|
|
|
Taxonomia finalitatilor. Criterii si sisteme de referinta: macro-micro (finalitati de sistem -finalitati de proces); grad de generalitate (obiective generale - specifice/intermediare; obiective - cadru, obiective de referint`; concrete/operationale); continut psihologic (obiective cognitive, afective, psihomotorii); temporalitate; masurabilitate s.a.
Finalitatile macrostructurale definesc orientarile valorice care asigura proiectarea si realizarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la nivel de sistem. Aceste finalitati care angajeaza evolutia sistemului de educatie si de invatamant, pe termen lung si mediu, reflecta directiile fundamentale de dezvoltare a societatii la nivel global, in plan economic, politic, cultural, comunitar. Avem in vedere doua categorii de finalitati macrostructurale ale educatiei, valabile la scara intregului sistem de educatie / invatamant, pe termen lung si mediu: a) idealul educatiei / pedagogic; b) scopurile educatiei / pedagogice.
Idealul educatiei / pedagogic reprezinta finalitatea de maxima generalitate care defineste 'un prototip' determinat, in mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii. El marcheaza 'constiinta pedagogica a societatii'.
Ca "model al devenirii superioare", idealul defineste tipul de personalitate la care aspira societatea pe termen lung pe parcursul unei perioade care acopera cel putin doua cicluri de educatie, fixate conventional in limitele a doua decenii.
Idealul educatiei are un caracter: a) istoric ; b) abstract (idealul nu este tangibil intr-o forma concreta dar sustine realizarea activitatii la un nivel superior); c) prospectiv (idealul angajeaza o previziune pe 1-3 decenii, premisa planificarii pe un deceniu si a programarii pe 1-5 ani); d) strategic (idealul asigura abordarea globala, integrativa, inovatoare a problemelor); politic (idealul reprezinta interese sociale de maxima generalitate, care genereaza actiuni de anvergura la nivelul scopurilor educatiei).
Idealul Epocii Moderne reflecta in plan pedagogic transformarile inregistrate la nivel social global:
-idealul personalitatii eficiente, corespunzator etapei societatii industrializate timpurii si pe cale de maturizare (secolul XVIII - prima jumatate a secolului XX);
-idealul personalitatii complexe, multilaterale, corespunzator etapei societatii industrializate avansate (anii 1950-1970);
-idealul personalitatii creatoare si independente, corespunzator etapei societatii postindustriale, informatizate (dupa ani 1980-1990).
Perspectiva informatizarii determina generalizarea saltului de la modelul societatii inchise, caracterizata prin tendinta reproducerii starii existente, spre modelul societatii deschise, caracterizata prin tendinta depasirii starii existente, salt reflectat in plan pedagogic prin idealul personalitatii deschise, creative, adaptabila in conditii de schimbare inovatoare continua.
Un asemenea ideal este institutionalizat si la nivelul documentelor de politica educationala care evidentiaza / orienteaza 'dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane', posibila si necesara la scara sociala prin 'formarea personalitatii autonome si creatoare'.
Scopurile educatiei / pedagogice reprezinta finalitatile macrostructurale determinate de ideal care angajeaza elaborarea directiilor generale de actiune, institutionalizate ca strateii la nivel de politica a educatiei. Spre deosebire de ideal - 'care marcheaza mai mult intentia fara a garanta urmarirea efectiva a acesteia' - scopurile pedagogice 'asigura orientarea activitatii de educatie in mod real', intr-o gestiune a timpului evaluabila pe termen mediu (minimum un ciclu de educatie, stabilit conventional la 10-15 ani).
Criteriile necesare pentru alegerea scopurilor pedagogice pozitive implica:
-asigurarea concordantei cu idealul pedagogic, realizabila prin actiuni planificate la nivel de politica a educatiei;
-depasirea starii actuale, realizabila prin actiuni de perfectionare, ajustare structurala, restructurare, reformare a sistemului de educatie;
-valorificarea potentialului existent, realizabila prin actiuni bazate pe resursele si pe necesitatile interne ale sistemului de educatie;
-deschiderea spre diferite alternative operationale, realizabila prin actiuni adaptabile la diferite situatii particulare - evitand 'scopurile care pretind a fi definitive'.
In mod analogic, pot fi depistati indicatorii care probeaza aparitia sau mentinerea 'scopurilor pedagogice negative', lansate pe diferite circuite ideologice, mascate sau latente:
-acceptarea, intretinerea sau chiar incurajarea discordantelor dintre idealul pedagogic si scopurile pedagogice ale sistemului educational;
-reproducerea starii actuale prin avansarea unor solutii partiale, de corectie sau de ameliorare a sistemului de educatie;
-incurajarea dependentei de resursele externe ale sistemului, care pot intretine risipa sau rezolvarea doar a unor probleme pe termen scurt;
-inchiderea actiunilor pedagogice in limitele unor proiecte globaliste sau compartimentate, inadaptabile la diferite situatii particulare, proprii fiecarui sistem national de educatie.
-Scopurile pedagogice vizeaza finalitatea unor actiuni educationale complexe, declansate la nivel de politica a educatiei, in cadrul sistemului si al procesului de invatamant. Din aceasta perspectiva ele au un caracter:
-practic, angajand directiile principale de actiune sociala care sustin structural politica si planificarea educatiei intr-o anumita etapa sau perioada istorica;
-strategic, evidentiind liniile generale de inovatie care asigura perfectionarea sistemului si a procesului de invatamant;
-tactic si operational, delimitand criteriile de elaborare a obiectivelor generale ale procesului de invatamant, care sustin proiectarea pedagogica a planului de invatamant.
