ETNIA - Relevanta contemporana a problematicii etniei

ETNIA

a. Relevanta contemporana a problematicii etniei

in decursul timpului, termenul de etnie a capatat o incarcatura de semnificatii foarte diverse (antropologice, filosofice, politice, psihologice, sociologice, juridice, publicistice). Unele dintre ele continua si astazi, sub o forma sau alta, sa circule si sa influenteze benefic cunoasterea si miscarea ideilor. Altele sunt un balast, ce ingreuneaza si chiar imbolnavesc cunoasterea si intelegerea ei, dintr-o perspectiva stiintifica riguroasa, lata cateva definitii si interpretari ale etniei, de care antropologia culturala se cuvine sa tina seama, sa le supuna unui scrutin exigent si sa se delimiteze, daca e cazul, de ele. Mai intai, trebuie sa mentionam conceptia dupa care grupul etnic ar fi o existenta prenationala, afirmata in istorie in primele sale faze si care continua sa existe in societatea contemporana, ca o enclava a trecutului. Ca un exemplu, putem aminti ideea conform careia 'etnia, prenatiunea este functionarea solidaritatii globale, situata deasupra nivelului triburilor si pe terenul careia, ca o desavarsire, apare natiunea'¹¹. Putem remarca, de asemenea, interpretarea biologi-zanta a etnicului, dupa care etnia este identica cu rasa, inteleasa ca un fapt esential biologic. Aceasta pozitie a fost si este sustinuta de catre ideologia si practicile de tip rasist. In sfarsit, merita subliniata intelegerea etniei ihtr-o maniera spiritualist - psihologizanta. In aceasta orientare se inscrie si conceptia lui C. Radulescu - Motru, dupa care etnicul unei natiuni este 'insusi sufletul unei natiuni, intrucat acest suflet se manifesta sub influenta constiintei de comunitate intre membrii natiunii'¹², in sfarsit, trebuie mentionata pozitia eclectica in care distinctia dintre rasa si etnie dispare: 'Un « grup etnic » este o colectivitate intr-o societate mai larga, avand o origine comuna, reala sau presupusa, memoria unui trecut comun si un accent cultural pus pe unul sau mai multe elemente simbolice ce definesc identitatea grupului, cum sunt rudenia, religia, limba, un teritoriu comun, nationalitatea sau infatisarea fizica¹³.

Problematica etnicului prezinta importanta nu doar din punctul de vedere teoretic, al confirmarii sau infirmarii anumitor ipoteze, cu privire la ceea ce este etnia si la determinarea fenomenelor si proceselor corelate cu ea. La sfarsitul deceniului trecut, unde s-a remarcat anul 1989 si in actualul deceniu, etnia a capatat o importanta cu totul deosebita in lumea contemporana. La aceasta a contribuit caderea comunismului real din Europa, intetirea fundamentalismului arab, conflictul dintre unele tari arabe si Israel, disolutia dramatica prin razboi a Jugoslaviei, confruntarea dintre sarbi si albanezi in regiunea Kosovo, conflictul ruso-cecen, conflictele etnice din Africa (indeosebi din Somalia), mentinerea si exacerbarea periodica a conflictului dintre catolici si protestanti in Irlanda de Nord, conflictul dintre basci si administratia spaniola etc.

Situatia din S.U.A., tara in care se sustinea pana recent¹⁴ ca este un 'melting pot' (creuzet), in care toate etniile sunt asimilate intr-o noua activitate sociala si culturala in care ele isi pierd limba distinctiva, obiceiurile si cultura proprie (in a doua si a treia generatie dupa ce vin in America), a devenit semnificativ diferita astazi. Hispanicii si, mai precis, latinos rezista procesului de asimilare prin intermediul unor factori economici si politici, afirmandu-si viguros limba si cultura proprie, pe care le considera nu doar competitive limbii engleze si culturii americane, ci chiar superioare acestora¹⁵. Asa se explica cresterea demografica deosebita a populatiei latinos si cerintele afirmate, in unele state americane, de aceasta populatie pentru a li se recunoaste limba, ca limba oficiala (de exemplu, in Rorida). Complexitatea starilor de lucruri din S.U.A. rezulta cu claritate din urmatoarele date: in aceasta tara exista 177 de grupuri etnice diferite, reprezentand 40 de religii si vorbind 125 de limbi. Totodata, are loc o schimbare a ponderii diferitelor rase si etnii ce contine, in perspectiva, pericolul unor conflicte interrasiale si interetnice¹⁶.

