|
|
|
O "lectura"a educatiei prin grila postmodernitatii
Dezbaterile actuale cu privire la rolul educatiei si al scolii in societatea contemporana au generat dezvoltari si deplasari in spatiul teoretic al stiintelor educatiei.Acestea sunt chestionate mereu mai mult cu privire la finalitatile educatiei si raportul acesteia cu societatea, cultura si omul.
Scoala contemporana funtioneaza, in mare masura, in spatial descries si delimitat de paradigma modernitati.Semnele care sa indice o deschidere a acesteia spre postmodernitate sunt inca timide.Exista un decalaj evident intre practica scolara-dominata in cea mai mare masura de paradigma modernitatii-si analizele si dezvoltarile teoretice realizate in perspective postmodernitatii.
Cele mai multe analize considera insa ca postmodernitatea,se legitimeaza prin noi perspective si solutii atat in plan teoretic, cat si practice, ca ea raspunde schimbarilor ample care se produc in societatea contemporana in toate planurile.K.Popper are dreptate probabil cand sustine ca orice domeniu stintific authentic presupune, intre altele, o destructurare a teoriilor anterioare si dezvoltarea unora noi.Postodernismul instaureaza o "traditie a noului",o traditie a rupture.Aceasta nu inseamna ca postmodernitatea este demolatoare.
Modernitatea si postmodernitatea pot fi associate in spatial educational cu existenta unor paradigme a caror prezenta configureaza pedagogia ca un domeniu dinamic si complex.
Intr-o lucrare de referinta, Y.. Bertrand si P. Valois indentifica si analizeaza 5 paradigme educationale:rationala, tehnologica, umanista,interactionala si inventive.Ele constitue obiectivarea in plan educational a unor"paradigme socioculturale".O paradigma socioculturala descrie relatia si influenta dezvoltari societatii asupra practicilor sociale, asupra functionarii organizatilor si institutiilor sociale.In plan educational, ea descrie relatia dintre educatie si societate, modelel educationale pe care societatea le formuleaza, le propune sau le impune educatiei.O paradigma socioculturala contine-intr-o maniera explicita sau implicita-o teorie pe care se intemeiaza practicile educationale dintr-o societate.
Autorii mentionatiformuleaza chiar o taxonomie a acestei paradigme.Rationamentul pe care se intemeiaza aceasta taxonomie este urmatorul:o paradigma socioculturala se obiectiveaza intr-o paradigma educationala, care la randul ei se concretizeaza in anumite demersuri si abordari de tip normative si actional.
O analiza extreme de interesanta cu privire la deplasarile teoretice din domeniul pedagogiei ne ofera J. Cl Morin intr-o lucrare recenta.Intr-o perspeciva critica, autorii identifica si anaizeaza caracteristicile a treii paradigme educationale:romantica, culturalista si progresivista.
Fiecare paradigma se intemeiaza pe un discurs ideologic specific, care se obiectiveaza intr-un fundament filosofic al definirii,intelegerii si realizarii educatiei.
"Ideologia culturalista" se afla la baza empirismului filosofic si a behaviorismului, ca premise ale intemeierii actiunii educationale.Consecintele cele mai importante in planul practicii educationale au fost:pedagogia obiectivelor, modelulSkinnerian al predarii si proiectarii didactice si utilizarea pe scara larga a tehnicilor de inculcare a cunoasterii generate de acest model.
"Ideologia progresivista" se obiectiveaza in cognitivism si functionalism educational care, alimentate de epistemologia piagetiana au determinat o deplasrae progresiva de la actiunea de predare la cea de invatare de la professor la elev.
O prima caracteristica importanta este valorizarea intr-un grad inalt a teoriilor socio-organizationale si a abordarilor sistemice cu privire la functionarea sistemului de invatamnt.Acesta este construit pe un model determinist care considera scoala ca o microsocietate, ca obiectivare mai mult sau mai putin fidela a societatii.
Acaparare tehnologica a individului si dominarea valorii tehnologice, subordonarea individului in raportul sau cu societatea pare a fi aspectele definitorii ale discursului si ideologiei modernitatii.
CARACTERISTICI ALE PRACTICILOREDUCATIONALE
1.Una dintre caracteristicile paradigmei moderne in educatie este accentuarea si valorizarea excesiva a functiei informative, de instruire in raport cu functia formative-educationala.Acest fapt este o consecinta a epistemologiei specifice paradigmei moderne, care se caracterizeaza printr-o rationalitate instrumentala a cunoasterii.
