Drepturile copilului

DREPTURILE COPILULUI

1. Garantia realizarii si exercitarii drepturilor copilului

Pentru realizarea si exercitarea drepturilor lor, copiii au dreptul la protectie si asistenta.

2. Raspunderi privind drepturile copilului

Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine:

1)   in principal parintilor;

2)   in subsidiar colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa[1]. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau, dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului.

3)   in mod complementar statului, care asigura protectia copilului si garanteaza respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifica realizata de institutiile statului si de autoritatile publice cu atributii in acest domeniu.

3. Drepturile copilului

In raport de dispozitiile Legii nr. 272/204, drepturile copilului se impart in urmatoarele categorii:

drepturi si libertati civile;

drepturi privind mediul familial si ingrijirea alternativa;

drepturi referitoare la sanatatea si bunastarea copilului;

drepturi vizand educatia, activitatile recreative si culturale.

3.1. Drepturi si libertati civile

3.1.1. Dreptul la identitate

a. Continut

Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale[2].

b. Enumerarea elementelor constitutive ale identitatii copilului

Copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are, de la aceasta data, urmatoarele drepturi:

dreptul la nume - parintii aleg numele si prenumele copilului, in conditiile legii. Copilul are dreptul de a-si pastra numele, in conditiile prevazute de lege, fara nici o ingerinta.

dreptul la cetatenie - copilul are dreptul la dobandirea cetateniei si la pastrarea acesteia, in conditiile stabilite de lege, fara ingerinte.

dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia  (daca este posibil) - daca este posibil, copilul are dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia

Institutiile si autoritatile publice au obligatia sa ia de urgenta masurile necesare in vederea restabilirii identitatii copilului ori de cate ori constata ca un copil este lipsit, in mod ilegal, in total sau in parte de elementele constitutive ale identitatii sale.

3.1.2. Dreptul de a pastra relatiile de familie

Copilul are dreptul de a-si pastra relatiile de familie, in conditiile legii, fara vreo ingerinta.

3.1.3. Dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu anumite persoane

Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.

Totodata, el are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.

Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului[3] nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

Relatiile personale se pot realiza prin:

intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit legii analizate, dreptul la relatii personale cu copilul;

vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;

corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;

transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit Legii nr.272/2004, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.

Transmiterea informatiilor mentionate mai sus se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizand confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.

In cazul copilului care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii, acesta are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.

In cazul parintilor care locuiesc in state diferite, copilul pastreaza dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia[4], cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

3.1.4. Dreptul la intretinere al copilului lipsit temporar de ingrijire sau protectie

Cel care ia un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, pana la stabilirea unei masuri de protectie in conditiile legii, are obligatia de a-l intretine si, in termen de 48 de ore, de a anunta autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul.

3.1.5. Dreptul la circulatie interna si internationala[5]

a. Situatia copiilor cetateni romani

Copiii au dreptul de a se deplasa in tara si in strainatate cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti. Daca parintii nu se inteleg cu privire la acest aspect, decide instanta judecatoreasca.

Copiii neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane au dreptul de a li se asigura, in cel mai scurt timp posibil, reintoarcerea alaturi de reprezentantii lor legali.

Parintii sau, dupa caz, alta persoana responsabila de supravegherea, cresterea si ingrijirea copilului sunt obligati sa anunte la politie disparitia acestuia de la domiciliu, in cel mult 24 de ore de la constatarea disparitiei.

Misiunile diplomatice si consulare ale Romaniei au obligatia de a sesiza Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetateni romani aflati in strainatate care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane din strainatate.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului va lua masurile necesare pentru intoarcerea copilului la parinti sau la un alt reprezentant legal, imediat dupa identificarea[6]. In cazul in care persoanele identificate nu pot sau refuza sa preia copilul, la cererea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucuresti, in situatia in care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului intr-un serviciu de protectie speciala propus de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

b. Situatia copiilor cetateni straini

Misiunile diplomatice si consulare straine au obligatia de a sesiza Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Autoritatea pentru Straini despre toate situatiile in care au cunostinta de copii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane. in cazul in care autoritatile romane se autosesizeaza, acestea vor instiinta de urgenta misiunea straina competenta cu privire la copiii in cauza.

In situatia copiilor prevazuti mai sus, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, pana la definitivarea demersurilor legale ce cad in competenta Autoritatii pentru Straini, va solicita Tribunalului Bucuresti stabilirea plasamentului copilului intr-un serviciu de protectie speciala propus de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Masura plasamentului dureaza pana la returnarea copilului in tara de resedinta a parintilor ori in tara in care au fost identificati alti membri ai familiei dispusi sa ia copilul.

