Tipologia evaluarii

Tipologia evaluarii

Titlul utilizat de noi pentru aceasta parte a studiului va starni cu siguranta reactii diverse intrucat pozitiile specialistilor sunt diverse, iar evaluarea prin "natura sa multifatetata"* provoaca noi abordari.

I. JINGA** precizeaza ca exista trei tipuri de evaluare: evaluare initiala, evaluare pe parcurs si evaluare finala; gandite in raport cu trei momente distincte ale interventiei actului evaluativ in cadrul procesului de invatamant.

Caracteristicile tipurilor de evaluare fiind cele clasice, meritul autorului se evidentiaza prin abordarea lor in stransa legatura cu strategiile de evaluare utilizate.

V. CHIS considera ca se poate vorbi despre "Taxonomia evaluarii si criterii de clasificare" si abordeaza cele mai frecvente tipuri de evaluare gandite in raport cu obiectivele evaluarii:

* coord. NEACSU, I. si POTOLEA, D., Ghid General de Evaluare si Examinare, INSTITUTUL DE STIINTELE EDUCATIEI, BUCURESTI, 1996

** JINGA, I., MANUAL DE PEDAGOGIE, EDITURA ALL, Bucuresti, 2001, p. 325-340

1) EVALUAREA INITIALA (PRE-TEST)

2) EVALUAREA CONTINUA/FORMATIVA

3) EVALUAREA SUMATIVA/FINALA (POST-TEST)

Invocand varianta criteriilor de evaluare distinge:

A) EVALUAREA NORMATIVA

B) EVALUAREA DE PROGRES

C) EVALUAREA SUMATIVA

Autorii "Ghidului General de Evaluare si Examinare" propun o serie de "dihotomii operationale pentru functiile evaluarii" argumentndu-si optiunea cu datele furnizate de "Cursul de evaluare si examinare" realizat de Universitatea CAMBRIDGE (1994). Daca o serie de dihotomii le-au fost sugerate de cursul sus-amintit: formativ-sumativ; formal-informal, proces-produs, intern-extern, convergent-divergent, idiografic-nomotetic, celelalte doua perechi sunt rezultatul efortului propriu: criterial-normativ, diagnostic-prognostic.

I.T RADU se alatura unui punct de vedere deja exprimat de alti autorii (CH. DELORME, J. DANIEU) si propune trei strategii de evaluare care se disting in functie de "trei tipuri" in care actioneaza:

- evaluarea initiala;

- evaluare sumativa, cumulativa;

- evaluare formativa.

G. MEYER* inventeaza diferite tipuri de evaluare asa cum le-au inteles teoreticienii domeniului (BLOOM, DE LANDSHEERE, TOUSIGNANT, SCALLON, ARDOINO si BERGER etc) si propune o seama de parametri ai evaluarii (decizii, actori, instrumente etc.) in functie de care evaluarea formativa pot fi analizate si comparate. Cele doua tabele propuse de autoare le-am sintetizat intr-unul singur pentru a inlesni identificarea particularitatilor si il prezentam in continuare.

* MEYER, G., De ce si cum evaluam, POLIROM, IASI, 2000, p. 41

Cateva concluzii se impun:

1) Termenul "taxonomie" desemneaza stiinta legilor de clasificare si impune repartizarea, distribuirea sistematica pe clase sau intr-o anumita ordine. O ierarhie neputand fi operata totdeauna in cadrul evaluarii consideram ca taxonomizarea evaluarii este doar un proiect sau un pretext, nu o realizare faptica.

2) Modelul "dihotomiilor operationale" este o modalitatea noua de abordare care faciliteaza precizarea unor tipuri si forme de evaluare care deriva din functii. Ne intrebam daca nu cumva o abordare tertiara (evaluare initiala - evaluare continua - evaluare sumativa) sau de alt tip ar putea oferi o viziune mai larga asupra realitatii educative supuse evaluarii.

3) Este posibila o listare exhaustiva a tipurilor de evaluare precum si o "negociere" a sensului acestora? Formulam aceasta intrebare deoarece chiar in privinta celor mai frecvente tipuri de  evaluare parerile sunt impartite. Incercam mai jos o trecere in revista a acestora fara a avea pretentia ca le-am inregistrat pe toate.

* Dupa G. MEYER "PROCESUL" este partea invizibila a invatarii, in vreme ce "PRODUSUL"  este partea care se vede (p. 37), iar diferenta dintre evaluare "FORMATIVA" si cea "NORMATIVA" este realizata in functie de scop: "Daca il ajuta pe elev sa invete este fprmativa; daca verifica insusirea unor cunostinte este normativa" (p. 39)