|
|
|
GRAMATICA UNIVERSALA A LUI NOAM CHOMSKY
Reprezentantul teoriilor nativiste ale limbajului este Noam Chomsky, care incearca sa explice structurile lingvistice de suprafata descrise inaintea lui de Saussure si Sapir. Ei aratasera ca unitatile lingvistice de baza intra in relatii specifice intre ele si chiar cu realitatile extralingvistice (semnale, simboluri, integrandu-se in constructii mult mai complexe (sintagme, paradigme, produse gramaticale).
Chomsky si-a propus un dublu scop:
a) de a gasi acele structuri non-aparente ale vorbirii (numite de el structuri profunde) in stare de a explica structurile de suprafata;
b) de a stabili regulile care transforma structurile profunde in structuri de suprafata.
El s-a orientat spre dezvoltarea regulilor de transformare a structurilor profunde in structuri de suprafata, constituind ceea ce s-a numit gramatica generativa.
Trecerea de la gramatica sintagmatica de suprafata la cea generativa si transformationala a reprezentat o adevarata revolutie in ceea ce priveste conceperea limbajului, ea atragand atentia psihologilor de a studia nu doar comportamentul verbal in expresia lui interna, ci si reprezentarile mentale psiholingvistice pe care comportamentele verbale le reflecta.
O a doua idee a lui Chomsky se refera la distinctia pe care el o face intre conceptul de competenta lingvistica si conceptul de performanta lingvistica: in limbajul vorbit al unui individ exista fraze gramaticale, dar si fraze negramaticale.
Cum ar putea fi diferentiate acestea?
Chomsky ofera ca metoda recurgerea la intuitia subiectului, la constiinta lui implicita, adica la capacitatea lui intrinsec-ideala de a produce si intelege fraze in acord cu 'forma' limbii, de a aprecia gradul de devianta al unui enunt in raport cu o 'buna forma'. El isi propune un nou scop, si anume, acela al analizei competentei lingvistice a subiectului vorbitor, care reprezinta o proprietate esentiala a spiritului uman si care consta in cunoasterea de care dispune subiectul, cunoastere ce prezideaza orice act verbal, ea luand forma unei gramatici, a unui sistem de reguli. Performanta lingvistica este definita ca fiind capacitatea subiectului de a pune in practica sistemul de reguli, in functie de diverse situatii si imprejurari. Conceptul de competenta este studiat de lingvistica, cel de performanta de psiholingvistica. Din pacate, relatiile dintre cele doua concepte sunt, dupa cum remarca Bronkart, ambigui, fapt care a marcat pentru mult timp insasi relatiile dintre lingvistica si psiholingvistica. Cea de-a treia idee esentiala pentru psihologia limbajului este cea care se refera la considerarea limbajului (mai ales a structurilor profunde si a competentei lingvistice) ca fiind innascut.
La nastere, creierul omenesc este inzestrat cu o structura nervoasa inalt specifica, avand capacitatea de a realiza structuri lingvistice complexe. El se maturizeaza la fel ca alte organe (inima, ficatul), in cazul lui fiind mai nimerit sa vorbim despre crestere, ideea de dezvoltare si de constructie, cand este vorba de limbaj, nemaiavand sens.
Maturizarea creierului se produce prin developarea in sens fotografic a unor structuri deja existente si nicidecum prin invatare. Argumentul imbatabil in favoarea acestei teze l-ar constitui localizarea centrului limbajului, care pledeaza pentru specificitatea ereditara.
Chomsky considera, deci, ca omul se naste predispus sa invete limbajul in anumite moduri. Regulile lingvistice sunt mult prea complexe pentru ca sa poata fi invatate de catre copii singuri, cu ajutorul unei inteligente generale. Dimpotriva, arata el, copiii sunt ajutati de o intelegere innascuta a aspectelor limbii (este vorba despre regulile gramaticale) comune tuturor limbilor. De asemenea, ei sunt ajutati de un ghid innascut care faciliteaza achizitionarea regulilor unice ale limbajului specific unei culturi. Acestea sunt numite de Chomsky mijloace de achizitie ale limbajului. 0 facultate de limbaj determinata genetic, precizeaza o anumita clasa de gramatici omeneste accesibila. Copilul isi va insusi una din aceste gramatici pe baza datelor limitate care ii sunt accesibile. Pentru Chomsky, lingvistica cu structurile ei profunde, cu gramaticile ei generative este primordiala in raport cu cognitia. Chomsky pierde din vedere faptul ca dezvoltarea cognitiva si cea a limbajulul sunt interactive. Bronckart arata ca pe buna dreptate conceptia lui Chomsky a avut un veritabil rol catalizator in evolutia stiintelor comportamentului verbal si a stiintelor in general, nu uita sa adauge ca 'din punct de vedere psihologic, ca si' d.p.d.v. pedagogic, interesul ei este limitat'
Teoriile invatarii limbajului au fost dezvoltate de behavioristi si constructivisti: limbajul nu este in mod special diferit de orice alta forma a comportamentului. Spre deosebire insa de behaviorismul traditional al lul Watson, care punea accent doar pe elemente {stimul - reactie), Skinner adauga un al treilea - intarirea (sau recompensa, cum mai este denumita popular). Aceste trei elemente interactioneaza in maniera urmatoare: stimulul care actioneaza asupra organismului ofera ocazia pornind de la care raspunsul este susceptibil de a fi emis si de a fi intarit. Daca se produce intarirea pozitiva a reactiei, se instaleaza un proces de discriminare si stimulul devine un agent susceptibil de a face sa apara raspunsul.. Acesta este tipul de interactiune pe care Skinner il numeste operant.