Rasele si etniile principale in S. U.A.

in Europa Centrala si de Est, considerata deseori de analistii politici un butoi cu pulbere cu fitilul mereu aprins, exista 30 de etnii ce traiau in 1989 in 7 state: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Iugoslavia, Bulgaria si Albania, in ultimii ani, in aceasta zona, sub influenta unor factori politici, economici, strategici si, nu in ultimul rand, etnici, Cehoslovacia s-a despartit in Cehia si Slovacia iar Iugoslavia in Slovenia, Croatia, Serbia si Bosnia. Daca vom calcula ponderea celor mai insemnate etnii din Europa Centrala si de Est vom obtine urmatoarea situatie, din care rezulta clar ca zona e dominata de slavi¹⁷:

in Europa Occidentala, in aproape fiecare tara, exista un procent oarecare, deseori semnificativ, de alte etnii (in Franta, in Germania, in Italia, in Anglia, etc.). Ceea ce este mai important, din punctul de vedere al relatiilor interetnice, este faptul ca in unele din aceste tari exista emigranti de alte etnii decat cele europene (magrebieni, kurzi, asiatici). Acestia creaza tarilor respective probleme sociale si culturale ce iau, uneori, forme violente (cazul kurzilor in Germania). Situatia este si mai complexa in zona fostei Uniuni Sovietice. Pe acest teritoriu traiesc populatii ce vorbesc peste o suta de limbi si care formeaza aproape tot atatea etnii. Nu poate fi omisa nici problema tiganilor al caror numar a devenit deloc neglijabil in mai multe tari din Europa (inclusiv in Romania) si care sunt prezenti semnificativ si in S.U.A. (dupa unele statistici, in jur de l milion). Ei au fost uneori subiectul, iar alteori obiectul unor conflicte sociale ce au luat forme grave (incendii, raniti si morti).

Referindu-ne la situatia Romaniei trebuie mentionat ca, in 1992, populatia tarii a fost de 22.760.449 de locuitori¹⁸. Acestia, intr-un procent decisiv, 89,4% sunt romani, 7,1% sunt unguri si 3,5% alte etnii. Populatia de etnie maghiara lipseste in 24 de judete ale tarii si gaseste raspandita, indeosebi, in cinci judete:

Problema relatiilor dintre romani si maghiari in Romania are o istorie indelungata, cu evolutii, uneori, accentuate, avand consecinte importante asupra relatiilor interetnice, cum ar fi 'cedarea' unei parti din Transilvania, in 1940, sub presiunea Germaniei naziste; evenimentele din martie 1990 din Tg, Mures¹⁹, solicitarile U.D.M.R.-ului de a se asigura etniei maghiare drepturi colective, autonomie culturala si chiar teritoriala.

b. Ce este etnia ?

Max Weber ne-a lasat o definitie a etniei foarte larga: 'acele grupuri umane ce sustin o credinta subiectiva intr-o origine comuna, datorita similaritatilor de tip fizic sau a obiceiurilor sau a amandorura, sau datorita memoriei colonizarii sau migratiei'²⁰. Totodata, el a ajuns la concluzia ca fenomenul respectiv e mult prea cuprinzator pentru a fi folositor stiintelor sociale si ca, datorita acestui fapt, el trebuie abandaonat ca fiind nepotrivit unei analize riguroase, in ceea ce ne priveste indraznim sa nu fim de acord, in aceasta problema, cu Max Weber si sa propunem o definitie operationala pentru cunoasterea si interpretarea de catre antropologia culturala a etniei.

Pentru a avea un raspuns cat de cat satisfacator la intrebarea: Ce este etnia?, e necesar sa tinem seama de cateva elemente importante, ce intra, sau s-ar cuveni sa intre, intr-o definitie exigenta a acesteia. Avem in vedere urmatoarele aspecte:

1. Etnia este un grup relativ mare de oameni. Aceasta determinare este de doua ori vaga. Ea ne sugereaza ca etnia nu este un grup mic, dar nici nu ne spune ca este un grup mare, cum este clasa sociala sau natiunea. Totodata, considerand-o un grup se face parca abstractie de calitatea de comunitate deseori atribuita etniei.

2.  Etnia este o parte dintr-un grup mai larg. Ar fi credem mai nimerit sa se spuna ca ea face parte dintr-o societate, intelegand prin societate un sistem socio-cultural (cum ar fi, de pilda, natiune-stat).

