|
|
|
EVALUAREA DIDACTICA SI ROLUL EI IN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
In sens larg evaluarea este un-" act psihopedagogic complex de stabilire a relevantei si a valorii unor procese, performante, comportamente, prin raportarea acestora la un sistem de indicatori de performanta, respectiv criterii si standarde prestabilite(Miron Ionescu, 2003)
Evaluarea reprezinta, alaturi de predare si invatare, o componenta operationala fundamentala a procesului de invatamant, fiind un element reglator si autoreglator, de conexiune inversa pentru sistemul de invatamant.
Din perspectiva abordarii sistemice a relatiei predare-invatare-evaluare, evaluarea reprezinta un moment esential in desfasurarea activitatii didactice, deoarece prin intermediul ei se poate inregistra progresul scolar. Constatarea progresului cantitativ si calitativ al invatarii reprezinta conditia de baza pentru determinarea succesului instruirii prin prisma obiectivelor urmarite. Prin evaluare se cunosc elevii sub mai multe aspecte: cunostinte acumulate, capacitati dezvoltate, atitudini, conduite, dar si aspectele care explica nivelul rezultatelor; se pot cunoaste factorii care au contribuit la obtinerea rezultatelor, eficacitatea lor, conditiilor, operatiilor folosite, putand fi evidentiate punctele tari si punctele slabe.
Esenta actiunii de evaluare consta in cunoasterea rezultatelor activitatii desfasurate in vederea ameliorarii si perfectionarii procesului in etapele urmatoare. Componenta a procesului didactic, evaluarea se realizeaza sub forma unui feedback neintrerupt, menit sa confirme sau sa infirme acumularea de catre elevi a cunostintelor, deprinderilor, abilitatilor.
Evaluarea cuprinde, ]n esenta, afirma Ioan Jinga, descrierea calitativa si cantitativa a comportamentului elevilor si o judecata de valoare referitoare la dezirabilitatea acestor comportamente.
Gagne si Briggs atentioneaza asupra necesitatii proiectarii si organizarii evaluarii in functie de obiectivele propuse. Astfel datele pe care vrem sa le obtinem printr-o actiune de evaluare a instruirii trebuie sa raspunda la o serie de intrebari referitoare la lectie, tema, sistem de lectii:
o In ce masura s-au realizat obiectivele propuse?
o Ce efecte suplimentare a avut si in ce masura sunt mai bune sau mai slabe decat cele anterioare?
Constantin Cucos(dupa J.L. Chancerel) stabileste diferite niveluri de concepere si desfasurare a actiunii de evaluare:
evaluarea activitatii de evaluare in termeni de achizitie; este sensul curent si cel mai utilizat al evaluarii;
evaluarea modului de utilizare a structurilor de achizitie pentru a dobandi competente si calificari posibile;
evaluarea modului de utilizare a competentelor in structuri de productie, consum sau achizitii ulterioare;
evaluarea achizitiilor in raport cu normele si valorile spatiului comunitar;
evaluarea modului de functionare a structurilor de achizitie in raport cu nevoile, aspiratiile si resursele celor care invata;
evaluarea obiectivelor pedagogice si a coerentei lor in sistemul de instruire;
evaluarea actiunii de instruire si a coerentei sale in raport cu obiectivele, resursele si cadrele de referinta;
evaluarea adecvarii structurilor de instruire si a celor de utilizare a competentelor la normele si valorile sociale;
evaluarea evaluarii in vederea perfectionarii continue a metodologiei acesteia.
Intentia nu se rezuma la a certifica niste achizitii, evaluarea vizeaza si corectarea procesului didactic, in sensul perfectionarii cailor de formare a elevilor.
In scoala traditionala, evaluarea era focalizata pe rezultat, pe verificare si raspuns, pe cand in scoala moderna ea este focalizata pe rezultat si proces, pe diagnosticare si ghidare.
Evaluarea este in stransa legatura cu multiplele componente ale procesului instructiv-educativ: continut, metode, mijloace, forme de organizare, situatii, conditii, relatii educative a caror calitate si functionalitate se reflecta in rezultatele obtinute.
