|
|
|
Terapia psihomotricitatii -motricitatii si problemele protezarii
P (psihomotricitatea) = este o functie complexa, care integreaza si conjuga atat aspecte motorii cat si psihice si care determina reglarea comportamentului individului.
In ontogeneza ,relatia motricitate -psihism cunoaste o evolutie ce marcheaza anumite etape :
Psihomotricitatea=constituie o directie complexa de dezvoltare a persoanei care rezulta din:
-interconexiunea si interactiunea dintre dispozitivele neurofiziologice in special la nivelul corticalsi periferic el asigura elaborarea si executia miscarii.
-dintre procesele mintale si afective reprezentate,anticipate,organizate,dirijate,memorizate.
-si sub coordonarea constiintei :Exemplu ca in cazurile gesturilor ,mimicii,atitudiniilor comportamentelor sociale .
Odata cu mersul apare si limbajul articulat.Cu cat copilul actioneaza mai mult cu obiectele,jucariile,cu atat se organizeaza procesul de invatare si se intensifica dezvoltarea psihointelectuala. Miscarea,actiunea sta la baza gandirii. Inainte de a gandi logic,invatam logica miscarii,invatam legile prin modul in care se stabilesc relatii intre lucrari si fenomene.
Fiind o functie complexa psihomotricitatea nu se reduce la activitati motorii ea implica si manifestari ale functiilor perceptive si intelectuale.
Continutul psihomotricitatii este bogat si variat. In sfera psihomotricitatii intra:
1.Schema corporala
proprie
-a partenerului
-pozitiile corpului
-lateralitatea
-controlul segmentelor
-dominanta manuala
-oculara a membrelor inferioare
2.Conduitele motrice de baza
coordonare generala,segmentara-deprinderi motrice si calitati motrice
-controlul postural care se refera la echilibrul static si dinamic-simtul ritmului,respiratia
3. Conduitele perceptiv-motrice
-orientarea
-organizarea
-structurarea spatiala care include notiuni de marime si distanta pe cele de directie, situatie si pe cele de relatie
-orientarea temporala
-organizarea temporala
-structurareatemporala
4.Motricitatea fina sau psihomotricitatea diferentiata
5.Relaxarea si controlul inhibitiei ,globala,segmentara si controlul muschilor
6.Reglarea si autoreglarea prin limbaj,executarea de miscari,dupa comanda verbala,executarea de miscari dupa autocomanda ,in fata oglinzii,executii dupa comenzi intre parteneri.
1. Deprinderile motrice reprezinta forme de activitate motrica concreta in cadrul carora se manifesta valoarea calitatilor motrice.
Cea mai mare parte a cauzelor care genereaza H psihomotorii sunt in stransa legatura cu tulburari ale activitatii nervului sfincterian cu repercursiuni ale acestuia in dezvoltarea proceselor psihice cat si a motricitatii.Dintre cauzele care genereaza h psihomotorii se inscriu si deficientele fizice,cele
senzoriale,hipoacuzia,surditatea cecitatea.
Debilitatea motrica = o stare de imperfectiune a functiilor motrice sindromul este descris de mai multi autori.
Manifestari:
-stari de agitatie continua
-tremuraturi
Incluzand toate tulburarile motrice si neurologice ale debilitatii mintale
-exagerarea reflexelor tendentioase
-nestapanirea miscarilor voluntare
-sincinezie
-intarzieri in dezvoltarea mersului
-prehensiunea
-enureazis prelungit
Caracteristicile clinice au evidentiat 3 tipuri de relatii ,intre nivelul dezvoltarii psihice si al dezvoltarii motrice
1.o relatie in care tulburarile psihice care le determina pe cele motrice ,sunt simultane si fara cauza -efect.
2.o relatie in care tulburarile psihice determina pe cele motrice.
3. o relatie in care tulburarile motrice sunt dominante iar cele psihice sunt doar reflectarea acestora.
Relatia dintre debilitatea motrica si deficienta mintala nu este pe deplin elucidata dupa datele neurofiziologice moderne 80% din deficientii mintali,prezinta tulburari ale motricitatii.
2.Tulburari de lateralitate
Lateralitatea exprima in egalitatea functiilor a partii drepte sau stangi a corpului ca o consecinta a repartiei in emisferele cerebrale.
Dominanta unei parti a corpului asupra celorlalte determina lateralitatea stanga sau dreapta.
Tulburarile cele mai frecvente:
-contrarierea lateralitatii
-neinsusirea sensului grafic sau lexic
-scrierea ca in oglinda
-incercarea de a reeduca stangacia.
