|
|
|
Clasificarea pravilelor adoptate
Pravilele adoptate se clasifica in :
1) nomocanoane si legiuiri laice bizantine
In aceasta categorie includem:
nomocanonul lui Antim Ivireanul, intitulat "Capetele de porunci", care a fost tiparit in 2 editii:
I in 1714
a II-a in 1785
Nomocanonul este traducerea realizata de paharnicul Toma Carra a hexabiblului lui Constantin Armenopolis
2) codurile noi
In aceasta categorie includem:
a) coduri care au ramas la stadiul de lucrari private si
b) coduri care au fost promulgate oficial.
a) Din categoria coduri care au ramas la stadiul de lucrari private, fac parte:
Pandectele lui Toma Carra, lucrare intocmita in 1806 din ordinul domnului Alexandru Moruzzi si care au fost proiectate in 3 parti:
despre persoane
despre lucruri
despre actiuni
al II-lea cod ramas in stare de lucrare juridica privata este manualul juridic al lui Andronache Donici (1814), care este si primul Cod Civil Roman, dar a ramas la stadiulde lucrare cu caracter privat, nefiind promulgat de domnul Moldovei, Scarlat Calimach din considerente de natura politica, in sensul ca Andronache Donici facea parte dintr-o miscare (carvunarilor) aflata in dizgratia domnului si, mai mult, se afla in rivalitate cu alti 2 mari pravilisti ai epocii, Anania Cuzanos si Cristian Flechtenmacher, protejati de domnul Calimach.
Cu Toate acestea, manualul juridic s-a aplicat in practica judecatoreasca pana in 1865, adica pana la adoptarea Codului Civil.
b)Din subcategoria codurilor care au fost promulgate oficial. In aceasta categorie intra:
1) pravilniceasca condica
2) Codul Calimach
3) Legiuirea Caragea
1) Pravilniceasca condica
Denumirea exacta a acestui cod este "Sintagmation nomicon" in limba greaca sau "Mica randuiale juridica" in limba romana.
A fost intocmita in 1775, dar a intrat in vigoare abia in 1780 din cauza opozitiei Imperiului Otoman.
A fost adoptata din ordinul domnului Alexandru Ipsilanti al Tarii Romanesti si a avut ca izvoare :
- obiceiul pamantului
- bazilicalele
- jurisprudenta (povetele)
- doctrina juridica moderna, in special lucrarile lui Montesquieu si Beccaria.
Nu se cunoaste autorul acestei pravile, insa singura persoana care la epoca respectiva avea cunostintele necesare pentru a putea elabora asemea lucrare si care este si autorul prezumtiv al acestui cod este Ienachita Vacarescu.
Aceasta pravila s-a plicat de facto pana in 1818, adica pana la adoptarea legiuirii Caragea si de iure pana la 1865, cand a fost abrogata de Codul Civil roman.
2)Codul Calimach (Condica tivila a Moldovei) a fost adoptat din initiativa domnului Moldovei Scarlat Calimach, care a alcatuit mai multe comisii de juristi in 1813.
Dupa elaborare, codul a fost supus discutiei sfatului de Obste al tarii si promulgat.
A fost elaborat in doua versiuni:
versiunea in limba neogreaca - elaborat in 1817
versiunea in limba romana - elaborata in 1833
Autorii Codului Calimach in limba neogreaca sunt: Christian Flechtenmacher, Anania Cuzanos si damaschin Bojinca
Izvoarele acestui cod au fost:
Legea tarii
dreptul bizantin
codul civil francez de la 1804
codul civil austriac de la 1811
Codul Calimach cuprinde 2032 articole, structurate intr-o parte introductiva care cuprinde primale 24 de articole si alte 3 parti:
I. Dritul persoanelor
II. Dritul lucrurilor
III. Inmarginirile care privesc dritul persoanelor dimpreuna cu al lucrurilor
In aprtea intoductiva, Codul Calimach contine o dispozitie foarte importanta, potrivit careia, in matiriile in care Codul Calimach nu prevede, se vor aplica dispozitiile Legii Tarii. aceasta inseamna ca potrivit Codului Calimach, Legea Tarii ramane dreptul comun pentru toate materiile.
