Stilul bizantin - inceputurile artei bizantine (secolele al iv-lea si al v-lea), epoca lui justinian

STILUL BIZANTIN

ARTELE PLASTICE

Cultura in cadrul stilului bizantin poate fi urma­rita, pe durata sa de mai bine de un mileniu, in zona rasariteana a Imperiului Roman, respectiv in Imperiul Bizantin.

Periodizarea artei bizantine puncteaza, incepand din secolul al IV-lea si pana in secolul al XV-lea, ur­matoarele etape importante:

1. inceputurile artei bizantine (secolele al IV-lea si al V-lea); 2. epoca lui Justinian (secolul al VI-lea "secolul de aur'); 3. perioada iconoclasta (seco­lele VII-IX)

4. dinastiile macedonenilor si comnenilor (secolele IX-XII);

5. renasterea paleologa (secolele XIII-XV), cu mutarea centrului de greutate de la Constantinopol la Athos.

INCEPUTURILE ARTEI BIZANTINE

(SECOLELE AL IV-LEA SI AL V-LEA)

ARHITECTURA

Constantinopolul s-a nascut in anul 330 cand imparatul Constantin cel Mare l-a fondat, pe ruinele anticului oras grec Byzantion. Orasul se afla in peninsula cu o pozitie strategica deosebit de buna, datorita celor trei zone de apa, in nord, est si sud, avand astfel asi­gurata izolarea Noua capitala a fost impodobita cu cladiri, monumente si piete centrale, cu un palat imperial, o cladire a senatului si hipodromul. Planul orasului grupa cladirile oficiale in jurul pietei centrale. Axul care traversa median orasul, artera importanta de circulatie, era marginit de o colonada acoperita, formand galerii pentru pietoni. Orasul, inconjurat de ziduri puternice, avea bastioane si porti. Numite curtine, zidurile foarte inalte, cu o grosime de cativa metri erau precedate de santuri care formau obsta­cole in calea eventualilor atacatori ai cetatii. Printre importantele porti ale incintei, Poarta de aur era cea prin care patrundeau in oras cortegiile militare si triumfale.

ARHITECTURA CIVILA

Caracterele arhitecturii laice bizantine pastreaza atat reperele traditionale ale somptuozitatii palatelor imperiale romane, cat si pe acelea ale confortului locuintelor particulare romane evoluate si adaptate conditiilor momentului respectiv.

Domus, casa demnitarilor si negustorilor, se carac­teriza prin vastitatea dimensiunilor, a curtilor inte­rioare si gradinilor, a fastului si elegantei. Insula, casa in care locuiau chiriasii era "casa de raport", compusa din numeroase apartamente si dispuse in etaje scunde, cu scari si plansee din lemn.

ARHITECTURA RELIGIOASA

Izvoarele artei bizantine le gasim in cultura greaca, in imbinarea traditiilor elenistice alexandrine, a cul­turilor mediteraneene din timpul Imperiului Roman, precum si in asimilarea culturilor Orientului Apropiat. Dominanta in arhitectura religioasa va fi folosirea arcului, boltii si cupolei, venite din traditiile milenare ale Asiei Mici, iar in artele plastice, caracteristica va fi continuarea traditiilor grecesti ale atelierelor de fresca si mozaic, sculptura si arte decorative.

Arhitectura religioasa in secolele al IV-lea si al V-lea se caracterizeaza prin definirea planului construc­tiei si a elementelor componente. Primele biserici crestine au fost adaptari ale tipului profan al bazilicii forense care, in epoca romana, juca rolul bursei si era aflata in vecinatatea forumului. Printre pri­mele biserici cu plan bazilical, construite la Roma, au fost: vechea bazilica Sfantul Petru (324-349), bazilica Santa Maria Maggiore (352-266) si bazilica San Paolo fuori le muri (386 - 390).

Pentru planul bazilical elementele definitorii sunt: nava centrala, mai larga si mai inalta decat celelalte spatii, doua sau mai multe nave laterale si o absida la rasarit, la capatul opus intrarii principale. Incaperi secundare incluse in plan sunt: pronaosul sau nartexul, spatiu care apare uneori dublat cu un exonartes (nartex exterior) si un esonartex (nartex interior). Acestea sunt precedate de o curte inconjurata de coloane, numita atrium.

