilor coreeni, sprijinind lupta lor pentru unificarea tarii. In relatiile externe, R.P.D.Coreeana este un stat pe deplin egal si independent in relatiile pe care le intretine cu toate celelalte state.

Dreptul in R.P.D.Coreeana reflecta vointa si interesele muncitorilor, taranilor si ale poporului muncitor, fiind respectat de toate organele de stat, intreprinderi, organizatii sociale, cooperatiste si cetateni.

In capitolul consacrat economiei este reafirmata proprietatea de stat asupra mijloacelor de productie, cu recunoasterea proprietatii cooperativelor si a proprietatii personale. Art.24 din Constitutie precizeaza ca bazele economiei nationale independente, edificata in R.P.D.Coreeana, constituie o garantie materiala a prosperitatii si dezvoltarii tarii, ca si a ridicarii nivelului de viata al poporului.

Capitolul III este dedicat culturii si se refera la grija statului pentru ridicarea nivelului cultural al poporului si educatia scolara, pentru dezvoltarea literaturii, apararea limbii coreene, precum si de a pregati populatia pentru aparare. Se specifica, insa, ca este vorba de promovarea unei 'culturi socialiste nationale' care se opune tendintelor imperialiste si restauratiei, cultura ce promoveaza totodata valorile culturii nationale.

In legatura cu drepturile cetatenilor, Capitolul IV precizeaza, inca din articolul ce deschide acest capitol, ca in R.P.D.Coreeana drepturile si indatoririle cetatenilor se intmeiaza pe principiul colectivist 'unul pentru toti si toti pentru unul'.

Dreptul de vot apartine cetatenilor care au implinit varsta de 17 ani, fara deosebire.

Printre libertatile mentionate sunt libertatea cuvantului, asocierii, demonstratiilor, libertatea religioasa, dreptul la munca, la odihna, la asistenta sociala.

In Constitutie se mai prevede egalitatea femeii si barbatului in toate domeniile, protectia familiei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de azil pentru cetatenii straini urmariti pentru lupta lor pentru pace, democratie, independenta nationala si socialism, sau pentru scopuri stiintifice si culturale.

Munca este 'o datorie sfanta si de onoare'. Totodata, cetatenii trebuie sa dovedeasca vigilenta fata de incercarile elementelor ostile care se opun sistemului socialist al tarii si sa apere secretul de stat.

Capitolul V al Constitutiei este consacrat Adunarii Supreme a Poporului. Aceasta este definita de art.73 din Constitutie ca fiind 'cel mai inalt organ al puterii', exercitand totodata puterea legislativa. Adunarea Suprema a Poporului este aleasa prin vot universal, egal, direct si secret, pe o perioada de patru ani. Printre atributiile sale sunt: alegerea Presedintelui tarii si a altor demnitari, aprobarea planului de dezvoltare, modificarea Constitutiei, adoptarea unor hotarari in problemele razboiului si pacii. Legile sunt adoptate cu prezenta a cel putin jumatate plus unu din numarul total al deputatilor, aprobarea legilor facandu-se prin 'ridicarea de maini'.

Pentru aprobarea modificarii Constitutiei este insa necesara o majoritate de doua treimi.

Este prevazuta, de asemenea, inviolabilitatea deputatilor, nici un deputat neputand fi arestat fara consimtamantul Adunarii Supreme a Poporului, sau - cand aceasta nu se afla in sesiune - al Comitetului Permanent al acesteia.

Comitetul Permanent al Adunarii Supreme a Poporului exercita majoritatea prerogativelor Adunarii, in intervalul dintre sesiuni. Printre altele, el are dreptul sa modifice legi, dar nu poate sa modifice Constitutia.

Presedintele R.P.D.Coreeana este, potrivit dispozitiilor cuprinse in Capitolul VI din Constitutie, sef al statului si reprezinta tara in relatiile internationale. El este ales pe patru ani de Adunarea Suprema a Poporului. El poate conduce, atunci cand considera necesar, sedintele Consiliului Administrativ.

Presedintele Republicii este comandantul suprem al fortelor armate si presedintele Comisiei pentru Aparare Nationala.

