Consideratii generale privind greva si exercitiul dreptului la greva

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND GREVA SI EXERCITIUL DREPTULUI  LA GREVA

Notiunea de greva - conform unei pareri foarte raspandite, termenul de greva dateaza din secolul al XVIII -lea si provine de la denumirea vestitei: ,,Place du Greve'' din fata primariei Parisului, unde se strangeau cei fara de munca pentru a fi cooptati la diverse treburi. Recent, in urma ultimelor cercetari, s-a avansat ideea ca intre acest cuvant si piata pariziana nu exista nici un fel de legatura si ca expresia ,, a declansa greva'' este una mai apropiata in timp de zilele noastre. Oricare ar fi legatura (daca ea exista) intre termenul ,,greva'' si celebra ,,Place du Greve'', actualmente notiunea de greva are alte conotatii. Ea poate fi analizata dintr-un punct de vedere juridic si din punct de vedere sociologic.

Juridic, notiunea de greva este folosita pentru incetarea totala sau partiala a muncii de catre salariati, in scopul obtinerii unor revendicari economice si sociale legate de conditiile de munca, de plata, de securitate sociala[1]. Ea consta deci, in incetarea lucrului hotarata deliberat de personalul salariat, in scopul realizarii unor revendicari profesionale concret determinate.

Sociologic, greva reprezinta orice miscare revendicativa a unui grup social determinat, care incearca prin incetarea lucrului impunerea anumitor solutii. Notiunea juridica a grevei este inclusa in cea sociologica, pentru ca cea juridica se refera strict la persoanele aflate sub incidenta legislatiei muncii.

Greva nu trebuie confundata cu manifestatiile sau, cu conflictele de munca. Manifestatiile sunt organizate de persoane, care nu presteaza in mod obisnuit o munca (la care sunt obligate printr-un cotract), adica de persoane pe care nimeni nu le constrange sa efectueze o anumita munca, ca de exemplu: agricultorii, comerciantii, mestesugarii, studentii.

Greva reprezinta alaturi de negocierea colectiva si lock-out-ul, o modalitate de presiune utilizata in cursul unui conflict de munca si de aceea ea nu trebuie confundata cu acesta. Doctrina contemporana romana, apreciaza ca exercitarea dreptului la greva nu reprezinta un scop in sine, ci, ea intervine numai dupa ce a fost epuizata cel putin o procedura prealabila obligatorie, ce consta in necesitatea solutionarii pe cale pasnica a oricarui conflict colectiv de munca, cat si in necesitatea protejarii patronului care nu trebuie sa fie luat prin surprindere (legiuitorul oferindu-i astfel posibilitatea de a lua unele masuri care sa conduca la diminuarea pierderilor de productie pe durata grevei). Tot ea sustine ca, abordarea problematicii grevelor trebuie realizata in contextul raporturilor de munca si al implicatiilor lor la nivelul segmentelor delimitate ale societatii, fara ca aceasta sa reprezinte o dezinteresare de semnificatiile sociale mai largi ale conflictelor de munca, atunci cand acestea au fost reverberatii.

Punctele de vedere ale unor doctrine straine, nu sunt diferite mult de cel exprimat in doctrina romaneasca. Astfel, doctrina franceza considera ca, greva consta in incetarea colectiva si concertata a muncii in scopul de a exercita o presiune asupra sefului de intreprindere sau puterii publice pentru acceptarea unor revendicari. Greva este deci expresia unui contract colectiv de munca, adica o modalitate a acestuia, neputandu-se in nici un fel confunda cu el. Doctrina belgiana considera greva, ca o abtinere colectiva si concertata a unui grup de salariati de a presta munca, cu scopul imediat al opririi activitatii uneia sau mai multor intreprinderi, facand astfel presiuni, fie asupra patronului, fie asupra unor terti.