Totodata, Codul Calimach cuprinde 2 anexe cu regulile aplicabile concursului creditorilor si licitatiilor.
3) Legiuirea Caragea a fost elaborata in Tara Romaneasca in 1818 din ordinul domnului Ioan Gheorghe Caragea.
Ea a intrat in vigoare in anul 1819 si s-a aplicat pana in 1864, cand a fost abrogata de Codul Civil Roman.
Autorii acestei pravile sunt: Atanasie Hristopol si logofatul Nestor, acesta fiind mare logofat al dreptatii si este primul profesor de drept romanesc la Scoala Domneasca.
Dupa ce lucrarea a fost elaborata, ea a fost revizuita de stolnicii Constantin si Ionita Balaceanu.
Legiuirea Caragea spre deosebire de Codul calimach are o structura eterogena. ea este structurata in 6 parti:
1-4 - formeaza Codul Civil
5-6 - formeaza Codul Penal
1) Despre obraze (materia persoanelor)
2) Despre lucruri (materia bunurilor)
3) Despre tocmeli (materia contractelor)
4) Despre daruri si mosteniri (materia succesiunilor si donatiilor)
5) Despre vini (materia penala)
6) Despre ale judecatilor ( cod de procedura)
In cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot, au fost adoptate si legiuiri cu caracter special, care vizau anumite materii , cum ar fi:
v Sobornicescul Hrisov dat in anul 1785 de domnul Alexandru Mavrocordat. Acest hrisov cuprinde 2 acte domnesti :
unul din 14 august prin care boierii erau invitati sa nu mai foloseasca acte mestesugite de vanzare sau schimb pentru acapararea pamanturilor taranilor
al doilea act domnesc este din 12 septembrie a aceluiasi an, prin care se stabileste interzicerea vanzarii separate a robilor proveniti din aceeasi familie
Totodata, Sobornicescul Hrisov reglementeaza relatiile dintre boieri si taranii clacari, stabilind numarul maxim al zilelor de claca, precum si nartul,, adica cantitatea de munca ce trebuie prestata intr-o zi de claca
v Alte legiuiri cu caracterspecial erau ponturile sau urbariile, dintre care mentionam Pontul Boierescului dat in 1805 de domnul Alexandru Moruzzi si care avea in esenta acelasi obiect de reglement.
Continutul pravilelor adoptate in cea de-a 2 faza a regimului turco-fanariot
Institutia proprietatii
Dreptul la proprietate evolueaza in aceasta epoca in directia degajarii proprietatii feudale de stravechiul drept de folosinta al taranilor aserviti, proces inceput odata cu reformele lui Constantin Mavrocordat.
Marcand trecerea de la proprietatea divizata de tip feudal la proprietatea absoluta, legiuirile adoptate in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot, prevad ca atributele proprietatii (usus, fructus, abusus) pot fi impartite intre doua persoane, una avand atributul fiintei lucrurilor, adica nuda proprietate si cealalta avand dritul folosului lucrurilor, adica uzurfructul, sistem care se apropie oarecum de cel feudal.
Dar cele 3 atribute ale proprietatii pot fi reunite si atunci dreptul de proprietate este desavarsit sau neimpartit, adica suntem in prezenta proprietatii absolute.
Aceeasi tendinta de trecere spre proprietatea absoluta se degaja si din textele care prevad ca raporturile dintre boieri si clacasi au o baza contractuala, mai exact, potrivit Legiuirii Caragea, aceste raporturi izvorasc din contractul de emfiteoza, care inseamna recunoasterea indirecta a dreptului absolut de proprietate al boierilor asupra mosiilor lor.
Potrivit acestui sistem, transmiterea catre taranii clacasi a unei parti din mosie sau a dreptului de folosinta prin contractele de emfiteoza , incheiate de acestia, nu aduce atingere cu nimic dreptului absolut de proprietate pe care il au boierii.
