Artele plastice si arhitectura

In ultima perioada a Imperiului de Apus se realizase patrunderea crestinismului si in domeniul artelor vizuale. Bisericile din secolul al V-lea preluau planul si numele basilicii imperiale, cel mai de seama monument public din perioada anterioara. Basilica crestina este o constructie rectangulara, impartita prin coloane in mai multe nave, si avind o absida in partea unde se gasea altarul. Acoperisul era realizat din sarpanta, ceea ce limiteaza dimensiunile edificiilor, in functie de lungimea lemnului disponibil pentru grinzi. Sub Constantin si urmasii sai, constructia de basilici se raspindeste pe intreg cuprinsul imperiului. Din secolele IV-V se cristalizeaza si planul in cruce, semnificativ pentru destinatia religioasa a acestor edificii. Multe din constructiile secolelor V-VI si chiar de mai tirziu utilizeaza elemente constructive preluate de la monumente mai vechi, adesea pagine ( situatie evidentiata cu claritate la Roma, la basilici precum Santa Sabina pe Aventin, San Giovanni de la Lateran sau chiar forma arhaica a lui San Pietro). Basilicile epocii imperiale sau cele din vremea regatelor succesoare nu sint de foarte mari dimensiuni, deoarece cunostintele tehnice nu permiteau realizarea unor acoperisuri de lemn prea ample. Decorul lor este insa somptuos, realizat prin intermediul sculpturilor sau al mozaicurilor. La Ravenna s-au pastrat astfel de constructii decorate cu mozaicuri din vremea lui Teodoric si mai ales din timpul restauratiei bizantine (San Apollinare Nuovo, Baptisteriul arienilor, Baptisteriul catolicilor, etc).

S-au pastrat din aceasta epoca si unele, foarte putine, constructii cu caracter laic, precum mausoleul Gallei Placidia sau Mausoleul lui Teodoric, tot la Ravenna.

In secolul al VI-lea apare ca element constructiv deosebit de insemnat cupola zidita din piatra, care permite sporirea dimensiunilor edificiului. Sfinta Sofia ridicata de Iustinian la Constantinopol reprezinta modelul pentru multe constructii realizate ulterior in Orient dar si in Occident. De exemplu, capela palatina de la Aachen preia modelul octogonal al unor constructii italiene de epoca bizantina, pe care arhitectii epocii carolingiene le considerau antice.

Artele decorative sint reprezentate in primele secole crestine mai ales de arta funerara, din catacombe sau de pe sarcofage. Dupa momentul de tranzitie reprezentat de secolele III-IV, in care decorul acestor opere este frecvent neutru, putind sa convina in egala masura si crestinilor dar si paginilor (de exemplu motivul Bunului Pastor sau motivul vitei de vie), se constata o crestinare completa a motivelor din artele plastice. Artele decorative sint puse in serviciul aproape exclusiv al impodobirii bisericilor.

Intr-un anumit sens face exceptie orfevraria de traditie barbara, care realizeaza unele podoabe de o deosebita realizare artistica, si care aveau o functie laica (desi puteau fi oferite si ca ofrande in biserica). Podoabele barbare sint caracterizate prin folosirea masiva a metalelor pretioase, prelucrate cu o deosebita maiestrie, si prin prezenta pietrelor semipretioase multicolore. De asemenea, barbarii introduc in spatiul european stilul animalier, caracterizat prin decorul zoomorf si stilizarea geometrica, ca si printr-o deosebita animatie a compozitiei.

In perioada carolingiana, cele mai remarcabile realizari artistice ajunse pina la noi sint cele din domeniul miniaturii. Manuscrisele carolingiene sint impodobite cu splendide miniaturi, reprezentind de regula scene biblice, dar si suverani franci si apropiati ai acestora. Influenta irlandeza s-a manifestat prin decorul floral extrem de exuberant care reprezinta chenarul acestor miniaturi sau chiar al paginilor scrise.

Epoca ottoniana se individualizeaza in plan artistic mai ales prin constituirea unui nou stil arhitectural, si anume romanicul. Revenirea ideologiei ottoniene la sursele romane si carolingiene a influentat crearea unei arte care, afirmind revenirea la traditie, era de fapt prima cu adevarat originala a evului mediu. Arhitectura se caracterizeaza prin simplitatea si monumentalitatea constructiilor, care pastreaza planul basilical si acoperisul in sarpanta, la inceput, pentru a folosi apoi din ce in ce mai frecvent bolta de piatra. Aceasta permite cresterea dimensiunilor edificiilor, insa acestea ramin intunecate datorita dificultatilor de a asigura iluminarea (ferestrele sint mici strapungeri in zidurile masive). Decorul romanic este sobru, pictura in fresca inlocuieste treptat mozaicul, iar sculptura monumentala, care disparuse din vremea lui Iustinian, reincepe sa decoreze constructiile. Constructiile romanice pastrate sint in principal cu caracter religios, de aceea si sculptura trateaza o iconografie crestina, cu teme si motive strict controlate de catre clerici, doritori sa foloseasca imaginile in piatra pentru instruirea si impresionarea credinciosilor. Un rol important in difuzarea artei romanice l-a avut ordinul de la Cluny, care prin raspindirea sa in intreaga Europa a contribuit la impunerea noului program artistic in secolele XI-XII.