3. Etnia se particularizeaza in raport cu alte grupuri prin trasaturi proprii, reale sau imaginare (deseori crezute ca fiind reale), recunoscute sau construite de catre membrii etniei si de catre indivizi apartinand altor etnii sau altor grupuri. Privita astfel, etnia se particularizeaza printr-un continut complex si aflat intr-o permanenta schimbare. Cel putin cateva axe de determinare trebuie avute in vedere m legatura cu acest aspect: axa real - imaginar; axa imaginea proprie - imaginea altora; axa timp trecut - timp prezent - timp viitor. Problema etniei ca imagine sau constructie 'indexata' (cine o face si cand anume) a realitatii sociale si culturale poate fi prezentata in complexitatea ei prin urmatoarea schema, ce semnaleaza 10 situatii (de la ala;'):

a. Etnia reala, adica aceea care poate fi determinata prin studii stiintifice, cu intentii de obiectivitate. Despre posibilitatea cunoasterii acesteia si dificultatile ei vorbeste Ake Daun in lucrarea sa intitulata Mentalitatea suedeza²¹ (Humanitas, 1995).

b

b. Etnia ca imagine a altora, in cunoasterea acesteia se folosesc chestionare in care subiectilor li se cere sa mentioneze atributele (pozitive si negative) ale diferitelor etnii, intr-o cercetare, avand la baza aceasta metoda, efectuata in randul studentilor clujeni (in jur de 1300), in anul 1993, am obtinut urmatoarele rezultate:

Un inventar comentat al imaginii strainilor (personalitati culturale) despre romani poate fi gasit in lucrarea lui Ion F. Buricescu intitulata Sufletul romanesc?². Aici el noteaza, de pilda, ce spune la un moment dat Andre Bellesort in cartea lui La Roumanie contemporaine²^ despre viata de societate romaneasca: 'Scandalul - care de altfel nu este aici mai frecvent ca in celelalte capitale - trece aici usor, acoperit repede. Este un cuvant care se iveste in mod statornic pe buzele romanesti, jumatate suras, jumatate suspin si atat de plin de mila! Doamna X a inselat, se zice, pe sotul ei: sarmana! Si domnul X s-a consolat cu doamna Y sarmanu/! Daca cineva se casatoreste, divorteaza, se recasatoreste, este iubit, inselat, reluat, parasit (daca) se naste, moare, se ruineaza, se imbogateste, mereu este bietul] sau biata!' Este, in aceasta ordine de idei deosebit de interesanta lucrarea lui Klaus Heitmann, intitulata sugestiv: Imaginea romanilor in spatiul lingvistic german.²⁴

c. Etnia ca imagine proprie. Ake Daun, in cartea mentionata, l   aminteste o ancheta, desfasurata in 1985, pe 1096 subiecti, avand drept scop de a semnala caracteristicile pe care suedezii si le atribuie lor insisi- Iata primele zece caracteristici cu procentele lor:

Ion F. Buricescu, prezinta in lucrarea citata, sub o forma critica si imaginea unor personalitati proprii, cu privire la specificul nostru etnic. Astfel, Dimitrie Cantemir, in Descrierea Moldovei, se refera la ospitalitatea, despre care toti calatorii straini o lauda: 'E de lauda ospitalitatea pe care o acorda calatorilor si strainilor. Desi sunt foarte saraci, din cauza vecinatatii tatarilor, dar o mancare si un adapost nu refuza trecatorului, ba chiar pe cel cu cai il tin trei zile fara plata. Pe cel care vine, fl primesc cu bunatate si veselie, ca si cum ar veni un frate sau o ruda.' Dar tot Cantemir spune: 'iubirea de patrie porunceste a lauda neamul in care ne-am nascut si a recomanda pe locuitorii tarii noastre de origina; pe de alta parte, iubirea adevarului se opune si opreste a lauda faptele pe care dreapta judecata ne sfatuieste a le critica. Ar fi mai de folos pentru patrie, daca locuitorii si-ar pune inaintea ochilor cu sinceritate viciile, in care se balacesc, decat s-ar insela insisi printr-o blanda lingusire si printr-o scuza iscusita, incat sa se creada ca bune sunt faptele lor, pe care le critica toata lumea deprinsa cu moravuri mai alese'.

d. Acea parte a etniei reale ce nu este surprinsa nici de imaginea proprie si nici de imaginea altora despre etnie. Ea este un teren necu­noscut sau nepreferat de membrii propriei etnii sau ai altor grupuri.