Prin Asezamantul pentru paduri si dumbravi a domnului Alexandru Moruzzi, dreptulabsolut de proprietate al boierilor s-a extins si asupra padurilor, pe cale de consecinta, taranii nu mai puteau folosi gratuit padurile pentru satisfacerea unor trebuinte proprii, ci trebuiau sa plateasca boierilor zeciuiala, ceea ce insemna o recunostere indirecta a dreptului de proprietate, al boierilor asupra acestor categorii de terenuri.
Prin interpretarea tendentioasa a unor institutii juridice, domnii fanarioti si-au propus pentru satisfacerea clientilor lor politici sa desfiinteze drepturile stravechi de proprietate, atat ale taranilor, cat si ale boierilor autohtoni,
spre exemplu, cu ocazia discutarii si adoptarii Codului Calimach in sfatul de Obste al tarii, domnul scarlat Calimach a pretins ca la origini toate pamanturile au apartinut domnului.
Prin urmare, nu poate exista proprietate privata asupra pamantului fara Hrisov de danie Domneasca.
Astfel, terenurile stapanite fara hrisov de danie trebuie sa treaca in proprietatea domnului in virtutea calitatii sale de titular al dominium eminens.
Insa, Sfatul de Obste al Moldovei a respins categoric aceasta interpretare a domnului fanariot, aratand ca o asemenea interpretare este eronata. Astfel, domnul poate dispune doar de res nullius(terenuri pustii si pustiite).
Un alt argument adus pentru combaterea tezei domnului fanariot a fost aceea ca, si daca am admite ca la origine toate terenurile au fost domnesti si au intrat in stapanirea boierilor fara hrisov de danie, acestia au devenit proprietari deja prin efectul uzucapiunii de 40 de ani (prescriptio longissimi temporis), care potrivit Bazilicalelor se aplica si imobilelor domnesti.
Materia persoanelor
Clasificarea persoanelor se face potrivit Pravilelor dupa criteriul norocului in :
slobozi
robi
sloboziti
Taranii care munceau pe mosiile boierilor se numeau clacasi sau locuitori.
Legislatia din materia persoanelor da expresie interesului boierilor de a creste productia agricola pe cai extensive, printre care si sporirea zilelor de claca.
Pravilniceasca condica prevede minim 6 zile de claca si maxim 12 zile, dar Legiuirea Caragea mareste numarul zilelor de claca la 12 si prevede totodata si un nart sporit, adica o cantitate mai mare de produse (se adauga pe cai ocolite noi prestatii).
De asemenea, asistam la cresterea impresionanta a scutelnicilor si poslusnicilor (persoane aflate in stare de dependenta personala), astfel incat au fost luate o serie de masuri pentru stoparea acestui fenomen care avea consecinte extrem de negative asupra bugetului statului.
Astfel, s-a stabilit in Tara Romaneasca ca in niciun judet numarul scutelnicilor si al poslusnicilor nu putea fi mai mare decat numarul birnicilor.
Robii . Potrivit statutului lor juridic ei erau asimilati lucrurilor, recunoscandu-li-se insa o capacitate juridica limitata, dar numai in masura in care aceasta era necesara pentru protejarea intereselor proprietarului. Spre exemplu, robii puteau fi reprezentanti ai stapanului lor in raport cu alte persoane.
Apar pentru prima data in istoria statului si dreptului romanesc reglementari referitoare la persoanele juridice. Aceste reglementari sunt cuprinse in capitole distincte si demonstreaza ca dezvoltarea relatiilor de productie de tip capitalist dusese si la aparitia primelor societati comerciale.
Societatile comerciale erau denumite "tovarasii" in Pravilniceasca Condica si in Legiuirea Caragea si "persoane moralicesti" in Codul Calimach.
Codul Calimach si Legiuirea Caragea reglementeaza detaliat regimul juridic al unei specii de "tovarasii" si anume, "tovarasii negutatoresti", adica societati comerciale.
Astfel, exista norme referitoare la constituirea capitalului social, administrarea societatii, impartirea castigurilor obtinute, stingerea tovarasiei. In linii generale, aceste dispozitii sunt similare cu cele cuprinse in Codul Civil Francez.
Institutia familiei, rudeniei si casatoriei
Regelementarea acestor institutii in pravile este inspirata in mare masura din dreptul bizantin.