In afara tipului bazilical, in aceste doua secole, al IV-lea si al V-lea, au fost elaborate inca doua tipuri: planul in cruce latina (Mausoleul imparatesei Galla Placidia de la Ravenna), avand caracteristic un spatiu transversal, numit transept; iar in prima jumatate a secolului al V-lea, planul central.

Pentru planul central cele mai reprezentative sunt: Mausoleul Santa Costanza din Roma, construit la circa 354; biserica Sf. Gheorghe din Salonic, la sfarsitul secolului al IV-lea; biserica Santo Stefano ro­tonda din Roma, intre anii 462 si 482, iar la Ravenna, Baptisteriul Neonian, cu plan octogonal, in secolul al V-lea.

Sistemul de acoperire al unui edificiu inaltat pe planul bazilical este sarpanta aparenta, iar la cel pe plan central este cupola.

SCULPTURA

Operele statuare in ronde-bosse sunt rare. Au ramas cateva opere, printre care Statuia lui Hipolit (222), care pre­zinta imaginea filozofului antic stand in jilt, imaginea Bunului pastor (in a doua jumatate a secolului al III-lea), ambele amintind traditiile elenismului grec. In sculptura ornamentala, capitelurile coloanelor sau sarcofagele sunt decorate cu relief plat, bidimen­sional, cu simbolica iconografiei paleocrestine: arborele vietii, pauni, vita de vie, mielul mistic si, uneori, in medalioane, portrete ale defunctilor. Catre sfarsitul secolului al IV-lea pe obeliscul ridicat in hipodromul din Constantinopol, de catre Teodosie, sunt prezentate curse cu cvadrigi, mase de spectatori in registre "izocefale" (cu capetele grupate la aceeasi inaltime).

Pictura continua tehnica frescei. Plasate pe peretii catacombelor romane, frescele au tematica specifica cultului mortilor.

Mozaicul din perioada timpurie a artei bizantine a cunoscut o evolutie stralucita in Italia Pentru seco­lul al IV-lea mozaicurile Mausoleului Santa Costanza din Roma sunt remarcabile ca frumusete si gratie. demonstrand continuitatea traditiilor grecesti Pen­tru secolul al V-lea, mozaicurile Santa Pudenziana din Roma impresioneaza prin extraordinarele efecte picturale.

Din acelasi secol al V-lea, remarcabile pentru fru­musete sunt mozaicurile de la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma si Mausoleul imparatesei Galla Placidia din Ravenna.Splendoarea cobalturilor si albastrurilor turqoise aflate pe boltile Mausoleului Gallei Placidia, pretiozitatea scanteierilor astrale ale boltii, dispusa deasupra intrarii, transparentele si smalturile aurii, albastre si verzi, ofera unul dintre exemplele cu totul remarcabile ale capodoperelor artei mozaicului.

Bunul pastor, inconjurat de miei, este o compozitie in care stilizarea elenistica era pusa de acord cu ele­mentele de simbolica religioasa - crestina (aureola de aur si crucea). In repertoriul decorativ elementul de meandru grec persista. Porumbeii si fantana - izvorul vietii vesnice - apartin simbolisticii crestine. Noua este ghirlanda cu fructe mediteraneene, inglobate buchetelor de frunze verzi. Aceasta originala grupare de elemente vegetale o vom regasi folosita, aproape fara intrerupere, pana la Renastere, in special in Tos­cana in decoratia ceramicii si sculptura din pamant ars, smaltuit si policromat.

Remarcabila este, de asemenea, tehnica perfectio­nata a mozaicului, care realizeaza efecte de raccourçi, o partiala sugerare volumetrica, dar si o perspectiva geometrica si cromatica, efecte luministice spec­taculare, prin valori de tonuri inchise si deschise. Contrastele calorice, raporturi de cald si rece, culorile calde pentru zonele luminate si respectiv culorile reci pentru zonele de umbra ca la "Fantana vietii" rezol­vata prin tonalitati de albastru si verzuiuri prevestesc experientele picturii impresioniste a secolului al XIX-lea.

Mozaicurile de la bazilica Santa Maria Maggiore din Roma se remarca prin tematica biblica bogata - Bunavestire, Inchinarea magilor. Uciderea pruncilor, Fuga in Egipt, precum si prin viziunea Ierusalimului si a Betleemului ceresc, prezentarea Fecioarei Maria inconjurata de ingeri, imbracata in costumul curtii bizantine purtand pe cap diadema imperiala. De asemenea, sunt prezenti apostolii Petru si Pavel si simbolurile evanghelistilor.