Aceasta zona tine de domeniul ipotezei si pentru a fi confirmata trebuie efectuate cercetari stiintifice multicomparative.

e. Elementele imaginii proprii asupra etniei ce nu se suprapun nici cu elementele imaginii altora asupra etniei si nici cu cele ale etniei reale.

i. Elementele imaginii altora asupra etniei ce nu se suprapune nici cu elementele proprii asupra etniei si nici cu cele ale etniei reale, g. Imaginea etniei ca identitate intre etnia reala si etnia ca imagine proprie,

h. Imaginea etniei ca identitate intre etnia reala si etnia ca imagine a altora.

i. Etnia ca o coincidenta intre imaginea proprie si imaginea altora despre etnie.

j. Imaginea etniei ca identitate intre etnia reala, imaginea proprie si imaginea altora despre etnie. Problematica etniei din cele trei perspective (reala, proprie si a altora) nu este doar una stiintifica, ci si una practica. Altii pot manipula imaginea despre o etnie, intr-o anumita situatie data si cu un anumit scop. inaintea, in timpul si dupa evenimentele din decembrie 1989 a fost pusa in circulatie in lume, de catre forte influente in mass-media, o imagine deteriorata, chiar catastrofica, despre etnia romana. Au facut-o anumiti factori care nu priveau cu ochi buni o posibila unire a Romaniei cu Basarabia si Bucovina de Nord. Au facut-o anumite cercuri revizioniste maghiare in intentia de a dovedi lumii ca romanii nu pot administra anumite teritorii (Transilvania). Constructia unor false imagini despre o etnie sau alta, prin simbolizari pozitive si/sau negative erodeaza relatiile dintre etnii si face loc unor posibile conflicte intre ele. Cat priveste imaginea proprie a romanilor despre etnia lor ea se poate situa si efectiv se situeaza pe diferite modele atitudinale cu consecinte asupra comportarii si actiunilor sociale: etnorealista (incercand sa corespunda starii reale a etniei), etnocentrista (devierea de la etnia reala spre un imaginar infrumusetat si chiar infumurat) si etnomarginalista (devierea de la etnia reala spre un imaginar negativ, catastrofic).

4. Membrii etniei au sau cred ca au o descendenta comuna, iar grupul etnic o istorie proprie a devenirii si evolutiei Iui. in aceasta zona a definitiei etniei intra miturile genezei etnice (sa spunem mitul intemeierii Romei), istoria populara a etniei (sustinuta de legende si alte forme ale culturii populare) si istoria serba de istorici sau oameni politici ce tinde ca ideal spre obiectivitate, dar care, rareori, se apropie de aceasta cerinta. De aceea istoriile a doua etnii, apropiate teritorial si chiar ca destin sunt aproape intotdeauna in divergenta daca nu in conflict. De aceea istoricii sunt mai mult ideologii unei etnii decat slujitorii ei stiintifici. Credinta membrilor grupului etnic conform careia ei impartasesc aceeasi descendenta da nastere unui sentiment adanc inradacinat, oarecum ca o extensiune a relatiilor de rudenie.

5. Trasaturile proprii unei etnii sunt bazate pe traditie sau se crede ca au o asemenea calitate. Apelul la traditie in definirea etniei ne obliga sa luam in considerare ideea lui Max Weber conform careia actiunea traditionala nu intra in cadrele actiunii rationale, ci a celei nonrationale si sa fim mai prudenti in a identifica traditia cu valoarea. Este posibil insa ca traditia sa intruchipeze si elemente de cunoastere verificate in cursul timpului, in acest caz ea poate fi o parte a unei actiuni rationale. Dar tot atat de bine poate intretine o stare propice unor desfasurari sociale din care ratiunea este inlocuita cu pasiunea oarba sau malefica.

6. Etnia se deosebeste de rasa prin aceea ca ea nu se determina prin raportare la anumite trasaturi biologice mostenite, ci la trasaturi achizitionate si insusite prin socializare si inculturatie. Astfel japonezii-japonezi si americanii de origine japoneza poseda aceleasi trasaturi fizice, considerate de natura biologica. Dar ei se manifesta ca factori ai realitatii sociale prin comportamente, actiuni, componen­te ale culturii etc., diferite, altfel spus printr-un mod de viata propriu in ciuda rasei lor comune.

7. Internaiizareaprin socializare si experienta proprie a trasaturilor specifice etniei de catre membrii ei da nastere constiintei identitatii etnice. Este situatia cand un individ foloseste pronumele 'noi' pentru a denota grupul cu care el se identifica etnic. 'Noi' este sinonim cu 'grupul nostru' sau 'grupul interior' (in-group) spre deosebire de grupul celor de alta etnie numit si 'grupul strainilor' sau 'grupul exterior' (out-group).

