|
|
|
Sistemul autoritatilor administratiei publice se compune din:
1. administratie centrala -Presedinte;
Guvern;
Organe centrale de specialitate (ministere, alte organe subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritati administrative autonome);
Institutii publice centrale subordonate ministerelor sau autoritatilor administrative autonome (inclusiv regii autonome si companiile nationale).
2. administratia de stat in teritoriu
-prefect;
comisia judeteana consultativa;
serviciile exterioare (deconcentrate subordonate ministerelor sau celorlalte organe centrale de specialitate).
3. administratia locala - administratia locala de baza
consiliul local;
primarul
administratia locala intermediara - consiliul judetean.
Atributii si acte de natura administrativa
Atributiile presedintelui au fost clasificate in doctrina de unii autori in functie de anumite criterii, astfel:
1. D.p.d.v. al functiilor sale:
a. atributii specifice sefului de stat (pe plan intern si extern);
b. atributii de realizare a functiei de sef al executivului;
c. atributii de aparare a Constitutiei si asigurare a bunei functionari a autoritatilor publice.
2. D.p.d.v. al subiectelor fata de care se exercita;
a. atributii exercitate in raporturile cu Parlamentul;
b. atributii exercitate in raporturile cu Guvernul;
c. atributii exercitate in raporturile cu alte autoritati ale AP, in realizarea unor servicii publice nationale;
d. atributii in raporturile cu justitia si Curtea Constitutionala;
e. atributii in raporturile cu poporul.
3. D.p.d.v. al frecventei:
a. atributii obisnuite, curente activitati de stat ( cea mai mare parte);
b. atributii in situatii iesite din comun ( in situatii exceptionale, in domeniul apararii, mai rar intalnite).
4. D.p.d.v. al procedurii:
a. atributii exercitate fara conditionari sau restrictii;
b. atributii conditionate de termene, propuneri.
5. D.p.d.v. al formelor tehnico- juridice:
a. atributii care se realizeaza prin decrete;
b. atributii care se realizeaza prin operatiuni administrative;
c. atributii care se realizeaza prin acte exclusiv politice.
6. D.p.d.v. al continutului:
a. atributii privind legiferarea;
b. atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice;
c. atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati publice;
d. atributii in domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice;
e. atributii in domeniul politicii externe;
f. alte atributii.
In doctrina romaneasca actuala, atributiile Presedintelui sunt in principal analizate dupa doua criterii
I. Dupa criteriul subiectelor in raport cu care se exercita atributiile pe care Presedintele le exercita in raporturile sale cu celelalte autoritati constitutionale care realizeaza clasicele formatii ale statului:
a. fata de puterea legislativa - atributiile Presedintelui in raport cu Parlamentul;
b. fata de puterea executiva - atributiile Presedintelui in raport cu Guvernul si alte autoritati ale AP;
c. fata de puterea judecatoreasca
atributiile sale in raporturile cu justitia;
atributiile sale in raport cu Curtea Constitutionala.
II. Dupa criteriul domeniului in care intervin:
a. atributiile Presedintelui in domeniul apararii si in cazuri exceptionale, conditionate de acordul prealabil al Parlamentului;
b. atributiile Presedintelui in domeniul politicii externe, ce implica, in principiu, interventia Guvernului.
Doctrina administrativa post decembrista a analizat urmatoarele atributii:
adresarea de mesaje Presedintelui;
convocarea si dizolvarea Parlamentului;
promulgarea legii.
Referitor la prima categorie de atributii, adresarea de mesaje Presedintelui, analiza porneste de la dispozitiile art.88 din Constitutii, potrivit caruia: "Presedintelui Romaniei adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii".
O prevedere constitutionala cu privire la obligativitatea prezentarii unui mesaj de catre Presedintele Romaniei se regaseste si in articolul 92 consacrat atributiilor in domeniul apararii. Astfel, masurile de respingere a unei agresiuni armate impotriva tarii, luate de Presedintele Romaniei, trebuie aduse neintarziat la cunostinta Parlamentului, de catre acesta, printr-un mesaj.
Rolul mesajelor prezidentiale este acela de a sensibiliza forul legislativ cu problemele politice prioritare sau care in optica puterii legiuitoare si a puterii executive sunt privite in mod diferit, riscand sa produca blocaje in activitatea statala sau convulsii in viata sociala.
Legat de exercitarea acestei atributii constitutionale, in doctrina s-au ridicat probleme cu privire la continutul mesajului, la forma de adresare a acestuia si regimului juridic aplicabil, precum si la efectele mesajului.
Referitor la primul aspect, sfera problemelor ce pot face obiectul mesajului este relativ determinata, fiind lasata la libera apreciere a Presedintelui, care poate decide asupra continutului acestuia. Este vorba despre o putere directionara de care dispune Presedintele in alegerea continutului- mesajului, care in mod firic trebuie sa fie de competenta Parlamentului.
Nici Constitutia si nici vreun alt text legal nu contine vreo precizare referitor la forma de adresare a mesajului, astfel pot fi imaginate diverse forme de adresare: prezentarea directa de catre Presedinte, citirea mesajului de catre un consilier prezidential sau chiar trimiterea mesajului sub forma unei scrisori publice.
Elementele definitorii pentru conturarea regimului juridic aplicabil mesajului Presedintelui sunt:
- nici o dispozitie constitutionala nu prevede obligatia supunerii acestui mesaj spre dezbatere Parlamentului.
Mesajul constituie un act politic exclusiv al Presedintelui pe care Camerele, intrunite in sedinte comuna au numai obligatia de a-l "primi", motiv pentru care organizarea dezbaterii mesajului cu participarea Presedintelui este in contradictii cu aceste prevederi.
Prin locul si rolul sau, derivate din alegerea directa de catre popor, asemenea Parlamentului, Presedintele nu poate fi participat la o dezbatere parlamentara, deoarece acesta ar insemna sa-si angajeze raspunderea politica, ceea ce este contrar pozitiei sale constitutionale.
Primirea mesajului de catre camerele reunite constituie o modalitate a colaborarii celor doua autoritati alese prin vot direct ( Parlament si Presedintele Romaniei) constand in aducerea la cunostinta parlamentarilor a opiniilor Presedintelui cu privire la principalele probleme politice ale notiunii. De acum, dupa primirea mesajului, aspecte ce alcatuiesc continutul sau ar putea face obiectul unei dezbateri, dar ca o problema separata.
In ce priveste convocarea si dezbaterea Parlamentului, in doctrina occidentala s-a admis ca, de regula, seful statului este cel care convoaca si corespunzator "concediaza" Parlamentul, declarand sesiunea inchisa. De aici si dreptul sefului de stat de a dizolva Parlamentul, de cele mai multe ori, dupa o simpla consultare cu presedintii camerelor si a Primului ministru.
Convocarea Parlamentului de catre Presedintele Romaniei intervine in doua situatii:
a. Potrivit, art.63 alin(3) din Constitutia republicata: "Parlamentul nou ales se intruneste la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 zile de la alegeri", iar potrivit art.66 alin(2) din Constitutie " Presedintele Romaniei (biroul permanent al fiecarei camere ori cel putin o treime din numarul deputatilor sau senatorilor) poate cere intrunirea Camerei Deputatilor si a Senatului in sesiune extraordinara.
In primul caz, Presedintele are obligatia constitutionala de a convoca noul parlament dupa alegerile parlamentare generale, in sesiune ordinara, daca termenul se implineste in perioada celor doua sesiuni ordinare ( de la inceputul lunii februarie pana la sfarsitul lunii iunie sau de la inceputul lunii sept. pana la sfarsitul lunii decembrie) sau in sesiune extraordinara daca implinirea termenului are loc in perioada vacantei parlamentare. Termenul de 20 zile incepe sa curga de la data stabilita pentru desfasurarea alegerilor parlamentare, indiferent de rezultatul acestora si indiferent de numarul tururilor de scrutin care se pot stabili prin legea electorala.
In al doilea caz, Presedintele este unul din subiectele de a unei sesiuni extraordinare, alaturi de biroul permanent al fiecarei camere ori cel putin 1/3 din nr. deputatilor sau senatorilor. Convocarea propriu zisa revine presedintilor celor doua camere, prevedere apreciata in doctrina ca fiind de natura sa dea expresie principiului independentei Camerelor in raport cu executivul.
