Metode si procedee didactice Metoda

Cuvantul metoda deriva din grecescul "meta" si "odos". (cale de urmat)

este definita in sens restrans ca si calea de urmat in vederea cunoasterii unui obiect

in sens larg, este ansamblul sau succesiunea de procedee utilizate in vederea atingerii unor rezultate

Metoda poate fi considerata, drept calea pe care cercetatorul o urmeaza in demersurile sale stiintifice, cale utilizata atat in vederea obtinerii de date, cat si a prelucrarii si verificarii lor.

Golu defineste metoda drept "acea imbinare si organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente si tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Ea este operatorul care mijloceste trecerea, ridicarea treptata de la problema de cercetare, enuntata in plan teoretic, la reconstructia ei - observationala, experimentala, actionala - in vederea corectarii, optimizarii, potentarii, restructurarii unui sector sau altul al practicii sociale" (apud Zlate, 2000, p. 115).

Zlate defineste metoda ca fiind "calea, itinerarul, structura de ordine sau programul dupa care se regleaza actiunile practice si intelectuale in vederea atingerii unui scop" (p. 116). Aceasta definitie evidentiaza atat caracterul intelectual, cat si pe cel practic al demersurilor de cercetare. Metoda e legata in mare masura de teorie. O teorie bine inchegata presupune metode precise

Referindu-ne la activitatea didactica, metoda poate fi definita ca o cale de urmat de cadrele didactice si elevi in scopul transmiterii, informarii si asimilarii sau formarii in conformitate cu programele scolare si manualele aferente.

Procedeul

in raport cu metoda, procedeul e un element de detaliu si sprijin si de particularizare a acesteia.

Doate fi definit ca un mod sistematic de executare a unei operatii sau proces subordonat unei metode.

Metoda are un caracter mai larg, cuprinzator.

Procedeul are o sfera de aplicabilitate restransa, iar relatia metoda - proces e una dinamica.

Criterii de selectare a metodelor de predare-invatare

In practica educationala se utilizeaza frecvent sintagma : sistem metodologic, fapt ce induce ideea ca metoda si procedeul interactioneaza intre ele.

Cadrul didactic poate sa aleaga metodele in functie de 2 categorii de factori :

factori obiectivi

factori subiectivi

Factori obiectivi - fac trimitere la :

obiectivul fundamental

obiective operationale

sistemul de principii specific didacticii generale sau celei specifice

asigurarea unitatii continutul instruirii-metode in contextul unei strategii didactice coerente

logica interna a stiintei

legitatile procesului de invatare

legitatile procesului de predare

Factori subiectivi fac trimitere la :

resurse psihologice ale elevilor

caracteristicile clasei de elevi

personalitatea si competenta cadrului didactic

contextul uman si social al aplicarii metodei

CLASIFICAREA METODELOR DE PREDARE - INVATARE

I Dupa obiectivul fundamental

1 - de predare invatare

2 - de evaluare

3 - de formare de priceperi si deprinderi

II Dupa sursa generatoare de invatare si suportul de verticulare a informatiilor

1. Metode de comunicare orala

Metode expozitiva

Povestirea

Descrierea

Explicatia

Prelegerea

Prelegerea dezbatere

Expunerea cu oponent

Cursul magistral

Metode interogative

1. Conversatia euristica

2. Discutii

3. Dezbateri

4. Problematizarea

2. Metode de comunicare scrisa

Lectura 1. Critica

2. Lenta

3. Rapida

4. Selectiva

5. Paralela

6. Problematizata

7. Exploratorie

3. Metode de explorare a realitatii

Explorarea prin descoperire

Experimentul

Observatia sistematica sau independenta

4. Metode de explorare a substitutelor realitatii

Modelarea

Metode demonstrative

Metode legate de actiune

Lucrari practice

Exercitiul

Metoda proiectului

Metode de actiune simulata

Jocuri didactice

Invatarea prin simulatoare

Jocuri de simulare 

CONVERSATIA

Este definita ca o metoda de predare-invatare ce se bazeaza pe dialogul profesor-elev utilizand intrebarea si raspunsul, in scopul realizarii obiectivelor operationale.

Prin particularitatile si calitatile de care dispune indeplineste functii multiple, fiind utilizata atat in momentul de transmitere a cunostintelor (conversatie euristica) cat si in etapa de consolidare a lor (conversatia catehetica). Poate fi utilizata cu succes si in momentele de verificare sau evaluarea cunostintelor.

Conversatia euristica sau socratica e conceputa in asa fel incat elevul e condus de cadrul didactic prin intermediul intrebarilor sa descopere informatiile si semnificatiile acestora.