8.  Pe temeiul constiintei identitatii si a traditiilor existentiale membrii unei etnii construiesc o comunitate specifica, manifestata in anumite relatii intre ei mai stranse si, uneori, partinitoare si privilegiate in raport cu relatiile cu membrii altor etnii. Pentru a exprima aceasta latura a etniei se foloseste termenul de comunitate etnica (ceea ce este mai mult decat continutul conceptului de grup). in felul acesta constiinta identitatii evolueaza spre o alta stare si anume spre aceea de constiinta comunitatii etnice. C. Radulescu-Motru priveste constiinta comunitatii etnice ca evoluand la randul ei de la constiinta comunitatii de origine la constiinta comunitatii de limba si, apoi, la constiinta comunitatii de destin²⁵. Prin alegere sau prin lipsa de la alte posibilitati sau obligatii membrii grupurilor etnice deseori se strang in propriile lor vecinatati si cea mai mare parte a interactiunii lor se petrece cu ceilalti membri ai grupului lor. 9. Trasaturile ce caracterizeaza o etnie sunt de natura exclusiv culturala, fapt acceptat aproape unanim de antropologii culturali, desi deseori diferentierile atribuite etniei includ si alti factori decat cei culturali (structurile familiale, aspecte specifice cu caracter economic si social). Dar arunci cand se specifica despre ce trasaturi ale culturii impartasite de membrii etniei este vorba punctele de vedere se diversifica nu in putine cazuri, simplificand continutul acestei categorii, in D/ctionary o/Socfo/ogy²⁶ sunt mentionate ca apartinand grupului etnic urmatoarele trasaturi: limba, obiceiuri, institutii. Cathy Stein Greenblat sustine ca grupele etnice se deosebesc de alte grupuri prin limba, obiceiuri, ritualuri si alti factori culturali²⁷. Alex Thio spune ca membrii unui grup etnic pot impartasi o limba, un accent, o religie, o istorie, o filosofie, o origine nationala sau un stil de viata²⁸. James W. Vander Zanden este de parere ca noi identificam grupul etnic in mod principal pe temeiuri culturale - limba, practici populare, imbracaminte, gesturi, manierisme sau religie²⁹, in ceea ce ne priveste consideram ca etnia se poate distinge prin intreaga cultura inteleasa intr-o acceptiune foarte larga si anume ca un mod de viata, in modul de viata intra o mare varietate de fenomene intre care se stabilesc relatii complexe aflate intr-o permanenta schimbare. Avem in vedere asemenea elemente cum sunt: limba, religia, arta, morala, legea, obiceiul, ideile din toate domeniile spiritualitatii, norme, valori, comportamentul, stilul actiunilor, institutii, creatii populare, structuri particulare familiale, economice, sociale etc.

Nu in putine cazuri etnia este redusa la o singura trasatura culturala si anume la limba. Bineinteles limba este deosebit de importanta in caracterizarea etniei. Prin limba membrii unei etnii isi exprima cel mai extins si mai nuantat specificitatea etnica pe care si-o insusesc inca de la primele contacte cu parintii si, indeosebi, cu mama. De aceea se si foloseste termenul de limba materna, ca fiind identica cu apartenenta la o anumita etnie. Totusi trebuie spus ca aceasta trasatura nu poate fi universala in definirea unei etnii. Limba engleza este, de pilda, folosita de mai multe etnii: americana (tot mai mult oamenii de stiinta din S.U.A. sunt preocupati de determinarea a ceea ce inseamna a fi american, implicand ideea existentei unei etnii americane), britanica, australiana, canadiana. Limbile spaniola si portuqheza sunt vorbite nu doar de etniile spaniola si portugheza, ci si de mai multe etnii din America Latina.

10.  in societatea contemporana comunitatile etnice se afirma uneori ca unitati organizate, indeosebi in institutii culturale, dar nu numai culturale, ci si, in unele cazuri, economice si chiar politice.