Ca materiale pentru tehnica mozaicului, erau pre­ferate roca dura si sticla, precum si pelicula de aur si argint.

2. EPOCA LUI JUSTINIAN.

SECOLUL AL VI-LEA, "SECOLUL DE AUR'

Arhitectura civila inregistreaza din secolul al III-lea pana in secolul al VI-lea, aparitia unor palate gran­dioase in Asia Mica, in zona provinciilor.

Prin dimensiuni, constructia palatelor continua vechile traditii romane si orientale. Autoritatea impa­ratului bizantin, considerata sacra, va determina ca palatul destinat acestuia sa capete aureola de "sacru". Palatul sacru, construit de Constantin cel Mare, va primi prin Justinian o mai mare amploare. Epocii justiniene ii apartin constructii cu precumpanitor caracter edilitar si civil, din care nu multe au rezistat vremii (terme, apeducte). In Constantinopol cister­nele subterane, ramase din timpul lui Justinian, dau dimensiunea grandorii lucrarilor publice. Cisterna bazilicii cu 420 de coloane, cat si cea de la Bin Bir Direk cu 224 de coloane, erau destinate sa asigure aseza­rilor urbane rezerve mari de apa.

Arhitectura militara inregistreaza in conditiile fa­vorizate de razboaie o intarire a fortificatiilor capitalei.

ARHITECTURA RELIGIOASA

Secolul al VI-lea este caracterizat prin abundenta santierelor de constructii. Numeroase cladiri cu ca­racter religios sunt ridicate in zona rasariteana a Imperiului. Problemele dificile pe care le-au infruntat inginerii si arhitectii au fost impuse de necesitatea primirii credinciosilor, in numar tot mai mare, in incinta cladirilor de cult. Planul central va fi - in acest sens - cel preferat. Solutiile boltilor si cupo­lelor vor fi studiate si preferate. In afara sistemului de acoperire, cu ajutorul cupolei asezata pe ziduri cilin­drice, in forma de tambur, cum este cazul Mausoleului lui Teodoric din Ravenna (cu o cupola monolit), a inceput sa fie folosita cupola pe pandantivi pentru ca sa devina, cu timpul, solutia preferata in arhitec­tura bizantina. De altfel, sistemul de acoperire a cladirilor cu caracter sacru va generaliza in acest secol cupola pe pandantiv si pe trompe

Experienta cu indelungi traditii in Asia Mica, solutia cupolei este, in cazul biserici Sfanta Sofia din Constantinopol, o formula originala de acoperire a spatiului.

Inventia era in primul rand aplicata asupra zidurilor planului patrat al navei, care au fost inlocuite cu arce semicirculare sprijinite pe stalpi; in al doilea rand, in intilnirea bazei circulare a cupolei cu punctele mediane ale celor patru arce semicirculare; in al treilea rand, in crearea pandantivelor, fragmente de sfera care fac legatura intre baza circulara a cupolei si unghiurile drepte ale navei.

Planurile generalizate prezinta cateva tipuri, dupa cum urmeaza: planul bazilical (Sant Apollinare Nuovo si Sant Apollinare in Classe de la Ravenna); planul in cruce greaca (cu toate bratele egale, prezent la biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol); tipul central (in cazul bisericii Sfanta Sofia din Constanti­nopol) ("acel grandios exemplu de bazilica cu cupola', Virgil Vatasianu), ca in cazul biserica San Vitale din Ravenna, cupola este inscrisa in plan octogonal, alteori cladiri de tip central sunt corelate cu planul patrulob, polilob, treflat sau patruconc.

Biserica Sfanta Sofia din Constantinopol a fost re­construita in timpul lui Justinian, intre anii 532 si 537, de catre arhitectul Anthemius din Tralles si inginerul Isidor din Milet. Cupola acestei biserici, cu diametrul de 31 m, situata la o inaltime de 56 m, era plasata deasupra navei centrale, fiind sustinuta de pandantivi, precum si de doua vaste semicupole, dispuse in axul longitudinal al constructiei Dimensiunile, in­drazneala si grandoarea bisericii Sfanta Sofia din Constantinopol starnesc o impresie mai puternica decat Panteonul de la Roma. Maiestria decorarii edi­ficiului cu marmura, bogatia capitelurilor si orna­mentatia arcadelor, cat si mozaicurile somptuoase fac din biserica Sfanta Sofia monumentul reprezen­tativ al epocii lui Justinian.

