|
|
|
CONCEPTUL DE CURRICULUM
1. Etimologie
Termenul de curriculum provine din limba latina (singular: curriculum; plural: curricula), unde inseamna alergare, cursa (Cossel, Latin-English Dictionary).
In sens figurat, curriculum -solis, lunae, vitae- desemna curs-al soarelui, al lunii, al vietii (Gutu, 1969, Dictionar latin-roman).
2. Evolutii semantice ale conceptului de curriculum
Termenul apare ca referire la contextul educational, mai intai in documentele unor universitati medievale (Leiden, Olanda, 1582; Glasgow, Scotia, 1633).
Una din primele lucrari lexicografice care il mentioneaza este 'The Oxford English Dictionary' (OED). Intelesul oferit aici este de 'curs obligatoriu de studiu sau de instruire, dintr-o scoala sau universitate'.
Conceptul a patruns mai intai si mai frecvent in literatura franceza si germana. Literatura americana din secolul XX a adus importante contributii la dezvoltarea teoriei si dezvoltarii curriculare, in literatura pedagogica romana, conceptul s-a impus in acceptiunea sa largita, moderna, in special dupa anii '90, fiind asociat cu reforma invatamantului si a educatiei. Desi sunt multe voci care considera termenul de curriculum prea pretentios, fortat, redundant sau inutil, in vocabularul pedagogic romanesc, unii autori recomanda preluarea larga a lui, atat din considerente epistemologice, legate de evolutia pedagogiei contemporane, cat si din considerente pragmatice. Efortul de a intelege acest termen, precum si ideologia pedagogica ce il insoteste, este rasplatit de conferirea accesului la abordarea, proiectarea si aplicarea unor modele instructiv-educative adaptate lumii de maine.
Pana la mijlocul secolului al XIX-lea, in intreaga lume, termenul de curriculum a fost folosit, in general, cu acelasi inteles, restrans la continuturile instructiv-educative si, in special, la componenta lor preponderent informativa, respectiv la cunostintele scolare. Acest inteles este ilustrat in 'Webster's New International Dictionary', editia a II-a:
a) 'un curs oficial organizat intr-o scoala sau intr-un colegiu care se finalizeaza cu obtinerea unui grad, nivel de instructie';
b) 'intregul corp de cursuri oferite intr-o institutie educationala sau intr-un departament al acesteia'.
Ulterior, termenul de curriculum a inceput sa devina un subiect al dezbaterilor contradictorii in comunitatea pedagogica si un izvor de confuzii si neintelegeri, datorate extinderii ariei sale semantice si a vehicularii lui cu mai multe sensuri, in acelasi timp. Pe de o parte, conservatorii, fideli semnificatiei originare, intelegeau prin curriculum continuturi instructional-educationale (planuri de invatamant, programe, manuale; subiecte, teme, arii de studiu), pe de alta parte, reformistii, reclamand limitativitatea sensului traditional al termenului, propuneau extensiunea sa asupra intregii didactici si, in extremis, asupra intregii experiente de invatare de care beneficiaza un individ, in contexte educationale scolare, extrascolare si chiar informale (in familie si chiar in comunitate). Obiectivele si metodologia de predare-evaluare, precum si organizarea/structurarea situatiilor de invatare in afara scolii, sunt considerate de acestea din urma inseparabile de continuturi. Unitatea lor sistemica este desemnata prin conceptul de curriculum.
Procesul de extindere a ariei semantice a termenului a fost jalonat in prima jumatate a secolului XX, de cateva aparitii publicistice semnificative pentru evolutia teoriei curriculum-ului:
Dewey, J., 1902 - The Child and Curriculum (trad. Copilul si curriculum-ul) - atrage atentia asupra pericolului de a interpreta ca fiind doua realitati independente, autonome, disciplinele studiate in scoala (ce se invata), si, respectiv, experienta de invatare a copilului (cum se invata). Dewey sugereaza includerea in sfera conceptului de currriculum, alaturi de informatie, si a demersului didactic de asimilare a informatiei in vederea formarii de cunostinte, capacitati si sisteme de raportare la realitatile externe si interne ale copilului.
Bobbit, F., 1918 - The Curriculum - critica explicit intelesul traditional al termenului, ca fiind restrictiv. Bobbit extinde aria semantica a conceptului de curriculum la intreaga experienta de invatare a copilului, dobandita atat in scoala, in contexte formale, cat si in afara scolii, prin activitati de tip nonformal sau extrascolar, planificate si aplicate de scoala;
Tyler, R.W., 1949 - Basic Principles of Curriculum and Instruction (trad. Principiile de baza ale curriculum-ului: obiective educationale, experientele de invatare sau continuturile invatarii, metodologia organizarii acestor experiente de catre scoala, evaluarea rezultatelor invatarii.)