Se stabilea ca rudenia poate fi duhovniceasca (adica prin botez) sau de sange.
Potrivit Codului Calimach, rudenia de sange era sub "intreita linie", adica era de 3 feluri:
suitoare dreapta linie (in ascendent)
coboratoare dreapta linie (in descendent)
laturalnica linie (colaterale)
Potrivit Legiuirii Caragea, rudenia de sange era tot de 3 feluri:
rudenie de sus (in ascendent)
rudenie in jos
rudenie de alaturi
Toate legiuirile interzic casatoria intre crestini si necrestini, precum si pe cea intre robi si slobozi.
Potrivit Codului Calimach, copiii rezultati din casatoria unui slobod cu un rob erau slobozi.
Legiuirea caragea, referindu-se la materia casatoriei admite "separatia de corp" a sotilor (despartirea de fapt).
Cu privire la zestre se prevedea pretuirea bunurilor mobile cu exceptia animalelor si robilor (potrivit Codului Calimach), cu efectul ca, in cazul inapoierii zestrei, sotul raspunde in limitele valorii stabilite prin pretuirea facuta.
Exista o exceptie consacrata de Pravilniceasca Condica. este cazul robilor de zestre; in cazul restituirii zestrei, sotul trebuie sa intoarca sotiei tot atatia robi cati a primit in foaia de zestre.
Adulterul sotiei ducea la pierderea zestrei, care trecea in proprietatea statului, iar sotia adulterina erainchisa la manastire.
Exista o reglementare diferita intre Codul lui Calimach si Legiuirea Caragea. Potrivit Codului Calimach, daca din casatorie nu au rezultat copii, intreaga zestre revine sotului, iar daca acesta o lasa in manastire mai mult de 2 ani, ea ramane inchisa pe toata viata.
Legiuirea Caragea restrange penalizarea la jumatate de zestre, sotia nu mai ramane inchisa la manastire si se aplica aceeasi pedeapsa si sotului.
Potrivit Codului Calimach, obligatia de inzestrare revenea in ordine parintilor sibunicilor.
Dar potrivit traditiei, Pravilniceasca Condica si Legiuirea Caragea, obligatia de inzestrare revine fratilor ca o consecinta a privilegiului masculinitatii.
Sunt reglementate pentru prima data o serie de institutii preluate din cele mai noi:
tutela numita epitropie
curatela numita curatorie - pentru administrarea bunurilor copiilor minori, respectiv a bunurilor copiilor ramasi orfani.
Domnul Scarlat Sturza infiinteaza in acest sens judecatorii epitropicesti la unele episcopii, precum si o comisie epitropiceasca pe langa Mitropolia de la iasi.
Codurile reglementeaza totodata si institutia adoptiei, pe care o numesc "infiala"
Tot pe principii moderne este asezata raspunderea civila si penala.
In acest sens se prevede ca sotia nu raspunde pentru datoriile si activitatile comerciale ale sotului sau si nici pentru faptele penale ale acestuia, in masura in care nu a fost complice la comiterea acestor fapte.
Parintii nu raspund pentru activitatea comerciala si infractiunile copiilor lor care nu mai sunt nevarstnici.
Materia succesiunilor
Mostenirea putea fi deferita fara testament (ab intestat) sau potrivit testamentului lasat de defunct daca acesta este valabil intocmit si isi produce efectele.
Vocatia succesorala apartinea celor 3 categorii de rude de sange.
Daca sotul supravietuitor vine in concurs cu copii, el dobandeste o parte virila in uzurfruct (egala cu a unui copil), iar daca vine in concurs cu celelalte rude sau cu copii defunctului dintr-o casatorie anterioara, sotul supravietuitor dobandeste o cota indiviza din proprietate, cuprinsa intre 1/6 si 1/3 din mostenire.
In lipsa altor rude , sotul supravietuitor dobandeste intreaga mostenire, iar daca nu exista nici sot supravietuitor, succesiunea ramane vacanta si e culeasa de stat.
Bunurile robului decedat fara mostenitori revin stapanului.
Toate legiuirile consacra rezerva succesorala ("partea legitima"), precum si trimiria ("partea sufletului"), adica treimea din mostenire destinata cheltuielilor de inmormantare si de pomenire a defunctului.