Mozaicul a inregistrat apogeul in epoca justiniana. Vechile traditii antice de pe pamantul Italiei, impreuna cu noile exigente estetice, dau la iveala capodopere care au facut stralucirea artei bizantine. Ravenna, centru legendar de cultura si civilizatie antica, vechi port la Marea Adriatica, imaginat inca de Octavian Augustus, care aprecia buna pozitie strategica a locului, a devenit capitala Imperiului Roman de Apus, in perioada cuprinsa intre anii 403 si 476. Ravenna a fost centrul regilor barbari (Odoacru si Teodoric), care au prezidat destinele populatiilor italice pana in anul 540. Secolele al V-lea si al VI-lea constituie, pentru Ravenna, epoca de aur, momentul realei splendori, marcat timpuriu atat in ceea ce priveste arta mozaicului bizantin, cat si in privinta celor mai frumoase constructii.

Mozaicul din secolul al VI-lea, datorita monumen­telor religioase de la Ravenna, constituie un capitol cu totul stralucit, ca maiestrie tehnica si arta, asigurand, in timp, una dintre gloriile stilului bizantin.

Reprezentative sunt mozaicurile aflate pe peretii interiori de la bazilicile: San Vitale, Sant Apollinare Nuovo si Sant Apollinare in Classe.

Baptisteriul Arienilor, datand din ultimii ani ai se­colului al V-lea, a fost transformat in oratorii in 561 si a apartinut gotilor arieni. Mozaicurile cupolei acestuia intregesc suita remarcabila a artei ravennate a secolului al VI-lea.

Bazilica San Vitale

Consacrata in anul 548 de catre Arhiepiscopul Maximian, bazilica San Vitale, zidita sub domnia regelui ostrogot Teodoric, este anterioara anului 526, cand regele a murit. Datorita originalei sale arhitec­turi si mai ales a compozitiilor in mozaic, care deco­reaza interiorul, datorita puritatii marmorelor, coloanelor, capitelelor si pavimentelor, monumentul este considerat printre cele mai frumoase, nu numai pentru arta ravennata, ci pentru intreaga arta crestina bizantina.

Numeroasele scene plasate pe cupola, bolti si arce. ca si pe peretii incaperilor ofera un spectacol estetic de un fast cu totul neobisnuit. Stiinta compozitiei, stilizarea, splendoarea coloritului, stralucirea armo­niilor cromatice impresioneaza in aceeasi masura, ca si maiestria virtuozitatilor tehnice. Expresia ge­nerala a interiorului este a fastului imperial, a inal­tului rafinament artistic, la care a ajuns in epoca societatea bizantina, si exigentele gustului ei estetic Stralucirea aurului ca si somptuozitatea rosurilor si verzuiurilor, fabuloasa imaginatie a formelor si pre­tiozitatea cromaticii, gratia insertiilor vegetale ca si ale siluetelor zoomorfe sau ale fiintelor terestre ori sacre, se ofera ca miraculos spectacol estetic. Imacula­tul marmorelor albe ale coloanelor, arcelor si capitele-lor "imposta", traforate in delicate dantelari, prezenta meandrului grec, pavimentul uimitor de divers, prin decoratia alcatuita din sinuozitati misterioase si labi­rintice, totul exprima fastul civilizatiei bizantine, a asa-zisului "veac de aur' al lui Justinian. Cele doua mari compozitii, Imparatul Justinian si suita si Impa­rateasa Teodora, inconjurata de doamnele curtii im­periale, sunt printre cele mai frumoase si complexe ansambluri de mozaic din intreaga arta bizantina. Viziunea plastica impune caractere originale care vor deveni proprii picturii bizantine. Siluetele sunt alungite, atitudinile hieratice degaja o grava serio­zitate. Gesturile sunt solemne, ochii mult mariti, privirea concentrand intreaga forta de comunicare sensibila a spiritului. Fiind evitate consistentele volu­metrice, dispare senzatia de materialitate si soliditate a formelor. In schimb, este afirmata starea eterica si imaterialul. Suprafetele plate, bidimensionale, inlo­cuiesc sugerarea volumelor. Uneori este sugerat cadrul natural, peisajul, vegetatia, fiind folosite perspectiva geometrica si cromatica. Cel mai des este folosit fondul de aur, plat, bidimensional, sugerarea adancimii fiind astfel eliminata, ca in cazul compozitiei Justinian si suita.