Linia marcata de acesti autori clasici ai teoriei curriculare a fost continuata apoi de alti cercetatori, in special din Europa si SUA, impunandu-se astazi intregii comunitati stiintifice ca o conceptie moderna si inovatoare asupra conceptului de curriculum, cu implicatii importante in proiectarea procesului de invatamant in ansamblul sau.
Maxima largire a ariei semantice a conceptului de curriculum este reprezentata de tendinta de incorporare a experientelor de invatare dobandite in contexte informale. Constientizarea importantei parteneriatului educational al scolii cu diferitele institutii comunitare se reflecta in literatura pedagogica prin vehicularea conceptului de curriculum informal, care vizeaza ocaziile de invatare oferite de mass-media, teatru, muzee, biserica, etc.
3. Definitii
Desi nu exista inca, in literatura pedagogica actuala, un consens asupra unei definitii unice a conceptului de curriculum, s-a conturat, totusi, cu claritate, cadrul sau referential:
Curriculum desemneaza ansamblul coerent de continuturi, metode de invatare si metode de evaluare a performantelor scolare, organizat in vederea atingerii unor obiective determinate (dupa Vaideanu G., 1986).
Curriculum, in acceptiunea larga in care este vehiculat astazi, presupune un sistem complex de 'procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, insotesc si urmeaza proiectarea, elaborarea, implementarea, evaluarea si revizuirea permanenta si dinamica a setului de experiente de invatare oferite in scoala. In sens restrans, curriculum desemneaza ansamblul documentelor de tip reglator sau de alta natura, in cadrul carora se consemneaza experientele de invatare'. (Crisan, A., 1998)
Curriculum reprezinta intreaga experienta de invatare-formare propusa de scoala prin activitati scolare si extrascolare. Aceasta experienta se realizeaza prin ansamblul functional al componentelor si tipurilor curriculare proiectate si aplicate in interdependenta.
Caracteristicile esentiale ale curriculum-ului sunt 'coerenta, cunoasterea interconexiunilor dintre elementele componente si posibilitatea obtinerii unui feed-back semnificativ in raport cu obiectivele urmarite' (Vaideanuu, G., 1986).
4. Componentele curriculum-ului
un sistem de consideratii teoretice asupra educatului si a societatii
finalitati
continuturi sau subiecte de studiu selectionate si organizate cu scopuri didactice
metodologii de predare-invatare
metodologii de evaluare a performantelor scolare
(dupa Husen, T., Postlethwaite, T.N. (coord.), 1985, 1994, The International Encyclopedia of Education, p. 1147)
5. Tipuri de curriculum
Daca definirea conceptului de curriculum continua sa provoace neintelegeri, nu acelasi lucru se poate afirma in legatura cu tipologia curriculara si respectiv cu definirea fiecarui tip. Delimitarea tipurilor de curriculum si circumscrierea lor cat mai clara sunt utile educatorului practician in intelegerea multiplelor fatete ale experientei de invatare.
Urmatoarele clasificari reliefeaza specificitatea tipurilor de curriculum din perspectiva teoriei curriculum-ului (A) si, respectiv, din perspectiva dezvoltarii curriculum-ului (B).
(A)
general
specializat
subliminal
informal
(B)
scris
predat
invatat
testat
recomandat
de suport
1. Core curriculum-ul sau educatia generala ofera o baza de cunostinte, abilitati si comportamente obligatorii pentru toti cursantii, pe parcursul primelor stadii ale scolaritatii. Nu este vizata specializarea in raport cu un domeniu particular de activitate. Durata educatiei generale variaza in sistemele de invatamant din fiecare tara de la invatamantul primar la cel gimnazial si chiar peste acest nivel. Continuturile educatiei generale cunosc un proces de extensiune, prin aditionarea si integrarea pe langa ariile curriculare traditionale (lingvistica, stiinte si tehnologie, domenii social umaniste, arte, educatie fizica) a unor teme interdisciplinare din cadrul noilor educatii (demografica, ecologica, pentru comunicare, participare, economica, familiala, de cuplu, etc.). Educatia generala reprezinta fundamentul pe care aptitudinile speciale pot fi dezvoltate.