Intre legiuirile din tara Romaneasca si Moldova exista si o serie de deosebiri. Codul Calimach prevedea ca succesiunea se deschide si in cazul declararii mortii civile a persoanei ("moarte politiceasca").
Legiuirea caragea si Pravilniceasca Condica consacra privilegiul masculinitatii si dreptul de preemtiune al barbatilor la mostenirea caminului.
Toate legiuirile prevad ca fetele inzestrate nu pot cere sinisfoora (colatio dotis) - raportul bunurilor dotale pentru a veni la mostenire, darnici nu pot fi obligate la aceasta.
Potrivit Codului Calimach, copiii naturali au dreptul de mostenire in concurs cu cei legitimi.
Legiuirea caragea consacra vocatia succesorala a copiilor naturali doar la mostenirea mamei.
Dezmostenirea se realiza doar pentru motive determinate (necinstirea, acuzarea pe nedrept in acte penale, neingrijirea in caz de boala), motive enumerate de Legiuirea Caragea sau vatamarea reputatiei familiale prin comportamnet imoral sau nerespectarea dreptei credinte, motive prevazute de Codul Calimach.
Mostenirea testamentara se defera cand defunctul a lasat testament, acesta e valabil intocmit si isi produce efectele (nu este caduc).
Testamentul se putea intocmi in forma scrisa (diata) sau in forma orala, in fata a 5 martori, acestia putand consemna in scris cele declarate de testator. Nu puteau fi admisi ca martori la intocmirea testamentului, spune Codul calimach femeile, robii, desfranatii si crestinii fatarnici.
Materia obligatiilor
Spre deosebire de pravilele anterioare, Legiuirea caragea prevede multe din principiile de baza ale contractelor, iar Codul Calimach dezvolta o adevarata teorie generala a obligatiilor, consacrand ca izvoare ale obligatiilor: legea, tocmeala (contractul), si vatamarea pricinuita cuiva (delictul civil).
Tocmelile/contractele ca izvoare de obligatii se clasifica dupa forma lor in :
a) tocmeli scrise
b) tocmeli nescrise (se incheie prin viu grai) si in plus, codul Calimach clasifica tocmelile in unilaterale si bilaterale dupa efectele pe care le produc.
Conditiile de existenta si de validitate ale contractelor:
1) capacitatea
2) consimtamantul
3) obiectul
4) cauza
1) Capacitatea (vrednicia persoanelor) este reglementata mai in amanunt in Codul Calimach, acre afirma principiul potrivit cu care tot omul se socoteste vrednic de a-si castiga drituri, insa dupa randuielile hotarate de legi.
Aceste randuieli restangeau in mod semnificativ capacitatea potrivit discriminarilor de tip feudal, atat in ceea ce priveste drepturile politice, cat si pentru diferitele operatii juridice intervenite intre particulari
Erau considerati nevrednici cei condamnati pentru savarsirea unei infractiuni grave pe tot timpul executarii pedepsei. este vorba de o pedeapsa complementara alaturata pedepsei principale.
2) Potrivit Legiuirii Caragea, consimtamantul trebuia sa fie lipsit de sila si de viclesug
3) Potrivit Codului Calimach obiectul contractului trebuia sa fie in comert (in circuitul juridic civil)
4) in ceea ce priveste cauza, Legiuirea Caragea, dipa modelul Codului lui Napoleon reproduce principiile cauzei licite, potrivit caruia tocmeala impotriva pravilelor si a naravurilor celor bune nu se intocmeste.
Izvoarele de obligatii
In privinta contractelor, principalele izvoare de obligatii, in timp ce Pravilniceasca condica contine dispozitii relative in ceea ce priveste contractele de imprumut, Codul calimach si Legiuirea caragea cuprinde dispozitii referitoare la alte contracte: vanzxarea, donatia, schimbul, emfiteoza, mandatul, chezasia (garantia personala), zalogul (garantia reala), anticreza.
Vanzarea: e amanuntit reglementata atat in Codul Calimach cat si legiuirea caragea corespunzatoare nivelului de dezvoltare la care ajunsesera relatiile marfa-bani.
