|
|
|
TEORII SI MODELE ALE INVATARII
1. Definitia si formele invatarii
Omul este programat sa invete. Chomsky si Fodor considera ca mecanismele invatarii sunt inascute, ca exista structuri logice, reguli care fac posibila invatarea. Piaget considera ca invatarea este construita prin formarea si dezvoltarea inteligentei, respectiv adaptare, asimilare si acomodare. Intr-un sens larg, invatarea trebuie inteleasa dincolo de notiunile de " educatie " si " scoala ".
Invatarea presupune o atitudine atat fata de cunoastere cat si fata de viata, atitudine care pune accent pe initiativa omului. Termenul de " invatare " cuprinde achizitionarea si practicarea de noi metodologii, noi priceperi, noi atitudini si noi valori necesare pentru a trai intr-o lume in continua schimbare. Invatarea este, in fapt, procesul de pregatire pentru a face fata unor situatii noi. Ea se poate produce constient, sau, deseori, inconstient, de obicei din experienta unor situatii de viata, cu toate ca si situatiile imaginate pot declansa invatarea. Practic, fiecare persoana din lume, scolarizata sau nu, experimenteaza procesul invatarii la diferite nivele, dar probabil ca in prezent nimeni nu invata inca la nivelul, cu intensitatea si cu viteza necesara pentru a face fata complexitatii lumii moderne.
Invatarea poate imbraca mai multe forme, de la invatarea de semnale pana la invatarea prin rezolvarea de probleme.
Din punct de vedere psihologic si cognitivist, pentru formarea notiunilor si a conceptelor sunt utilizate :
1) invatarea prototipurilor - prin care se prezinta elevului un portret robot al trasaturilor unui concept.
2) invatarea esentialului (a setului de proprietati ce constituie un concept) permite copilului sa identifice orice obiect ce ii apartine conceptului. (exp.: elevii foarte bunii sunt cei care au calificative fb., cuminiti si disciplinati ) - V. Categorizarea.
3) invatarea vicarianta (indirecta) prin modelare si identificare. Se realizeaza prin observare si imitare (Bandura)
4) invatarea prin echivalenta : mobilier - este asimilat prin prezentarea unor elemente iar copilul invata sa echivaleze acestui concept si celelalte obiecte.
5) Invatarea cognitiva, ierarhica de la conceptele empirice concrete la cele abstracte
6) Invatarea prin cooperare, deoarece grupul faciliteaza gandirea, dezvolta inteligenta si creativitatea
Toate aceste forme de invatare se utilizeaza in functie de disciplina de studiu, nivelul de dezvoltare intelectuala a elevilor, varsta, clasa, metoda si stilul de predare.
2. Teoriile invatarii
Elaborarea teoriilor invatarii de catre specialistii din domeniu a izvorat din necesitatea de a identifica cat mai multe raspunsuri la intrebari de genul "De ce are loc invatarea?", "Cum se realizeaza invatarea?". In procesul de de indentificare si elaborare a unor raspunsuri cat mai complete la aceste intrebari fundamentale s-au conturat mai multe teorii ale invatarii, fiecare dintre ele reusind sa explice doar partial acest proces. Fiecare teorie dovedeste ca au fost descoperite fenomene ce sporesc cunostintele in domeniul invatar Construirea unei teorii a invatarii care sa cuprinda toate aspectele este inca o problema de viitor. Iata cateva din teoriile reprezentative.
a. Teoria cumulativ ierarhica a invatarii ii apartine lui Gagné si L.Brrigs si se bazeaza pe o anumita structura ierarhica a formelor de invatare. In conceptia lui Gagné nu orice modificare de comportament inseamna invatare ci doar formarea unor competente care sunt apte sa duca la performanta. In acest context rolul educatorului este acela de a organiza conditiile externe ale invatarii, acordand importanta starii initiale de pregatire a elevilor pentru realizarea invatarii ulterioare. Totodata este important ca acesta sa stabileasca principalele continuturi ale invatarConditiile interne ale invatarii sunt capacitatile dobandite anterior, innascute, cunostinte, deprinderi, strategii cognitive, iar conditiile externe depind de situatia de invatare, cum este organizata invatarea.