Legea nr. 168/1999 si Codul muncii (in articolul 251, alin. 1), defineste greva ca: ,,O incetare colectiva si voluntara a lucrului [2] intr-o unitate, ce poate fi declarata pe durata desfasurarii conflictelor de interese, cu exceptiile prevazute de prezenta lege[3] . Conform acestei definitii, greva are unele trasaturi esentiale. Astfel:

a) ea reprezinta o incetare colectiva si voluntara a lucrului, adica declararea ei este posibila doar daca are ca participanti un numar de salariati prevazut de lege. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, ca urmare a renuntarii la greva a unor salariati, atunci greva trebuie sa inceteze.

b) ea se poate declansa numai la nivel de unitate (lucru prevazut expres in art. 40, din Legea nr. 168/1999), nu si la un nivel superior (grup de unitati, ramura, nivel national).

c) ea poate fi declarata pe durata desfasurarii conflictelor de interese, adica pe durata desfasurarii negocierilor, in momentul incheierii sau semnarii contactului colectiv de munca, precum si in cazul in care unitatea nu accepta revendicarile formulate de salariati. Daca totusi greva este declarata in alte momente decat cele prevazute mai sus, ea este considerata ilegala.

d) ea poate fi declarata numai daca nu se incalca anumite interdictii (prevazute de Legea nr. 168/1999), cum ar fi de exemplu: interdictia referitoare la declararea grevei a anumitor categorii sociale care nu trebuie (prin exercitarea acestui drept) sa paralizeze total activitatea in anumite domenii: sanatate, telecomunicatii, radio si tv., etc.

Scurt istoric privind greva - fenomenul de greva este cunoscut de foarte mult timp. Incetarea muncii ca protest impotriva conditiilor grele de lucru, este cunoscuta inca din Egiptul antic, unde, sub Ramses al II-lea, muncitorii care lucrau in Valea Regilor la construirea mormintelor faraonilor si a piramidelor au incercat o greva a demnitatii. Tot in antichitate este cunoscut faptul ca muncitorii liberi, puteau parasi lucrul chiar si in mijlocul zilei. In Grecia antica, datorita democratiei avansate precum si datorita faptului ca exista o armonie sociala extraordinara intre toate straturile n-au existat framantari majore. In timpul Romei antice, datorita avantului economic si cultural cunoscut de societatea romana,  juristii au apreciat ca doua categorii de miscari sunt extrem de grave si anume acelea angajate de cei care deserveau nevoile esentiale ale societatii si de cei care lucrau in serviciile publice. Deci, acest fenomen social, are radacini adanci, care izvorasc din negura antichitatii.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea industriala, grevele au luat un nou avant. In Anglia, tara cea mai dezvoltata industrial in acea perioada, datorita nivelului scazut al salariilor si discrepantelor dintre diferitele categorii de muncitori, grevele au luat amploare. Tot aici au aparut si primele greve cu caracter politic, precum si prima greva generala.

In anul 1866 la data de 1 Mai, in S.U.A., la Chicago, este organizata o mare greva in care se cerea stabilirea duratei de munca de 8 ore. Autoritatile au reprimat acea greva sangeros, iar in amintirea acelei zile, data de 1 Mai a fost declarata Ziua solidaritatii internationale. Franta condamna prin revolutia sa dreptul la greva. Ulterior, in 1864, este abrogat din Codul penal delictul de asociere si in prezent Constitutia Frantei, este lapidara in privinta exercitarii dreptului la greva, precizand numai ca: ,,acest drept se poate exercita in cadrul legii''.

In anul 1995, Organizatia Internationala a Muncii, a analizat conflictele de munca produse intre 1937 si 1954 si a ajuns la concluzia ca, acestea s-au produs neregulat, fara tendinte precise.

In Romania, prima incercare de a reglementa contractul colectiv de munca, s-a facut prin ,,Legea Orleanu'' din 20 decembrie 1909, intitulata ,,in contra sindicatelor''. Ea interzicea asocierea si greva tuturor muncitorilor si functionarilor. In anul 1920, a aparut legea cunoscuta si sub denumirea ,,Trancu-Iasi'', care constituie de fapt primul act normativ modern pentru reglementarea conflictelor de munca. In decembrie 1924, Legea Marzescu (pentru reprimarea unor infractiuni contra linistei publice), sanctiona participarea la asociatii care aveau drept scop ,,primejduirea ordinii politice si sociale''[4]. In anii marilor greve (1929-1933), un val de masuri represive au fost legiferate impotriva muncitorilor. In perioada 1934-1937, au aparut numeroase legi pentru instaurarea starii de asediu. Incepand cu 1938 s-au impus mari restrictii conflictelor colective de munca, iar in 1940 s-a stabilit regimul muncii in circumstante exceptionale. Anul 1941, a fost marcat de faptul ca s-a reglementat regimul muncii in timp de razboi, iar ca urmare a acestei reglementari, greva era considerata un delict (deci orice incetare a lucrului era interzisa).