In Constitutie nu este clasificata valoarea juridica a cererii Presedintelui, in sensul daca solicitarea Presedintelui este sau nu obligatoriu pentru Parlament. Raspunsul se afla in cele doua Regulamente ale Camerelor care precizeaza ca inaprobarea de catre camera, respectiv respingerea de catre Senat, a ordinii de zi solicitate impiedica tinerea sesiunii extraordinare.
Dizolvarea Parlamentului - este reglementata expres in art.89 din Constitutie si poata sa intervina in caz de criza guvernamentala grava cu indeplinirea cumulativa a nu mai putin de sase conditii, aspect care o face aproape imposibil de realizat in practica de stat.
Din continutul prevederii constitutionale, dizolvarea Parlamentului este o atributie lasata la latitudinea Presedintelui, "dupa consultarea presedintilor celor doua camere si a liderilor grupurilor parlamentare, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura", in cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data si el nu poate fi dizolvat in ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul starii de mobilizare, razboi, asediu sau urgenta
Exercitarea dreptului de dizolvare a Parlamentului este supusa unor limite constitutionale care au in vedere esecul evident al tentativelor de formare a Guvernului. Un alt autor vede in dizolvare o masura extrema a incercarilor repetate de formare a unui Guvern acceptat de Parlament.
Au fost identificate doua conditii: o conditie obiectiva, care consta in refuzul de a acorda votul de incredere Guvernului si o conditie subiectiva, care consta in consultarea Parlamentului.
In doctrina s-a facut propunerea inlaturarii acestei conditii subiective. S-a sustinut ca refuzul Parlamentului de a acorda votul de incredere, ar trebui sa atraga automat, de drept, posibilitatea dizolvarii acestuia de catre Presedinte, chiar daca presedintii celor doua camere si liderii grupurilor parlamentare nu ar fi de acord cu aceasta.
A treia atributie a Presedintelui in raporturile cu Parlamentul este promulgarea legii.
Promulgarea consta in recunoasterea in formarea sefului de stat, fie monarh constitutional., fie presedinte de republica a dreptului de a investi legile adoptate de Parlament cu formula executorie, obligand autoritatile publice sa treaca la executarea prevederilor lor. Promulgarea reprezinta actul prin care seful autentifica textul legii, altfel spus, constata si atesta regularitatea adoptarii sale.
Potrivit art.77 din Constitutie, ramas neschimbat in urma revizuirii "Legea se transmite se promulgare Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 zile de la primire; inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea se face in cel mult 10 zile de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.".
Daca Presedintele are indoieli cu privire la continutul legii in intregime sau doar cu privire la anumite prevederi ale ei, fie sub aspectul constitutionalitatii, fie sub aspectul oportunitatii, Constitutia ii ofera doua parghii de actiune.
Potrivit prevederii mai sus evocate, Presedintele poate cere reexaminarea legii, pentru orice motive, caz in care legea se va intoarce la camere, fiind puse in discutie observatiile facute de acestea. Aceste dispozitii au fost criticate in doctrina, in sensul ca nu se arata nicaieri daca Parlamentul este obligat sa modifice legea in urma reexaminarii, tinand seama de observatiile Presedintelui, de unde concluzia ca, singura consecinta a transmiterii legii spre reexaminare ar consta in intarzierea publicarii legii.
Sub aspect procedural, cererea de reexaminare se adreseaza printr-un mesaj prezidential avand ca efect respectarea procedurii parlamentare, punerea din nou in dezbatere a legii, incepand cu aceea camera in care a fost initial dezbatuta. Reexaminarea este sinonima cu o noua lectura a legii adoptate, dar una in care nu este obligatorie rediscutarea intregii legi.
A doua parghie constitutionala o gasim in art.146 litera a din Constitutia republicata, potrivit caruia, Presedintele Romaniei, alaturi de alte subiecte de drept, poate sesiza Curtea Constitutionala inainte de promulgarea legii, doar cu unele aspecte de neconstitutionalitate ale acesteia.
Presedintele Romaniei poate sa sesizeze numai Curtea Constitutionala su numai Parlamentul invocand in urma de reexaminare si motive de neconstitutionalitate, o buna ordine juridica nu permite ca una si aceeasi problema de constitutionalitate sa fie sesizata concomitent Parlamentului si Curtii pentru ca s-ar ajunge la un blocaj institutional.
Deci, Presedintele poate sa "sesizeze" Curtea Constitutionala pentru probleme de natura constitutionala si parlamentul pentru probleme de oportunitati.
ATRIBUTIILE PRESEDINTELUI Romaniei in situatii exceptionale includ:
atributii in domeniul apararii;
atributii privind masuri exceptionale.
In domeniul apararii, Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplinirea functiei de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, potrivit Constitutiei art.32 alin (1). In exercitarea acestei functii, prevede art.92 alin. (2) "el poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau totala a fortelor armate. Numai in cazuri exceptionale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare".
Aceasta norma constitutionala atrage doua observatii:
- in primul caz, oportunitatea si necesitatea luarii acestei masuri este lasata la aprecierea Parlamentului;
-in al doilea caz, al unor situatii exceptionale, aceasta apreciere este lasata intr-o prima etapa la indemana Presedintelui, deoarece el poata sa dispuna fara aprobarea prealabila a Parlamentului, dar sub conditia aprobarii ulterioare a acestuia si intr-un termen foarte scurt, de cel mult 5 zile.
Aceste dispozitii trebuie coroborate cu dispozitiile art.65 alin (2), litera c), din Constitutia republicata, care prevad ca declararea mobilizarii totale sau partiale se face de catre Camerele reunite in sedinta comuna.
Refuzul Parlamentului de a aproba hotararea Presedintelui Romaniei are ca efect anularea decretului prezidential de mobilizare.
Potrivit art.92, alin (4), nou introdus " In caz de mobilizare sau razboi, Parlamentul i-si continua activitatea pe toata durata acestor tari, iar daca nu se afla in sesiune, se convoaca de drept in 24 ore de la declararea lor".
Potrivit art.92 alin(3): " In caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele Romaniei i-a masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentului printr-un mesaj. Daca Parlamentul ne se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 ore de la declansarea agresiunii. Aceasta prerogativa a Presedintelui trebuie interpretata invariabil in lumina dispozitiilor constitutionale potrivit careia camerele reunite in sedinta comuna declara starea de razboi.
Referitor la atributiile privind masuri exceptionale, conform art.93 din Constitutia republicata, "Presedintele Romaniei instituie potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta, in intreaga tara ori in unele unitati administrativ teritoriale si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora".
In aceasta materie a fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta.
Starea de asediu reprezinta ansamblu de masuri cu caracter politic, militar, economic si sociale, care se instituie in anumite zone sau pe intregul teritoriu al tarii, in scopul cresterii capacitatii de aparare a tarii, in situatia iminentei unei actiuni sau inactiuni indreptate impotriva suveranitatii, independentei, unitatii statului sau integritatii teritoriale.
Starea de urgenta reprezinta ansamblu de masuri cu caracter economic, social si de ordine publica, instituit in intreaga tara sau in anumite zone ori in unele unitati administrativ teritoriale in urmatoarele situatii:
Din analiza acestor definitii , instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, presupune restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, in conditiile art.53 din Constitutia republicata.
Tot din sfera atributiilor prezidentiale care necesita interventia Parlamentului, in raporturile sale cu poporul, face parte referendumul, Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului putand cere poporului sa-si exprime prin referendum, vointa cu privire la problemele de interes national (art.90 din Constitutie).
Potrivit comentariului acestui articol, apelul la electorat ii este ingaduit Presedintelui, doare pentru mari probleme cu care ar putea fi confruntata natiunea la un moment dat, si nu in legatura cu aprobarea sau respingerea unui proiect de lege, deoarece Presedintele nu dispune de initiativa legislativa.
ATRIBUTIILE PRESEDINTELUI ROMANIEI IN CADRUL PUTERII EXECUTIVE SI IN RAPORTURILE CU JUSTITIA SI CURTEA CONSTITUTIONALA
Presedintele Romaniei , fiind unul din cei doi sefi ai executivului , atributiile sale in cadrul puteri executive se exercita in raport cu Guvernul si , in principal cu conducatorul acestuia, deci cu primul ministru si apoi cu alte autoritati ale AP.
In raport cu primul-ministru , figura centrala a Guvernului , care poate fi un om politic sau o persoana neutra fata de partidele politice, Presedintele are atribuii limitate.
Presedintele initiaza si finalizeaza procedura de investitura a Guvernului, exercitand urmatoarele atributii in acest scop:
- desemnarea candidatului la functia de prim-ministru;
- numirea Guvernului pe baza votului de incredere acordat de Parlament (art.85 alin.1) si articolul 103 din Constitutia republicata. Potrivit art. 130 alin.1 din Constitutia republicata.
Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim ministru in urma constituirii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate a partidelor reprezentate in Parlament in ce priveste modalitatile concrete de consultare, in absenta oricaror alte detalii constitutionale sau legislative.
Presedintele urmeaza singur sa decida , fiind o chestiune ce tine de fapt, de practica vieti politice, de stilul Presedintelui ca om politic. Daca vreun partid parlamentar va fi omis de la consultari, in absenta partidului care are majoritatea absoluta ,atunci acesta se va face vinovat de incalcarea Constitutiei, cu toate consecintele juridice care decurg de aici, putand fi declarata procedura de suspendare din functia sa.
Desemnarea candidatului la functia de prim-ministru reprezinta semnificatia unui mandat acordat de Presedintele Romaniei, personalitatii insarcinate cu formarea listei viitorului Guvern, elaborarea programului de guvernare si prezentarea cereri pentru acordarea votului de incredere catre Parlament.
Alte atributii in sarcina Presedintelui in raport cu Guvernul sunt:
A) revocarea si numirea unor ministri ai Guvernului in caz de vacanta a postului sau deremaniere guvernamentala , la propunerea primului-ministru (artic.85, alin.2 si 3 din Constitutie).
Modificarile in componenta Guvernului, asa numitele remanieri guvernamentale se fac de catre Presedintele Romaniei, la propunerea primului - ministru fara a fi necesara aprobarea Parlamentului, intrucat priveste structura interna a executivului, aprobat in bloc de Parlament. In doctrina actuala, se sustine ca prin remaniere nu se poate schimba structura Guvernului, aprobata la investitura, adica numarul de posturi si destinatia acestora, daca este necesar si modificarea structuri, este necesara si aprobarea prealabila a Parlamentului.
Aceasta este solutia constitutionala actuala ,ca urmare a introducerii unui nou aliniat la art.85 consacrat numiri Guvernului.
Astfel potrivit art. 85 alin.(3) din Constitutia republicata:
,, Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului , Presedintele Romaniei va putea exercita atributia priv. la alin. (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului , acordata la propunerea primului -ministru".
B) ... Guvernului cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita (art86) si participarea la sedintele Guvernului (art87) Potrivit art.87 din Constitutie :,,Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national primand politica externa , Presedintele Romaniei prezideaza sedintele Guvernului la care participa".
In ceea ce privesc atributiile Presedintelui in raport cu alte autoritati ale administratiei publice sunt atributiile in domeniul apararii, potrivit carora Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si presedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, calitate in care convoaca lucrarile , coordoneaza si indruma intreaga activitate a acestora.
Conform art. 119 din Constitutia republicata:
,,Consiliul Suprem de Aparare a Tarii organizeaza si coordoneaza unitar activitatile care privesc apararea tarii si securitatea nationala, participarea la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiv in situatiile de alianta militara precum si la actiuni de mentinere a pacii".
La art.65alin.(2) litera (p) din Constitutia republicata , este prevazuta obligatia Camerelor de a se reuni in sedinta comuna pentru examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.
Potrivit legi 415/2002,privind functionarea si functionarea acestuia C.S.A.T este format din presedinte, vicepresedinte si 10 membri.
Presedintele Romaniei indeplineste functia de presedinte al acestei autoritatii, iar primul -ministru de vicepresedinte.
C.S.A.T are un sector numit de Presedintele Romaniei , care are rang de consilier de stat in cadrul Administratiei Prezidentiale .
Situatia juridic a Presedintelui Romaniei in cadrul lucrarilor C.S.A.T este diferita de cea pe care o are acesta in desfasurarea sedintelor Guvernului la care participa in conditiile prevazute de Constitutie in sensul ca la acestea din urma participa cu vot consultativ , iar in cadrul practicilor dispune de vot deliberativ.
Referitor la actele C.S.A.T ,acestea pot avea atat caracter normativ ,cat si caracter individual.
Tot in cadrul atributiilor in raport cu aceste autoritati ale A.P , Presedintele Romaniei propune numirea conducatorilor unor autoritati ale AP. Potrivit art.65 alin(2) litera h) din Constitutia republicata, Parlamentul reunit in sedinta comuna, numeste la propunerea Presedintelui Romaniei, pe directorii serviciilor de informatii si exercita controlul asupra activitatii acestor servicii.
Potrivit art.94 litera c) din Constitutie; "Presedintele Romaniei numeste in functii publice in conditii prevazute de lege conform unei dispozitii din Legea 504/2002, legea audiovizualului.
Presedintele Romaniei numeste doi membri in Consiliul National al Audiovizualului.
Presedintele Romaniei numeste in functie pe prim - adjunctul directorului Serviciului Roman de Informatii si pe cei trei adjunctii ai acestuia, la propunerea directorului Serviciului Roman de Informatii, potrivit legii.
Art.94 litera a), b) din Constitutie: "Presedintele Romaniei confera decoratii si titluri de onoare si acorda gradele de maresal, general si amiral".
Atributiile reglementate in art.94 din Constitutie, sub titlul marginal "alte atributii" sunt legate de pozitia de sef al statului pe plan intern. Articolul 91 din Constitutie consacrat atributiilor in domeniul politicii externe reglementeaza doua mari categorii de atributii, in acest domeniu prin care se exprima rolul de reprezentare a intereselor tarii noastre de catre Presedintele sau, in relatiile internationale.
Potrivit art.91 alin (1) din Constitutia republicata: " Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se incheie, se aproba sau se ratifica potrivit procedurii stabilite de lege".
O alta categorie de atributii in domeniul politicii externe, prevazut la art.91 alin (2) si (3) din Constitutie, priveste asigurarea legaturilor diplomatice cu alte state prin: acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei la propunerea Guvernului; aprobarea infiintarii, desfiintarii sau schimbarii rangului misiunilor diplomatice, la propunerea Guvernului si acreditarea reprezentantilor diplomatici ai altor state.
In ceea ce priveste doua atributii rezulta ca cei doi sefi ai executivului trebuie sa negocieze, sa se inteleaga asupra persoanelor si rangului misiunilor diplomatice.
Reprezentantii diplomatici ce urmeaza a fi acreditati sunt supusi unui vot consultativ In comisiile de specialitate ale celor doua camere, potrivit prevederilor din Regulamentele de organizare si functionare a Camerelor.
Decretele Presedintelui de acreditare si rechemare a reprezentantilor diplomatici trebuie contrasemnate de primul ministru, potrivit art.100 alin(2) din din Constitutia republicata.
In practica Romaniei dupa anul 1990 a fost folosita si o institutie noua, aceea de ambasador cu misiuni speciale numit de presedintele tarii. Acreditarea reprezentantilor diplomatici si ai altor state reprezinta o practica generala urmata in relatiile dintre state, prezentarea scrisorilor de acreditare au loc in cadrul unui ceremonial, catre seful statului, tot el primind reprezentantii diplomatici si dupa incheierea misiunii lor, pentru o vizita protocolara de ramas bun.
Referitor la atributiile Presedintelui in raport cu justitia, in doctrina au fost analizate doua categorii de atributii:
a. Numirea magistratilor;
b. Acordarea gratierii individuale;
c. Se mai adopta atributia Presedintelui de a putea participa la sedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art.133 alin (1) din Constitutia republicata, este consacrat expres rolul Consiliului superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei, esentiala pentru mentinerii stabilitatii in raporturile juridice, per.ordinea de drept si constitutionala, in general.
Potrivit art.133 alin. (6): "Presedintele Romaniei prezideaza lucrarile Consiliului Superior al Magistraturii la care participa". Participarea Presedintelui la lucrarile Consiliului Superior al Magistraturii apare ca o forma de garantare a drepturilor cetatenilor.
Potrivit art.134 alin. (1) din Constitutia republicata: "Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii, care continua sa fie recrutati de Ministerul Justitiei.
Presedintele Romaniei va proceda la numire in baza unei competente legate.
Potrivit art.134 alin. (2) din Constitutia republicata: "Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si rolul de instanta, de judecata, prin sectiile sale, in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica. In aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curtii de Casatie si Justitie nu au drept de vot.
In alin.(4) art.134 se regaseste si un text de trimitere ce permite ca prin legea sa organica sa i se stabileasca si alte atributii Consiliului, in realizarea rolului sau de garant al justitiei fiind o supapa de siguranta foarte necesara, atat pentru reglarea din interior a justitiei, cat si pentru garantarea drepturilor cetatenilor ajunsi in fata justitiei.