Aceasta teorie considera ca sunt mai multe tipuri de invatare :
- Invatarea prin semnal - individul invata sa dea un raspuns general, difuz, la un semnal. Acesta este clasicul raspuns conditionat, studiat de Pavlov. De exemplu, intalnirea cu o persoana cunoscuta poate declansa un sentiment de bucurie.
- Invatarea pe baza conexiunii stimul - raspuns -spre deosebire de tipul anterior, aici raspunsul nu este determinat numai de semnal exterior, el presupunand si miscari proprioceptive. Acest tip de invatare face posibil ca individul sa realizeze o actiune atunci cand doreste. De exemplu, la stimulu verbal papusa, copilul intreprinde si actiuni de cautare a ei printre jucar
- Inlantuire - desemneaza un lant de doua sau mai multe legaturi stimul - raspuns. Conditiile unei astfel de invatari au fost descrise de Skinner si Gilbert. Exp: Vederea si atingerea papusii, insotite de rostirea cuvantului "papusa".
Ss R
papusa "papusa"
- Asocierea verbala dintre cuvinte si obiecte, a denumirilor - este invatarea de lanturi verbale. In esenta conditiile se aseamana cu cele pentru formarea unor lanturi motor
- Formarea capacitatilor de discriminare - discriminarea este tipul de invatare folosit de profesori pentru a-i putea striga corect pe nume pe fiecare din elevii lor. Este tipul care se aplica atunci cand copilul invata sa distinga plante, animale, elemente chimice si sa le denumeasca corect. Trebuie observat ca in forma sa cea mai simpla, discriminarea poate include legaturi stimul-raspuns diferentiatoare. Copilul poate invata o discriminare intre raspunsurile "puh" si "duh".
- Invatarea notiunilor - Elevul dobandeste capacitatea de a da un raspuns comun la o clasa de stimuli ce pot diferi intre ei din punct de vedere fizic intr-o oarecare masura. El poate da un raspuns ce identifica o intreaga clasa de obiecte sau evenimente. Alte concepte sunt dobandite prin definitie si in consecinta au caracteristicile formale ale regulilor. Invatarea unui concept inseamna a-l clasifica dupa forma, culoare, pozitie, numar si altele. Un copil poate invata sa numeasca "cub" un bloc de 2 cm sa sa aplice acest termen altor obiecte care difera de acesta, intr-o oarecare masura, ca marime si forma. Mai tarziu, invata sa clasifice drept cub un proiect cu o forma particulara si, de asemenea, este capabil sa identifice cu acest nume o clasa de obiecte care difera fizic in multe feluri unul de altul.
- Invatarea regulilor - In termenii cei mai simplii, o regula este un lant de doua sau mai multe concepte. Ea functioneaza pentru a controla comportamentul in modul sugerat de o regula verbalizata de tipul "Daca A atunci B" unde A si B sunt concepte insusite anterior.
- Rezolvarea de probleme - este un tip de invatare ce necesita eforturi interioare numite in mod obitnuit gandire. Doua sau mai multe reguli insusite anterior sunt combinate pentru a produce o noua capacitate ce poate fi demonstrata ca depinzand de o regula "supraordonata"
b. Teoria cognitiva (teoria accesibilitatii) a lui Jerome Bruner este o teorie cognitivista structuralistico-genetica, unii spun ca este o teorie a progresului.Este o teorie cognitiva, deoarece invatarea reprezinta modalitatea principala de dezvoltare a proceselor cognitive, si, intr-n sens mai larg a dezvoltarii personalitatii umane. Predarea este considerabil facilitata de limbaj, care sfarseste prin a fi nu numai un mijloc de schimb, dar si instrumentul pe care cel ce invata il poate folosi el insusi ulterior in ordonarea mediului. Natura limbajului si functiile pe care le indeplineste el trebuie sa fie integrate in orice teorie a dezvoltarii cognitive. El considera ca intelectul uman este o "pista" cu mai multe alternative. El aduce in plus "Teoria esafodajului" (invatarea este un proces ghidat de profesor).