In didactica contemporana conversatia euristica e una din cele mai eficiente si active metode. Utilizarea cu abilitate a intrebarilor poate duce la orientarea gandirii elevilor, incat acestia sa ajunga singuri sa descopere informatiile.

Eficienta metodei depinde insa de personalitatea cadrului didactic, de calitatea si cantitatea cunostintelor, exprimata in modul de structurare a acestora. Un factor important sunt particularitatile elevilor si familiaritatea elevilor cu aceasta metoda.

Conversatia catehetica, spre deosebire de cea euristica, e folosita in scopul fixarii, consolidarii, sistematizarii sau generalizarii cunostintelor. Poate fi folosita si in scopul pregatirii psihologice a elevilor, fie pentru transmiterea noilor cunostinte, fie pentru evaluarea acestora.

Cerinte ale formularii intrebarilor

sa fie formulate clar si corect din punct de vedere logic si gramatical

sa fie concise si precise

sa nu ceara raspunsuri dihotomice: da-nu

trebuie sa fie atat reproductive cat si sa implice creativitatea dorinta de descoperire

sa nu fie tendentioase si sa nu induca un anumit tip de raspuns

in privinta modului de formulare se opineaza ca se poat porni de la o intrebare mai generala, urmata de unele particulare sau invers, in functie de obiectivul urmarit

cadrul didactic nu trebuie sa intervina cand elevul raspunde, interventia e necesara doar cand punctul de plecare e gresit
intrebarea se adreseaza frontal, apoi se nominalizeaza elevul ce va formula raspunsul

Calitati ale raspunsurilor

trebuie sa fie clare, corecte si bine argumentate

sa fie complete

sa dovedeasca cunoastere, dar si intelegere a informatiilor

sa evite pe cat posibil paralelismele si parantezele inutile

In practica educationala se impune ca un cadru didactic sa informeze elevii asupra

acestor cerinte, atragand atentia acestora sa nu manifeste comportamente ce pot duce la inhibarea unor elevi (interzis rasul).

Explicatia

forma de expunere a unui subiect prin care se prezinta in mod logic cauze, motive, relatii, sensuri, anumite interpretari

obiectivul principal e intelegerea si aprofundarea unor cunostinte, prin aceasta dezvoltandu-se gandirea si exprimarea logica

solicita mai mult operatiile gandirii, conducand la construirea unor rationamente de tip inductiv sau deductiv

LA orele de psihologie se recurge des la explicatia unui fenomen sau proces

Theodor Dima subliniaza ca "din punct de vedere epistemic, explicatiile stiintifice trebuie sa satisfaca trei parametri esentiali: precizie, completitudine si desavarsire. in masura in care lipseste cel putin una din aceste trasaturi, explicatiile se manifesta particular, rezultand cateva cazuri intalnite in fragmente de cunoastere prestiintifica incluse in procesul de cunoastere stiintifica' (Dima, 1980, p. 88).

Explicatiile sunt prezente nu numai in contexte stiintifice, ci si in contexte individuale, cotidiene, in vorbirea curenta etc. Aceste explicatii sunt, in marea lor majoritate, nesistematice, subiective, imprecise si echivoce, cu alte cuvinte, ele ar putea fi denumite explicatii nestiintifice. in plus, ele depind de nivelul cultural si stiintific al interlocutorilor, se refera la evenimente din viata cotidiana, generalizarile evocate in explanans nu sunt legi, iar regulile vizeaza cu deosebire comportamentul individual. De exemplu, explicatia unui cuvant este des intalnita in discutiile spontane, precum si in actele educationale, atunci cand precizarea intelesului cuvantului se face in termeni aproximativi, fara ca acest gen de explicatie sa aiba o structura logica completa, desi ea este suficienta pentru ca un cuvant sa poata fi inteles.

Demonstratia

Este definita ca prezentarea de catre profesor in direct a obiectelor si fenomenelor lumii reale sau a substitutelor lor pentru a fi cunoscute sau intelese de elevi.