11. Analizand cazul stratificarii sociale in S.U.A. sociologul Milton Cordon³⁰ a pus in circulatie conceptul de 'etclass'. El a subliniat ideea ca pe langa stratificarea de clasa, societatea americana este divizata in structuri verticale de catre etnicitate. Cea mai mare interactiune sociala are loc intre membrii propriei clase sociale si a propriului grup etnic - adica in cadrul propriei 'etclass'. Aceasta idee poate fi extinsa si considerata valabila in toate societatile cu grupuri etnice semnificative, in cadrul cauzalitatii realitatii sociale si culturale si a interpretarii ei aprofundate nu se poate face abstractie de etnie ca un factor de stratificare.

c. Concepte apropiate

Etnie si natiune. Deseori etnia este folosita intersanjabil cu conceptul de natiune. Desi se aseamana intre ei, cei doi termeni nu sunt, totusi, identici prin continutul lor. Iata deosebirile si asemanarile dintre etnie si natiune:

1. Natiunea are un continut mai larg decat etnia. Ea este, cel mai adesea, raspandita pe un teritoriu propriu. Aceasta trasatura, desi poate fi intalnita si in cazul unor grupuri etnice, nu este tipica definitiei etniei. Localizarea unui grup de nemti, pe Volga, nu ii determina calitatea de grup etnic german. Faptul respectiv s-a datorat unor migratii fortuite, organizate de catre fostul stat sovietic. Existenta, in Cleveland sau in Toronto, a unor grupuri de romani, nu are nimic de-a face cu calitatea grupurilor respective, de a fi grupuri etnice romanesti. Cand vorbim de natiunea franceza, italiana, spaniola, germana, romana etc., luam in considerare in mod obligatoriu si un anumit teritoriu, ale carui granite au fost stabilite in cursul istoriei si recunoscute prin tratate de drept international. Etnia poate avea nostalgii legate de un teritoriu de unde s-a mutat sau pretentii asupra unui teritoriu unde s-a mutat Acest teritoriu este sau poate fi pentru ea o natiune.

2. Natiunea este o unitate sociala cu caracter politic, fiind, de regula, organizata in stat (numita natiune-stat sau stat national), calitate inexistenta in cazul etniei. Trebuie spus cu aceasta ocazie ca statul este deosebit de natiune, fiind mai larg in continut decat ea (fostul stat sovietic, fosta Iugoslavie, fosta Cehoslovacie, etc.) sau mai restrans decat natiunea (Romania inainte de primul razboi mondial, actualul stat Serbia, s.a.). Cand granitele statului coincid, in linii esentiale, cu intinderea natiunii, atunci natiunea este un stat national, considerat, de unii specialisti sau analisti politici, a f i o conditie indispensabila pentru a asigura pacea in regiunea lumii in care se afla.

3. Natiunea si etnia se aseamana prin continutul lor. Natiunea, in viziunea multor antropologi culturali isi subordoneaza etnia, ca o parte importanta a ei. intr-adevar, in majoritatea definitiilor natiunii pot fi regasite trasaturile caracteristice ale etniei. Natiunea este, dupa parerea lui P. Andrei si V. Harea³¹, produs al unui destin istoric si creatoare a culturii specifice unui grup social'. m Le Petit Larousse³² natiunea este caracterizata ca 'o comunitate umana, cel mai des stabilita pe acelasi teritoriu si care poseda o unitate istorica, lingvistica, culturala, economica mai mult sau mai putin puternica'. In DicGoncuy of Modern Soc/o/ogy³³ se spune ca natiunea este 'cel mai mare numar de oameni care, fiind purtatorii unei culturi comune se simt legati unii de altii prin relatii rezultate din similaritatea valorilor impartasite, identitatea religiei, aspiratiilor etc. Un asemenea grup cultural aproape intotdeauna ocupa o arie geografica definita si deseori (desi nu in mod necesar), membrii lui vorbesc aceeasi limba si are autonomie politica in calitate de stat'. Se cuvine sa spunem ca o natiune nu trebuie sa aiba in mod obligatoriu o origine, o limba, o religie comune. Acesta este, de pilda, cazul natiunii americane, unde exista un conglomerat etnic, dupa cum deja am aratat, sau al natiunii elvetiene, unde sub steagul aceleiasi natiuni convietuiesc grupuri etnice compacte si importante (germani, francezi si italieni).