Bruner dezvolta teoria celor trei stadii (forme de invatare):
Invatarea prin actiune;
- Invatarea prin reprezentarea iconica (imagini, scheme, modele, culori), care este foarte importanta si intuitiva pentru intelegerea limbajului si a cuvantului.
- Invatarea prin simboluri, respectiv limbaj - Copii de varsta mica folosesc limbajul aproape ca o extindere a actiunii de a indica obiectele si unele cercetari recente au dovedit ca probabilitatea utilizarii cuvantului in experienta lingvistica timpurie creste considerabil daca obiectul se afla in mana copilului sau sub privirea directa a acestuia.Invatarea prin limbaj este importanta prin asimilarea frazelor "sintactice", respectiv capacitatea copilului de a genera propozit
Invatarea consta, dupa Bruner, in conducerea celui ce invata printr-o succesiune de pasi, pe baza secventelor instruir Ideea lui este ca in instruirea este dirijata, conteaza foarte mult viteza invatarii, posibilitatea de transfer a materialului invatat la situatii noi, forma prezentarii materialului apoi, efortul cognitiv necesar, respectiv capacitatea celor ce rezolva problemele de a folosi informatia anterioara si in functie de starea lor psihica. In acest sens trebuie creata o stare de indeterminare de incertitudine cognitiva ca sa-i starnim la copil curiozitatea si interesul, vointa de a invata si aspiratia spre competenta
Pentru a deveni un model eficient de competenta profesorul trebuie sa fie un model operativ deschis interactiunii cu elev Aceasta nu atat pentru ca el ar constitui un model susceptibil de imitatie, ci pentru ca poate deveni una din vocile dialogului interior al elevului, cineva al carui respect elevul il urmareste sa-l castige, cineva al carui norme elevul vrea sa si le insuseasca.
Bruner este pentru o educatie progresista in sensul ca invatarea trebuie sa duca la dezvoltarea capacitatilor cognitive si intelectuale ale copilului "oricarui copil in orice stadiu i se poate preda orice printr-o instruire adecvata".
c.. Teoria lui Ausbel si Robinson "invatarea in scoala", cunoastere, comprehensiune, aplicare, analiza, sinteza, evaluare conform careia exista de patru tipuri de invatare :
1) invatarea cognitiva prin receptare;
2) invatarea mecanica prin receptare;
3) invatarea constienta prin descoperire;
4) invatarea mecanica prin descoperire.
Invatarea constienta presupune ca ceea ce se invata trebuie sa fie relevant sa se raporteze la o structura cognitiva data si tine si de intentia copilului de a invata. Pentru a se ajunge la stadiul de invatare constienta trebuie respectate urmatoarele principii:
tehnologia expunerii pentru care autorul recomanda anumiti receptori cognitivi (limbajul, ritmul, accentele vocale, fragmentarea, folosirea unor titluri si subtitluri);
organizarea materiei pe nivele, concret, abstract, spirala, formarea unor scheme conceptuale;
transmiterea cunostintelor sa se faca de la simplu la complex deoarece poate aparea o rezistenta la invatare si confuzie cognitiva cand sunt predate idei nefamiliare.
Dimensiunea Invatare constienta - Invatare mecanica
Invatarea constienta presupune indeplinirea urmatoarelor trei conditii :
(a) Materialul in sine trebuie sa fie raportabil, in mod nearbitrar si substantial la o structura cognitiva ipotetica;
(b) Cel ce invata trebuie sa posede unele idei relevante la care sa raporteze materialul;
(c) Cel ce invata trebuie sa aiba intentia de a raporta noile idei la structura sa cognitiva intr-un mod nearbitrar si substantial.
Invatarea mecanica prin descoperire poate avea loc daca elevul, ajungand la generalizare singur (de obicei prin incercare si eroare), o incredinteaza ulterior memoriei, fara s-o asocieze altor idei relevante din structura lui cognitiva.