Codul muncii din anii 1950 si 1973 ignorau dreptul la greva, iar un conflict de munca era de neconceput. Pe masura ce s-a inregistrat un progres cert prin industrializare, prin consolidarea miscarii sindicale, greva a castigat in eficacitate, pierzandu-si caracterul spontan si brutal. Putin cate putin, conflictele de munca au fost incluse intr-un cadru institutional, care le canaliza spre solutii de conciliere, lasand deschisa calea spre noi modalitati de actiune directa, adaptate conditiilor moderne ale muncii industriale. La ora actuala in toate tarile dezvoltate, grevele sunt privite de organizatori cu toata responsabilitatea. Grevele care au revendicari profesionale ce nu depasesc posibilul spre a nu aduce intreprinderea la faliment, sunt considerate legale. Legale, sunt considerate si grevele care doresc sa promoveze o politica sociala noua pentru realizarea democratiei sociale, fiind de principiu admis ca, la sfarsitul acestui secol greva nu poate fi doar un mijloc de aparare a intereselor salariatilor, ci si un mod de emancipare si promovare a clasei muncitoare. Deci, fata de inceputurile sale unde avea drept obiective conditiile precare de lucru, plata insuficienta sau anumite discriminari, greva a evoluat odata cu evolutia societatii.

In dreptul occidental spre exemplu, au fost admise chiar grevele declansate in apararea dreptului sindical contra politicilor economice si sociale .

Concluzionand, se poate afirma ca grevele trebuie sa fie intotdeauna bine justificate, sa se declanseze si sa se desfasoare in limitele prevazute de lege.

Limitele dreptului la greva - corolarul pe plan juridic al grevei, il reprezinta dreptul la greva.

In Pactul international referitor la drepturile economice, sociale si culturale, in articolul 8, este proclamat dreptul sindical si dreptul la greva cu precizarea ca acest drept ,,trebuie exercitat conform legilor din fiecare tara''. Un alt document international, Carta Sociala Europeana[5], considera dreptul la greva un mijloc de asigurare a negocierii colective si afirma ,,dreptul muncitorilor si al intreprinzatorilor la actiuni colective in caz de conflicte de interese, incluzand dreptul la greva, sub rezerva obligatiilor ce pot rezulta din conventiile colective in vigoare''. Se observa ca nici o conventie sau recomandare a Organizatiei Internationale a Muncii nu se refera exclusiv si expres la greva, dar, se poate sustine ca negocierea colectiva reglementata prin Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948 incorporeaza intrinsec si dreptul la greva. Carta Sociala Europeana revizuita (ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999) se refera insa in mod concret in art. 6, punctul 4, la ,,dreptul lucratorilor si al patronilor la actiuni colective in caz de conflict de interese, inclusiv dreptul la greva, sub rezerva obligatiilor care ar rezulta din conventiile colective in vigoare''.

Dintre tarile dezvoltate ale lumii, singurele care admit in mod formal existenta dreptului la greva, existand prevederi constitutionale in acest sens, sunt Franta si Italia[6]. Acest drept la greva, este recunoscut si in tari ale caror acte fundamentale recunosc libertatea de asociere (ca de exemplu Anglia si Germania), precum si in tari in care legislatia tace (de exemplu, Belgia si Olanda).

In Romania, dupa 1990, greva a fost recunoscuta ca un  mijloc legal la care salariatii pot recurge ori de cate ori le sunt incalcate interesele economice, sociale si profesionale. Constitutia Romaniei, la art. 40, garanteaza dreptul la greva, care constituie in acelasi timp si un principiu fundamental al dreptului muncii. In baza prevederilor constitutionale si ale art. 18 din Codul muncii, prin contractul colectiv sau individual de munca, nu se poate renunta la dreptul la greva. O astfel de clauza de renuntare chiar inserata in contract, este nula.