4. Etnia si natiunea nu au o istorie si o legatura identica cu sistemul de drept. Natiunea s-a constituit ca o problema sociala in perioada formarii statelor nationale (pentru Europa Centrala si de Est la sfarsitul primului razboi mondial), care s-au desprins din formatiile statale hibride ca structura a populatiei, formate prin anexare si cucerire. Etnia a devenit o problema sociala in perioada ulterioara formarii statelor nationale, dupa stabilirea granitelor acestora din urma. in lume exista unele natiuni perfect inchegate si unitare sub raport geografic, cum ar fi Franta, Italia, Spania sau Anglia, in aceste tari grupurile etnice au fost nesemnificative si nu au ridicat, de regula, probleme (desi in ultimii ani miscarile bascilor si ale corsicanilor au creat tensiuni notabile in Spania, respectiv in Franta), in Europa Centrala si de Est, amestecul de nationalitati a fost atat de complicat incat o delimitare exacta a unor state strict nationale nu s-a putut infaptui. Asa se face ca, tarile din aceasta regiune a Europei sunt constituite dintr-o nationalitate dominanta, exprimand statul national si un numar mai mare sau mai mic de alte etnii, apartinand sau unor state nationale vecine sau relativ apropiate. Intre nationalitatea dominanta, statul acesteia si etniile minoritare, numite de acum grupuri etnice, s-au ivit in mod firesc raporturi complexe, ce nu rareori s-au tensionat, devenind veritabile conflicte. Totodata, din punctul de vedere al dreptului, problema nationala s-a afirmat ca drept de constituire ih stat autonom si suveran. Acest drept si-a gasit expresia clasica in Bazele principale ale pacii formulate de presedintele Americii Wilson, in 8 ianuarie 1918. in acest document se spunea printre altele: 'Popoarelor Austro-Ungariei, carora le dorim un loc ocrotit si garantat pentru natiuni, va trebui sa li se dea cel mai larg prilej de dezvoltare autonoma'³⁴. De etnie se leaga, in schimb, o alta forma de drept si anume acordarea nediscriminatorie de catre statele nationale, a drepturilor si libertatilor membrilor grupurilor etnice, in conformitate cu constitutiile statelor si prevederile tratatelor internationale in vigoare, precum si respectarea de catre membrii grupurilor etnice a obligatiilor ce rezulta din legile statelor nationale in cadrul carora traiesc.

Nationalitate si etnicitate. Odata lamurita problema deosebirilor si asemanarilor dintre etnie si natiune, in mod implicit, a fost rezolvata si problema relatiei dintre etnicitate si nationalitate. Etnicitatea este apartenenta la o etnie, iar nationalitatea apartenenta la o natiune. Exista insa posibilitatea ivirii unor confuzii la nivelul acestor termeni. Membrii unui grup etnic, ce traiesc intr-un alt stat national decat cel de origine, prefera sa spuna ca sunt de nationalitatea natiunii de origine care a ajuns si ea la conditia de stat national, evitand sa se afirme doar ca ceea ce sunt, adica doar ca etnicitate. Confuzia ar fi nevinovata si fara consecinte, daca cei care procedeaza astfel raman loiali statului in care ei traiesc. Bineinteles, nu este vorba de renuntarea la specificul lor etnic in favoarea natiunii in al carei stat trebuie sa supravietuiasca.

Patriotismul si nationalismul Patriotismul se refera la realitatea spa^ala a tarii sau a patriei in care traiesc indivizii si inseamna atitudinea pozitiva fata de aceasta, corectitudinea si fidelitatea fata de ea. in zilele noastre, a capatat o tot mai mare raspandire, in unele cercuri, ideea ca patria are un caracter relativ, adica daca vrei poti sa te duci altundeva, ti-o poti schimba dupa principiul ubi bene ubi patria. Un roman poate emigra in S. U. A. si sa se identifice cu destinul acestei tari si sa se poarte acolo ca si cand ar fi american. Bineinteles, american nu poate fi, dar un bun american poate fi. Aceasta inseamna ca el se pune in slujba noii sale patrii, deci a S.U. A. si nu impotriva ei. La baza patriotismului s-ar putea spune ca sta, mai presus de orice, bunul simt-in schimb, lipsa de patriotism este o forma de nesimtire, indiferent care este etnia individului³⁵.

Situatia nationalismului este alta, el se intemeiaza pe apartenenta, prin nastere (obiectiva deci), la o natiune si inseamna atitudinea pozitiva fata de aceasta. Nationalismul nu este altceva decat firescul sentiment de iubire a neamului tau. 'A te rupe din comunitatea de iubire a neamului tau, neglijandu-1 sau chiar renegandu-l, este o forma de perversiune, de «iesire din fire». Poti sa-ti certi neamul (dojana e un semn al iubirii care vegheaza), dar nu sa-1 abandonezi. Pentru adevaratul nationalist 'ubi patria ubi bene'³⁶.