Din perspectiva celui care invata conteaza starea de pregatire cognitiva. Aceasta se refera la adecvarea bagajului de cunostinte de care dispune la un moment dat elevul, in asa fel incat el sa faca fata cerintelor invatarii unei teme noi, precise. In realitate, starea de pregatire se identifica prin capacitatea de a beneficia de practica sau de experienta didactica. Un individ demonstreaza starea de pregatire , in cazul in care randamentul sau in activitatea de invatare, in sensul sporului de cunostinte sau de capacitate teoretica, este in mod rezonabil proportional cu volumul de efort si de exercitiu implicat: trebuie sa formam ancore, cuvinte, concepte de baza pentru invatare
Pentru progresul invatarii contreaza transferul cunostintelor, schemelor, care poate fi orizontal, secvential sau lateral si transefa vertical de la un nivel inferior la unul superior. Procesul de invatare este legat si de exercitiu , de repetare, se insista pe o invatare esalonata. Conteaza enorm starea de pregatire a elevului, disponibilitatea lui de a invata, setul mental cu care vine copilul. Invatarea este legata de 4 lucruri : volumul, dificultatea, sarcina de invatare, pasii si ritmul invatarii, tinandu-se cont de principiul diferentei progresive.
Dimensiunea Invatare prin receptare - Invatare prin descoperire
In invatarea prin receptare, intregul continut a ceea ce trebuie invatat i se prezinta elevului in forma lui finala. Important e faptul ca sarcina de invatare nu implica nici o descoperire importanta din partea elevului. I se prezinta numai generalizarea si i se cere s-o invete si s-o memoreze.
In invatarea prin descoperire, pe de alta parte, principalul continut a ceea ce trebuie invatat nu este dat intr-o forma finala, ci trebuie descoperit de catre elev. Prima faza a invatarii prin descoperire implica astfel un cu totul alt proces decat invatarea prin receptare. Cel ce invata trebuie sa rearanjeze o serie data de informatii, s-o integreze in cunostintele sale anterioare si sa reorganizeze sau sa transforme aceasta combinatie integrala.
Ausubel si Robinson vorbesc despre organizatorii memorarii si invatar Organizatorii sunt ansambluri de idei mai complexe si pregatite in mod deliberat, care sunt prezentate elevului inaintea sistemului de cunostinte (semnificative) de insusit in scopul asigurarii accesibilitatii ideilor-ancora relevante.
(a) ritmul vocii, accentele vocale, culorile
(b) schemele conceptuale, matrici si harti de concepte
(c) teorii, legi cu un design accesibil pentru elevi
(d) organizarea secventiala dupa criteriul logic si psihopedagogic simplu - complex
Organizatorii contribuie la reliefarea informatiei si inlaturarea nivelarii informatiilor.
d). Teoria invatarii depline (Carroll)
Este o teorie neobehaviourista. Din punct de vedere epistemic, sarcina de invatare trebuie bine asimilata, la fel trecerea de la starea de necunoastere la cunoastere. Timpul acordat invatarii depinde de aptitudinea si capacitatea copilului de a invata, de limbajul si de calitatea predar Din punct de vedere pedagogic, elevul trebuie sa se afle in centrul instruirii, sa-i cunoastem personalitatea, coeficientul de dezvoltare intelectuala iar pentru profesor conteaza comportamentul kinetic, lingvistic dar mai ales cum stie sa dirijeze procesul de invatare.
Conteaza strategia de predare in care trebuie sa se precizeze scopul, trebuie masurate rezultatele invatarii prin folosirea unor itemi care sa fie repetetati astfel sa se vada si sa se cuantifice progresele.
3 Exemplificari ale formelor de invatare :
a) Invatare constienta prin reprezentare
Sa ne inchipuim ca un copil de varsta mica se uita la un caine, intre timp unul dintre parinti rosteste cuvantul "caine", care initial nu are nici un sens pentru copil. In structura cognitiva a acestuia devin active simultan doua tipuri de stimulare interioare: unul consta in imaginea vizuala a cainelui, iar celalalt este tipul de stimulare interioara provocata la auzul de catre copil al cuvantului rostit "caine"
b) Invatarea notiunilor
Un copil mic, care, lasat adeseori si indelung in camera sau in tarcul sau se joaca, manevreaza diverse cuburi. Sa presupunem ca aceste cuburi sunt diferite intre ele din punct de vedere al marimii, culorii si materialului din care sunt confectionate. Copilul ajunge sa descopere inductiv atributele distinctive ale cubului, mai mult decat atat, aceste atribute sunt incorporate intr-o reprezentare a cubului. Acest produs de descoperire prin inductie se numeste formarea notiunilor. Cand procesul se incheie, se spune ca acel copil poseda notiunea de cub, iar sensul notiunii este reprezentarea care cuprinde atributele distinctive ale acestei clase de obiecte.