In acest ansamblu de mozaic, ritmul pronuntat al siluetelor verticale, statica si pozitia frontala a silue­telor subtiri si neconsistente, sunt reperele noii morfo­logii bizantine. Desi precumpanitoare este abstrac­tizarea si ignorarea individualizarilor, in mod excep­tional, apar fixari de particularitati fizionomice, cum se intampla in portretele imparatului Justinian si al imparatesei Teodora si poate, mai pregnant, in cazul personajului care-l prezinta pe arhiepiscopul Maximianus.

Bazilica Sant' Apollinare Nuovo a fost ridicata sub ordinele lui Teodoric, la inceputul secolului al VI-lea. Ea a devenit Biserica Palatina chiar sub regele ctitor. Mozaicurile acestei biserici sunt printre cele mai impresionante ansambluri, in ceea ce priveste stilistica bizantina

Bazilica Sant Apollinare Nuovo prezinta ciclul parabolelor, ciclul patimilor, chipuri de profeti in cele doua procesiuni, compozitii originale, asezate de o parte si alta a spatiului central, intre ferestre. Pe panoul din dreapta este prezentata suita Fecioarelor sfinte, alaturate celor trei magi, care ofera daruri Fecioarei si pruncului Iisus, conform

subiectului biblic al Nasterii lui Cristos. Pe partea opusa este prezentata procesiunea Martirilor care aduc lui Iisus binecuvintator simbolul gloriei. Frumu­setea acestor mozaicuri este data de prezenta silue­telor verticale, albe, ale Fecioarelor si Martirilor, care se detaseaza din fondul de aur si din verdele vibrat al vegetatiei animate de mici buchete cu flori. Bazilica Sant' Apollinare in Clase a fost ridicata in prima jumatate a secolului al VI-lea de Giuliano Argentario, din ordinul Arhiepiscopului Ursicino, fiind considerata printre desavarsitele ba­zilici ravennate. Celebra pentru structura arhitecturii, ca si pentru mozaicurile ce o impodobesc, bazilica se afla la 5 km de oras, langa vechiul port Frumusetea ansamblului de mozaicuri, aflate in calota altarului, impresioneaza prin masa stralucitoare a intensita­tilor pigmentare ale verzuiurilor in care pulseaza siluetele albe, delicate, ale mieilor care se insiruie venind catre Sfantul Apollinare.

MINIATURA SI ARTELE DECORATIVE

Un rol principal in raspandirea iconografiei bizan­tine l-au jucat manuscrisele, in care locul important l-au avut temele Judecatii de Apoi si Ciclul Patimilor. Artele decorative au inregistrat in Bizant o preocu­pare speciala pentru fastul si eleganta de tip orientul, In argintaria vremii apare tendinta policromiei, prin folosirea inciziilor subliniate de umplerea cu pasta neagra, prin folosirea pietrelor pretioase si semipretioase, inlocuite uneori cu sticle colorate. Tronul lui Justinian, din palatul imperial din Constantinopol, era lucrat din aur, batut cu pietre pretioase si acoperit cu un baldachin de aur. Din aceeasi peri­oada dateaza tronul arhiepiscopului Maximian din Ravenna. Opera realizata in fildes, ale carei reliefuri vegetale, geometrice, zoomorfe si antropomorfe in­scriu o nobila grafiere, se incadreaza in viziunea eleganta si solemna a artei de curte justiniene.

Tesaturile de matase (in anul 552 calugarii misio­nari, plecati in China, au adus in Bizant gogosile de matase), aparute in urma intemeierii industriei de matase bizantine, au fost monopolul curtii impe­riale.

CONCLUZII

Caracterele specifice ale artei bizantine a secolului al VI-lea au impus, prin toate ramurile creatiei si culturii, fastul solemn imperial, eleganta si grandoa­rea, spectacolul vizual al policromiei acordurilor somptuoase.