Nationalismul nu poate fi caracterizat in mod abstract ca fiind, fie , pozitiv (functional), fie negativ (disfunctional). Sensul lui valoric depinde de situatia fiecarei tari in parte si de starea stratificarii ei sociale si politice la un moment dat. Nu exista o teorie care sa explice devenirea tuturor formelor de nationalism sau care sa fie in stare sa defineasca trasaturile fundamentale ale tuturor miscarilor nationaliste. Totusi s-au facut incercari de a semnala cateva trasaturi, cu o oarecare generalitate, a nationalismului, dincolo de complexitatea si varietatea manifestarilor lui empirice. Nationalismul este dis/uncjional cand se asociaza cu un extremism politic (fascism sau comunism radical), cu xenofobie (ura fata de cei de alta nationalitate sau etnie) si cu etnocentrism (absolutizarea valorilor culturii proprii si subaprecierea sau negarea culturii celorlalte natiuni sau etnii). Disfunctionale sunt si tendintele nationaliste de separatism, ale unor grupuri etnice, tendinte ce submineaza stabilitatea unor state si chiar a unor regiuni ce cuprind mai multe state. Nationalismul poate fi functionaP⁷ atunci cand: 1. Un grup etnic este efectiv tratat ca un grup minoritar si cere un tratament egal, nediscriminator iu in raport cu situatia grupului dominant; 2. Ca o politica reactiva impotriva ramasitelor colonialismului din unele tari ale lumii a treia; 3. Ca o reactie fata de amestecul in treburile interne (politice si de alta natura) a guvernantilor dintr-o tara straina; 4. Ca o forma de realizare a unei convergente a energiilor membrilor unei natiuni in scopul dezvoltarii economice si culturale a acesteia.

Nationalism si democratie. Thomas Paine, in lucrarea sa Rights of Man³⁸, a sustinut ideea ca apararea natiunii si lupta impotriva despotismului politic si pentru democratie sunt identice. Ideea respectiva a fost corecta in perioada entuziasmului democratic manifestat in Revolutia franceza, in perioada constituirii Germaniei si Italiei ca natiuni, in timpul nasterii mai multor state europene, la sfarsitul primului razboi mondial (Luxemburg, Belgia, Bulgaria, Serbia, Grecia, Romania). Dar, cu timpul, s-a ivit o specie de nationalism ce s-a afirmat ca un substitut al vechiului absolutism. Lozinca vechiului regim 'Une roi, une foi, une loi' (Un rege, o credinta, o lege) a fost inlocuita cu lozinca 'La nation, la loi, le roi' (Natiunea, legea, regele). Natiunii ii revenea indatorirea de a face legea de a carui aplicare se facea responsabil regele. Cand monarhia a fost abolita, in 1792, natiunea a devenit izvorul suveranitatii. Strigatul de lupta al soldatilor francezi, la Valmy, in acelasi an, a fost 'Vive la Nation'. Ceea ce a fost regal a devenit national. Nationalismul a sufocat potentialul democratic al revolutiei instaurand, in Franta, sub Louis Napoleon, prima dictatura nationalista a lumii moderne. Poate intr-un moment de cinism Max Weber a definit democratia ca un sistem in care oamenii aleg un lider nou, apoi el spune: Acum inchideti-va gurile si faceti ce spun eu'³⁹. Nationalismul poate lua, in anumite conditii, forme dintre cele mai urate. Astfel, in 1915, armenii au fost expulzati din Turcia; dupa infrangerea armatei grecesti de catre turci, in Anatolia, in 1922, au fost expulzati din Grecia 400.000 de turci si 1.500.000 de greci din Asia mijlocie unde ei au trait de pe vremurile homerice. Sub stapanirea lui Stalin si HifJer au avut loc crime impotriva unor natiuni si transferuri dramatice de populatii. Cea mai recenta confirmare a nationalismului negativ a avut loc in fosta Iugoslavie unde s-au confruntat sarbii cu musulmanii, generandu-se persecutii, intemnitari, purificari etnice, crime in masa. Nationalismul poate degenera, in anumite situatii, in extremism si violenta, ce nu au nimic in comun cu democratia. Promovarea democratiei in zona relatiilor etnice, prin reducerea probabilitatii transformarii nationalismului intr-un factor anti­democratic, presupune realizarea a doua conditii principale: asigurarea diversitatii de interese si asigurarea unei tolerante mutuale. Acestea se pot infaptui, dupa parerea lui Neil Smelser, prin interventia a patru mecanisme: perfectionarea statului-natiune; garantarea internationala a identitatii nationale; dezvoltarea unui mozaic pluralist de identitati in societatea civila; dezvoltarea unei societati civile complexe.