Comportamentul verbal este un asemenea comportament operant, achizitionat prin conditionarea operanta si folosit ca un instrument pentru a opera in mediul inconjurator, intr-o astfel de maniera, incat sa se achizitioneze o intarire a stimulului. In explicarea comportamentului verbal, trebuie sa se tina seama de variabilele situationale susceptibile a intari raspunsul, de istoria intaririlor in contextul grupului social din care face parte individul sau de ingradirile genetice ale speciei sale. Asadar, se invata, este achizitionat in timpul vietii individului; el trebuie ajutat prin conditii si mijloace specifice.
Daca la Chomsky esential era ceea ce el numea language-acquisition device- LAD, in viziunea behavioristilor si a reprezentantilor teoriilor invatarii sociale, important este sistemul de suport pentru achizitia limbajului (language-aquisition support-system - prescurtat LASS).
Contributia cea mai semnificativa pe directia ilustrarii caracterului dobandit al limbajului a adus-o, insa, Piaget, adept al modelului auto-organizarii psihicului. Fara a intra in amanunte, amintim ca trei concepte sunt esentiale pentru intreaga teorie piagetiana:
1)interactionism (care se refera la relatiile de interactiune reciproca intre organism si mediu, respinge unilateralitatea teoriilor behavioriste care privilegiaza mediul, dar si teoriile preformiste, ce acordau o prea mare atentie structurilor interne ale organismului);
2)constructivism (ce vizeaza doua aspecte esentiale: pe de o parte, rolul activ al orga-nismului, pe de alta parte, caracterul progresiv al elaborarii structurilor cunoasterii, inclusiv a limbajului);
3) echilibrul (ce cuprinde sistemele reglatoare care permit actiunea organismului impotriva factorilor perturbatori si reechilibrarea structurilor inteme).
Ipoteza piagetiana esentiala in ceea ce priveste natura si originea limbajulul este continuitatea functionala intre sistemele reprezentative si cele de tratare a informatiilor.
Subiectul, datorita perfectionarii sistemelor de tratare a informatiilor, isi construieste mai intai imaginile mentale (reprezentarile), apoi simbolurile si, in sfarsit, semnele vorbirii. Crearea semnificatiei este indisolubil legata de activitatea cognitiva. Trecerea de la inteligenta actionala (senzorio-motorie) la inteligenta operationala (reflexiva) se face in mod firesc, fara rupturi majore. In final, se ajunge la adaptarea corespunzatoare a individului la solicitarile mediului.
In 1975 a avut loc o celebra disputa intre Piaget si Chomsky, cunoscuta sub denumirea de controversa dintre inneism si constructivism. Conceptia lui Chomsky duce catre o serie de bizarerii:
- dat fiind faptul ca limbajul este cuprins in genomul individului, acesta si-1 poate insusi chiar in conditiile unei educatii limitate;
- toate ipostazele posibile despre regulile sintaxei pe care copilul ar putea sa le inventeze sunt excluse de mostenirea genetica;
- limbile vorbite sunt in toate privintele, in toata lumea, aceleasi;
mediul joaca, in cel mai bun caz, un rol declansator, el avand un rol minim in elaborarea cunostintelor.
Acestor concluzii exagerate, Piaget le opune altele mult mai realiste:
-structurile cognitive ale intelectului se construiesc printr-o organizare de actiuni succesive exercitate asupra obiectelor; (desi nu crede in existenta structurilor cognitive innascute ale inteligentei, accepta ideea ca functionarea inteligentei implica mecanisme nervoase ereditare, mecanisme care sunt insuficiente pentru explicarea genezei si evolutiei comportamentului uman);
-exista o inteligenta general umana care este apta sa transforme in realitate potentele organizatoare elementare ale creierului, in diferite forme din ce in ce mai complexe. Principiile dupa care se conduce Piaget sunt 'minimum de performare" si 'maximum de autoorganizare'
Bibliografie
J. Piaget ,Teorii ale limbajului ,Editura Politica , Bucuresti ,1988
N. Chomsky ,Logica stiintei ,Editura Politica , Bucuresti,1970
M. Golu , Fundamentele psihologiei,Editura Fundatiei Romania de maine ,Bucuresti,2000