De aici necesitatea perfectionarii continue a actiunilor evaluative, ele finalizandu-se in eficienta procesului educational, in cresterea randamentului scolar.
Integrata organic in procesul instructiv-educativ, evaluarea are o pondere insemnata in activitatea cadrului didactic(40% dupa I.Radu). Scopul actului de evaluare este de a duce la constatarea efectelor actiunii didactice si la aprecierea lor in perspectiva obiectivelor urmarite. Actul evaluativ vizeaza toate componentele functionale ale procesului: planuri de invatamant, programe scolar, continutul instruirii, metodele si mijloacele folosite, organizarea si desfasurarea activitatii, relatiile profesor-elev, evaluarea profesorilor, evaluarea institutionala a scolii. Este deci foarte importanta cunoastere esentei evaluarii, a functiilor sale, a formelor, tipurilor, strategiilor de evaluare, a instrumentelor utilizate, a erorilor posibile, a posibilitatilor de perfectionare continua.
Asa cum afirma Steliana Toma-evaluarea in invatamant este un proces complex de masurare si apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educatie si invatamant, a unei parti a acestuia, a eficientei resurselor, conditiilor, strategiilor folosite, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, in vederea luarii unor decizii de imbunatatire si perfectionare.
Analiza conceptului "evaluare didactica"(evaluare pedagogica)trebuie sa imbine perspectiva sociologica, la nivelul sistemului, cu cea psihologica la nivelul procesului de invatamant. Ea vizeaza situatia institutiilor de invatamant, dar si a " actorilor" educatiei implicati in proiectarea si realizarea procesului de invatamant.
Didactica postmoderna, curriculara, coreleaza perspectivele de analiza a evaluarii la nivel de sistem si la nivel de proces.
Evaluarea de sistem urmareste gradul de realizare a finalitatilor macrostructurale in anumite conditii spatio-temporale; se urmareste masurarea si aprecierea raporturilor dintre scoala si societate, corelarea calitatii procesului educational cu contributia sa la dezvoltarea societatii; este implicata si analiza manageriala a activitatii de conducere la toate nivelele(MEC, ISJ, unitati scolare).
La acest nivel evaluarea consta in examinarea riguroasa a politicilor educationale, a curriculumului educational, a institutiilor de invatamant.
Evaluarea de proces urmareste gradul de realizare a obiectivelor la nivel micro structural. In acest proces intervin :
-finalitatile macro structurale: idealul educational, scopurile generale, obiective generale ale sistemului de invatamant;
-corelatiile profesor-elev; rezultate scolare-metodologie folosita; corelatiile dintre elementele activitatii didactice-obiective, continuturi, metodologie(de predare - invatare-evaluare);
-operatiile de masurare si apreciere, prezente in reglarea si autoreglarea procesului, la inceputul, in timpul sau la sfarsitul activitatii didactice;
-instrumentele institutionalizate pentru consemnarea rezultatelor ca punct final intr-o succesiune de evenimente (Ausubel, David, Robinson, Floyd, 1981).
. "Evaluarea didactica trebuie privita ca parte integranta, activa si importanta a curriculumului, dezvoltand relatii specifice si semnificative in termeni de impact si efecte asupra elevilor, asupra profesorilor, asupra celorlalti agenti educationali, ca si asupra factorilor de decizie cu responsabilitate in cadrul procesului"- se precizeaza in "Ghidul pentru profesori -Evaluarea curenta si examenele" (Adrian Stoica-coordonator, SNEE). De aceea, depasind cadrul de analiza traditional, se impune definirea conceptului de evaluare si in sens curricular - evaluarea este parte integranta a procesului de invatamant, avand ca scop cresterea eficientei intregului sistem educational. Prin evaluare se obtin informatii despre elev, despre profesor, despre programul educativ, despre procesul de invatamant, la nivel micro si macro, informatii care stau la baza deciziilor privind dezvoltarea viitoare a sistemului(subsistemelor).
