Alte infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala

ALTE INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALA

PROPAGANDA NATIONALIST-SOVINA - art. 317-

1. Continutul juridic

Infractiunea consta in propaganda nationalist sovina, atatarea urii de rasa sau nationale, daca fapta nu constituie infractiunea prevazuta in art. 166.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la unitatea, armonia dintre toti cetatenii tarii, indiferent de nationalitate sau rasa, relatii care sunt incompatibile cu faptele de propaganda nationalist-sovina, atatarea urii de rasa sau nationale.

Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3.   Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se poate realiza, prin doua actiuni alternative, constand in:

propaganda nationalist-sovina;

atatarea urii de rasa sau nationale.

Propaganda nationalist-sovina consta in raspandirea de idei nationalist-sovine, idei prin care, pe de o parte, se proslaveste o natiune sau un grup national, iar pe de alta parte, se ponegreste o alta natiune sau un grup national. Este vorba de idei de nationalism extremist ale exclusivismului national, care provoaca invrajbirea intre nationalitati. Fapta poate fi savar­sita in orice mod si prin orice mijloace. Atatarea urii de rasa sau nationala consta in starnirea, incitarea sau incurajarea manifestarii sentimentelor de ura rasiala sau nationala, in sanul unei nationalitati sau al unui grup rasial, impotriva altei nationalitati sau a altui grup rasial. Si aceasta actiune poate fi savarsita in orice mod si prin orice mijloace.

Fapta incriminata se incadreaza sub aspectul infractiunii de propaganda nationalist-sovina, numai daca nu constituie infractiunea de propaganda cu caracter fascist, prevazuta de art. 166 C. pen., infractiune in raport cu care are un caracter subsidiar.

Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru relatiile de con­vietuire sociala.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii de propaganda nationalist-sovina este posibila, dar legea nu o sanctioneaza.

Consumarea. Fiind o infractiune momentana, aceasta se consuma in momentul cand se savarseste un act de propaganda nationalist-sovina sau un act de atatare la ura de rasa sau nationala.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

IMPIEDICAREA LIBERTATII CULTELOR - art. 318-

1. Continutul juridic          

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in impiedicarea sau tulburarea liber­tatii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat si functioneaza potrivit legii, iar potrivit alin. 2, consta in fapta de a obliga o persoana, prin constran­gere, sa participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau sa indeplineasca un act religios legat de exercitarea unui cult.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la libertatea consti­intei si la libertatea exercitarii unui cult religios, care este organizat si functioneaza potrivit legii,

Obiectul material. Infractiunea de impiedicare a libertatii cultelor poate avea si un obiect material. Astfel, daca fapta se realizeaza prin acte de violenta asupra unei persoane, corpul acelei persoane constituie obiect material al infractiunii. De asemenea, pot constitui obiect material al infractiunii lucrurile care servesc la exercitarea unui cult religios, daca se savarseste asupra lor actiunea prin care se impiedica sau se tulbura exercitiul acelui cult.

Subiect activ poate fi orice persoana. Daca faptuitorul este functionar si savarseste fapta in exercitiul functiei, infractiunea de impiedicare a libertatii cultelor poate intra in concurs cu infractiunea de abuz in serviciu.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. In conditiile alin. 1, elementul material ar laturii obiec­tive se realizeaza prin una dintre cele doua actiuni prevazute alternativ in textul de incriminare, constand in:

- impiedicarea libertatii de exercitare a vreunului cult religios care este organizat si functioneaza potrivit legii;

- tulburarea libertatii de exercitare a vreunui astfel de cult religios.

Impiedicarea libertatii de exercitare a unui cult religios poate consta in orice activitate prin care se face imposibila exercitarea acelui cult. Impiedicarea poate fi directa sau indirecta si se poate realiza prin orice mijloace.

Tulburarea libertatii de exercitare a unui cult religios poate consta in orice activitate care face ca respectivul cult sa nu poata fi exercitat in mod normal. Si aceasta actiune se poate realiza prin orice mijloace. Pentru existenta infractiunii este necesar ca fapta sa se refere la un cult religios care este organizat si functioneaza potrivit legii.

In conditiile alin. 2, elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de a obliga o persoana, prin constrangere, sa participe la serviciile religioase ale unui cult sau sa indeplineasca un act religios legat de exercitarea unui cult.

Obligarea unei persoane sa participe sau sa indeplineasca un act din cele de mai sus, inseamna a pune o persoana in situatia de a asista sau efectua un asemenea act impotriva vointei si constiintei sale. Pentru exis­tenta infractiunii este necesar ca obligarea persoanei sa se realizeze prin constrangere, care poate fi fizica ori psihica.

Urmarea imediata consta intr-o incalcarea a libertatii persoanei, liberta­tea de a practica un cult religios in conformitate cu propriile convingeri.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia. In forma prevazuta de alin. 2, intentia nu poate fi decat directa, deoarece faptuitorul actioneaza cu un anu­mit scop. In forma prevazuta de alin. 1, s-ar putea considera, avandu-se in vedere ca la baza incriminarii a stat o conceptie unitara, ca intentia nu poate fi decat directa.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul cand se savarseste una dintre actiunile prevazute de textul de incriminare, moment in care se pro­duce si urmarea socialmente periculoasa.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 6 luni sau amenda.

PROFANAREA DE MORMINTE - art. 319 -

1.Continutul juridic

Infractiunea consta in profanarea prin orice mijloace a unui mormant, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale privind convietuirea sociala, relatii care implica respect si veneratie fata de cei disparuti si fata de obiectele care simbolizeaza amintirea acestora.

Obiectul material poate consta fie in mormantul, monumentul sau urna funerara, fie in cadavrul asupra caruia s-a exercitat actiunea de profanare. Mormantul este locul in care se gaseste inhumat un cadavru. El cuprinde partea respectiva de teren cu toate anexele care se afla pe acesta: impre­jmuire, felinare, obiect de cult, banca, flori etc. Prin "monument" se intelege orice lucrare artistica aflata pe mormant sau in preajma acestuia, avand menirea de a exprima sentimentele de respect si veneratie fata de cel dis­parut, iar urna funerara este obiectul in care se pastreaza cenusa celui dis­parut, in sfarsit, prin "cadavru" se intelege ramasita trupeasca a celui dis­parut, inainte sau dupa inhumare ori incinerare si indiferent de starea in care se gaseste.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de profanare a unui mormant, a unui monument, a urnei funerare ori a unui cadavru.

Profanarea semnifica tratarea fara respectul cuvenit a unor lucruri consi­derate sfinte. Profanarea unui mormant, monument etc. semnifica pangarirea acelui mormant, monument etc, manifestarea lipsei de respect fata de memoria celui disparut, pe care mormantul, monumentul etc. o simbo­lizeaza. De regula, actiunea de profanare este o actiune violenta care duce la distrugerea, degradarea, stricarea mormantului, monumentului sau a urnei funerare, ori la distrugerea, mutilarea, schimbarea pozitiei ramasitilor trupesti ale celui disparut. Actiunea de profanare se poate realiza si prin acte efectuate fara violenta, dar privind direct obiectul material al infractiunii, acte prin care se exprima aceeasi lipsa de respect fata de memoria celui disparut, cum ar fi desenarea pe mormant sau monument a unor scene obscene, scrierea unor cuvinte injurioase etc. Actiunea de profanare poate realiza in acelasi timp latura obiectiva a altei infractiuni, cum ar fi, de exemplu, a infractiunii de distrugere, art 217 C. pen. ori a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice. In asemenea caz, infractiunea de profanare de morminte intra in concurs cu respectiva infractiune.

Urmarea imediata consta intr-o atingere adusa relatiilor sociale refe­ritoare la memoria celor disparuti.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii, care este o infractiune momentana, are loc in momentul in care actiunea faptuitorului a fost savarsita si s-au produs semnele materiale ale profanarii.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

TULBURAREA FOLOSINTEI LOCUINTEI - art. 320 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in fapta prin care se tulbura in mod repetat folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se impiedica normala folosinta a locuintei.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la dreptul fiecarei
persoane de-a-si folosi locuinta in mod linistit, nestingherit.                                               

Obiectul material.

Infractiunea nu are obiect material.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin fapte alternative, prin care:

se tulbura in mod repetat folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil;

se impiedica normala folosinta a locuintei.

Tulburarea folosintei locuintei locatarilor dintr-un imobil inseamna a stan­jeni folosinta locuintei locatarilor, a atenta la linistea acestora, a le crea conditii nefavorabile pentru desfasurarea vietii domestice, de familie. Aceasta se poate realiza prin manifestari extrem de variate, cum ar fi de exemplu, prin acte de violenta verbala (tipete, strigate, fluieraturi), prin provocarea de scan­daluri, de zgomote excesive etc. Nu intereseaza daca aceste acte constituie sau nu prin ele insele infractiuni. Daca constituie prin ele insele infractiuni, se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni.