Potrivit art.94 litera d) din Constitutie, Presedintele Romaniei acorda gratiere individuala
Acordarea gratierii individuale este un drept universal al sefului de stat, ce consta intr-o masura e clementa in virtutea caruia o persoana condamnata penal este scutita de executarea totala sau partiala a pedepsei stabilita printr-o hotarare judecatoreasca de condamnarea ramasa definitiva.
In doctrina au fost formulate doua concluzii:
- gratierea poate fi si colectiva, caz in care ea va fi acordata doar prin legea organica conform art.73, litera i) din Constitutie;
- acordarea gratierii individuale este o atributie exclusiv a Presedintelui Romaniei, fiind exercitata fara alta conditionare procedurala prealabila, dar nu si posterioara, decretele emise de Presedinte in exercitarea acestei atributii urmand a fi contrasemnate de primul ministru.
In ce priveste raporturile Presedintelui cu Curtea Constitutionala, Presedintele Romaniei numeste trei din judecatorii Curtii Constitutionale, trei fiind numiti de Camera Deputatilor si trei de Senat. Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.
Potrivit art.146 litera a), Presedintele poate sesiza Curte Constitutionala alaturi de alte subiecte de sezina, cu privire la neconstitutionalitatea unei legi, inainte de promulgare, cu toate consecintele ce decurg de aici.
Se mai pot inlocui si cele referitoare la:
- sesizarea Curtii, alaturi de alte subiecte de sezina, pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice;
- controlul respectarii procedurii alegerii Presedintelui Romaniei si confirmarii rezultatelor sufragiului, de catre Curte;
- constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul in executarea functiei de Presedinte al Romaniei si comunicarea celor consacrate Parlamentului si Guvernului de catre Curte;
- acordarea unui aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei de catre Curte.
ACTE DE NATURA ADMINISTRATIVA
Potrivit art.100 din Constitutia republicata: "In exercitarea atributiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta decretului. Decretele emise de Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor sale sunt prevazute in art.91 alin.(1) si (2); art.92 alin. (2), (3); art.93 alin. (1) si art.94 litera a), b), d) si se contrasemneaza de primul ministru".
In exercitarea atributiilor sale constitutionale, Presedintele poate fi insa si autorul unor acte cu caracter politic, care nu se concretizeaza in decrete, deci in acte producatoare de efecte juridice. Un exemplu il reprezinta mesajele adresate Presedintelui, potrivit art.88 din Constitutie.
Presedintele emite decrete, ca acte juridice, care pot avea insa si o conotatie politica, precum si mesaje, declaratii etc. ca acte exclusiv politice.
In ce priveste regimul juridic aplicabil decretelor Presedintelui, in principiu, ele sunt supuse regulii contrasemnarii de catre prim ministru .
Contrasemnarea este ceruta expres pentru decretele prin care Presedintele:
- inainteaza Parlamentului, spre ratificare, tratatele internationale pe care le-a incheiat;
- acrediteaza sau recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
- declara mobilizarea totala sau partiala a fortelor armate sau ia masuri de respingere a unei agresiuni armate declansate impotriva tarii, instituie starea de asediu sau de urgenta;
-confera distinctii, face avansari in gradele superioare ale armate isi acorda gratierea individuala;
Exceptia o constituie doar decretele care concretizeaza atributii inerente Presedintelui ca de exemplu, desemnarea candidatului la functia de prim ministru, dizolvarea Parlamentului, numirea in functii publice.
In doctrina recruta, s-a exprimat si opinia conform careia contrasemnarea premierului este o conditie formala esentiala de valabilitate a decretului, fara de care actul este lovit de nulitate absoluta - antrenand concomitent si raspunderea solidara a acesteia, alaturata sefului statului, cu atat mai necesara pentru a se evita un eventual abuz al puterii prezidentiale - certificand legalitatea actului care, de cele mai multe ori, produce efecte pe planul dreptului adm.
Decretele care nu sunt contrasemnate de primul ministru intra in sfera relatiilor Presedintelui Romaniei cu Parlamentului, emiterea acestora fiind conditionata de consultarea sau incuviintarea Parlamentului, iar o alta categorie de decrete - cele de numire in functii - sunt supuse unor conditii stabilite de lege, majoritatea fiind conditionate de propunerile altor autoritati publice.
Lipsa contrasemnarii atrage nulitatea decretului Presedintelui, primul ministru asumandu-si o raspundere politica fata de Parlament, in momentul contrasemnarii, aspect ce apropie regimul nostru politic de unul parlamentar.
In ceea ce priveste natura juridica a decretelor Presedintelui, acestea sunt calificate de toti autorii de drept adm. ca fiind acte administrative, producatoare de efecte juridice.
Decretele pot fi atacate in instanta de catre contencios administrativ, potrivit legii speciale in natura, cu exceptia decretelor care intra in sfera actelor exceptate de la controlul in contencios administrativ.
Decretele Presedintelui sunt calificate ca acte administrative individule.
Guvernul
Investitura (constituirea) si actele Guvernului
In doctrina interbelica, termenul de guvern avea mai multe acceptiuni:
in sens larg, guvern = exercitarea suveranitatii de catre titularul ei, adica suveranitatea in actiune;
in sens restrans, guvern = puterea executiva ori ministerul sau cabinetul ministerial.
Intr-o viziune generala, Guvernul are sarcina de a realiza politica natiunii, el este initiatorul, modelatorul si executantul masurilor de redresare economica, scadere a inflatiei si stabilitate economica, raspunde de ordinea publica, de apararea nationala, de raporturile statului cu alte state.
Din perspectiva dreptului comparat, in ce priveste intinderea rolului Guvernului, exista constitutii care stabilesc un triplu rol (politic, legislativ si administrativ), altele care stabilesc un rol dublu (politic si administrativ) si constitutii care stabilesc un rol exclusiv politic sau exclusiv administrativ.
In ce priveste componenta Guvernului, sunt constitutii care restrang sfera membrilor Guvernului exclusiv la sfera ministrilor, constitutii care admit prezenta ministrilor fara portofoliu, si constitutii care extind sfera membrilor Guvernului si la alte functii de demnitari, cum ar fi secretarii de stat.
Legat de numarul ministrilor, ministerelor, exista constitutii care stabilesc un numar fix, altele care stabilesc un numar minim sau indica autoritatea care va stabili acest numar, iar cele mai multe lasa problema deschisa, pe seama jocurilor politice sau pe seama unei legi.
Rolul politic al Guvernului se exprima nu numai in sfera exclusiv executiva, ci si prin colaborarea cu celelalte autoritati publice. Astfel, in doctrina romana actuala, se sustine teza:
"Guvernul este parlamentar prin origine si guvernamental prin functie''.
Intre guvern si celelalte autoritati ale administratiei publice se stabilesc raporturi de drept administrativ, care pot fi: de subordonare (fata de ministere si prefecti), de colaborare (fata de autoritatile administratiei publice autonome), de tutela administrativa (fata de autoritatile administratiei publice locale).
Guvernul este organ al administratiei publice cu competenta materiala generala care exercita urmatoarele functii: de strategie, de reglementare, de administrare a proprietatii statului, , de reprezentare si de autoritate de stat.
El este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.
Regimul investiturii, durata mandatului si statutul membrilor
Investitura Guvernului poate fi definita: complexul de acte si fapte juridice, precum si procedurile corespunzatoare, cerute de Constitutie, pentru a ne afla in prezenta unei echipe guvernamentale legale si legitime.
Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de catre Parlament.
Initiata si finalizata de Presedinte, procedura de investitura presupune patru etape procedurale bine definite:
desemnarea candidatului la functia de prim-ministru;
solicitarea votului de investitura;
acordarea votului de incredere de catre Parlament;
numirea Guvernului, finalizata prin depunerea juramantului de credinta.
Presedintele Romaniei desemneaza un candidat la functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament sau, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.
Candidatul la functia de prim-ministru poate fi un om politic, eventual liderul partidului majoritar sau poate fi o persoana neinregimentata politic, un specialist.
Desemnarea candidatului la functia de prim-ministru are semnificatia unui mandat acordat de Presedinte personalitatii insarcinate cu formarea listei viitorului Guvern, elaborarea programului de guvernare si prezentarea cererii pentru acordarea votului de incredere de catre Parlament.
Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului.