Se remarca ca stangacia nu trebuie considerata infirmitate ,este o dispozitie neurologica normala cu valoare egala cu dreptacia ( dominanta cerebrala dreapta asupra celei stangi).
Consecintele contrarierii lateralitatii pot fi cele mai grave:
-d.p.d.v. fiziologic determina:
-Strabism
-enurezis
-cecitate
-roaderea unghiiilor
-d.p.d.v. motric determina :
-instabilitate motrica
-nedibacie
-ticuri
-d.p.d.v. intelectual determina :
- Lentoare generala
-dislexie
a -balbaiala
-scris ca in oglinda
-d.p.d.v. afectiv determina:
-emotivitate
-timiditate
-atitudine negativa fata de scoala
-apozitie
-agresiune
3. Instabilitate psihomotorie
Este un sindrom datorat unui dezechilibru al personalitatii ,datorita unor dificultati (deficit) de inhibitie si determina mari perturbari in adaptarea scolara si profesionala ( sociala).
Acest sindrom este studiat in 4 planuri:
In plan motric
-agitatie generala permanenta
-nevoia de miscare permanenta
-excesiva de schimbarea spatiului
-turbulenta
-dificultati in reproducerea si coordonarea miscarilor
In plan intelectual
-o gandire intuitiva concreta ,confuza
-face deductii pripite,superficiale
-nu realizeaza comparari,asociatii
-intelegerea lor este globala, nediferentiata
In plan afectiv
-emotivitate,excitabilitate exagerate
-nevoia permanenta de opozitie activa
-manie sau opozitie pasiva ,nesupunerea,incapatanare,lene
In plan social
-parasirea domiciliului parintilor,a scoliii,a locului de munca
-este mitocan ,ceea ce ingreuneaza insertia sociala.
4. Tulburari in realizarea motrica
Grupa acestor tulburari sunt formate dintr-un trinom
-apraxia
-dispraxia
-disgrafia motrica
Apraxia -pierderea capacitatii de a executa gesturi ,miscari adaptate la un scop,fara ca acesta sa fie efectul paraliziei.
Exemplu: nu poate sa-si incheie nasturii ,snururile,sa puna ata in ac, sa tina instrumentul de scris.
Dispraxia -se caracterizeaza prin lipsa de indrumare si de control al miscarilor cu repercursiuni in actul grafic ,lexic si calcul.
Disgrafia motrica-scrisul este strans legat de evolutia posibilitatilor motrice.
Pentru scris sunt necesare o serie de componente motrice:forta,coordonarea ,viteza,ritmul.Lipsa acestor tipuri de disgrafii EX: tipul rigid,crispat, cu neregularitati in dimensiunea literelor ,utilizarea spatiilor defectuuoasa a paginii,dezordine,confuzii.
5.Tulburari de natura afectiva
Se intalnesc de regula la indivizii cu hiperemotivitate sau in starile de furie exagerata.
Ele se caracterizeaza prin gesturi necontrolate,frangerea degetelor,frecarea palmelor, atingerea repetata a unei parti a corpului ,miscari de pe un picior pe altul .In unele cazuri emotivitatea exagerata canalizeaza miscarile individului.
6.Tulburari de orientare,organizare si structurare spatio-temporala
Cunoasterea schemei corporale proprii si a partenerului, cunoasterea pozitiei in spatiu,a directiei ,a distantelor, precum si a notiunii prezent, trecut, viitor, formeaza premiza pentru invatare si implicit formeaza premiza pentru dezvoltarea mentala.
Tulburarile de structurare spatio-temporala se manifesta astfel:
-copilul ignora termenii spatiali si temporali
-copilul percepe gresit pozitiile,duratele, succesiuniile ( nu are notiunea de ora si nu-si poate organiza propriul timp)
-copilul percepe corect spatiul si timpul dar se orienteaza gresit
-copilul nu este capabil de reversibilitate
-copilul se orienteaza corect dar nu are memoria spatiului si timpului
Deci: tulburarile de structurare spatio-temporale se manifesta prin
-dificultati de lateralitate(foloseste atat mana stanga
cat si mana drepta)
-perturbari lexice ( inversiuni de litere,silabe,neintelegerea
sensului textului)
-dificultati grafice (deformari de litere, greseli ortografice)
-perturbari de calcul ( asezarea incorecta a nr. In diversele operatii,neintelegerea sensului simbolurilor matematice elementare)