Actele prin care se tulbura folosirea locuintei locatarilor dintr-un imobil trebuie sa aiba caracter repetat, in caz contrar fapta nu constituie infrac­tiune. Actele repetate pot prezenta forme distincte si pot aduce stanjeniri variate folosintei locuintei. Ceea ce se cere este ca respectivele acte sa fie savarsite in mod repetat si sa produca acelasi efect, constand in tulburarea folosintei locuintei locatarilor. Fapta poate privi un imobil cu mai multi locatari, dar si un imobil locuit de o singura persoana, iar calitatea de locatar o are numai persoana care ocupa imobilul in baza unui titlu legal.

Impiedicarea normalei folosinte a locuintei presupune o activitate prin care se face imposibila folosinta normala a locuintei. Spre deosebire de fapta prin care se tulbura folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, care presupune o stanjenire adusa in general, folosintei locuintei locatarilor, o atingere adusa linistii si vietii lor domestice, cotidiene, fapta prin care se impiedica folosinta normala a locuintei presupune o stanjenire adusa folo­sintei unei anumite locuinte, punerea titularului dreptului de folosinta in situatia de a nu-si putea exercita in mod firesc dreptul sau. Aceasta fapta poate consta in impiedicarea accesului in locuinta sau intr-o anumita inca­pere, prin punerea de obstacole, in intreruperea nejustificata a apei, gazului sau energiei electrice, in interzicerea accesului in unele dependinte etc. Fapta prin care se impiedica normala folosinta a locuintei realizeaza latura obiectiva a infractiunii chiar daca este savarsita si o singura data, deoarece cerinta savarsirii in mod repetat se refera numai la fapta prin care se tulbura folosirea locuintei locatarilor dintr-un imobil.

Fapta trebuie sa impiedice folosinta normala, fireasca, obisnuita a locuin­tei, in caz contrar, impiedicarea folosintei nefiresti, abuzive a locuintei nu constituie infractiunea de tulburare a folosintei locuintei. Fapta nu constituie infractiune nici atunci cand se savarseste in legatura cu un spatiu locativ ocupat de o unitate publica, deoarece aceasta nu constituie o locuinta.

Urmarea imediata consta intr-o incalcare a libertatii persoanei, sub aspectul normalei folosinte a locuintei.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta.

4.   Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii nu este posibila, deoarece fapta trebuie savarsita in mod repetat.

Consumarea. In prima modalitate de savarsire, tulburarea folosintei lo­cuintei este o infractiune de obicei, care se consuma dupa ce fapta se re­peta astfel incat sa rezulte obisnuinta faptuitorului. In cea de a doua moda­litate a elementului material, infractiunea se consuma in momentul in care, chiar si printr-un singur act, se impiedica normala folosinta a locuintei.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

5. Aspecte procesuale

Potrivit alin. 2, actiunea penala se pune in miscare la plangerea preala­bila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI SI TULBURAREA ORDINII SI LINISTII PUBLICE - art. 321 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura, in alt mod, linistea si ordinea publica.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la bunele moravuri, ordinea si linistea publica. Bunele moravuri semnifica acele obiceiuri, deprinderi, comportari care, in raporturile dintre membrii unei colectivitati, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu pastrarea demnitatii umane, cu obser­varea decentei in atitudini si cuvinte. La stabilirea exigentelor impuse de bunele moravuri trebuie sa se aiba in vedere normele moralei, notiunea de bune moravuri incluzand atat moravurile corespunzatoare acelui minim etic fara de care nu este posibila convietuirea normala in societate, cat si sentimentele morale comune membrilor societatii. Linistea publica a fost definita ca fiind acel atribut al vietii sociale in care raporturile dintre oameni, comportarea lor si, in general, activitatile lor, atunci cand participa la forme de viata in comun, in public, se desfasoara in mod pasnic, dupa norme de respect reciproc, de securitate personala, de incredere in atitudinea si faptele celorlalti oameni. Incriminarea este in concordanta cu prevederilor art. 30 alin. 7 din Constitutie, potrivit carora sunt interzise de lege manifes­tarile obscene, contrare bunelor moravuri.

Obiectul material. Infractiunea are si un obiect material daca actiunea incriminata se realizeaza prin fapte materiale, fizice. Intr-un asemenea caz, obiectul material al infractiunii consta in corpul persoanei sau bunul asupra caruia se exercita in mod nemijlocit respectivele acte.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o actiune, care poate consta in savarsirea, in public, de acte sau ges­turi, in proferarea de cuvinte ori expresii sau in orice alte manifestari, actiu­nea care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public. Deoarece modalitatile de atingere a bunelor moravuri, cat si cele de provo­care a unui scandal public sunt extrem de variate, legiuitorul a indicat in cuprinsul textului, pe cele mai frecvente, referindu-se pe de o parte, la savarsirea de acte sau gesturi, iar pe de alta parte, la proferarea de cuvinte, sau expresii. Existand insa si alte modalitati in afara celor expres aratate, legiuitorul, care a urmarit sa asigure o cat mai deplina ocrotire a valorilor sociale vatamate prin savarsirea faptei, a recurs si la o caracterizare mai generala. Astfel, dupa indicarea modalitatilor determinate, el a folosit expresia "sau in orice alte manifestari".

Modalitatile de atingere a bunelor moravuri, cele de producere a unui scandal public, precum si cele prin care se tulbura ordinea si linistea publica, prevazute alternativ in textul de incriminare, nu sunt caracterizate prin trasaturi proprii, nu au o fizionomie specifica, legiuitorul referindu-se in general, la savarsirea unor acte sau gesturi, la proferarea unor cuvinte sau expresii ori la orice alte manifestari. Aceasta inseamna ca actiunea realizata prin una dintre aceste modalitati dobandeste caracter penal numai datorita rezultatului pe care il produce. Se poate intampla ca modalitatea prin care se realizeaza actiunea sa intruneasca ea insasi continutul unei infractiuni distincte, cum ar fi, de exemplu, infractiunea de lovire sau alte violente, art. 180 C. pen., vatamare corporala, art. 181 C. pen., distrugere, art. 217 C. pen. etc. Intr-un asemenea caz, se aplica regulile referitoare la concursul de infrac­tiuni. Desigur, pentru existenta acestui concurs, este necesar ca fapta sa produca, in afara urmari specifice acelei infractiuni, si o atingere a bu­nelor moravuri, scandal public ori o tulburare a linistii si ordinii publice. Actele sau gesturile, cuvintele sau expresiile ori manifestarile de orice fel prin care se realizeaza actiunea faptuitorului trebuie sa se realizeze in pu­blic, in acceptiunea prevederilor art. 152 C. pen., text care explica ce se intelege prin fapta savarsita in public. Scandalul public se produce, de exemplu, prin fapta inculpatului de a fi amenintat si insultat pe adminis­tratorul unui local public si, apoi, de a fi spart cateva geamuri.

Urmarea imediata consta intr-o atingere adusa bunelor moravuri, un scandal public sau o tulburare a linistii si ordinii publice. Este vorba asadar, de trei rezultate pe care legea le prevede tot alternativ, ceea ce inseamna ca, pentru existenta infractiunii este suficient sa se produca numai unul dintre acestea. Actele, gesturile, cuvintele, expresiile sau manifestarile de orice fel aduc atingere bunelor moravuri atunci cand ele contravin obiceiu­rilor, deprinderilor, comportarilor care sunt compatibile cu respectul reciproc, cu pastrarea demnitatii umane, constand, de exemplu, in proferarea de expresii indecente, lipsite de cuviinta, efectuarea de gesturi obscene etc.

Scandalul public presupune zarva, valva, produsa de o fapta urata, rusi­noasa, indignare, revolta, provocata de o asemenea fapta. Linistea si or­dinea publica este tulburata ori de cate ori climatul pasnic este inlocuit printr-o stare de agitatie generala, in care sentimentul de securitate perso­nala este afectat de teama si neliniste, transmise in cadrul unei colectivitati de persoane care asista sau iau cunostinta de fapta comisa. Deoarece textul se refera la un scandal public, este de observat ca nu este vorba de o indignare izolata a unei persoane, de o revolta cu caracter singular, ci de in­dignarea, revolta de care este cuprinsa o colectivitate, un numar nedeterminat de persoane, care au luat cunostinta de fapta savarsita.

Sunt manifestari de natura sa produca scandal public, urmarirea, acostarea si lovirea, fara nici un motiv, pe strada a unor persoane, patrunderea cu forta intr-o incapere unde are loc o nunta si intreruperea petrecerii etc.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila cind elementul material se realizeaza printr-o actiune, dar nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se savarseste ac­tiunea prin care se aduce atingere bunelor moravuri, se produce un scandal public ori se tulbura linistea si ordinea publica.

Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 5 ani.