Astfel, in a doua etapa rolul esential ii revine candidatului la functia de prim-ministru, care, in 10 zile de la desemnare are obligatia de a se prezenta in fata Parlamentului cu doua elemente: lista membrilor viitorului Cabinet si programul de guvernare.
Dupa investitura Guvernului, orice schimbare in programul de guvernare, pe parcursul guvernarii, va presupune acordarea unui nou vot de incredere.
Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Deci, reiese egalitatea celor doua Camere in procedura de investitura a Guvernului, astfel, retragerea increderii Guvernului se face pe calea motiunii de cenzura, in sedinta comuna a celor doua Camere, cu aceeasi majoritate.
Candidatii la functiile de ministri urmeaza sa fie audiati in comisiile de specialitate ale celor doua Camere, pentru obtinerea unui aviz consultativ.
Lista Guvernului se refera la intreaga componenta a acestuia, inclusiv prim-ministrul.
Conform regulamentului sedintelor comune ale celor doua Camere, dezbaterea programului si a listei Cabinetului are loc in cel mult 15 zile de la prezentarea acestora in sedinta comuna a Parlamentului. Pentru acordarea increderii Guvernului si investirea Cabinetului este necesar votul majoritatii parlamentarilor, votul fiind secret, cu bile.
Hotararea Parlamentului prin care s-a acordat votul de incredere se va comunica Presedintelui care va emite decretul de numire a noului Cabinet, acesta fiind publicat impreuna cu programul de guvernare in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.
In ce priveste numirea Guvernului de Presedintele Romaniei pe baza votului de incredere acordat de Parlament, Presedintele nu poate refuza numirea, este obligat sa o faca; ea are caracter solemn, semnificand incheierea procedurii de investitura.
Actul Presedintelui de numirea Guvernului nu va da nastere la raporturi de subordonare intre cele doua autoritati publice care formeaza executivul: Presedintele si Guvernul, prin primul-ministru.
In doctrina, procedura de investitura este considerata a fi o procedura complexa, avand 2 faze:
una prezidential-legislativa;
alta executiv-prezidentiala;
Din momentul investiturii guvernul dobandeste dreptul de initiativa legislativa si dreptul de a participa la lucrarile Parlamentului, iar Parlamentul poate exercita control parlamentar asupra Guvernului si ii poate retrage increderea acordata.
Primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului vor depune individual, in fata Presedintelui Romaniei, juramantul(art.82). Guvernul si fiecare membru in parte isi exercita mandatul incepand de la data depunerii juramantului.
In ce priveste componenta Cabinetului - este posibila crearea de noi ministere si reorganizarea celor existente prin procedura de formare a unui nou Cabinet. Ministerele si ministrii se aproba de Parlament prin acordarea votului de incredere asupra Programului de guvernare si a intregii liste a Guvernului, la investitura. Guvernul poate dispune prin hotarare modificari in organizarea si functionarea ministerelor precum si transferul unor activitati de la un minister la altul sau la organe de specialitate din subordinea Guvernului.
Durata mandatului Guvernului: este echivalenta cu cea a mandatului Parlamentului in regimul parlamentar si cu cea a mandatului Presedintelui in regimul prezidential. In practica, un cabinet rezista atat cat e sustinut de majoritatea parlamentara.
Incetarea mandatului Guvernului - Guvernul isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor parlamentare generale (situatia in care un Cabinet functioneaza pe durata intregului mandat parlamentar).
Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a increderii acordate sau daca primul-ministru se afla in una din situatiile prevazute la art.106, cu exceptia revocarii, ori este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile
Astfel, Constitutia are in vedere trei situatii atipice de incetare a activitatii unui Cabinet:
1. Retragerea increderii acordate prin introducerea unei motiuni de cenzura, in conditiile prevazute de Constitutie sau in cazul angajarii raspunderii Guvernului, daca s-a introdus o motiune de cenzura si a fost aprobata.
2. In cazul in care prim-ministrul se afla in una din situatiile de incetare a functiei de membru al Guvernului: demisie, pierderea drepturilor electorale, stare de incompatibilitate, deces, alte cazuri prevazute de lege.
In ce priveste revocarea ca modalitate de incetare a functiei de membru al Guvernului, ea nu poate interveni in cazul primului-ministru, incetarea activitatii sale atrage caderea intregului Cabinet.
Raspunderea Guvernului - nu poate raspunde politic decat in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate.
3. A treia modalitate apare in cazul in care prim-ministrul nu isi poate exercita atributiile pe o perioada de 45 de zile., termen valabil si pentru membrii Guvernului.
Guvernul al carui mandat a incetat indeplineste numai actele cu caracter normativ sau individual necesare pentru administrarea treburilor publice, pana la depunerea juramantului de membrii noului Guvern. In aceasta perioada nu poate emite ordonante si nu poate initia proiecte de legi.
Incompatibilitatile functiei de membru al Guvernului sunt de doua feluri: de ordin constitutional si de ordin legal.
Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau senator. De asemenea ea este incompatibila cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial. Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica
Incompatibilitatile urmaresc asigurarea obiectivitatii in indeplinirea functiei si evitarea exercitarii de aceeasi persoana a unor prerogative excesive.
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitatilor si functiilor publice sunt: impartialitatea, integritatea, transparenta deciziei si suprematia interesului public.
Constatarea starii de incompatibilitate se face de catre primul-ministru care dispune masurile necesare pentru incetarea acesteia.
Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, decesului si in alte cazuri prevazute de lege.
Daca revocarea intervine in mod obisnuit, pe considerente politice, suspendarea intervine intr-o situatie anormala, ca urmare a inceperii urmarii penale sau a trimiterii in judecata a unui ministru. Suspendarea are caracterul unei sanctiuni, iar revocarea reprezinta o masura juridica.
Demisia din functia de membru al Guvernului se anunta public, se prezinta in scris primului-ministru si devine irevocabila din momentul in care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data depunerii.
In cazul in care incetarea calitatii de membru al Guvernului intervine ca urmare a demisiei, a incompatibilitatii, a pierderii drepturilor electorale, a decesului si in alte situatii prevazute de lege, Presedintele Romaniei, la propunerea Primului-ministru,ia act de aceasta si declara vacanta functia de membru al Guvernului. In cazul in care membrul Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sau daca averea sa a fost declarata, total sau in parte, ca fiind dobandita in mod ilicit printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, este demis de Presedinte, la propunerea Primului-ministru.
Actele Guvernului. Delegarea legislativa
In doctrina actuala, autorii de drept public se opresc la doua categorii de acte ale institutiilor politice: acte exclusiv politice (motiuni, declaratii.) si acte juridice.
Art. 108 din Constitutia republicata: ,,Guvernul adopta hotarari si ordonante. Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor. Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta. Hotararile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de prim-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau ordonantei. Hotararile cu caracter militar se comunica numai institutiilor interesate.''
Hotararile si ordonantele Guvernului se adopta in prezente majoritatii membrilor sai. Acestea se adopta prin consens. Daca nu se realizeaza consensul (jumatate plus unul din membrii), hotaraste primul-ministru. Aceste prevederi se aplica si in cazul documentelor sau a altor masuri dezbatute in Guvern.
Hotararile Guvernului - in doctrina administrativa este unanim admis ca acestea sunt acte administrative individuale sau normative. Hotararea este actul prin care Guvernul realizeaza rolul de conducere generala a administratiei publice, reglementand relatii sociale inferioare fata de cele reglementate de lege.
Hotararile se adopta intotdeauna in baza legii, fiind secundum legem si urmaresc organizarea executarii si executarea in concret a legii, deci, punerea in aplicare sau aducerea la indeplinire a legilor.
Cand o hotarare a Guvernului incalca legea, dispozitii constitutionale sau adauga la dispozitiile legii, ea poate fi atacata in instanta de contencios administrativ.
Institutia delegarii legislative rezuma posibilitatea acordata Guvernului ca, in anumite limite si cu respectarea unor conditii, sa adopte ordonante, acte ce contin norme cu putere de lege.
Ordonanta, ca act juridic al Guvernului, depaseste sfera stricta a conducerii generale a administratiei publice, fiind o modalitate de participare a Guvernului la realizarea puterii legislative, participare care este limitata si care trebuie autorizata de Parlament.
Ordonantele Guvernului pot fi de doua feluri: simple si de urgenta.
Ordonantele simple sau legale se adopta intotdeauna in baza unei legi de abilitare care contine doua elemente obligatorii si un element facultativ.
Cele doua elemente obligatorii se refera la perioada de abilitare si domeniile in care se pot adopta ordonantele, domenii care nu pot intra in sfera legii organice. Elementul facultativ se refera la obligativitatea supunerii acestora, spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative.