Din punctul de vedere al formei, vanzarea se putea face in scris, forma ceruta ad validitatem de Legiuirea caragea pentru vanzarile de imobile si de robi, sau se putea face in forma orala.
Erau introduse anumite incapacitati de instrainare, spre pilda egumenii nu puteau vinde averile manastirilor sau incapacitati de dobandire, spre pilda strainii necrestini nu aveau drept sa cumpere mosii.
Toate aceste interdictii sunt reglementate in Codul Calimach.
In cazul vanzarii mosiilor si robilor era necesara respectarea dreptului de protimis.
Era reglementata totodata anularea vanzarii (stricarea vanzarii) pentru leziune atunci cand pretul este inferior jumatatii valorii de circulatie a imobilului. Cumparatorul nu dorea sa completeze pretul pana la aceasta valoare.
Donatia este reglementata in mod asemanator in Codul Calimach si Legiuirea caragea fiind prevazute cauzele de revocare ale donatiilor (atentat asupra vietii donatorului, precum si vatamarea lui la trup, la cinste sau la avere).
Sub influenta dreptului bizantin sunt reglementate darurile de logodna si totodata, darurile de dinainte si cele de a doua zi dupa nunta.
In materia contractului de imprumut, Pravilniceasca Condica stabileste obligativitatea inscrisului, mentiunile pe care inscrisul trebuie sa le cuprinda, precum si necesitatea prezentei a cel putin 3 martori pentru a se evita tagaduirea ulterioara a inscrisului de debitor.
In caz de neplata la scadenta, creditorul urma sa se adreseze instantei de judecata care stabilea vanzarea bunului zalogit la mezat (licitatie publica), creditorul urmand a se indestula (a-si realiza creanta) din pretul obtinut.
Daca imprumutul era garantat cu chezasi (garanti personali), chezasul se bucura de beneficiul de discutiune.
Legiuirea Caragea preia din Codul lui Napoleon un concept nou: conceptul de cambie ("polita" sau "carte de imprumutare").
Pentru polita neonorata la termen se platea o dobanda dubla.
de asemenea, toate legiuirile admiteau si imprumutul cu dobanda, stabilita la 10% pe an, precum si interzicerea anatocismului (dobanda la dobanda) si a cametei.
Aceste reglementari nu au stopat fenomenul acordarii de imprumuturi cu dobanzi camataresti, ba mai mult decat atat, s-a incetatenit practica tinerii la munca a taranilor debitori de catre creditor in contul dobanzilor la sumele imprumutate.
Arendarea mosiilor este foarte amanuntit reglementata ca si inchirierea imobilelor cu destinatia de locuinta, acestea fiind varietati ale lui locutio rei, care este una dintre formele/ varietatile contractului de locatiune.
Ambele legiuiri (Codul Calamach si Legiuirea Caragea) prevad dreptul de protimis al copartasilor atunci cand se arendeaza / inchiriaza un bun stapanit in indiviziune.
Sunt prevazute si varietati ale arendei: emfiteoza si claca.
De asemenea sunt reglementate in amanuntime obligatiile clacasilor fata de mosie (dijmele, numarul zilelor de claca si interdictia de a defrisa si de a cladi pe mosie fara acordul stapanului, prevazandu-se totodata vechile monopoluri ale boierilor pe domeniile lor.
Casa, gospodaria si terenurile defrisate care au apartinut calcasului fugit de pe mosie sau decedat faramostenitori legali se cuvin prin efectul legii stapanului mosiei.
Dreptul penal
In aceasta materie, infractiunile sunt denumite vini si se clasifica in :
vini mari
vini mici
iar conceptul de infractiuni nu este inca desprins de persoana faptuitorului.
Exista numeroase dispozitii prin care se incearca a se pune capat abuzurilor slujbasilor domnesti, cu precadere Pravilniceasca Condica incrimineaza abuzurile de putere ale judecatorilor fata de impricinati si abuzurile de putere ale ispravnicilor fata de locuitorii judetelor.