5. Continutul agravat

Potrivit alin. 2, infractiunea este mai grava daca prin fapta prevazuta in alin, 1 s-a tulburat grav linistea si ordinea publica.

Circumstanta agravanta se refera la producerea unui rezultat mai grav decat cel pe care il implica infractiunea in forma sa simpla si anume tulbu­rarea grava a linistii si ordinii publice. Rezultatul face ca fapta sa prezinte un grad mai ridicat de pericol social abstract si delimiteaza forma agravata de forma simpla a infractiunii. Legiuitorul nu arata ce trebuie sa se inteleaga prin tulburare grava a linistii si ordinii publice. De altfel, ar fi fost si greu, daca nu chiar imposibil, sa se exprime intr-o definitie intreaga varietate si complexitate a situatiilor care se pot ivi in viata si care pot caracteriza o tulburare produsa linistii si ordinii publice ca fiind grava. Daca tinem seama ca linistea si ordinea publica implica acel climat necesar desfasurarii nor­male a vietii sociale, in care relatiile dintre oameni se desfasoara pasnic, in conditii de securitate personala si de respect al demnitatii umane, desigur, de o tulburare grava a linistii si ordinii publice se poate vorbi atunci cand are loc o tulburare de mai mare amploare si de mare intensitate a acestui climat, cand sunt atinse raporturi esentiale ale convietuirii in societate. In practica judiciara si in literatura de specialitate s-au indicat criterii pentru determinarea caracterului grav al tulburarii produse linistii publice si, in consecinta, pentru delimitarea formei agravate de forma simpla a infractiunii. Astfel, s-a aratat ca trebuie sa se tina seama de amploarea mediului social in care s-a produs tulburarea, de natura acestui mediu social, de durata ei, de intensitatea tulburarii reflectata in relatiile la care a dat nastere. Ramane in sarcina instantei de judecata, ca, in fiecare caz, sa exami­neze cu deosebita atentie toate imprejurarile cauzei si sa stabileasca, tinand seama de criteriile pe care practica judiciara si literatura de specialitate le-au relevat, amploarea si intensitatea tulburarii produse linistii si ordinii publice, pentru ca, in raport cu aceasta, sa incadreze fapta in dispozitiile alin. 2 sau 1 ale art. 321 C. pen.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 7 ani.

INCAIERAREA - art. 322 -

1 . Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in participarea la o incaierare intre mai multe persoane.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile de convietuire sociala, relatii referitoare la mentinerea ordinii si a linistii publice, a climatului de securitate sociala necesar convietuirii pasnice si armonioase intre cetateni. Poate exista si un obiect juridic secundar, constand in relatiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, integritatea corporala, sanatatea sau chiar viata acesteia, atunci cand, in cursul incaierarii se savarseste, o infrac­tiune contra persoanei, fara a se cunoaste faptuitorul. Intr-un asemenea caz, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii ori moartea apar ca o consecinta a insasi faptei de incaierare.

Obiectul material poate consta in corpul persoanelor sau in bunurile asupra carora se exercita actele de violenta. De asemenea, potrivit alin. 3, infractiunea are ca obiect material corpul persoanei, careia i s-a produs, in cursul incaierarii, o vatamare corporala grava sau moartea, daca nu se cunoaste faptuitorul.

Subiectul activ este reprezentat de o pluralitate de faptuitori, fiecare raspunzand in calitate de autor pentru participarea la incaierare. Incaierarea exista daca la aceasta participa doua tabere, fiecare avand cel putin doua persoane, intre care au loc acte reciproce de violenta, situatie in care se ajunge la imbulzeala, la inclestare intre indivizi, se realizeaza acea impletire de actiuni, care face dificila delimitarea activitatii fiecaruia.

Participatia penala este posibila sub forma instigarii sau a complicitatii.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de participare la o incaierare intre mai multe persoane.

Actiunea are ca situatie premisa existenta unei incaierari. Din moment ce incaierarea exista, toti cei angajati in ciocnirea violenta realizeaza latura obiectiva a infractiunii. Participarea la incaierare exista si atunci cand, dupa inceperea unei incaierari, o persoana intervine sau se lasa antrenata in incaierare. In sfarsit, exista participarea la incaierare si atunci cand o persoana a declansat sau a luat parte un anumit interval de timp la conflictul violent intre doua tabere adverse si, inainte de terminarea incaierarii s-a retras. In toate cazurile, participarea la incaierare presupune savarsirea sau, cel putin, incercarea de a savarsi, acte de violenta, adica o prezenta activa a faptuitorului in aglomerarea de persoane angajate in conflict.

Actiunea de participare trebuie sa se refere la o incaierare intre mai multe persoane.

Cerinta legii implica indeplinirea conditiilor incaierarii, adica existenta unor tabere sau grupuri adverse, inclestate in lupta, in asa fel incat actiunile participantilor se impletesc intre ele si sunt greu de delimitat. Rezulta de aici ca, atunci cand conditiile incaierarii nu sunt indeplinite faptuitorul alaturandu-se uneia sau mai multor persoane in lupta cu un singur adversar sau detasandu-se din invalmaseala si luptand cu un singur adversar, fapta nu constituie infractiunea prevazuta de art. 322 C. pen., ci, dupa caz, o alta infractiune. In cazul infractiunii de incaierare, sunt aplicabile dispozitiile referitoare la pro­vocare, deoarece, desi incaierarea presupune o tulburare psihica, aceasta difera calitativ si ca intensitate de starea de tulburare specifica provocarii.

Urmarea imediata consta intr-o atingere adusa regulilor de convietuire sociala, precum si unora dintre atributele persoanei.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta. Pentru existenta infractiunii nu intereseaza mobilul sau scopul savarsirii infractiunii.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care are loc incaierarea, adica atunci cand mai multe persoane sunt angajate intr-un conflict violent, in asa fel, incat actiunile lor se impletesc si sunt greu de delimitat. Pentru existenta infractiunii nu intereseaza durata incaierarii, insa, de acest aspect se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 6 luni sau amenda.

5. Continutul agravat

Infractiunea are doua forme agravate, ambele prevazute in alin. 3.

Potrivit alin. 3 ipoteza I, infractiunea este mai grava, daca in cursul incaierarii s-a cauzat vatamarea integritatii corporale sau sanatatii unei persoane si nu se cunoaste care dintre participanti au savarsit faptele.

Agravanta ia in considerare faptul ca, pe langa starea de pericol pentru ordinea si linistea publica, prin incaierare s-a produs si un alt rezultat, constand in vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane.

Agravanta se retine daca nu se cunoaste care dintre participanti au savarsit faptele avand o astfel de urmare. Nu intereseaza daca victima este unul dintre participantii la incaierare sau o persoana din afara incaierarii. Toti participantii la incaierare raspund pentru rezultatul mai grav produs, deoarece, din punct de vedere obiectiv, fiecare a realizat actiunea de participare la incaierare, iar din punct de vedere subiectiv, fie a prevazut dar a crezut ca acest rezultat nu se produce, fie nu l-a prevazut desi putea si trebuie sa-l prevada. Temeiul obiectiv al raspunderii penale consta in fapta de incaierare la care au participat, iar temeiul subiectiv al raspunderii lor consta in praeterintentie. In forma sa agravata, incaierarea este o infractiune complexa, care include in continutul sau vatamarea corporala, vatamarea corporala grava, precum si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte. Daca, in cazul incaierarii, s-a produs numai fapta prevazuta de art. 180 C. pen., se va retine numai forma simpla din art. 322 alin. 1 C. pen., fiind indiferent daca faptuitorul este cunoscut sau nu. Daca, in cadrul incaierarii, rezultatele ara­tate se produc asupra mai multor persoane, exista concurs de infractiuni.

Sanctiunea aplicabila tuturor participantilor la incaierare consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit alin. 3 ipoteza a 2-a, infractiunea este si mai grava, daca in cursul incaierarii s-a cauzat moartea unei persoane si nu se cunoaste care dintre participanti au savarsit fapta.

Agravanta ia in considerare faptul ca, pe langa starea de pericol pentru ordinea si linistea publica, prin incaierare s-a produs si un alt rezultat, mai grav, constand in moartea unei persoane, rezultat imputabil pe baza de praeterintentie. Si in acest caz, agravanta se retine numai daca nu se cunoaste care dintre participanti au savarsit faptele avand astfel de urmare. De exemplu, s-a considerat ca agravanta exista atunci cand incaierarea s-a soldat cu ranirea mai multor persoane si uciderea alteia.

Sanctiunea aplicabila tuturor participantilor la incaierare consta in inchisoare de la 3 la 15 ani.

6. Cauza speciala de reducere a pedepsei

Potrivit alin. 2, daca in cursul incaierarii s-a cauzat o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, cel care a savarsit aceasta fapta se pedepseste pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se reduce cu un an. Ceilalti participanti se pedepsesc cu pedeapsa prevazuta in alin. 1.