Ordonantele care incalca dispozitii ale legii de abilitare vor fi neconstitutionale.
Fata de varianta initiala a Constitutiei, trebuia ca ordonantele de urgenta sau constitutionale sa fie adoptate doar in cazuri exceptionale si intrau in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar daca acesta nu se afla in sesiune, trebuia convocat obligatoriu.
Curtea Constitutionala a decis in situatii de speta ca este necesara existenta cumulativa a doua elemente: urgenta reglementarii unei situatii care impune luarea unor solutii imediate si evitarea unei grave atingeri aduse interesului public. In practica, in majoritatea situatiilor de adoptare a ordonantelor de urgenta, aceasta cerinta nu a fost respectata.
Spre deosebire de ordonantele simple care se supun aprobarii Parlamentului numai daca legea de abilitare o cere, ordonantele de urgenta se supun toate, fara exceptie aprobarii Parlamentului
In urma dezbaterii Parlamentul poate adopta:
o lege de aprobare a ordonantei in forma initiala
o lege de aprobare cu modificari si completari a ordonantei
o lege de respingere a ordonantei
Atat legea de abilitare, cat si legile de aprobare sau respingere a ordonantelor sunt legi ordinare.
Constitutia republicata, art.115 :,,Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.''
Ordonanta de urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Camerele, daca nu se afla in sesiune, se convoaca obligatoriu in 5 zile de la depunere sau trimitere. Daca in cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceasta e considerata adoptata si se trimite celeilalte Camere care decide tot in procedura de urgenta. Ordonanta de urgenta se aproba cu majoritatea prevazuta la art.76.
Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptare in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.
Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege. Prin aceasta lege se vor reglementa, daca e cazul masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.
Instanta de contencios administrativ e competenta sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.
2.4. Constituirea si functionarea consiliului local
Potrivit art. 1 din Legea nr. 70/1991 republicata in 1996 privind alegerile locale: "Consiliile locale, consiliile judetene, primarii si Consiliul general al municipiului Bucuresti se aleg prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Viceprimarii se aleg prin vot indirect de catre consiliile locale''.
Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala introduce o serie de precizari de ordin procedural, prevazand atributia prefectului de a stabili, prin ordin, numarul membrilor fiecarui consiliu local, in functie de populatia comunei sau a orasului, raporatata de Institutul National de Statistica si Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dupa caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile. Pe acest principiu, numarul consilierilor locali se va reduce de la 9 membri (in localitatile cu pana la 1500 locuitori) la 31 membri (in localitatile cu peste 400.000 de locuitori).
Consiliul general al Municipiului Bucuresti va fi compus din 55 membri.
In ceea ce priveste conditiile de eligibilitate, stabilite de Constitutie si de Legea alegerilor locale vom retine ca, pentru a fi ales consilier, persoana fizica trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa aiba calitatea de alegator, sa aiba varsta de cel putin 23 ani, sa aiba domiciliul in comuna sau orasul unde candideaza, sa nu aiba functia de magistrat (judecator sau procuror) sau sa nu fie militar activ ori alt functionar caruia ii este interzisa asocierea in partide politice. In cazul candidatilor independenti mai exista si conditia listei sustinatorilor.
Potrivit dispozitiilor unui titlu din Legea nr. 163/2003, vizand regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor publice, functiilor publice si functiei de ministru, functia de consilier local sau judetean este incompatibila cu:
functia de primar sau viceprimar;
functia de prefect sau subprefect;
calitatea de functionar public sau angajat cu contract individual de munca in aparatul propriu al consiliului local respectiv sau in aparatul propriu al consiliului judetean ori al prefecturii din judetul respectiv;
functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la regiile autonome si societatile comerciale de interes local infiintate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judetean respectiv sau la regiile autonome si societatile comerciale de interes national care isi au sediul sau care detin filiale in unitatea administrativ- teritoriala respectiva;
functia de presedinte sau secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau ascociatilor la o societate comerciala de interes local ori la o societate comerciala de interes national care isi are sediul sau care detine filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;
functia de reprezentant al statului la o societate comerciala care isi are sediul ori care detine filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;
calitatea de deputat si senator;
functia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate acestora.
La aceste incompatibilitati, Legea nr. 161/2003 mai adauga si altele, cu precizarea expresa ca o persoana nu poate exercita in acelasi timp un mandata de consilier local si un mandat de consilier judetean.
Conform art. 31 din Legea administratiei publice locale, constituirea consiliilor locale se face in termen de 20 de zile de la data desfasurarii alegerilor, la convocarea prefectului, sedinta fiind legal constituita daca participa cel putin doua treimi din numarul consilierilor alesi. Daca nu se poate asigura aceasta majoritate, sedinta se va organiza, in aceleasi conditii, peste 3 zile, la convocarea prefectului. Daca nici la a doua convocare, reuniunea nu este legal constituita, se va proceda la o noua convocare, de catre prefect, peste alte trei zile, in aceleasi conditii.
In situatia in care consiliul local nu se poate reuni nici la ultima convocare datorita absentei, fara motive temeinice, a consilierilor, prefectul va declara vacante, prin ordin, locurile consilierilor alesi care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocari anterioare, iar daca acestia nu pot fi inlocuiti de supleanti inscrisi pe liste, se vor organiza alegeri de completare, in termen de 30 de zile, in conditiile legii. Absenta consilierilor de la sedinta de constituire este considerata motivata, prevede expres legiuitorul, daca se face dovada ca aceasta a intervenit din cauza unei boli care a necesitat spitalizare sau a facut imposibila prezenta acestora, a unei deplasari in strainatate in interes de serviciu sau a unor evenimente de forta majora.
Ordinul prefectului prin care se declara vacante locurile consilierilor care au lipsit nemotivat poate fi atacat de cei in cauza la instanta de contencios administrativ in 5 zile de la comunicare. Hotararea instrantei este definitiva si irevocabila.
Prin aceste prevederi se pune la dispozitia consilierilor nemultumiti, ce se considera nedreptatiti prin declararea ca vacante a locurilor pentru care au fost alesi, actiunea la instanta de contencios administrativ.
Lucrarile sedintei de constituire sunt conduse de cel mai in varsta consilier, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri. Pentru validarea mandatelor se alege prin vot deschis o comisie, pe intreaga durata a mandatului, formata din 3-5 membri.
Comisia de validare examineaza legalitatea alegerii fiecarui consilier si propune consiliului local, validarea mandatelor, in ordine alfabetica, cu votul deschis al majoritatii consilierilor prezenti la sedinta. Persoana al carei mandat este supusa validarii sau invalidarii nu participa la vot.
Hotararea de validare sau invalidare poate fi atacata de cei interesati la instanta de contencios administrativ in termen de 5 zile de la adoptare sau, in cazul celor absenti de la sedinta, de la comunicare. Instanta de contencios administrativ este obligata sa se pronunte in termen de 30 de zile.
Consiliul este considerat legal constituit dupa validarea a cel putin doua treimi din numarul membrilor sai.
Dupa validare, consilierii depun juramantul prevazut de lege, cei care refuza acest lucru fiind considerati demisionati de drept.
Juramantul poate fi depus si fara forma religioasa
Dupa declararea ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii sai, prin votul deschis al majoritatii consilierilor in functie, un presedinte de sedinta, pe o perioada de cel mult 3 luni, pentru a conduce sedintele consiliului si a semna hotararile adoptate de acesta.
Dupa constituire, consiliul local isi organizeaza comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. Pot fi membrii ai acestora, numai consilierii, cu exceptia viceprimarului.
Comisiile de specialitate isi aleg cate un presedinte si un secretar. Rolul comisiilor este de a analiza si aviza proiectele de hotarare din domeniul lor de activitate. Comisiile de specialitate lucreaza in plen si iau hotarari cu votul majoritatii membrilor lor.
In afara de comisiile de specialitate, consiliile locale pot organiza, din proprie initiativa sau la initiativa primarului, dupa caz, comisii speciale de analiza si verificare, pe o perioada determinata.
Potrivit art. 121 alin. (2) din Constitutia republicata: "Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase''.
******Consiliul local are atributii de natura administrativa si financiara in orice domeniu, daca nu exista vreo interdictie expresa a legii.
Consiliul local dispune de o competenta materiala generala. Consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati publice, locale sau centrale.