Asadar, greva reprezinta un drept constitutional intangibil si o manifestare de forta a salariatilor, tolerata de lege. In doctrina, se considera concis si sugestiv: ,,Lucratorii pretind ca patronii castiga prea mult si deci cer sporirea salariilor. Patronii, din contra, pretind ca pierd in intreprindere si cer scaderea salariilor, ori sporirea orelor de munca. Lucratorii lupta pentru viata, patronul lupta pentru castig. Iata conflictul''.

Conform art. 40, alin. 2, din Constitutia Romaniei, dreptul la greva nu poate fi exercitat in mod anarhic, fara nici un fel de limite, prin incalcarea ori nesocotirea unor interese generale. Totodata, in art. 41, din Legea nr. 168/1999, se precizeaza ca greva poate fi declarata numai daca au fost epuizate fara succes posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de lege. Deci, greva se poate declansa numai dupa concilierea obligatorie nereusita, ori numai dupa concilierea obligatorie si medierea facultativa, ambele nereusite. El, nu poate fi exercitat nici in mod abuziv, ci doar cu respectarea prevederilor art. 66 din Legea nr. 168/1999, adica prin declansarea grevei, nu trebuie paralizata activitatea in sanatate, asistenta sociala, telecomunicatii, in radio si televiziunea publica, in unitatile de transporturi pe caile ferate, in unitatile care asigura transportul in comun si salubritatea localitatilor, precum si in unitatile care se ocupa de aprovizionarea populatiei cu gaze, energie electrica, caldura si apa. In aceste unitati, greva este permisa cu conditia ca organizatorii si conducatorii sa asigure serviciile esentiale, dar nu mai putin, de o treime din activitatea normala cu satisfacerea necesitatilor minime de viata ale comunitatilor locale[7].

Declansarea grevei si durata ei trebuie adusa la cunostinta angajatorului cu cel putin 48 de ore inainte. Aceasta conditie se aplica atat in cazul grevei propriu-zise, cat si in cazul grevei de solidaritate, iar in calcularea celor 48 de ore, se includ si orele din zilele nelucratoare. Hotararea de modificare a duratei grevei, trebuie adusa la cunostinta conducerii unitatii cu cel putin 5 zile inainte de a o pune in aplicare. Greva trebuie sa indeplineasca si adeziunea numarului necesar legal de salariati; atunci cand aceasta conditie nu mai este intrunita ca urmare a renuntarii la greva a unor salariati, ea trebuie sa inceteze. Cvorumul pentru adoptarea hotararii de declansare a grevei ( care se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese), trebuie intrunit cumulat.

Astfel, hotararea de declarare a grevei trebuie sa fie luata cu votul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective, sau cu votul a cel putin unei patrimi din numarul salariatilor unitatilor, subunitatilor, compartimentelor, sau grupului de salariati in care s-a declansat conflictul de interese si care nu sunt organizati in sindicate reprezentative.

Greva trebuie sa se desfasoare cu respectarea prevederilor legii referitoare la protejarea bunurilor ce apartin angajatorului, a instalatiilor si utilajelor a caror oprire ar reprezenta pericol de deteriorare sau pericol pentru viata si sanatatea oamenilor, precum si cu protejarea intereselor salariatilor care, neparticipand la greva, doresc sa continue lucrul. Ori de cate ori, conditiile prevazute de lege pentru desfasurarea normala a grevei nu sunt intrunite, greva trebuie sa inceteze definitiv sau temporar.

Clasificarea grevelor - Grevele se pot clasifica in functie de mai multe criterii.

1) Dupa criteriul participarii la greva a salariatilor exista:

a) greve totale, atunci cand la ele adera intregul personal al unitatii;

b) greve partiale, adica greve organizate pe anumite sectii sau pe anumite categorii de salariati.

2) Tinand cont de criteriul duratei lor, grevele pot fi:

a) greve nelimitate in timp, adica acele greve care tin pana la solutionarea revendicarilor;

b) greve limitate in timp, adica acele greve care sunt declarate pe o anumita perioada de timp.

3) Dupa finalitatea lor:

a) greve profesionale, care urmaresc imbunatatirea salarizarii si conditiilor de munca;

b) greve de solidaritate, care sunt facute in sprijinul salariatilor grevisti din alte unitati;

c) greve politice, acele greve care urmaresc scopuri pur politice si care sunt ilegale.

