|
|
|
Ereditate - premisa naturala a dezvoltarii psihoindividuale.
Ereditatea este o insusire biologica generala a organismelor vii ce se manifesta prin transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenti la descendenti. Exista o ereditate generala ce consta in capacitatea de a da nastere unui copil si o ereditate specifica, care se manifesta in transmiterea unor caracteristici individualizatoare.
Orice om se naste cu un patrimoniu genetic, denumit, de regula, genotip - ansamblu de gene pe care le poseda un individ si care conditioneaza din interior dezvoltarea sa. Corelat conceptului de genotip este fel de fenotip prin care desemnam rezultanta efectelor genotipului si ale mediului ambiant. El este produsul ereditatii si al influentei mediului.
Ce mosteneste individul prin ereditate?- Datele esentiale ale speciei umane particularizate in "schema" corporala, in diversitatea organelor de simt si a sistemelor anatomice ca si in reflexele si trebuintele fundamentale ce-i mijlocesc interactiunea cu mediu.
Determinate genetic sunt si unele insusiri fizice sau biochimice dar cele mai importante din punct de vedere al educabilitatii sunt caracteristicile ereditare cu valoare functionala dintre care se detaseaza plasticitatea sistemului nervos central, unele particularitati anatomo-fiziologice ale analizatorilor si al raporturilor de intensitate si echilibru dintre procesele nervoase fundamentale - excitatia si inhibitia. Majoritatea cercetarilor actuale conduc spre concluzia ca potentialul genetic al omului constituie premiza esentiala a dezvoltarii si formarii personalitatii. Sub raportul semnificatiilor psihopedagogice elementele ereditare constituie un ansamblu de predispozitii ce stau la baza dezvoltarii individului. Omul nu primeste prin ereditate procese si capacitati psihice structurate functional, ci predispozitii ale acestora. Transferul ereditar priveste mai curand elementele de sensibilitatea si de reactivitate care se combina si interactioneaza pentru a da nastere la caracteristici comportamentale determinate.
Aceste predispozitii au un caracter larg polivalent. Polivalenta insusirilor ereditare este caracteristica lor cea mai semnificativa sub raport educational. Se poate formula teza ca polivalenta datelor ereditare constituie premisa biologica a educatiei si a educabilitatii. Polivalenta ereditatii consta in faptul ca acelasi ansamblu de predispozitii ereditare poate evolua in sensuri diferite in conditii diferite de mediu si de educatie. Fapt ce intareste afirmatia acelor ambientalisti care sustin ca ereditatea este in ultima instanta ceea ce mediul permite sa se manifeste din acest ansamblu de predispozitii. K. Lorenz- unul dintre fondatorii etiologiei- arata ca intre "inascut" si "invatat" exista o relatie de implicare mutuala in sensul ca adaptarea filogenetica participa in mod necesar la orice proces de invatare.