Atributiile Consiliului local sunt grupate pe mai multe categorii, in functie de specificul activitatii la care se refera:
atributii ce vizeaza constituirea altor autoritati ale autonomiei locale: alegerea viceprimarilor;
atributii de organizare interna: aprobarea statutului comunei sau orasului si a regulamentului de organizare si functionare a consiliului, aprobarea, la propunerea primarului, in conditiile legii, a organigramei, statutul de functii, numarul de personal si regulamentul de organizare si functionare a aparatului propriu de specialitate, aprobarea bugetului, etc.;
atributii de dezvoltare in perspectiva a localitatii: avizarea sau aprobarea, dupa caz, a unor studii, prognoze si programme de dezvoltare economico-sociala, de organizare si amenajare a teritoriului si urbanism, administrarea domeniului public si domeniului privat al localitatii, darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a comunei sau orasului, dupa caz, precum si a serviciilor publice de interes local, in conditiile legii, vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei sau orasului, dupa caz, in conditiile legii, etc.;
atributii de prestare a serviciilor publice uzuale: stabilirea masurilor necesare pentru construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a intregii infrastructuri apartinand cailor de comunicatii de interes local; asigurarea ordinii publice, analiza activitatii gardienilor publici, politiei, jandarmeriei, pomiperilor si formatiunilor de protectie civila, in conditiile legii si propunerea de masuri de imbunatatire a activitatii acestora; infiintarea si organizarea de targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractie, baze sportive si asigurarea bunei functionari a acestora etc.;
atributii de integrare si cooperare de plan intern si extern: cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, cu organizatii neguvernamentale si cu alti parteneri sociali in vederea realizarii unor obiective comune; cooperarea sau asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale din tara sau din strinatate, precum si aderarea la asociatii nationale si internationale ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune.
In doctrina actuala se pot intalni si alte clasificari ale atributilor consiliilor locale, ca, de exemplu: domeniul economic si financiar; in domeniul social, urbanistic, cultural si stiintific, de natura organizatorica, referitoare la respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.********
Legat de mandatul consiliului local alegerea acestuia pe perioada de ˝4 ani, mandat ce poate fi prelungit, prin lege organica , in caz de razboi sau de catastrofa. Mandatul consiliului local se exercita de la data constituirii pana la data declararii ca legal consituit a consiliului nou-ales˝.
Consiliul local sau judetean, precum si primarul ales in cursul unui mandat, ca urmare a dizolvarii consiliului local sau judetean, respectiv, a vacantei postului de primar, incheie mandatul precedentei autoritati a administratiei locale.
Consiliul local sau consiliul judetean, precum si primarul, alesi in urma organizarii unei noi unitati administrativ-teritoriale sau in urma dizolvarii unor consilii, respectiv vacantarii unor posturi de primari, isi exercita mandatul numai pana la organizarea urmatoarelor alegeri locale generale.
Consiliul local se intruneste in sedinte ordinare, lunar, la convocarea primarului si in sedinte extraordinare, la cererea primarului sau a cel putin unei treimi din numarul membrilor consiliului.
Convocarea consiliului local se face in scris, prin intermediul secretarului unitatii administrativ-teritoriale, cu cel putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare sau cu cel putin 3 zile inainte de sedintele extraordinare.
Ordinea de zi a sedintei consiliului local se aduce la cunostinta locuitorilor comunei sau ai orasului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
In caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau ai orasului convocarea consiliului local se poate face de indata. Aceasta atributie ii revine primarului, care va emite o dispozitie in acest sens.
In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatilor respective.
Sedintele consiliului local sunt legal constituite daca este prezenta majoritatea consilierilor in functie, prezenta fiind obligatorie.
Sedintele consiliului local sunt conduse de un consilier ales in conditiile deja precizate.
Sedintele consiliului local sunt publice cu exceptia cazurilor in care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea sa se desfasoare cu usile inchise.
Problemele privind bugetul local, administrarea domeniului public si privat al comunei sau al orasului, participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala sau de cooperare transfrontaliere, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului, precum si cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autoritati publice, organizatiii neguvernamentale, persoane juridice romane sau straine se vor discuta intotdeauna in sedinta publica.
In legatura cu aceste probleme, primarul poate propune consultarea cetatenilor, prin referendum in conditile legii.
Lucrarile sedintelor se desfasoara in limba romana, limba oficiala a statului. In consiliile locale in care consilierii apartinand unei minoritati nationale reprezentand cel putin o treime din numarul total, la sedintele de consiliu se poate folosi si limba materna.
In toate cazurile, documentele sedintelor de consiliu se intocmesc in limba romana.
Dezbaterile din sedintele consiliului local, precum si modul in care si-a exercitat votul fiecare consilier se consemneaza intr-un proces verbal semnat de consilierul care conduce sedintele de consilu si de secretarul unitatii administrativ-teritoriale.
Prin aceste semnaturi, presedintele de sedinta si secretarul comunei sau orasului isi asuma responsabilitatea veridicitatii celor consemnate.
La inceputul fiecarei sedinte, secretarul are obligatia sa puna la dispozitia consilierilor, procesul-verbal al sedintei anterioare, ce va fi supus aprobarii consiliului, consilierii nemultumiti de continutul acestuia, putandu-l contesta si cere mentionarea exacta a opiniilor exprimate in sedinta anterioara.
"Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice locale, constituita la nivel judetean, pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean".
Conform Legii administratiei publice locale, « consiliul judetean este compus din consilieri alesi prin vot universal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de Legea privind alegerile locale ».
Numarul membrilor fiecarui consiliu judetean se stabileste de prefect, in functie de populatia judetului, existenta la 1 ianuarie a anului care precede alegerile, variind intre 31 de cosilieri pentru o populatie de pana la 350.000 de locuitori si 37 de consilieri pentru o populatie de peste 650.000 de locuitori.
La constituirea consiliului judetean se aplica in mod corespunzator, dispozitiile din lege privitoare la constituirea consiliului local, cu precizarea ca initiativa pentru hotararea de constatare a incetarii de drept a mandatului de consilier apartine presedintelui consiliului judetean
In ceea ce priveste atributiile consiliului judetean, unele dintre ele sunt similare cu cele ale consiliului local, exercitate la nivel de judet, altele asemanatoare cu anumite atributii ale primarului, exercitate la nivel de judet, iar restul atributiilor sunt proprii consiliului judetean.
Printre atributiile principale pe care le indeplineste consiliul judetean, in calitate deliberativa mentionam:
alegerea presedintelui si a 2 vicepresedinti din randul consilierilor;
aprobarea la propunerea presedintelui a regulamentului de organizare si functionare a consiliului judetean;
coordonarea activitatii consiliilor locale ale comunelor si oraselor in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean;
aprobarea bugetului propriu al judetului;
administrarea domeniului public si domeniului privat al judetului;
infiintarea de institutii publice si de servicii publice de interes judetean;
coordonarea activitatii Corpului gardienilor publici, in conditiile legii, etc.
Legat de functionarea consiliului judetean, vom retine ca mandatul acestuia este de 4 ani, putand fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa si se exercita de la data constituirii pana la data declararii ca legal constituit a consiliului nou-ales.
Consiliul judetean se intruneste in sedinte ordinare o data la doua luni, la convocarea presedintelui consiliului judetean. Consiliul judetean se poate intruni in sedinte extraordinare ori de cate ori este necesar, la cerea presedintelui sau a cel putin unei treimi din numarul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresata presedintelui consiliului judetean, in cazuri exceptionale care necesita adoptarea de masuri immediate pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum si pentru apararea ordiniii si linistii publice.
In ce priveste cvorumul necesar pentru desfasurarea sedintelor, legea prevede necesitatea prezentei majoritatii consilierilor in functie, prezenta acestora fiind obligatorie.
In exercitarea atributiilor ce ii revin consiliul judetean adopta hotarari cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului cere o alta majoritate. Hotararile se semneaza de presedinte sau in lipsa acestuia de vicepresedintele consiliului judetean care a condus sedinta si se contrasemneaza pentru legalitate de catre secretarul general al judetului.
Legea prevede conditiile dizolvarii de drept a consiliului judetean, "in cazul in care acesta nu se intruneste timp de sase luni consecutive si nu a adoptat, in trei sedinte ordinare consecutive, nici o hotarare, precum si in situatia in care numarul consilierilor se reduce sub doua treimi si nu se poate completa prin supleanti. Situatiile acestea se comunica de secretar, prefectului, care, prin ordin, ia act de dizolvarea de drept a consiliului si propune Guvernului organizarea de noi alegeri''.