Spre deosebire de forma agravata din alin. 3 ipoteza I, legiuitorul ia in considerare faptul ca autorul vatamarii corporale grave, in sensul art. 182 C. pen., este cunoscut.

Faptuitorul se sanctioneaza cu pedeapsa pentru infractiunea savarsita al carei maxim se reduce cu un an, fara a se retine in sarcina sa si participarea la incaierare, ca infractiune distincta.

Reducerea cu un an a pedepsei se explica, pe de o parte, prin aceea ca faptuitorul a actionat in stare de sures­citare, iar pe de alta parte, prin aceea ca victima a participat la incaierare savarsind la randul ei acte de violenta. Toti ceilalti participanti la incaierare, inclusiv victima, se pedepsesc cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de incaierare in forma simpla.

Legea nu prevede regimul de sanctionare a faptuitorului atunci cand, in cursul incaierarii, se produce moartea unei persoane. In tacerea legii, faptui­torul va fi sanctionat cu pedeapsa prevazuta de lege pentru lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte ori omor dupa cum pozitia sa psihica se caracterizeaza prin praeterintentie sau prin intentie. In acest caz, nu mai opereaza reducerea cu un an a sanctiunii.

7. Cauze speciale de nepedepsire

Potrivit alin. 4, nu se pedepseste cel care a fost prins in incaierare im­potriva vointei sale, sau care a incercat sa desparta pe altii, sa respinga un atac ori sa apere pe altul.

Textul prevede patru cauze speciale de nepedepsire:

a)  - cand participantul a fost prins in incaierare impotriva vointei sale, in
acest caz, este firesc sa nu intervina raspunderea penala, deoarece fiind
prins fara voia sa in respectiva incaierare nu a avut intentia de a participa la
aceasta.

b)  - cand a incercat sa-i desparta pe altii. Si in acest caz este firesc ca
participantul sa nu fie pedepsit, deoarece intentia sa nu a fost de a participa
la incaierare, ci sa desparta alte persoane prinse in incaierare.

c)  - cand a incercat sa respinga un atac. Intr-un asemenea caz, partici­pantul fiind in situatia de a respinge un atac se afla in legitima aparare, ceea ce face cu totul fireasca inlaturarea raspunderii penale.

d)  - cand a incercat sa apere pe altul. Mobilul interventiei participantului
fiind, in acest caz, apararea altei persoane, lipseste intentia specifica partici­parii la incaierare.

In toate cazurile, participantul nu va beneficia insa de cauza speciala de nepedepsire, daca, ulterior, lasandu-se antrenat cu incaierare, actioneaza cu intentia de a participa la incaierare si se integreaza in schimbul de violente care are loc. Cauzele de nepedepsire opereaza nu numai in cazul incaierarii simple, ci si in celelalte ipoteze prevazute de text cu exceptia insa a acelora in care se savarsesc infractiuni mai grave, iar faptuitorii sunt cunoscuti.

ASOCIEREA PENTRU SAVARSIREA DE INFRACTIUNI- art. 323 -

1. Continutul juridic

Infractiunea consta in fapta de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni, altele decat cele aratate in art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale privind convietuirea sociala, a carei existenta este conditionata ale apararea ordinii si linistii publice, pentru care fapta creeaza o stare de pericol. Deoarece prin asocie­rea pentru savarsirea de infractiuni se creaza o stare de pericol si pentru relatiile sociale ocrotite prin incriminarea faptei sau faptelor care constituie scopul asocierii, infractiunea are si un obiect juridic secundar, constand in aceste din urma relatii sociale.

Subiect activ poate fi orice persoana. Cand elementul material consta in initierea constituirii unei asocieri, infractiunea poate fi savarsita si de o singura persoana. Daca fapta consta in constituirea asocierii, fiind vorba de un acord de vointa, infractiunea presupune intotdeauna o pluralitate de faptuitori. In sfarsit, intrucat cel ce adera sau sprijina asocierea dobandeste tot calitatea de autor, infractiunea devine, si in aceste modalitati de savar­sire, tot o infractiune cu pluralitate constituita de faptuitori. Legea nu cere faptuitorului sau faptuitorilor vreo calitate speciala. De asemenea, in cazul pluralitatii constituite de faptuitori, nu intereseaza numarul acestora.

Participatia penala este posibila sub forma instigarii la aderare sau spriji­nirea asocierii, precum si sub forma complicitatii prin promisiunea de tainuire sau favorizare. Instigarea la constituire si complicitatea prin sprijinirea asocierii nu sunt posibile deoarece instigarea la constituire inseamna initi­ere, deci o activitate de executare, iar sprijinirea, sub orice forma a asocierii este prevazuta de lege tot ca o activitate de executare a infractiunii.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin una dintre urmatoarele actiuni:

asocierea in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni;

initierea constituirii unei asocieri avand acelasi scop;

aderarea la o asociere;

sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri.

Aceste actiuni sunt prevazute alternativ de textul de incriminare, ceea ce inseamna ca pentru existenta infractiunii este suficient sa se savarseasca numai una dintre ele.

Asocierea in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni, inseamna a lua parte la constituirea unor asocieri avand scopul aratat, prin manifestarea vointei de a se constitui asocierea si de a fi membru al acesteia.

Asocierea se realizeaza prin actiunea fiecareia dintre persoanele care inteleg sa-si alature eforturile si presupune un consens neechivoc, o intelegere stabilita intre acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline de a actiona potrivit unui plan, pentru savarsirea uneia sau mai multor infractiuni. Prin alte cuvinte, asocierea presupune o reuniune, cu perspectiva unei durate de timp, a mai multor persoane, in vederea realizarii unui scop infractional comun. Rezulta ca dispozitiile art. 323 C. pen. nu sunt aplicabile in cazul unei intelegeri intamplatoare si spontane intre mai multe persoane care au luat hotararea de a savarsi o infractiune si au tradus in fapt hotararea luata sau atunci cand inculpatii nu au alcatuit o grupare cu caracter organizat, nu a existat nici un program de activitate, nici o repar­tizare a atributiilor, imprejurari ce ar denota o structura organizatorica.

Initierea constituirii unei asocieri in vederea savarsirii uneia sau mai multor infractiuni, consta in efectuarea unor acte menite sa pregateasca si sa determine constituirea unei astfel de asocieri, cum ar fi, de exemplu, comunicarea ideii de a se constitui asocierea, propunerea adresata unor persoane de a intra in asociere, organizarea intrunirii de constituire etc. Actiunea de a initia constituirea unei asocieri poate fi savarsita de o singura persoana sau de mai multe, in acest din urma caz, toate persoanele avand calitatea de coautori ai infractiunii. Nu intereseaza daca s-a ajuns sau nu la constituirea asocierii si nici daca, ajungandu-se la constituire, acea per­soana sau acele persoane au intrat sau nu in asocierea constituita.

Aderarea la o asociere constituita in vederea savarsirii uneia sau mai multor infractiuni, consta in intrarea efectiva a faptuitorului intr-o astfel de asociere ca membru al acesteia.

Existenta infractiunii in aceasta modalitate de savarsire este conditionata, asadar, de o asociere deja constituita, in care faptuitorul intelege sa intre ca membru. Aderarea poate fi expresa sau tacita. In cazul celei dintai, faptuitorul isi manifesta explicit vointa de a intra in asociere, indeplinind, totodata, eventualele forme sau ritualuri cerute pentru aceasta de respectiva asociere. In cazul aderarii tacite, faptuitorul isi manifesta implicit vointa de a intra in asociere, actionand ca membru de fapt al acesteia. Daca in cazul aderarii exprese nu intereseaza - pentru exis­tenta infractiunii - activitatea faptuitorului in cadrul asocierii, in cazul aderarii tacite, dimpotriva, activitatea faptuitorului in cadrul asocierii are un rol esential, deoarece prin aceasta el isi manifesta vointa de a intra in asociere.

Sprijinirea unei asocieri avand ca scop savarsirea uneia sau mai multor infractiuni, presupune orice ajutor dat unei astfel de asocieri, pentru a inlesni sau a asigura mentinerea asocierii sau desfasurarii activitatii acesteia. Ajutorul poate fi dat sub orice forma si pe tot parcursul existentei asocierii. In aceasta modalitate de savarsire, ca si in cea precedenta, infractiunea presupune o asociere deja existenta, constituita, deoarece nu se poate vorbi de sprijinirea unei asocieri care nu s-a constituit inca.

Actiunile prevazute in mod alternativ trebuie savarsite in legatura cu o asociere care are ca scop savarsirea uneia sau a mai multor infractiuni, altele decat cele aratate de art. 167 C. pen., deoarece fapta ar constitui infrac­tiunea de complot. Fapta are aceasta din urma incadrare juridica chiar daca, printre infractiunile proiectate una singura este din cele aratate de art. 167 C. pen. Asocierea pentru savarsirea de infractiuni exista indiferent de natura infractiunilor avute in vedere de catre faptuitori, desigur altele decat cele de la art. 167 C. pen. si indiferent daca sunt consacrate in Codul penal ori in legile speciale cu dispozitii penale.

Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru ordinea si linistea publica.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia directa, cu conditia cunoasterii de catre faptuitor sau de catre faptuitori, a scopului asocierii la care se refera actiunea savarsita, iar potrivit altei opinii este posibila si intentia indirecta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu este pedepsita de lege.

Consumarea infractiunii are loc in momentul savarsirii oricareia dintre actiunile alternative, in momentul constituirii, initierii asocierii, aderarii sau sprijinirii unei astfel de asocieri, moment in care se produce si urmarea socialmente periculoasa. Fapta constituie infractiune, in forma consumata, indiferent daca scopul este sau nu este realizat. In cazul infractiunii pe care o analizam, activitatea infractionala este susceptibila de prelungire in timp in unele modalitati de savarsire (constituire, aderare) prin insasi natura sa iar in altele (initiere, sprijinire) prin vointa faptuitorului sau a faptuitorilor. In astfel de situatii va exista si un moment al epuizari, care va fi fie momentul cand inceteaza actiunea, fie momentul cand actiunea s-a repetat pentru ultima oara.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 15 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea ce intra in scopul asocierii. Potrivit alin. 2, daca fapta de asociere a fost urmata de savarsirea unei infractiuni, se aplica celor care au savarsit infractiunea respectiva pedeapsa pentru acea infractiune, in concurs cu pedeapsa prevazuta in alin. 1.

5. Cauza speciala de nepedepsire

Potrivit alin. 3, nu se pedepsesc persoanele prevazute in alin. 1, care denunta autoritatilor asocierea mai inainte de a fi fost descoperita si de a se fi inceput savarsirea infractiunii care intra in scopul asocierii.

Cauza de nepedepsire prevazuta de text are menirea de a inlesni desco­perirea asocierii si de a zadarnici scopul infractional pe care il urmareste aceasta. Cauza speciala de nepedepsire este incidenta daca sunt inde­plinite, in rnod cumulativ, urmatoarele conditii:

faptuitorul trebuie sa denunte asocierea autoritatilor. Denuntarea poate
fi facuta oricarei autoritati, adica oricarui organ al puterii sau administratiei de
stat, justitiei sau organelor ministerului public;

denuntarea trebuie sa intervina mai inainte ca asocierea sa fi fost
descoperita;

denuntarea trebuie sa intervina mai inainte de a se fi inceput savarsirea
infractiunii care intra in scopul asocierii.

Deoarece aceste conditii sunt prevazute in mod cumulativ, lipsa ori­careia dintre ele exclude aplicarea dispozitiilor art. 323 alin. 3 C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal si profita numai denuntatorului.

INSTIGAREA PUBLICA SI APOLOGIA INFRACTIUNILOR - art. 324 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta, in fapta de a indemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legea, ori de a savarsi fapte ce constituie infractiuni. Potrivit alin. 4, consta in purtarea in public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, in scopurile aratate in alin. 1, iar potrivit alin. 5, in laudarea in public a celor care au savarsit infractiuni sau a infrac­tiunilor savarsite de acestia.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la ordinea si sigu­ranta publica, relatii care sunt incompatibile cu faptele de a indemna la nerespectarea legililor, ori de a lauda infractorii sau infractiunile savarsite.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. In modalitatea alin. 1, elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de a indemna publicul la nerespec­tarea legilor sau la savarsirea unor fapte ce constituie infractiuni.

Indemnarea presupune o incitare, trezirea unui interes, insa reprezinta mai putin decat o determinare. Folosind termenul a indemna, legiuitorul a aratat, asadar, ca nu trebuie sa fie vorba de un indemn care a reusit sa determine.

Indemnul trebuie sa fie adresat publicului, unui numar nedeterminat de persoane si trebuie sa se refere la nerespectarea legilor sau la savarsirea de infractiuni, in caz contrar, fapta nu are caracter penal. Indemnul poate fi realizat prin orice mijloace. Cu caracter exemplificativ, legiuitorul se refera la doua asemenea mijloace, prin grai si prin scris. Caracterul exemplificativ rezulta din precizarea expresa din texul de incriminare, in sensul ca fapta poate fi savirsita prin orice alte mijloace.

In modalitatea alin. 4, elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de purtare in public a unei uniforme, embleme, insigne sau a altor asemenea semne distinctive neautorizate, in scopurile aratate in alin. 1. Pentru existenta infractiunii trebuiesc indeplinite in mod cumulativ doua conditii:

purtarea trebuie sa se realizeze in public;

actiune sa priveasca o uniforma, emblema, insigna sau alte asemenea semne distinctive neautorizate, de natura sa incite la nerespectarea legilor sau la savarsirea de infractiuni.

In modalitatea alin. 5, elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de laudare in public a celor ce au savarsit infractiuni sau a infractiunilor savarsite de acestia. Actiunea incriminata trebuie sa indepli­neasca doua conditii cumulative:

-sa aiba loc in public;

- sa se refere la infractori sau la infractiuni determinate, care au fost
savarsite, in caz contrar fapta nu are caracter penal. Nu intereseaza daca in
momentul laudarii infractiunilor sau a celor care le-au savarsit, s-a pronuntat
o hotarare de condamnare sau daca respectiva cauza se afla in curs de
urmarire sau de judecata.

Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru relatiile sociale ocrotite de lege.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia directa, pentru faptele din alin. 1 si 4, deoarece cel ce indeamna la o fapta urmareste ca acea fapta sa fie savarsita, in timp ce pentru modalitatea alin. 5, intentia poate fi directa sau indirecta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii nu este pedepsita.

Consumarea infractiunii are loc in momentul savarsirii faptelor incriminate, pentru modalitatile din alin. 1 si 5, moment in care se produce si urmarea socialmente periculoasa. In modalitatea alin. 4, infractiunea are caracterul unei infractiuni continue, se consuma in momentul cand incepe actiunea de purtare si se epuizeaza in momentul cand aceasta actiune inceteaza.

Sanctiunea.

Pentru modalitatea alin. 1, sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savarsirea careia s-a instigat. Potrivit alin. 3, daca instigarea publica a avut ca urmare savarsirea infractiunii la care s-a insti­gat, pedeapsa este cea prevazuta de lege pentru acea infractiune. Pentru modalitatile din alin. 4 si 5, sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3 ani. Exceptia din alin. 1, referitoare la limitarea cuantumului pedepsei, nu este prevazuta si pentru sanctionarea infractiunii in variantele din alin. 4 si 5 ale textului. In literatura de specialitate exista opinia potrivit careia excep­tia privind regimul de sanctionare, al infractiunii in varianta tip ar privi, pentru identitate de ratiune, si regimul de sanctionare al variantelor asimilate.

5. Continutul agravat

Potrivit alin. 2, infractiunea este mai grava daca fapta prevazuta in alin. 1 este savarsita de un functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat ori de catre o persoana din cele prevazute in art. 160.

Legiuitorul consacra o forma agravata la modalitatea tip din alin. 1, luand in considerare calitatea subiectului activ. Subiectul activ este calificat, avand una dintre cele doua calitati, prevazute in mod alternativ:

functionar public ce indeplineste o functie care implica exercitiul auto­ritatii de stat, in acceptiunea prevederilor art. 239 C. pen.;

persoana care indeplineste o activitate importanta de stat sau alta
activitate publica importanta, in acceptiunea prevederilor art. 160 C. pen. Fap­tuitorul se bucura de autoritatea functiei indeplinite, iar fapta acestuia are o mai mare rezonanta in cadrul colectivitatii.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 5 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savarsirea careia s-a instigat.

RASPANDIREA DE MATERIALE OBSCENE - art. 325 -

1. Continutul juridic

Infractiunea consta in fapta de a vinde sau raspandi, precum si de a confectiona ori detine, in vederea raspandirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala referitoare la morala publica, la sentimentele de pudoare si decenta legate de aspectele vietii sexuale.

Obiectul material este reprezentat de obiectele, desenele, scrierile sau celelalte materiale cu caracter obscen, in legatura cu care se savarseste fapta incriminata. Prin caracter obscen se intelege caracterul trivial, inde­cent, pornografic al obiectului, desenului, scrierii sau materialului, adica me­nirea vulgara, brutala de a infatisa atitudini, aspecte sau practici legate de viata sexuala.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3.   Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective poate fi realizat prin patru actiuni alternative, dupa cum urmeaza:

vanzarea de obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen;

raspandirea;

confectionarea;

detinerea in vederea raspandirii unor astfel de obiecte.