Fiecare sistem national de invatamant este reprezentat in primul rand prin core curriculum-ul pe care il promoveaza. Iata insa si o incercare originala de creionare a unui core curriculum continental. Profilul lui Homo Europeus in viziunea Consiliului Europei (M. Vorbeck, 1993) este conturat prin infuzia unei educatii generale compatibile cu provocarile secolului XXI, al carei core curriculum trebuie sa asigure:
competente in limba materna ('este vital pentru oameni sa se exprime clar si precis in propria limba');
cunoasterea limbilor straine ('diversitatea lingvistica a Europei este o parte a averii sale culturale; Europa nu poate prospera unita daca locuitorii ei nu fac efortul de a invata unii limbile nationale ale altora, nu numai engleza.');
cunostinte fundamentale in matematica si stiinta ('ar trebui sa se reexamineze ceea ce se va considera minimum necesar, chiar si pentru aceia care nu au aptitudini deosebite in acest domeniu');
fundamentarea tehnologiei ('astazi, anumite cunostinte de tehnologie incluzand si computerele, sunt necesare pentru viata moderna');
istoria vazuta in dimensiunea europeana ('europenii trebuie sa-si cunoasca originile etnice, radacinile culturii, civilizatiei si valorilor, ereditatea culturala comuna, semnificatia europeana a evenimentelor majore, diferitele tentative anterioare de a uni Europa (Imperiul Roman, Imperiul Napoleonian, Imperiul Austro-Ungar, etc.) ');
geografia europeana ('nu trebuie sa se limiteze la propria tara trebuie sa se formeze imaginea geografica unitara a Europei, cu varietatea sa de relief si cu axele importante de comunicare - rauri, drumuri - care transbordeaza granitele artificiale dintre tari');
educatia civica din perspectiva democratiei europene (' importanta democratiei parlamentare, a drepturilor omului, rolul legii, structurile federale, impartirea puterii in stat ' etc.);
promovarea creativitatii;
educatia fizica si pentru sanatate;
cunostinte in domeniul religiei si al valorilor morale.
2. Curriculum-ul specializat pe categorii de cunostinte si aptitudini (literatura, stiinta, muzica, arte plastice si dramatice, sporturi, etc.) este focalizat pe imbogatirea si aprofundarea competentelor, pe exersarea abilitatilor inalte, pe formarea comportamentelor specifice determinarii performantelor in domenii particulare. Gruparea sau segregarea elevilor ca forma de organizare administrativa a procesului de invatamant diferentiat pentru elevii dotati se aplica in acest caz pe grupe omogene pe nivelul aptitudinilor specifice si prin natura intereselor. Acestei categorii de curriculum i se acorda in practica scolara curenta cea mai mare pondere din eforturile de diferentiere si individualizare.
3.Curriculum-ul ascuns sau subliminal deriva, ca experienta de invatare din mediul psiho-social si cultural al clasei/scolii/universitatii. Climatul academic, personalitatea profesorilor, relatiile interpersonale, sistemul de recompensari si sanctionari sunt elemente importante ale mediului instructional, influentand imaginea de sine, atitudinile fata de altii, sistemul propriu de valori, etc. Evolutia proceselor afective este in mod special influentata si formata de climatul nestructurat, informal al vietii de amfiteatru.
4.Curriculum-ul informal emerge din ocaziile de invatare oferite de societati si agentii educationale, mass-media, muzee, institutii culturale, religioase, organizatii de comunitati locale, familie. In acest sens, L. Cremin (1971), remarca:
'Fiecare familie are un curriculum pe care il preda aproape deliberat si sistematic, tot timpul. Fiecare biserica si sinagoga, moschee, are un curriculum Putem merge mai departe, pana la a declara ca bibliotecile, muzeele au curricula proprie, la fel ca armata, radioul si televiziunea, iar prin acestea nu ma refer numai la programele special educative, ci si la emisiunile informative, care ii invata pe oameni sa se informeze, la emisiunile comerciale, care ii invata ce sa-si doreasca in postura de consumatori, sau la emisiunile muzicale, de exemplu la opera, care actualizeaza mituri sau valori generale.'
Cu toate ca accentul proiectarii curriculare este pus pe educatia generala si pe curriculum specializat, numai abordarea globala a climatului educational creeaza posibilitatea dezvoltarii echilibrate si sincronice a potentialului cognitiv, afectiv si aptitudinal.
Curriculum scris, are un caracter oficial si este specific unei institutii educationale. Autorul tipologiei mentioneaza ca acest curriculum este esential, dar, adesea el nu este consonant cu ceea ce se preda de fapt in scoala.
Curriculum predat reprezinta experienta de invatare oferita direct de educatori elevilor in activitatea curenta.
Curriculum invatat semnifica ceea ce elevul achizitioneaza de fapt, ca o rezultanta a actiunii cumulate a celorlalte tipuri de curriculum.
Curriculum testat este experienta de invatare transpozitionata in teste, probe de examinare si alte instrumente de apreciere a progresului scolar
Curriculum recomandat de un comitet special de experti sau de autoritati guvernamentale, ca fiind cel mai bun la un moment dat. In viziunea lui Constantin Cucos, curriculum recomandat este util profesorilor ca ghid un general, dar el ignora de obicei realitatile scolii.
Curriculum de suport desemneaza materialele curriculare aditionale, precum culegeri de texte si de exercitii, timpul alocat experientei de invatare, cadre didactice, cursuri de perfectionare si de specializare, echipamente electronice pentru valorizarea software-ului instructional, etc.