forme: demonstratia cu obiecte in stare naturala

demonstratia fenomenelor provocate

demonstratia unor actiuni si comportamente

demonstratia cu ajutorul desenului la tabla

demonstratia cu ajutorul reprezentarilor grafice

demonstratia cu ajutorul modelelor

demonstratia prin exemple

trebuie sensibilizati elevii sa le fie starnit interesul curiozitatea pentru cele observate

trebuie antrenati cat mai multi analizatori, elevii descopera esentialul si relatiile cauzale

momentul introducerii demonstratiei e in functie de obiectivele urmarite si de tipul de demonstratie

demonstratia prin intermediul schitelor, reprezentarile grafice apar la inceputul sau sfarsitul capitolului pentru esentializarea cunostintelor

planse sau desene ce schematizeaza diferite aspecte a unor procese psihice : portrete temperamentale, exprimate prin diferite fizionomii

demonstratia cu mijloace tehnice video, audio (retroproiectorul - usureaza munca, schita nu mai e scrisa pe tabla)

Exercitiul

executarea repetata a unor actiuni fizice sau intelectuale in vederea formarii unei priceperi sau deprinderi

poate fi utilizat in aplicarea practica a unor notiuni, dezvoltarea unor capacitati si aptitudini intelectuale, dezvoltarea unor trasaturi volitionale si morale

poate fi grupat dupa diverse criterii: continutul obiectului de invatamant, natura deprinderilor ce urmeaza a fi formate (intelectuale, motrice, senzorial - perceptive, de joc, munca), dupa etapele formarii unei deprinderi (introductive, de baza, paralele), dupa initiativa subiectului (independent comentat, creator).

Exercitiul are valente formative, dar trebuie sa respecte niste cerinte:

Exercitiile sa fie intelese de elevi,

sa li se explice obiectivul urmarit si principiile ce stau la baza lor,

cadrul didactic sa manifeste atentie la esalonarea in timp a exercitiilor, in gradarea lor ca dificultate si volum,

exercitiul trebuie sa fie inainte demonstrat de cadrul didactic,

exercitiile sa fie integrate in sisteme,

exercitiile sa respecte particularitatile psiho-fizice ale elevilor,

exercitiul sa fie urmat de control si autocontrol

In asimilarea de cunostinte cu privire la procesele psihice cognitive, elevii vor fi antrenati in prezentarea si explicarea lor dupa un algoritm:

definirea proceselor psihice,

caracterizarea imaginii,

originea imaginii,

rolul proceselor psihice studiate in cunoasterea umana,

locul lor in sistemul psihic uman,

clasificarea dupa diverse criterii (daca in primele ore vor fi ajutati sa sesizeze aceste elemente ce tin de esenta proceselor psihice le va fi usor sa trateze celelalte procese cognitive);

redactarea unei compuneri cu titlul Imaginatia, Creativitatea, Afectivitatea, referatele pe o tema si recenziile de carte de specialitate au influenta benefica;

administrarea sau autoadministrarea unor probe psihologice,

observarea sau autoobservarea unor insusiri psihice la ceilalti sau la propria pers;

solicitarea sa elaboreze probe pentru evidentierea tipurilor de memorie, operatiilor imaginatiei.

Problematizarea

Este o metoda de tip euristic utilizata de cadrul didactic pentru a declansa activitatea independenta a elevului, pentru a solicita din partea lui un efort voluntar intelectual orientat spre descoperirea de noi adevaruri.

Esenta consta in crearea in mod deliberat a unor situatii problema si solicitarea elevilor sa le solutioneze. Problematizarea apare cand sunt pusi in fata unei situatii pentru care nu au un raspuns elaborat.

Situatii pentru care nu au un raspuns elaborat:

aplicarea in situatii inedite a cunostintelor asimilate anterior

contradictia dintre aspectul teoretic si practic a unor cunostinte

contradictia dintre experienta anterioara si elementele de noutate ce apar in asimilarea de informatii noi.

alegerea unei solutii de rezolvare a unor situatii din mai multe variante posibile

Prelegerea scolara

Consta in prezentarea orala a unei teme sub forma unei succesiuni de idei insiruite logic, ce au ca scop explicarea, confruntarea, interpretarea unor teorii.

E importanta: - esentializarea materialului

- ierarhizarea ideilor

- prezentarea unor argumente stiintifice

- enuntarea unor ipoteze

- analiza critica a cestora

- expresivitatea limbajului pentru a sublinia importanta celor prezentate

Durata, densitatea si stilul utilizat trebuie sa fie in acord cu particularitatile psiho - fizice ale elevilor

- poate fi utilizat material ilustrativ

- se recomanda doar la clasele de nivel superior deoarece se realizeaza neintrerupt pe un interval 20 - 40 de minute

Etape in cadrul unei lectii ce foloseste prelegerea:

enuntarea scopului (obiectivelor) si planului (titlul si ideile principale)

expunerea ideilor dupa plan

intrebari si raspunsuri in vederea aprofundarii unor idei si antrenarii elevilor in activitate