Raspandirea consta in difuzarea sau transmiterea unor obiecte sau ma­teriale cu caracter obscen, precum si expunerea publica, cu sau fara scop de vanzare, a unor asemenea obiecte sau materiale. Pentru a realiza latura obiectiva a infractiunii, oricare dintre actiunile aratate trebuie sa priveas­ca obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen. In cazul confectionarii sau detinerii, legea mai cere ca actiunea sa fie savarsita in vederea raspandirii obiectelor, desenelor, scrierilor sau materialelor cu caracter obscen. In practica judiciara, s-a considerat ca exista infractiunea de raspandire de materiale obscene in cazul in care se organizeaza - in locuinta altor persoane - vizionarea unor filme pornografice inregistrate pe casete video, in schimbul unor sume de bani de la spectatori.

Cele patru actiuni fiind prevazute alternativ de text, fiecare dintre acestea poate realiza singura latura obiectiva a infractiunii.

Urmarea imediata consta intr-o incalcare a normelor de morala referi­toare la viata sexuala.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei. Potrivit unei opinii, intentia poate fi, in toate modalitatile, directa sau indirecta. Potrivit unei alte opinii, in cazul savarsirii infractiunii prin confectionare sau deti­nere de materiale cu caracter obscen, intentia nu poate fi decat directa, deoarece legea cere, in aceste cazuri, ca actiunea sa fie savarsita in scopul raspandirii materialelor respective.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care faptuitorul vinde, raspandeste, confectioneaza sau incepe sa detina, in vederea raspandirii, un material cu caracter obscen. In cazul realizarii prin detinere, infractiunea fiind continua, exista si un moment al epuizarii, care este momentul incetarii acestei actiuni.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau amenda.

CERSETORIA - art. 326 -

1. Continutul juridic

Potrivit textului de incriminare, infractiunea consta in fapta persoanei care, avand capacitatea de a munci, apeleaza in mod repetat la mila publicului, cerand ajutor material.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala, relatii care presupun procurarea mijloacelor de existenta de catre fiecare membru al societatii prin desfasurarea unei activitati utile din punct de vedere social.

Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material. Banii sau bunurile obtinute de catre faptuitor nu constituie obiectul materiai, ci produsul infractiunii.

Subiect activ poate fi orice persoana care are capacitatea de a munci. Prin urmare, legea cere subiectului, in afara conditiilor generale, o singura conditie speciala si anume, aceea de a avea capacitatea de a munci. Legiu­itorul a apreciat ca numai in masura in care faptuitorul are aceasta capa­citate, fapta de a apela la mila publicului reprezinta o forma de parazitism social si, in consecinta, trebuie sanctionata. De aceea, instanta de jude­cata este obligata, atunci cand inculpatul invoca lipsa capacitatii de munca, sa verifice apararea sa, cerand relatii organelor medicale competente.

Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Coautoratul nu este posibil, iar in consecinta, daca mai multe persoane, pe baza unei intelegeri prealabile, apeleaza la mila publicului cerand ajutor ma­terial, fiecare savarseste independent si personal infractiunea de cersetorie si va raspunde ca autor al acesteia.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiunea de a apela, in mod repetat, la mila publicului, cerand ajutor material.

Faptuitorul trebuie sa apeleze la mila publicului. A apela la mila publicului inseamna a se adresa publicului, adica masei nedeterminate de persoane, intr-un mod susceptibil de a trezi un sentiment de mila. In consecinta, daca faptuitorul se adreseaza nu publicului, in general, ci unor persoane deter­minate pe care le cunoaste si fata de care se afla in anumite raporturi de rudenie sau de prietenie, fapta nu constituie infractiunea de cersetorie.

Apelul la mila publicului trebuie sa aiba ca obiect o cerere de ajutor material.

Aceasta cerere poate fi explicita sau implicita si poate fi facuta prin orice mijloace: oral, in scris, prin gesturi etc. Nu intereseaza daca cererea de ajutor material a fost sau nu satisfacuta, ceea ce a avut in vedere, legiui­torul este cererea de ajutor material si nu primirea unui astfel de ajutor. Daca cererea de ajutor lipseste, de exemplu o persoana accepta daruri ce i se fac din mila, fara a le fi cerut, fapta nu constituie infractiunea de cerse­torie, deoarece nu este indeplinita o conditie ceruta de lege pentru existenta acestei infractiuni. Situatia nu trebuie insa confundata cu acele situatii in care cererea de ajutor material, desi nu este expres formulata, rezulta din atitudinea faptuitorului.

Fapta constand in apelarea la mila publicului trebuie savarsita in mod repetat, astfel incat sa aiba caracter de obisninta, de indeletnicire, prin care faptuitorul isi procura mijloacele materiale. In stabilirea caracterului repetat al faptei trebuie sa se tina seama de intervalul la care sunt savarsite actele de cersetorie si de intreaga conduita a faptuitorului.

Urmarea imediata consta intr-o incalcare a normelor de convietuire sociala, referitoare la procurarea mijloacelor de existenta.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece faptuitorul ac­tioneaza cu scopul obtinerii de ajutor material. Infractiunea exista indiferent daca scopul este realizat sau nu.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu este posibila.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care s-a realizat, prin repetare, un numar suficient de acte, din care sa rezulte atitudinea faptuitorului de a face din cersetorie o sursa de procurare a mijloacelor de existenta.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 3 ani.

VAGABONDAJUL - art. 327 -

1. Continutul juridic

Infractiunea consta in fapta persoanei care nu are locuinta statornica si nici mijloace de trai si care, desi are capacitate de a munci, nu exercita in mod obisnuit o ocupatie sau profesie, ori nu presteaza nici o alta munca pentru intretinerea sa.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale privind convietuirea sociala, relatii care presupun procurarea mijloacelor de existenta prin munca, in conditiile de integrare a fiecaruia intr-o colectivitate si cu mentinerea unui climat general de incredere si securitate.

Infractiunea nu are obiect material.

Subiect activ poate fi orice persoana care indeplineste cumulativ con­ditiile prevazute de lege:

are capacitatea de a munci;

nu are locuinta statornica;

nu are mijloace de trai.

Capacitatea de a munci se stabileste de catre instanta de judecata, in fiecare caz, pe baza probelor administrate in cauza. Lipsa unei locuinte sta­tornice inseamna lipsa unui adapost pe care persoana sa-l poata folosi fara intrerupere. Nu intereseaza daca persoana are sau nu contract de inchi­riere, daca este sau nu titularul locuintei. In sfarsit, lipsa unor mijloace de existenta se refera la alte mijloace decat cele rezultand din prestarea unei munci, cum ar fi economiile, pensia, oferirea intretinerii, de catre o alta per­soana etc. Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a com­plicitatii. Coautoratul nu este posibil deoarece, existenta acestei infractiuni este legata de o situatie personala a faptuitorului. Daca doua sau mai multe persoane vagabondeaza impreuna, fiecare savarseste infractiunea in calitate de autor, iar daca una dintre acele persoane este un minor, in sarcina infractorilor majori nu poate fi retinuta agravanta prevazuta de art. 75 lit. c) C. pen.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective, constand intr-o omisiune, se poate realiza prin:

neexercitarea in mod obisnuit a unei ocupatii sau profesii;

neprestarea altei munci pentru intretinerea sa.

Neexecitarea in mod obisnuit a unei ocupatii sau profesii inseamna fie a nu exercita deloc o ocupatie sau profesie, fie a o exercita intamplator, adica fara ca prin aceasta, persoana sa-si poata asigura mijloacele de existenta. Prin urmare, inactiunea faptuitorului trebuie sa aiba fie caracter de continuitate, in sensul ca pasivitatea sa se prelungeste in timp, fie caracter predominant, in sensul ca, chiar daca exercita sporadic o ocupatie, sau profesie, aceasta nu constituie o caracteristica a modului sau de viata. In primul caz, latura obiectiva a infractiunii se realizeaza printr-o inactiune cu durata in timp, iar in al doilea caz, prin acte omisive repetate, din care rezulta ca neexercitarea ocupatiei sau profesiei constituie o obisnuinta pentru faptuitor.

Neprestarea altei munci pentru intretinerea sa inseamna a nu desfasura, in lipsa exercitarii unei ocupatii sau profesii, nici o alta munca de natura sa-i asigure persoanei mijloace de existenta. Si in aceasta modalitate de savar­sire a infractiunii, pasivitatea faptuitorului trebuie sa aiba caracter de conti­nuitate sau caracter predominant, ceea ce inseamna ca fapta se inca­dreaza in dispozitiile art. 327 C. pen., chiar daca faptuitorul presteaza sporadic munci pentru intretinerea sa. Numai exercitarea in mod obisnuit a unei ocupatii sau profesii ori prestarea unei alte munci pentru intretinerea sa, exclude infractiunea de vagabondaj.

Urmarea imediata consta intr-o incalcare a normelor de convietuire sociala, referitoare la integrarea in comunitate si asigurarea conditiilor de existenta.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva.

Deoarece elementul material consta intr-o omisiune, fapta constituie infractiune, indiferent daca se savarseste cu intentie sau din culpa.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu este posibila.