In cazul nereturnarii copilului, acesta beneficiaza de protectia speciala prevazuta de legea analizata.

3.1.6. Dreptul la protejarea imaginii publice si a vietii sale intime, private si familiale[7]

Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale, legea interzicand expres orice actiune de natura sa afecteze aceste componente.

In acest sens, participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau, dupa caz, al altui reprezentant legal.

Totodata, copiii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, reprezentanti legali sau alte persoane responsabile de cresterea si ingrijirea lor, in scopul de a obtine avantaje personale sau de a influenta deciziile autoritatilor publice.

3.1.7. Dreptul la libertatea de exprimare

Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

Libertatea copilului de a cauta, de a primi si de a difuza informatii de orice natura, care vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si mentala, sub orice forma si prin orice mijloace, la alegerea sa, este inviolabila.

Parintii sau, dupa caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi, in functie de varsta si de gradul de intelegere al acestora, precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

Parintii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decat in cazurile prevazute expres de lege.

3.1.8. Dreptul de a-si exprima liber opinia si de a fi ascultat

Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste.

In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.

Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste. in aceste cazuri, opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va acorda importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a copilului.

Orice copil poate cere sa fie ascultat conform celor mentionate mai sus. in caz de refuz, autoritatea competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.

Dispozitiile legale speciale privind consimtamantul sau prezenta copilului in procedurile care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, in caz de conflict de interese, sunt si raman aplicabile.

3.1.9. Dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie

Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie.

Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate a acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.

Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.

Atunci cand copilul beneficiaza de protectie speciala, persoanelor in ingrijirea carora se afla le sunt interzise orice actiuni menite sa influenteze convingerile religioase ale copilului.

3.1.10. Dreptul la libera asociere si libertatea de intrunire pasnica

Copilul are dreptul la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.

3.1.11. Dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii copilului; imposibilitatea supunerii copilului la pedepse fizice sau alte tratamente umilitoare ori degradante

Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.

3.1.12. Dreptul de informare

Copilul este informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora.

3.1.13. Dreptul de petitionare

Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale.

3.1.14. Drepturile copilului apartinand unei minoritati[8]

Copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte.

3.2. Drepturi privind mediul familial si ingrjirea alternativa

3.2.1. Dreptul de a creste alaturi de parinti

Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.

Parintii au obligatia sa asigure copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor prevazute in Legea nr. 272/2004.

Parintii copilului au dreptul sa primeasca informatiile si asistenta de specialitate necesare in vederea ingrijirii, cresterii si educarii acestuia.

3.2.2. Dreptul de a fi crescut de ambii parinti; exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti

Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.

3.2.3. Dreptul de a fi crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala

Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. In acest scop parintii sunt obligati:

sa supravegheze copilul;

sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si
demnitatea;

sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea
afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;

sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor
copilului lor;

sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita
atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

3.2.4. Dreptul de a nu fi separat de parinti[9]

Copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

3.2.5. Dreptul la protectie alternativa

Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protectie alternativa.

Protectia alternativa include :

instituirea tutelei;

masuri de protectie speciala prevazute de Legea nr.272/2004[10];

adoptia[11].

In alegerea uneia dintre aceste solutii autoritatea competenta va tine seama, in mod corespunzator, de necesitatea asigurarii unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.

3.3. Drepturi referitoare la sanatatea si bunastarea copilului

3.3.1. Dreptul la sanatate

Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.

Accesul copilului la servicii medicale si de recuperare, precum si la medicatia adecvata starii sale in caz de boala este garantat de catre stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate si de la bugetul de stat.

Organele de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritatile administratiei publice locale, precum si orice alte institutii publice sau private cu atributii in domeniul sanatatii sunt obligate sa adopte, in conditiile legii, toate masurile necesare pentru:

reducerea mortalitatii infantile;

asigurarea si dezvoltarea serviciilor medicale primare si comunitare;

prevenirea malnutritiei si a imbolnavirilor;

asigurarea serviciilor medicale pentru gravide in perioada pre- si postnatala, indiferent daca acestea au sau nu au calitatea de persoana asigurata in sistemul asigurarilor sociale de sanatate;

informarea parintilor si a copiilor cu privire la sanatatea si alimentatia copilului, inclusiv cu privire la avantajele alaptarii, igienei si salubritatii mediului inconjurator;

dezvoltarea de actiuni si programe pentru ocrotirea sanatatii si de prevenire a bolilor, de asistenta a parintilor si de educatie, precum si de servicii in materie de planificare familiala;

verificarea periodica a tratamentului copiilor care au fost plasati pentru
a primi ingrijire, protectie sau tratament;

asigurarea confidentialitatii consultantei medicale acordate la solicitarea copilului;

derularea sistematica in unitatile scolare de programe de educatie pentru viata, inclusiv educatie sexuala pentru copii, in vederea prevenirii contactarii bolilor cu transmitere sexuala si a graviditatii minorelor.