Printre alte atributii, Presedintele promulga legi, emite ordine, acorda gratierea, ratifica sau abroga tratatele incheiate cu tari straine, primeste scrisorile de acreditare ale ambasadorilor straini s.a.

Atat Presedintele cat si vicepresedintele sunt responsabili fata de Adunarea Suprema a Poporului.

In Capitolul VII sunt specificate atributiile Comitetului Central al Poporului, care este cel mai inalt organ de conducere al puterii de stat. El se compune din presedinte, vicepresedinti si membri ai Comitetului Central al Poporului, fiind alesi pe patru ani. Printre atributiile sale figureaza elaborarea politicii interne si externe a statului, indrumarea muncii justitiei si organelor de procuratura, supravegherea executarii Constitutiei, crearea sau desfiintarea unor ministere, numirea unor inalti oficiali s.a.

Potrivit art.104 din Constitutie, Comitetul Central al Poporului adopta decrete, decizii si emite directive. El stabileste un numar de comisii pe diferite domenii.

In legatura cu Consiliul Administrativ, sunt cuprinse prevederi in Capitolul VIII al Constitutiei. Acesta reprezinta un corp administrativ si executiv al celui mai inalt organ al puterii (similar institutiei Guvernului in alte state). El se compune din premier, vicepremier, ministri si alti membri. Activitatea Consiliului Administrativ se desfasoara sub indrumarea Presedintelui Republicii si a Comitetului Central al Poporului. Consiliul Administrativ este responsabil pentru activitatea sa in fata Adunarii Supreme a Poporului, fata de Presedintele Republicii si Comitetul Central al Poporului.

In legatura cu puterea locala, Capitolul IX cuprinde reglementari cu privire la adunarile populare locale, comitetele poporului si comitetele administrative.

Pe plan local, adunarile locale alese la nivelul municipiilor, oraselor, districtelor, sunt adunarile populare, formate din deputati alesi pe baza votului universal, egal, direct si secret, pe termen de patru ani, cu exceptia adunarilor la nivel inferior, care sunt alese pe doi ani.

Din randul acestora sunt alese comitetele locale ale poporului - organe cu caracter permanent - si comitetele  administrative - organe executive. Comitetele locale au dreptul sa anuleze deciziile necorespunzatoare ale comitetelor administrative subordonate, suspendand totodata aplicarea lor. Ele adopta decizii si emit directive, fiind responsabile fata de adunarile poporului la nivel corespunzator, ca si fata de comitetele poporului la nivel superior, potrivit principiului centralismului democratic.

Comitetele administrative ale provinciilor sau municipalitatilor situate sub autoritatea centrala, ale oraselor sau districtelor, sunt organe executive ale puterii locale. Ele se ocupa cu intreaga activitate administrativa, aplica deciziile adunarilor populare si ale comitetelor populare si indrumeaza activitatea comitetelor administrative  subordonate.

Capitolul X al Constitutiei R.P.D.Coreeana este dedicat justitiei si procuraturii. Se specifica, astfel, ca in R.P.D.Coreeana exista mai multe nivele de organe judiciare, in fruntea carora se gaseste Tribunalul Central. Judecatorii si asesorii populari sunt alesi de Adunarea Suprema a Poporului, iar judecatorii la nivel inferior - de adunarile populare respective.

Justitia este distribuita de complete care se compun din un judecator si doi asesori populari, acestia din urma fiind alesi de adunari ale oamenilor muncii. Administrand justitia, tribunalele sunt independente, iar procedura judiciara se desfasoara cu stricta respectare a legii.

Activitatea procurorilor are in fruntea sa Biroul Procurorului Central, existand birouri corespunzatoare la nivelul regiunilor si al provinciilor.

Ca si in celelalte state socialiste, procuratura se ocupa in special de supravegherea aplicarii legilor, a hotararilor organelor de stat, precum si de promovarea actiunii penale, in special in acele cauze ce privesc apararea intereselor societatii, a sistemului socialist si puterea muncitorilor si taranilor.

Capitolul final (capitolul XI) defineste emblema nationala a tarii, culorile drapelului si precizeaza ca orasul Phyonyang este Capitala R.P.D.Coreene.