Consumarea infractiunii are loc in momentul savarsirii faptei incriminate. Daca faptuitorul este arestat si detinut in executarea unei pedepse privative de libertate pentru o alta infractiune, se intrerupe savarsirea infractiunii de vaga­bondaj, iar actele comise ulterior, constituie o alta infractiune de vagabondaj.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 3 ani.

PROSTITUTIA - art. 328-

1. Continutul juridic

Infractiunea consta in fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile privind convietuirea sociala, relatii, care presupun procurarea mijloacelor de existenta prin munca, cu respectarea regulilor de morala privind viata sexuala a persoanei, precum si a moralitatii publice.

Obiectul material consta in sumele de bani, valorile sau bunurile pe care subiectul si le procura practicand raporturi sexuale cu diferite persoane si care servesc la asigurarea existentei sale.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Coautoratul nu este posibil.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin doua actiuni cumulative, actiuni intre care trebuie sa existe legatura de la mijloc la scop.

Actiunea scop consta in fapta de a procura toate sau numai principalele mijloacele de existenta. Relatia de la mijloc la scop intre aceste doua actiuni rezulta din folosirea atat a participiului prezent "practicand", cat si a expresiei "in acest scop".

Actiunea scop are doua modalitati alternative:

prima modalitate exista atunci cand subiectul isi procura toate mijloa-
cele de existenta practicand raporturi sexuale cu diferite persoane;

a doua modalitate exista atunci cand subiectul isi procura in acest mod
numai principalele mijloace de existenta. Prin mijloace de existenta se inte­leg mijloacele care servesc la satisfacerea nevoilor de trai ale unei per­soane.

Sfera acestor mijloace este larga, incluzand toate mijloacele care servesc la satisfacerea atat a nevoilor materiale, cat si a celor spirituale. De aceea, prin "mijloace principale de existenta' trebuie sa intelegem numai acele mijloace care servesc la satisfacerea nevoilor esentiale de trai ale persoanei, cum sunt locuinta, hrana, imbracamintea. Daca subiectul nu-si procura in modul aratat toate mijloacele de existenta sau cel putin principa­lele mijloace de existenta, fapta nu constituie infractiunea de prostitutie.

Astfel, nu ne gasim in prezenta infractiunii daca subiectul isi procura
principalele mijloace de existenta prin munca, dar realizeaza in acelasi timp,
unele venituri suplimentare, practicand in acest scop, raporturi sexuale, cu diferite persoane. Nu intereseaza, sub raportul realizari actiunii scop, daca subiectul practicand raporturi sexuale dobandeste bani, obiecte de valoare sau orice alte bunuri. Este suficient ca bunul sau bunurile dobandite sa poata fi evaluate in bani si sa serveasca la satisfacerea tuturor sau a principalelor sale nevoi de trai;

Actiunea-mijloc consta in practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane.

Infractiunea de prostitutie este o infractiune de obicei, presupunand o pluralitate de acte, pe parcursul unei anumite perioade de timp, in care prac­ticarea acestor raporturi sa fi constituit pentru respectiva persoana sursa unica sau principala de procurare a mijloacelor sale de existenta.

Pentru existenta infractiunii de prostitutie, legea cere ca raporturile se­xuale sa fie practicate cu persoane diferite si nu cu o singura persoana. Prin alte cuvinte, legiuitorul nu a avut in vedere raporturi sexuale constante, cu o aceeasi persoana, ci raporturi sexuale in care partenerul este ales intam­plator, urmarindu-se obtinerea unor avantaje materiale.

Urmarea imediata consta intr-o incalcare a normelor de convietuire so­ciala, referitoare la viata sexuala si a procurarii mijloacelor de existenta.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece fapta se savar­seste in scopul procurarii pe aceasta cale a mijloacelor de existenta sau a principalelor mijloace de existenta. Daca practicarea raporturilor sexuale nu se face in acel scop, lipseste atat actiunea scop din cadrul laturii obiective a infractiunii de prostitutie, cat si intentia ceruta de lege pentru existenta acestei infractiuni.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii nu este posibila.

Consumarea infractiunii de prostitutie are loc in momentul cand se reali­zeaza un numar suficient de raporturi sexuale cu diferite persoane pentru ca aceste raporturi sa poata fi caracterizate ca fiind un mod obisnuit de procurare a mijloacelor de existenta sau a principalelor mijloace de existenta pentru faptuitor. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

PROXENETISMUL - art. 329 -

1. Continutul juridic

Potrivit textului de incriminare, infractiunea consta in indemnul ori inlesnirea practicarii prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala, relatii care pre­supun procurarea mijloacelor de existenta prin munca, in conditii de respect, pentru regulile de morala si de asigurare a demnitatii umane, cu excluderea oricaror acte de proliferare a prostitutiei sau de dobandire a unor foloase din practicarea acesteia de catre o alta persoana.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila atat sub forma coautoratului, cat si sub forma instigarii sau a complicitatii.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin una dintre urmatoarele trei actiuni alternative:

indemnul la prostitutie;

inlesnirea practicarii prostitutiei;

tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana.
Indemnarea la prostitutie, consta in trezirea interesului, incurajarea sau convingerea unei persoane sa practice prostitutia. Indemnarea la prostitutie inseamna mai putin decat instigarea la aceeasi fapta, deoarece nu presupune determinarea persoanei, adoptarea de catre aceasta a hota­rarii infractionale si, cu atat mai putin, trecerea la executarea unor acte de practicare a prostitutiei. In consecinta, infractiunea este realizata, in aceasta modalitate de savarsire si in situatia in care indemnul s-a adresat unei persoane care luase anterior si independent de activitatea faptuitorului o astfel de hotarare. Urmarind sa previna proliferarea prostitutiei legiuitorul a considerat ca simplul indemn la aceasta fapta necesita a fi incriminat, apreciind ca indemnul la prostitutie prezinta un grad de pericol social chiar mai ridicat decat insasi practicarea prostitutiei. Fapta constituie infractiune chiar daca faptuitorul, indemnand o persoana la prostitutie sau inlesnind practicarea prostitutiei, nu trage nici un folos de pe urma acesteia, deoa­rece tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o per­soana constituie o alta modalitate de savarsire a proxenetismului. Inlesnirea practicarii prostitutiei consta in ajutorul dat unei persoane sa practice prostitutia. Este vorba de o activitate de complicitate la infractiunea de prostitutie, pe care legiuitorul a incriminat-o ca infractiune de sine sta­tatoare. Inlesnirea practicarii prostitutiei se poate realiza sub orice forma si prin orice mijloace. Fapta constituie infractiunea de proxenetism si daca a fost savarsita o singura data.

Tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o per­soana, consta in obtinerea de profituri sau a oricaror avantaje materiale din practicarea prostitutiei de catre o persoana. Foloasele la care se refera textul pot fi obtinute in orice fel si sub orice titlu. Astfel, faptuitorul poate ob­tine foloasele fie ca remunerare a serviciilor facute persoanei care practica prostitutia, fie pur si simplu in calitate de intretinut al acelei persoane.

Urmarea imediata consta intr-o incalcare a normelor de convietuire sociala, referitoare la viata sexuala.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei. Atunci cand fapta incriminata consta in indemnarea la prostitutie, deoarece actiunea faptuitorului este orientata spre un obiectiv bine determinat - prac­ticarea prostitutiei de catre o persoana - intentia nu poate fi decat directa. In unele modalitati de savarsire a infractiunii, de exemplu, in cazul tragerii de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana - intentia poate fi si indirecta.

4.   Forme. Sanctiuni

Tentativa se pedepseste, potrivit alin. 5.

Consumarea infractiunii are loc in momentul savarsirii actiunii incrimi­nate, moment cand se produce si urmarea socialmente periculoasa a faptei.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

5. Continutul agravat

Infractiunea are doua forme agravate prevazute in alin. 2 si 3.

Potrivit alin. 2, infractiunea este mai grava daca se realizeaza prin recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane in acest scop, precum si constrangerea la prostitutie.

Agravanta ia in considerare modalitatile elementului material, care se realizeaza prin una sau unele dintre urmatoarele trei actiuni alternative:

recrutarea unei persoane pentru prostitutie;

traficul de persoane in acest scop;

constrangerea la prostitutie.

Recrutarea unei persoane pentru prostitutie, consta in descoperirea, atragerea, angajarea si indrumarea unei persoane sa practice prostitutia. Aceasta actiune, care duce la proliferarea prostitutiei, presupune, de regula, un proxenetism organizat, o forma sistematica de exploatare a prostitutiei practicata de alte persoane.

Traficarea de persoane in scopul practicarii prostitutiei, consta in efectu­area unor acte de comert cu persoane in vederea practicarii prostitutiei.