Parintii sunt obligati sa solicite asistenta medicala pentru a asigura copilului cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si pentru a preveni situatiile care pun in pericol viata, cresterea si dezvoltarea copilului.

In situatia exceptionala in care viata copilului se afla in pericol iminent ori exista riscul producerii unor consecinte grave cu privire la sanatatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de stricta necesitate pentru a salva viata copilului, chiar fara a avea acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.

Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor si al copiilor pana la implinirea varstei de un an sunt obligatorii, in vederea ocrotirii sanatatii mamei si copilului, educatiei pentru sanatate, prevenirii abandonului, abuzului sau neglijarii copilului.

3.3.2. Dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa, sub toate aspectele

Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.

Parintilor sau, dupa caz, altor reprezentanti legali le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor, cele mai bune conditii de viata necesare cresterii si dezvoltarii copiilor; parintii sunt obligati sa le asigure copiilor locuinta, precum si conditiile necesare pentru crestere, educare, invatatura si pregatirea profesionala.

3.3.3. Dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale

Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste.

In cazul in care parintii sau persoanele care au, potrivit legii, obligatia de a intretine copilul nu pot asigura, din motive independente de vointa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinta, hrana, imbracaminte si educatie ale copilului, statul, prin autoritatile publice competente, este obligat sa asigure acestora sprijin corespunzator, sub forma de prestatii financiare, prestatii in natura, precum si sub forma de servicii, in conditiile legii.

Parintii au obligatia sa solicite autoritatilor competente acordarea alocatiilor, indemnizatiilor, prestatiilor in bani sau in natura si a altor facilitati prevazute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.

Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a informa parintii si copiii in legatura cu drepturile pe care le au, precum si asupra modalitatii de acordare a drepturilor de asistenta sociala si de asigurari sociale.

3.3.4. Dreptul la ingrijire speciala in cazul copilului cu handicap

Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.

Copilul cu handicap are dreptul la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii, in vederea dezvoltarii personalitatii sale.

Ingrijirea speciala trebuie sa asigure dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copiilor cu handicap. ingrijirea speciala consta in ajutor adecvat situatiei copilului si parintilor sai ori, dupa caz, situatiei celor carora le este incredintat copilul si se acorda gratuit, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv si fara discriminare al copiilor cu handicap la educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire, in vederea ocuparii unui loc de munca, la activitati recreative, precum si la orice alte activitati apte sa le permita deplina integrare sociala si dezvoltare a personalitatii lor.

Organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa initieze programe si sa asigure resursele necesare dezvoltarii serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap si ale familiilor acestora in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii.

3.4. Drepturi vizand educatia, activitatile recreative si culturale

3.4.1. Dreptul la educatie[12]

Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.

Parintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor si au obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.

Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.

In cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice, de a fi informat asupra repturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale in cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

Copilul, personal si, dupa caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are dreptul de a contesta modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii.

Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor.

3.4.2. Dreptul la odihna si vacanta

Copilul are dreptul la odihna si vacanta.

Copilul trebuie sa beneficieze de timp suficient pentru odihna si vacanta, sa participe in mod liber la activitati recreative proprii varstei sale si la activitatile culturale, artistice si sportive ale comunitatii. Autoritatile publice au obligatia sa contribuie, potrivit atributiilor ce le revin, la asigurarea conditiilor exercitarii in conditii de egalitate a acestui drept.

Autoritatile publice au obligatia sa asigure, potrivit atributiilor care le revin, locuri de joaca suficiente si adecvate pentru copii, in mod special in situatia zonelor intens populate.

Protectia alternativa include:

respectarea dreptului copilului la timp de odihna si timp liber, precum si a dreptului acestuia de a participa liber la viata culturala si artistica;

prevenirea abandonului scolar din motive economice, luand masuri active de
acordare a unor servicii sociale in mediul scolar, cum sunt: hrana, rechizite, transport si altele asemenea.