4. Dupa legalitatea lor:

a) greve licite, adica acele greve declarate numai pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic si social ale salariatilor;

b) greve ilicite, adica acele greve declarate fara respectarea cerintelor legale, cum sunt de exemplu grevele care urmaresc scopuri pur politice.

5. In doctrina[8], grevele au mai fost clasificate in:

a) greve prin surprindere, adica greve declarate fara nici un preaviz;

b) greve sughit, adica greve care constau in abtinerea de la munca, fractionate in timp si pe perioade scurte;

c) greve in carouri, acele greve care se desfasoara nu pentru toti salariatii deodata, ci pe categorii de salariati si succesiv;

d) greve perlate, acele greve la care eficienta muncii se reduce prin operatiuni de munca care se executa intr-un ritm lent;

e) greve de zel, acele greve la care toate formalitatile administrative cerute, sunt executate minutios;

f) greve tromboza, adica greve care intervin intr-un loc strategic al unitatii, paralizandu-i activitatea;

g) greve-demisie, care presupun demisia in bloc a tuturor salariatilor, deci incetarea contractului de munca la initiativa lor, pe art. 135 din Codul muncii[9]. Acest tip de greva a fost inregistrat in tara noastra la Regia autonoma ,,RENEL'', chiar daca potrivit legii, salariatii din unitatile sistemului energetic national nu puteau declansa greva. O astfel de modalitate de declansare a grevei este ilegala pentru ca, potrivit legislatiei muncii, nu exista demisie in bloc ci numai individuala. Consecintele pentru tara noastra, in cazul declansarii unei astfel de greve sunt considerate ca fiind catastrofale.

Potrivit legislatiei in vigoare din tara noastra, grevele pot fi: de avertisment, propriu-zise si de solidaritate[10]. Greva de avertisment este reglementata de art. 44, din Legea nr. 168/1999. Ea nu poate avea o durata mai mare de 2 ore, iar daca se face cu incetarea lucrului, trebuie sa preceada cu cel putin 5 zile greva propriu-zisa. Acest termen de 5 zile (care se refera la zile calendaristice si nu la zile lucratoare), este un termen minim, ceea ce inseamna ca greva de avertisment este legala si daca precede greva propriu-zisa la un termen mai mare de 5 zile. Daca imbraca forma unei greve ce nu antreneaza incetarea lucrului, cum este de exemplu greva de tip japonez, durata ei poate fi mai mare de 2 ore. Rolul ei este acela de a atentiona patronul ca salariatii au anumite revendicari care daca nu vor fi solutionate, vor genera o forma mai grava de actiune si anume greva propriu-zisa.

Greva de avertisment nu precede intotdeauna greva propriu-zisa, pentru ca: ,,legea nu instituie obligatia declansarii grevei de avertisment ca o conditie sine qua non declansarii celei propriu-zise'' [11]. Totodata, legea nu precizeaza nici modalitatea in care salariatii care declanseaza greva de avertisment, pot instiinta conducerea unitatii si de aceea doctrina a statuat ca: ,,Instiintarea este necesar sa fie facuta in forma scrisa, ceea ce permite ulterior dovedirea neechivoca a realizarii cerintei legale''.

Greva propriu-zisa, este reglementata expres in art. 46, din Legea nr. 168/1999. Potrivit acestui text de lege, grevele propriu-zise sunt organizate de sindicatele reprezentative sau, dupa caz, de reprezentantii salariatilor, care vor stabili si durata lor (cu respectarea art. 43-45, din Legea nr. 168/1999). Asadar, greva propriu-zisa (ca mijloc de solutionare a unui conflict de interese) nu trebuie confundata cu alte forme de protest, pe care un sistem de drept democratic le permite (ca de exemplu: greve ale elevilor, ale studentilor, etc.) pentru ca, potrivit art. 40, din Constitutie, au dreptul de a declara greva doar lucratorii salariati. Hotararea de a declara greva propriu-zisa se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective, fie prin vot secret, fie prin vot deschis. Pentru salariatii unitatilor in care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotararea se ia prin vot secret cu acordul a cel putin o patrime din numarul salariatilor unitatii sau, dupa caz ai subunitatii, compartimentului sau grupului de salariati in care s-a declansat conflictul de interese. Deci, pentru declansarea legala a grevei nu este suficienta hotararea organului de conducere al sindicatului unitatii (chiar daca astfel se da curs dispozitiei de a participa la o greva generala pe plan national, decisa de confederatia din care face parte sindicatul respectiv), ci de aceea a majoritatii membrilor acestui sindicat.