Constrangerea la prostitutie, consta in silirea unei persoane sa practice prostitutia. Aceasta constrangere poate fi de natura fizica sau morala si se poate realiza prin orice mijloace. Nu intereseaza daca actiunea de constran­gere si-a realizat sau nu finalitatea si nici daca sunt sau nu indeplinite conditiile cerute de lege pentru ca aceasta constrangere sa inlature caracterul penal al faptei savarsite sub imperiul ei.

Tentativa se pedepseste potrivit alin. 5.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Potrivit alin. 3, infractiunea este mai grava daca fapta prevazuta in alin. 1 sau 2 este savarsita fata de un minor sau prezinta un alt caracter grav.

Agravanta ia in considerare doua circumstante alternative:

savarsirea faptei fata de un minor, circumstanta care trebuie sa fie cunoscuta de catre faptuitor;

producerea unui alt caracter grav, consecinta care se va aprecia de catre organul judiciar, in fiecare caz concret.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

6. Confiscarea speciala

Potrivit alin. 4, banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sa serveasca, direct sau indirect, la comiterea infractiunii prevazute la alin. 1-3 si cele care au fost dobandite prin savarsirea acesteia se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

JOCUL DE NOROC - art. 330 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in organizarea sau ingaduirea jocu­rilor de noroc pentru public, fara autorizare, iar potrivit alin. 2, consta in organizarea sau ingaduirea in mod obisnuit a jocurilor de noroc, intr-o casa particulara, in scopul de a realiza foloase materiale.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile de convietuire sociala, relatii care privesc obtinerea mijloacelor de existenta prin mijloace licite si care exclud orice forma de parazitism social.

Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza, pentru ambele modalitati, prin doua actiuni alternative:

organizarea jocurilor de noroc;

ingaduirea unor astfel de jocuri.

Organizarea jocurilor de noroc consta in activitatea prin care se creeaza conditiile necesare practicarii unor asemenea jocuri, de exemplu, punerea la dispozitie a locului, atragerea de clienti etc.

Ingaduirea jocurilor de noroc consta in tolerarea, permiterea practicarii acestora. Daca in cazul organizarii, initiativa apartine faptuitorului, in cazul ingaduirii, aceasta apartine altora, dar devine realizabila datorita atitudinii subiectului infractiunii care permite sau nu interzice practicarea respectivelor jocuri de noroc.

Pentru existenta infractiunii, in modalitatea alin. 1, trebuie indeplinite doua conditii cumulative:

- organizarea sau ingaduirea jocurilor de noroc sa fie pentru public, in sensul ca respectivele jocuri sunt accesibile publicului, oricarei persoane care doreste sa le practice. Locul in care se organizeaza ori se ingaduie practicarea jocurilor de noroc, trebuie sa fie, prin natura sau destinatia sa, accesibil publicului.

sa nu existe o autorizatie in acest sens.

Pentru existenta infractiunii in modalitatea alin. 2, de asemenea, trebuie indeplinite doua conditii cumulative:

organizarea sau ingaduirea jocurilor de noroc trebuie sa aiba loc intr-o
casa particulara;

organizarea sau ingaduirea jocurilor de noroc trebuie sa se faca in mod obisnuit, adica trebuie sa se repete de un numar suficient de ori pentru a rezulta caracterul de obisnuinta.

Urmarea imediata consta intr-o incalcare a normelor de convietuire so­ciala, referitoare la practicarea jocurilor de noroc.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta, pentru fapta din alin. 1, si numai directa, pentru fapta din alin. 2, deoarece exista scopul de a realiza foloase materiale.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa, posibila numai in cazul primei forme a infractiunii, nu este pedep­sita. Consumarea infractiunii are loc, pentru fapta din alin. 1, in momentul cand organizarea jocurilor de noroc a luat fiinta sau cand a intervenit ingaduirea practicarii acestora, iar in cazul alin. 2, in momentul cand s-a realizat un numar suficient de fapte pentru a rezulta caracterul de obisnuinta.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

SPETE

ABANDONUL DE FAMILIE - art. 305 -

In acest sens, in practica judiciara s-a considerat, de exemplu, ca neplata pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca nu are caracter penal daca minorul, in favoarea caruia a fost stabilita pensia, realizeaza venituri proprii, care-i asigura conditiile ne­cesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea sa profesio­nala.

Fapta constituie insa infractiune daca minorul, desi are venituri proprii acestea nu sunt indestulatoare pentru a-i asigura conditiile necesare de crestere, educare, invatamant si pregatire profesionala. Fapta consti­tuie infractiune daca minorul locuieste o parte de timp la parintii partii civile, care il ingrijesc. Este lipsita de relevanta imprejurarea ca nu s-a cerut executarea silita a hotararii civile prin care s-a stabilit pensia de intretinere, legea penala neconditionand existenta infractiunii de o astfel de cerinta.

Tot astfel, in practica judiciara, s-a considerat ca nu este realizat continutul infractiunii de abandon de familie, in situatia in care neplata pensiei de intretinere este urmarea starii de arestare a inculpatului intr-o alta cauza. Dimpotriva, intr-un alt caz, s-a decis ca infractiunea de abandon de familie exista atunci cand cel obligat la plata pensiei de intretinere, desi capabil de munca, nu presteaza o activitate pentru a dobandi veniturile din care sa achite obligatia de intretinere.

RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI - art. 306 -

De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca fapta educatorului de a lovi cu un bat pe minorul internat in casa de copii, ca urmare a unei abateri comise de acesta, si de a-i produce o leziune pentru a carei vindecare au fost necesare trei saptamani de ingrijiri medicale nu constituie infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, ci infractiunea de vatamare corporala prevazuta de art. 181 C. pen.

TRAFICUL DE STUPEFIANTE - art. 312-

De exemplu, in practica judiciara, s-a considerat ca infractiunea exista atunci cand fapta inculpatului consta in detinerea a 4 kg de mercur pe care intentiona sa le vanda.

ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI SI TULBURAREA ORDINII SI LINISTII PUBLICE - art. 321 -

Astfel, s-a apreciat ca exista forma agravata a infractiunii atunci cand faptuitorul a amenintat cu furca si toporul mai multe persoane, refuzand sa puna capat comportarii sale chiar la somatia cu un foc de arma a sefului de post.

INCAIERAREA - art. 322 -

In acest sens, in practica judiciara s-a consi­derat, ca nu se poate retine savarsirea infractiunii de incaierare, daca doua persoane au atacat si lovit o alta persoana, deoarece incaierarea pre­supune doua grupuri adverse intre care se schimba, lovituri reciproce, iar in speta, victima a fost singura, fiind atacata de doi agresori si primind lovituri de la fiecare dintre acestia.

ASOCIEREA PENTRU SAVARSIREA DE INFRACTIUNI- art. 323 -

In practica judiciara s-a considerat, ca realizeaza infractiunea in aceasta modalitate de savarsire fapta inculpatilor, detinuti intr-un penitenciar, de a se fi asociat -intoc­mind un plan amanuntit, cu determinarea rolului fiecaruia, pentru a lovi si imobiliza paznicii, pentru a le lua uniformele, armele si a evada, urmand, ca ulterior, sa-si procure haine si alimente prin furt. Tot astfel, s-a considerat ca realizeaza continutul, infractiunii, in aceeasi modalitate, fapta inculpatului de a se fi asociat cu altii in scopul trecerii frauduloase a frontierei, prin deturnarea unui avion.

In practica judiciara s-a considerat ca atunci cand mai multe persoane dintre care una vroia sa se razbune pe un dusman al sau care se afla intr-un grup, au luat hotararea de a lovi pe cei care alcatuiau acel grup, si au realizat in comun hotararea lor, fapta savarsita constituie numai infractiunea de vatamare corporala, in raport cu rezultatul produs, nu si aceea de asociere pentru savarsirea de infractiuni.

PROXENETISMUL - art. 329 -

De exemplu, in practica judiciara, s-a considerat ca infractiunea exista, in aceasta modalitate, atunci cand, in intelegere cu un alt faptuitor, inculpatul a indemnat si ajutat o eleva sa intretina raporturi sexuale cu alti barbati, in schimbul unor sume de bani, din care aceasta si-a asigurat existenta pe perioada cat a fost plecata din domiciliul parintilor.

BIBLIOGRAFIE

Constantin Bulai, Manual de Drept penal. Partea generala, Editura All, Bucuresti, 1997.

Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002

Octavian Loghin, Tudorel Toader, Dreprt penal roman. Partea speciala, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 2001

Vintila Dongoroz, Siegfred Kahane, I. Oancea, I. Fodor, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Partea speciala, vol 3

Teodor Vasiliu, Doru Pavel, George Antoniu, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Virgil Ramureanu, Codul penal comentat si adnotat.Partea speciala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975

Constantin Bulai, Curs de Drept Penal. Partea speciala, Bucuresti, 1975

Vintila Dongoroz, Codul penal adnotat, Bucuresti, 1937