Pe baza analizei acestor informatii se pot obtine doua tipuri de efecte ale actiunii relatiei curriculum - evaluare.
- Efectul de feedback-formativ sau sumativ; se obtin informatii in legatura cu efectele si calitatea mesajului transmis, a procesului derulat, prin care se asigura reglarea si ameliorarea actiunilor educationale viitoare.. conexiunea inversa este importanta pentru toti cei implicati -profesor, elev, parinti, comunitate, etc.
- Efectul de backwash(repercusiune)- in general, este influenta exercitata de public asupra a ceea ce se petrece in clasa , in particular-este influenta examenelor asupra curriculumului; efectul retroactiv; se refera la influenta evaluarii asupra curriculumului ca intreg, precum si asupra disciplinelor de studiu, asupra ariilor curriculare. Efectul de siaj actioneaza asupra "curriculumului ascuns"- cel realizat in practica nu cel oficial
CE EVALUAM IN INVATAMANT?
Obiectivele evaluarii pedagogice vizeaza toate componentele functionale, structurale si operationale ale activitatii de instruire determinate la nivelul interactiunii proiectate intre finalitatile macrostructurale ale sistemului(ideal pedagogic, scopuri pedagogice) si cele microstructurale ale procesului de invatamant(obiective generale-specifice-concrete). In aceasta acceptie trebuie avute in vedere evaluarea planului de invatamant-evaluarea programelor scolare-evaluarea activitatii didactice bazate pe transpunerea obiectivelor generale ale planului de invatamant si a obiectivelor specifice programelor scolare la nivelul concret al clasei de elevi (Radu, Ion, T.,1981).
In sistemul educational romanesc se urmareste:
evaluarea institutionala
evaluarea curriculumului
evaluarea proceselor de instruire
evaluarea rezultatelor scolare
evaluarea personalului didactic
evaluarea politicilor eduxcationale
evaluarea evaluarii
Practica evaluarii didactice implica analiza problematicii randamentului scolar.
Randamentul scolar este un concept mult folosit in teoria si practica evaluarii. el desemneaza rezultatele procesului de predare-invatare vazute in perspectiva obiectivelor urmarite. Randamentul scolar este un concept integrator care subordoneaza mai multe aspecte ce implica actiunea de evaluare: evaluarea nivelului de cunostinte al elevului; evaluarea comportamentului elevului; evaluarea succesului scolar; evaluarea calitatii procesului de invatamant.
Capacitatea sistemului de invatamant de a produce, in mod satisfacator, rezultatele preconizate, adica de a parveni la rezultate concretizate in comportamente si atitudini, prin eforturi eficienta invatamantului
Rezultatele scolare reprezinta totalitatea achizitiilor elevilor, (educabililor) obtinute in urma parcurgerii unui program educational
Rezultatul este o sinteza dintre cantitatea de informatie primita, stocata si implicatiile sale de ordin formativ. Evaluarea rezultatelor scolare angajeaza procedee clasice de notare si examinare a elevilor care pun accent pe obiectivele de continut, pe acumularea cantitativa de informatii proiectate la nivelul programelor scolare. Prin reforma evaluarii, din perspectiva abordarii curriculare s-a impus perfectionarea sistemului de notare si examinare.
Obiectivele evaluarii rezultatelor scolare trebuie formulate operational in raport cu functiile pe care le indeplinesc.
3.TIPURILE DE REZULTATE ASTEPTATE:
a.Cunostinte acumulate: -date, fapte, concepte, definitii, reguli, legi, teoreme, formule .