Greva de solidaritate este reglementata pentru prima data la noi in art. 45, din Legea nr. 168/1999. Ea poate fi declarata in vederea sustinerii revendicarilor formulate de salariatii din alte unitati, numai de sindicatele reprezentative (nu si de salariati) care, trebuie sa fie afiliate la aceeasi federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator.

Ea nu poate avea o durata mai mare de o zi si trebuie anuntata in scris conducerii unitatii, cu cel putin 48 de ore inainte de data incetarii lucrului. Deci, greva de solidaritate are anumite particularitati:

a) ea poate avea loc numai pentru sustinerea revendicarilor formulate de salariatii din alte unitati; asadar nu priveste raporturile cu propria unitate, ci solidarizarea unor salariati cu angajatii altor unitati. Ea se poate declansa doar daca, salariatii cu care se solidarizeaza grevistii, se afla in greva legala, adica au urmat toate fazele procedurale prevazute de lege.

b) hotararea de declarare a grevei se ia numai cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor reprezentative care sunt afiliate la aceeasi federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator.

c) durata ei nu poate fi mai mare de o zi (lucratoare si nu nelucratoare).

d) trebuie anuntata in scris conducerii unitatii cu cel putin 48 de ore inainte de data incetarii lucrului. In acest termen de 48 de ore, se includ si zilele nelucratoare (sarbatori legale, religioase, zile de repaus saptamanal, etc.). El este considerat un termen minim, deci, conducerea unitatii poate fi anuntata si intr-un interval de timp mai mare de 48 de ore de momentul de debut al grevei.

Greva politica, este acea forma de greva care urmareste realizarea unor scopuri pur politice si ca atare, este considerata ilegala pentru  ca solutionarea revendicarilor sustinute nu este de competenta patronatului. Art. 40, alin. 1, din Constitutie statueaza ca : ,,Salariatii au dreptul la greva, pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale'' . Conform art. 49, alin. 1, din Legea nr. 168/1999: ,,Greva poate fi declarata numai pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic si social al salariatilor'', iar alin. 2, din acelasi articol, spune ca: ,, Greva nu poate urmari realizarea unor scopuri politice''.

Coroborand cele trei texte de lege, rezulta ca greva strict politica are un caracter ilicit deoarece:

- persoana actioneaza ca cetatean si nu ca salariat;

- contravine obligatiilor de neutralitate politica specifica sindicatelor;

- prejudiciaza in mod injust pe angajator fiindca, in realitate greva nu este prilejuita de activitatea sa cu salariatii;

- contravine legii, greva fiind reglementata exclusiv ca o actiune colectiva de protest pentru motive profesionale, economice si sociale;

- aduce atingere institutiilor legale ale statului de drept.

S-a considerat ca greva politica face nota discordanta, prin aceea ca ea urmareste schimbarea in mod violent a ordinii sociale, mod prin care se creeaza panica si dezordine in intreaga activitate si viata economica. Uneori s-a facut distinctie intre greva politica in sens strict, subordonata problemelor politice propriu-zise si greva economico-politica, indreptata spre obtinerea interventiei autoritatii publice pentru imbunatatirea conditiilor socio-economice ale muncitorilor, aceasta din urma avand caracter legal. Ca idee de principiu, criticarea autoritatilor executive (a guvernului spre exemplu) ori a unei autoritati locale, nu confera grevei respective un caracter politic, insa cererea de schimbare a acestor autoritati (executive sau locale) are un evident caracter politic, deoarece vizeaza un organ public investit potrivit Constitutiei. Daca greva are un caracter mixt, profesional-politic, trebuie analizat care este obiectivul predominant, cel profesional sau cel politic.

Pe plan international, exista si opinii care admit grevele politice, argumentate de faptul ca este foarte greu sa se separe politicul de profesional. De altfel, o analiza a grevelor din ultimele decenii din Europa Occidentala, evidentiaza faptul ca, desi in ansamblu s-a constatat o scadere puternica a miscarilor greviste, in unele tari ca: Italia, Spania, Grecia, s-au accentuat grevele politice.