O alta grupa de infractiuni amanuntit reglementate este cea legata de noul sistem probator in justitie, fiind pedepsite in acest sens plastografierea (falsificarea de acte), cu agrvanta sit., in care actul care este plastografiat e unul oficial (inscris domnesc).
Este pedepsita marturia mincinoasa, martorii mincinosi, fiind inscrisi intr-o asa-zisa "Condica a siretilor" primul inceput de cazier judiciar.
De asemenea, este incriminata fapta "mufluzi mincinosi", adica cei care in mod fraudulos pretind ca sunt in incetare de plati (faliment) fata de creditorii lor pentru a se sustrage de la plata datoriilor fata de acestia. Este ceea ce astazi numim infractiunea de bancruta frauduloasa.
Este accentuata raspunderea frauduloasa pe planul acordarii despagubirilor penale si civile si este sanctionata atat pe planul dreptului penal, cat si, pe planul dreptului civil nerespectarea dispozitiilor referitoare la dreptul de protimis.
Ca un element retrograd este mentinerea pedepselor fizice, precum si pastrarea de catre judecatori a unor largi posibilitati de apreciere atunci cand pravila foloseste sintagmele "sa se pedepseasca" sau "sa se pedepseasca grav".
Se realizeaza de asemenea un oarecare progres in directia dozarii pedepsei, facandu-se in acest sens distinctie in cadrul lLegiuirii Caragea intre omorul cugetat si omorul necugetat (uciderea din culpa),
Organizarea judecatoreasca si dreptul procesual
Instantele se constituie ca organizatii colegiale, ierarhizate si specializate in cadrul unui sistem conform Pravilniceasca Condica.
Astfel, sistemul instantelor e compus:
1) judecatoria dupa la judete- compusa din :
1 judecator
1 logofetel pentru tinerea condicelor (grefier)
2 slujitori pentru treburile mai marunte(aprovizionare)
Ca un element retrograd e ca ispravnicii judetelor pastreaza dreptulde a judeca, fie singuri, fie impreuna cu judecatorul
2) departamenturile
- la Bucuresti
2 departamentari - unul cu 8 judecatori; unul cu 7 judecatori
- la Craiova
1 judecatorie compusa din 4 boieri
- la Iasi
in materie civila departamentul al II-lea pentru pricinile civile mai marunte + un divan judecatoresc (boieri) pentru pricinile civile mai mari
In materie penala, in Tara Romaneasca la Bucuresti avem departamentul vinovatilor (criminalion).
La Craiova - 1 instanta compusa din 3 boieri.
La Iasi - "departamentul afacerilor criminale".
Pentru procesele avand element de extraneitate:
in Tara Romaneasca - departamentul strainelor pricini
in Moldova - departamentul treburilor straine
Pentru infractiunile cu caracter politienesc (contraventii):
la Bucuresti s-au infiintat spataria si agia
Spataria avea competente in zonele periferice ale capitalei (in mahalale)
Agia avea competenta in zona centrala a orasului.
3) la al treilea nivel in cadrul ierarhiei : departamentul velitilor boieri, precum si Divanul Olteniei de la Craiova
Acestea functionau ca prima instanta pentru pricinile dintre boieri si ca instanta de apel pentru hotararile pronuntate de celelalte departamente (competenta functionala).
4) Divanul domnesc - instanta suprema, prezidata de domn.
In afara organizarii relativ moderne de instante, pravilele adoptate in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot s-au marcat si alte progrese pe planul dreptului procesual:
1) introducerea condicelor de judecata
2) obligativitatea redactarii hotararilor judecatoresti si motivarii lor cu aratarea capului de pravila
3) se introduce sistemul reprezentarii in justitie, fie prin mandatari (vechii), fie prin avocati (vechii de judecati).
4) se introduce obligativitatea publicitatii actelor translative de proprietate avand ca obiect imobilele
5) se introduce condica siretilor - inceput de cazier judiciar
6) e introdus sistemul recuzarii judecatorilor
7) se introduc termene de prescriptii ale actiunilor si termene de exprimare a optiunii succesorale
8) sunt legiferate si o serie de proceduri speciale : falimentul, procedura arbitrala
9) se introduc cambiile (polite) si procedura subsecventa acestora (procedura cambiala)