Spre deosebire de consiliul local, in cazul caruia legea a instituit si posibilitatea dizolvarii, prin hoatarare a Guvernului, ca urmare a anularii de catre instanta de contencios administrativ a unui numar mare de hotarari ale sale, in ceea ce priveste consiliul judetean, acesta continua sa functioneze, indiferent daca hotararile sale au fost sau nu anulate de catre instanta de contencios administrativ.
De aici rezulta, de lege ferenda, necesitatea prevederii prin lege si a posibilitatii dizolvarii consiliului judetean , daca un anumit numar de hotarari ale sale, adoptate intr-o anumita perioada de timp, au fost anulate de catre instanta de contencios administrativ.
In ceea ce priveste conducerea consiliului judetean, aceasta este asigurata de un presedinte si 2 vicepresedinti, alesi dintre membrii sai, pe toata durata mandatului, cu votul secret al majoritatii consilierilor aflati in functie.
Presedintele si vicepresedintii consiliului judetean primesc pe toata durata exercitarii mandatului o indemnizatie stabilita in conditiile legii. Presedintele raspunde in fata consiliului judetean de buna functionare a administratiei publice judetene.
Presedintele consiliului judetean reprezinta o autoritate administrativ-executiva, distincta, stabilita de legiuitor, care pe langa atributiile de conducere a lucrarilor consiliului judetean si ale delegatiei permanente dispune si de atributii proprii. Atributiile presedintelui Consiliului judetean pot fi grupate in mai multe categorii:
1. intocmirea proiectului ordinii de zi a sedintei consiliului judetean;
2. convocarea si conducerea sedintelor acestuia;
3. asigurarea aducerii la indeplinire a hotararilor acestuia etc;
4. atributii economico-financiare cum ar fi:
exercitarea functiei de ordontor principal de credite;
urmarirea modului de realizare a veniturilor bugetare etc.
5. atributii in raporturile cu alte structuri ale administratiei publice locale:
coordonarea si controlarea activitatii institutiilor si serviciilor publice aflate sub autoritatea consiliului judetean ;
emiterea avizelor, acordurilor si autorizatiilor date in competenta sa prin lege etc.
In exercitarea atributiilor sale prevazute de lege, presedintele consiliului judeatan emite dispozitii cu caracter normativ sau individual, care devin executorii numai dupa ce au fost aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate dupa caz.
Presedintelui consiliului judetean i se confera expres si dreptul de a adopta acte normative, drept ce poate apartine doar autoritatilor, nu si titularilor de functii publice.
Presedintele consiliului judetean a fost calificat de regula in doctrina ca o veritabila autoritate administrativa, executiva si unipersonala.
2.4 Primarul.Alegerea si durata mandatului si actele primarului
2.4.1 PRIMARUL
Functia de primar reprezinta o functie traditionala in administratia publica locala. Legislatia actuala a optat pentru solutia alegerii primarului, la fel ca si consiliul local, consiliul judetean, direct de catre comunitatea locala, indiferent ca este vorba de mediul rural sau urban.
Potrivit lg.215/2001 privind administratia publica locala "comunele si orasele au cate un primar si un viceprimar, iar orasele resedinta de judet au cate 2 viceprimari , alesi in conditiile legii. Viceprimarii nu pot fi in acelasi timp si consilieri
Legea mai prevede expres suspendarea de drept a contractului de munca din sfera oricarei structuri bugetare , a primarului si,respectiv, a viceprimarului, pe toata durata exercitarii mandatului, perioada in care acestia urmeaza sa primeasca o indemnizatie stabilita in conditiile lg.
2.4.2 alegerea primarului
Validarea alegerii primarului se face in termen de 20 de zile de la data desfasurarii alegerilor in camera de consiliu a judecatorilor in a carei raza teritoriala se afla comuna sau orasul , de catre un judecator desemnat de presedintele judecatoriei Dupa validare, primarul depune in fata consiliului, juramantul de credinta, iar daca refuza este considerat demisionat de drept.
Validarea este operatia prin care o autoritate a statului sau a administratiei publice locale, aleasa prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, este confirmata in vederea ocuparii si a exercitarii functiei respective.
Invalidarea alegerii primarului se pronunta numai in cazul in care se constata incalcarea conditiilor de eligibilitate sau daca s-a facut prin frauda electorala.
Hotararea de invalidare a alegerii primarului poate fi atacata de cel interesat in termen de 5 zile de la pronuntare, la instanta de contencios administrativ. Instanta de judecata este obligata sa se pronunte in termen de 30 zile.
Potrivit dispozitiilor, nou introduse prin lg.215/2001 privind administratia publica locala rezulta urmatoarele aspecte sesizate de doctrina actuala: actiunea in contencios apartine doar celui interesat, adica persoanei fizice care a candidat si a carei alegere a fost invalidata sau,dupa caz, partidului politic pe lista caruia a candidat; competenta de solutionare a fondului apartine sectiei de contencios administrativ a tribunalului, care are obligatia sa se pronunte in termen de 30 de zile , iar solutia data de instanta de fond este supusa recursului, potrivit dr.comun al contenciosului administrativ.
In caz de invalidare a alegerii primarului, la propunerea prefectului, Guvernul va stabili data alegerilor in termen de cel mult 30 de zile de la data invalidarii sau, dupa caz, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hot.judecatoresti, in conditiile legii.
Potrivit lg."primarul indeplineste o functie de autoritate publica" El este seful administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, pe care il conduce si il controleaza.
In doctrina au fost identificate trei categorii de sarcini ale primarului, in calitate de autoritate executiva a consiliului local, in vederea realizarii autonomiei locale si anume de reprezentare, de executiv al consiliului local si de sef al administratiei locale si a aparatului.
Potrivit legii,.primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizicce sau juridice romane sau straine, precum si in justitia.
In calitatea de executiv al consiliului local, primarul are atributii pt. pregatirea deciziei consiliului local, pentru punerea acesteia in aplicare si de a raporta.
In calitatea de sef al administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate, primarul are trei "directii" de actiune, dupa cum este vorba despre personal, despre mijloacele materiale si financiare sau despre serviciile pb.locale.
In calitatea de autoritate ce reprezinta puterea statala la nivelul localitatii, primarul exercita atributiile de autoritate tutelara si de ofiter de stare civila, sarcinile ce-i revin din actele normative privitoare la recesamant, la organizarea si desfasurarea alegirilor, la luarea masurilor de protectie civila.
Prestigiul de care se bucura primarul se manifesta si printr-un semn distinctiv al acestuia , si anume, o esarfa in culorile drapelului national, pe care acesta este obligat sa o poarte la solemnitati, ceremoni publice si celebrarea casatoriilor.
2.4.3 Durata mandatului
Mandatul primarului este de 4 ani si se exercita pana la depunerea juramantului de primarul nou ales, putand fi prelungit prin lg. organica , in caz de razboi sau catastrofa".
Mandatul primarului inceteaza de drept in unul din urmatoarele cazuri:
- incompatibilitate,
- schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ teritoriala,
- imposibilitatea exercitarii mandatului pe o perioada mai mare de 6 luni consecutive, cu exceptia cazului in care este suspecdat in conditiile legii, cand alegerea sa s-a facut prin frauda electorala sau orice alta incalcare a legii privind alegerile locale , in caz de condamnare printr-o hot. judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privata de libertate, in cazul punerii sub interdictie judecatoreasca, a pierderii drepturilor electorale, a decesului.
-de asemenea, mandatul mai inceteaza de drept cand, in exercitarea atributiilor ce ii revin prin lege, a emis 3 dispozitii cu caracter normativ intr-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanta de contencios administrativ prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.
In toate aceste cazuri, prefectul, prin ordin, ia act de incetarea mandatului primarului. Doar -256.
2.4.4. Actele Primarului
Cf. art.71 din lg. nr.215/2001 privind adm.pb.locala prevede ca " in exercitarea atributiilor sale, primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual.Acestea devin executorii dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz.
Actele administrative cu caracter normativ emise de primar vor produce efecte dupa ce vor fi aduse la cunostinta publica in formele consacrate legislativ(publicare in MO al judetului, publicare in presa locala sau afisare in locuri special amenajate.
Actele administrative individuale emise de primar se comunica celor interesati si isi produc efecte din momentul comunicarii.
Ca si in cazul hotararilor consiliului local, dispozitiile primarului cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect, adica exact termenul aflat la dispozitia prefectului pt. a lua o decizie privind atacarea actului respectiv la instanta de contencios administrativ.