c) Invatarea cititului
Sa ne gandim la cititorul incepator care este confruntat pentru prima data cu propozitia scrisa "Cainele se afla in gradina". Cand copilul incepe sa citeasca este in faza in care poate intelege propozitia (ii poate sesiza sensul) in forma ei rostita. Cu alte cuvinte el este capabil sa perceapa sensul potential al frazei rosite (este constient de sensul separat al cuvintelor si de relatia sintactica dintre ele) si poate apoi sa converteasca sensul potential in sens real prin raportarea ideii compuse, astel rezultatele, la ideile relevante din structura cognitiva.
Cel de-al doilea pas in reconstruirea mesajului scris consta in invatarea modului in care grupurile de cuvinte scrise se combina si se convertesc in propozitii si fraze rostite. Prin aceasta operatie cunostintele despre codul sintactic al limbajului vorbit pot fi folosite in perceperea sensului potential al mesajului scris. Cu alte cuvinte, cititorul incepator este incapabil sa sesizeze direct functiile sintactice ale cuvintelor din mesajul scris. Pentru a percepe sensul potential al propozitiilor acestuia, el in traduce intr-un mesaj rostit, bazandu-se pe cunoasterea intuitiva a sintaxei limbajului vorbit.
d) Invatarea numerelor - Operatii cu numere
Pentru inceput copilul invata numerele prin manipularea unor obiecte concrete. Asa cum se poate vedea in imaginea de mai jos fiecare deget de la mana reprezinta o cifra, numarand degetele de la mana, va ajunge sa inteleaga ca cifra 1 inseamna 1 deget, cifra 2 inseamna 2 degete etc. Prin mai multe exercitii, va ajunge sa interiorizeze conceptul de numar, si anume va arata automat degetul mare pentru cifra 1 si degetul mic pentru cifra 5.
Prin mai multe experiente de acest fel, simbolul "si cu" dobandeste un sens care este reprezentat printr-o reprezentare (chinestezica) a procesului de adunare. De exemplu, pentru operatia 1+2 se va folosi de degetele de la mana , iar ulterior termenul de "si cu " va fi inlocuit de simbolul aritmetic "+", iar degetele vor fi inlocuite de simbolul notiunii "3". Desi exista un acord foarte larg raspandit in ceea ce priveste oportunitatea asigurarii copilului cu experiente de operare concreta in stadiile timpurii ale invatarii matematice, n-au lipsit nici in aceasta privinta controversele. Invatarea combinatiilor de numere (uneori numite "fapte" numerice) este una dintre primele sarcini formale atacate de scoala si se intinde in timp asupra unei bune parti din ciclul primar.A invata de exemplu ca "2 + 3 = 5", aceasta este o forma de invatare de propozit In invatarea combinatiilor de numere, copilului i se cere nu numai sa sesizeze o propozitie ca "2 + 3 = 5", dar si sa o suprainvete in asemenea masura incat sa ofere instantaneu rezultata "5" cand i se dau numerele de adunat. In consecinta, este nevoie de un mare volum de exercitii pentru a-l face pe copil sa-ti insuseasca acea usurinta a numerelor ceruta de folosirea acestor propozitii aritmetice pentru calcul. Asemenea "exercitii" n-ar trebui considerate ca o invatare mecanica , ci mai degraba ca suprainvatarea uno propozitii care a au mai dinainte un sens pentru cel ce invata. In efectuarea lor acestea se afla intr-o situatie oarecum asemanatoare cu actorul care memoreaza replici, dupa ce a sesizat sensul lor.