Scopurile pedagogice determina astfel structura sistemului de invatamant care conditioneaza realizarea procesului de invatamant in functie de o anumita directie pedagogica, relevanta social prin criteriile institutionalizate in activitatea de proiectare si dezvoltare curriculara a planului de invatamant si a programelor scolare.
Evolutia istorica a scopurilor pedagogice evidentiaza orientarile fundamentale inregistrate in politica educatiei la nivel global, in special dupa infiintarea, in 1945, a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura - UNESCO/United Nations Educational Scientific and Culture.
In contextul reformelor intreprinse in anii 1970-1990, scopurile pedagogice definesc urmatoarele linii de politica a educatiei care orienteaza evolutia sistemelor moderne de invatamant, in perspectiva secolului XXI:
a)democratizarea educatiei prin generalizarea accesului la un invatamant de calitate si prin asigurarea conducerii manageriale a sistemului si procesului de invatamant;
b)modernizarea permanenta a educatiei prin deschiderea fata de valorile sale specifice, dependente de 'identitatea sa culturala';
c)valorificarea educatiei in sensul progresului social prin promovarea produselor sale superioare la toate nivelurile de varf ale vietii culturale, politice, economice etc.
Finalitatile microstructurale definesc orientarile valorice care asigura proiectarea si realizarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la nivelul procesului de invatamant. Aceste finalitati, elaborate conform criteriilor determinate la nivelul scopurilor pedagogice ale sistemului de invatamant, reprezinta obiectivele procesului de invatamant Ele sunt finalitati proiectate, realizate si dezvoltate, in mod special, in contextul instruirii scolare care constituie obiectul de studiu specific Didacticii generale (Teoriei generale a instruirii).
In functie de gradul de generalitate angajat, obiectivele procesului de invatamant formeaza o taxonomie reprezentativa aplicabila in raport de diferite sisteme de referinte. Avem in vedere taxonomia care evidentiaza: obiectivele generale - obiectivele specifice / intermediare - obiectivele concrete / operationale ale procesului de invatamant.
Obiectivele generale ale procesului de invatamant, valabile la toate nivelurile, treptele si disciplinele de invatamant, reflecta, in plan didactic, criteriile de elaborare a planului de invatamant, definitivate macrostructural.
Aceste finalitati vizeaza, pe de o parte, criteriile de proiectare definite in termeni de abordare: a) sistemica (plan unitar, structurat interdisciplinar, deschis educatiei permanente); b) curriculara (plan centrat pe obiectivele fiecarui nivel de invatamant); c) psihologica (plan centrat pe aptitudinile si atitudinile elevului / studentului). Pe de alta parte, ele traduc, la nivel didactic, dimensiunea strategica a idealului pedagogic, avansand proiectul unui anumit tip de invatare.
Obiectivele specifice ale procesului de invatamant - numite si obiective intermediare - definesc orientarile valorice care vizeaza dobandirea unor competente de invatare in functie de:
a)dimensiunile / continuturile generale ale educatiei (obiective pedagogice specifice educatiei: morale - intelectuale - tehnologice - estetice - fizice);
b)formele educatiei (obiective specifice educatiei/instruirii: formale - nonformale - informale);
c)nivelurile si treptele de invatamant (obiective pedagogice specifice invatamantului primar / prescolar - scolar; secundar / inferior - superior; universitar / scurt, lung, postuniversitar);
d)continuturile specifice stabilite prin planul de invatamant (obiectivele pedagogice specifice disciplinelor de invatamant; modulelor de studiu interdisciplinar, activitatilor optionale / programe de instruire nonformala incluse ca oferte sociale in planul de invatamant).
Datorita sferei largi de manifestare a obiectivelor specifice - desfasurate intre doi poli extremi de angajare a finalitatilor microstructurale - exista tendinta avansarii unor obiective pedagogice intermediare, menite sa faciliteze tranzitia: a) de la obiectivele generale spre obiectivele specifice; b) de la obiectivele specifice spre obiectivele operationale.
Obiectivele operationale - care pot fi numite si obiective concrete - vizeaza performantele de invatare ale elevului proiectate de fiecare profesor la nivelul activitatilor de instruire / invatare scolara in termeni de actiuni ale elevului, observabile si evaluabile pe criterii relevante la diferite intervale de timp. Acumularea unui set de performante semnificative, realizabile in timp, permite atingerea unor competente scolare si psihologice relevante la scara sociala.
Elaborarea obiectivelor concrete, prin actiunea de operationalizare a obiectivelor generale si specifice, incluse in programele scolare, asigura campul de manifestare continua a creativitatii pedagogice a fiecarui cadru didactic, la toate treptele si disciplinele de invatamant.
Modelul de ierarhizare a obiectivelor pedagogice (generale - specifice - operationale), prezentat anterior, are ca sistem de referinta procesul de invatamant in ansamblul sau. Un asemenea model conceptual poate fi raportat insa si la alte sisteme de referinta - de exemplu, un nivel de invatamant, o treapta de invatamant, un an de invatamant, o disciplina de invatamant etc.
Obiectivele pedagogice generale si specifice sunt incluse in documente de politica scolara, raportate la documente de politica a educatiei (lege, statut etc.), care definesc idealul pedagogic si scopurile pedagogice.
Obiectivele pedagogice operationale sunt elaborate de fiecare cadru didactic in functie de obiectivele generale si specifice (cu raportare la finalitatile macrostructurale) dar si de conditiile concrete (obiective pedagogice concrete) ale scolii, clasei, elevilor.