Se evalueaza: volumul, precizia, rapiditatea actualizarii, capacitatea de transfer.
b.Capacitatea de utilizare a cunostintelor -priceperi, deprinderi intelectuale, motrice, obisnuinte, stapanirea unor moduri de lucru, abilitati.
c.Capacitati intelectuale - rationamente logice, puterea de argumentare, strategii de rezolvare a problemelor, particularitati ale intelegerii.
d.Trasaturi de personalitate- aptitudini, atitudini, comportamente, conduite, opinii-include si gradul de paticipare nemijlocita a elevului la propria formare-subiect al educatiei, autoeducatie, autocunoastere, autoevaluare; formarea comportamentelor, conduitei morale-civice, integrarea profesionala, sociala a elevilor
Randamentul scolar este dat de nivelul de pregatire teoretica si practica a elevilor, reflectand o anumita concordanta a acestor concretizari cu continutul programelor scolare. Randamentul scolar imbraca forma performantelor cognitive, afective, psihomotorii, care exprima rezultatele optime intr-un timp optim.
Performanta scolara- reprezinta gradul de eficienta al comportamentului scolar intr-o anumita situatie educationala, eficienta ce rezulta din mobilizarea resurselor cognitive si afectiv-motivationale ale elevului, in situatia confruntarii cu un anumit tip de sarcina scolara; ea depinde de aptitudinile elevului si de capacitatea de a le mobiliza; include: volumul de informatie, gradul de intelegere a acesteia, capacitatea de aplicare practica a acesteia.
Performantele se raporteaza la standarde stabilite anterior.
Standardele docimologice (standarde de performanta) se refera la sistemul de referinta, la criteriile avute in vedere in operatia de masurare si cuprind:
cerintele prevazute in programa scolara si de manual
nivelul grupului educational din care face parte elevul, al clasei
posibilitatile fiecarui elev
nivelul performantelor anterioare ale elevului.
Standardele de performanta reprezinta specificari cu privire la nivelul cunostintelor, competentelor si atitudinilor vizate prin obiectivele curriculare. Ele sunt exprimate sub forma unor enunturi sintetice, care indica masura in care sunt atinse de catre elevi obiectivele. Avand caracter normativ, ele sunt utile profesorului si elevilor in
Efecte pozitive ale evaluarii didactice
1. Pentru elev
o stimuleaza activitatea de invatare, modifica atitudinea fata de scoala, influenteaza dezvoltarea psihica a elevilor;
o sustine motivational invatarea si sporeste increderea elevului in propriile forte;
o prin aprecieri, intariri pozitive, se favorizeaza dezvoltarea unor abilitati, care vor conduce spre un stil adecvat de invatare, de munca intelectuala;
o orienteaza activitatea de invatare spre continuturi esentiale si intensifica preocuparile de sistematizare si consolidare;
o ofera un feedback rapid si operativ asupra performantelor;
o contribuie la orientarea scolara a elevilor oferind informatii cu privire la prezenta sau absenta aptitudinilor, intereselor si gradului lor de dezvoltare;
o dezvolta obisnuinta si capacitatea de autoevaluare prin raportare nivelurilor de performanta, la cele de aspiratie si mai ales la cele de asteptare.
Pentru profesor-valentele evaluarii sunt:
o permite cunoasterea nivelului de dezvoltare a elevilor, a rezultatelor obtinute, in vederea realizarii obiectivelor educationale;
o il ajuta sa identifice si sa diagnosticheze in toate momentele procesului( la inceput, pe parcurs, la sfarsit) problemele care solicita atentie, vizand punctele tari , lacunele, dificultatile procesului de instruire;
o asigura feedback sistematic si continuu care sugereaza modificarile ce trebuie sa aiba loc in perioada urmatoare si pe baza carora profesorul isi modeleaza comportamentul didactic.
3. Pentru procesul de invatamant
evaluarea permanenta a componentelor functionale, structurale, operationale, va permite ameliorarea continua a activitatilor scolare, a procesului de predare-invatare.
Evaluarea este un proces complex de comparare a rezultatelor activitatii instructiv-educative cu :
obiectivele planificate ( evaluarea calitatii),
resursele utilizate (evaluarea eficientei),
cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului);
Analiza problematicii evaluarii randamentului scolar presupune intelegerea unor concepte operationale complementare si a unor tehnici de masurare, apreciere, decizie, cu valoare de procedee, integrabile la nivelul oricarei metode sau strategii didactice de predare-invatare-evaluare.