Consecinta cea mai evidenta a acestei situatii in plan curricular o constitue structura monodisciplinara a disciplinelor de invatamant, care-si impart si-si delimiteaza intr-o maniera rigida domenile de cunoastere si invatare scolara.
2.Prezenta unui reductionism al surselor de cunoastere in scoala prin considerarea cadrului didactic ca unica sursa veritabila de cunoastere este un alt semn essential al didacticii specifice paradigmei moderne in educatie.
3.O alta caracteristica este focalizarea pe dimensiunea instrumentala a procesului de invatamant:obiective,proiectare didactica tehnici de predare si invatare.
In ciuda unor dezvoltari importante si a unor noi fundamentari teoretice lectia actuala pastreaza inca unele dintre aceste caracteristici.Relatia educationala este, adesea, considerate doar ca o relatie de comunicare si se cerceteaza cele mai adecvate tehnici pentru a spori performanta elevilor in asimilarea cunostintelor.Elevul invata sa fie evaluat,se adapteaza la specificul actului de evaluare.
POSTMODERNITATEA - O SOLUTIE ?
Paradigma postmoderna,exercita o atractie pentru domeniul educational.Unele din sugestiile postmodernitatii si-au facut loc nu doar in plan teoretic ci chiar in practica scolara.Una dintre caracteristicile majore ale acestei paradigme este revalorizarea dimensiunii subiective a actului educational.Paradigma umanista introduce o perspactiva globala, totalizatoare si integratoare asupra individului pe care o postuleaza ca dimensiune fundamentala a finalitatilor educatiei.
Sensurile si semnificatiile sunt produsul subiectivitatii ceea ce face sa existe diferente importante in atitudinile si comportamentele indivizilor aflati in situatii similare.Despre relatia educationala ca relatie intre personae considerate in integralitatea lor nu este prima data cand se discuta, iar acest punct de vedere are o larga acceptie in pedagogie.Profesorul nu lucreaza asupra elevilor, ci cu elevii si pentru acestia, pare a fi mesajul essential al orientarilor postmoderniste in educatie.Elevul nu este, ci devine, el se afla intr-un permanent process de devenire, de construire, de asimilare.Se vorbeste din ce in ce mai mult de "profesia" sau"meseria" de elev.
Scoala, clasa de elevi reprezinta pentru copil un univers nou cu multe aspecte necunoscute, care configureaza ceea ce numim cultura scolii.Cultura rezultata din activitatea scolara este o realitate multinivelara si pluridimensionala.Postmodernistii considera scoala ca o comunitate in care sa domine un echilibru intre cultura competitiei si cea a cooperarii.
Analizele referitoare la curriculum pun in evidenta trei niveluri ale acestuia:curriculum-ul formal sau prescris;curriculum-ul real sau realizat sau curriculum-ul ascuns.
Analizele pun in evidenta deosebiri calitative si cantitative importante intre curriculum-ul prescris si cel real si realizat .Curriculumul real este rezultatul interpretarilor pe care profesorul, dar si elevul le confera curriculum-ului prescris si transmis.
Interventia cadrului didactic in curriculum-ul prescris poate conduce la imbogatirea sau saracirea acestuia, la reinterpreatarea lui.Acest lucru nu se produce intotdeauna ca o intentie explicita, ci ca o "improvizatie reglata"(Ph.Perrenound).
Curriculum-ul realizat poarta amprenta subiectivitatii fiecarui elev.
Unul dintre aceste efecte este curriculum-ul ascuns, impus in stiintele educatiei de analizele interpretative si de noua socilogie a educatiei.este un concept insuficient si inca imprecis definit.Aceasta parte a curriculum-ului poate fi consideratea ca fiind sau ca facand parte din habitusul scolar, in sensul pe care-l da Bourdieu acestui concept.In sfarsit, o alta acceptiune este cea conform careia curriculum-ul ascuns este reprezentat de curriculum-ul noncognitiv.Aceasta socializare se afla la limita indoctrinarii si chiar a manipularii.
In spatele curriculum-ului ascuns nu se afla intotdeauna intentii nedeclarate sau mascate.
Evident postmodernitatea are limitele sale interpretative si de aceea, nu poate reprezenta singura solutia pentru problemele cu care se confrunta.Dar fara contributiile sale la educatie ar fi mai saraca si mai putin credibila.
