|
|
|
Obiectivul cheie al supravegherii prudentiale este de a mentine stabilitatea si increderea in sistemul financiar, reducandu-se prin aceasta riscul de pierdere pentru deponenti si alti creditori. In plus, supravegherea este deseori indreptata si spre verificarea conformitatii cu legislatia guvernand bancile si activitatea acestora. Totusi, in aceasta declaratie, accentul se pune pe aspectul prudential al rolului autoritatii de supraveghere bancara.
Supravegherea bancara se bazeaza pe un sistem de autorizare, care permite autoritatilor de supraveghere sa identifice "populatia" care trebuie sa faca obiectul supravegherii si sa controleze accesul in sistemul bancar. In vederea obtinerii si mentinerii autorizatiei bancare, entitatile trebuie sa satisfaca anumite cerinte prudentiale. Aceste cerinte pot diferi de la o tara la alta in ceea ce priveste dispozitiile de detaliu; unele pot fi atent definite in reglementari iar altele pot fi prevazute mai pe larg, permitand autoritatii de supraveghere o anumita discretie in interpretarea lor. Cu toate acestea, urmatoarele cerinte de baza pentru autorizarea bancara se regasesc de regula in majoritatea sistemelor de supraveghere:
Banca trebuie sa aiba actionari si membri ai consiliului de administratie corespunzatori (aceasta notiune include integritatea si reputatia in comunitatea oamenilor de afaceri precum si forta financiara a tuturor actionarilor majori);
Conducerea bancii trebuie sa fie onesta si demna de incredere si trebuie sa posede aptitudini si experienta corespunzatoare pentru a conduce banca intr-o maniera sanatoasa si prudenta;
Organizarea si controlul intern din banca trebuie sa fie consecvent fata de planurile si strategiile sale de afaceri;
Banca trebuie sa aiba o structura juridica compatibila cu structura sa operationala;
Banca trebuie sa aiba un capital adecvat pentru a face fata riscurilor inerente fata de natura si dimensiunea activitatii sale; si
Banca trebuie sa aiba o lichiditate suficienta pentru a satisface iesirile de fonduri.
Cerinte suplimentare si mai detaliate sunt deseori prescrise, printre care: indicatori numerici minimi pentru adecvarea capitalului si lichiditatii bancii. Indiferent de forma exacta a reglementarilor, totusi, obiectivul lor este de a stabili conditii care sa asigure desfasurarea de catre banca a activitatii sale in mod prudent si detinerea de catre aceasta de resurse financiare adecvate pentru a face fata conditiilor nefavorabile si a-si proteja deponentii de pierdere.
Pe langa autorizarea noilor banci, majoritatea organelor de supraveghere bancara au autoritatea de a analiza si respinge orice propunere privind transferul unei participatii semnificative sau al unui interes care genereaza controlul intr-o banca catre alte parti.
De regula, supravegherea bancara continua se desfasoara pe baza de recomandari si instructiuni. Totusi, autoritatile de supraveghere au la dispozitie posibilitatea de a apela la mijloace legale pentru a lua masuri corective in timp util, atunci cand o banca incalca cerintele prudentiale, cand exista violari ale legislatiei sau normelor de reglementare sau cand deponentii se confrunta cu un risc substantial de pierdere. In conditii extreme, organul de supraveghere poate avea autoritatea de a revoca autorizatia unei banci.
Unul din fundamentele supravegherii prudentiale este adecvarea capitalului. In majoritatea tarilor exista cerinte minime de capital pentru infiintarea bancilor iar testele privind adecvarea capitalului sunt o componenta regulata a supravegherii continue. In pachetul consultativ denumit "Noul acord asupra capitalului de la Basel" emis de Comitetul de la Basel in ianuarie 2001, acesta propune un cadru privind adecvarea capitalului avand la baza trei piloni complementari: cerinte minime de capital, un proces de analiza de supraveghere si disciplina de piata.
Primul pilon defineste cerintele minime de capital pentru 3 categorii largi de risc: riscul de credit, riscul de piata si riscul operational.
Cel de-al doilea pilon, procesul de analiza de supraveghere, se bazeaza pe urmatoarele principii. Bancile trebuie sa aiba o solvabilitate suficienta in raport cu profilul de risc iar organele de supraveghere trebuie sa aiba capacitatea de a solicita bancilor sa detina un capital superior celui minim. Bancile trebuie sa evalueze pe plan intern si continuu adecvarea capitalului lor pe baza profilului de risc prezent si viitor iar organele de supraveghere trebuie sa analizeze procedura interna de evaluare a adecvarii capitalului bancii. In final, organele de supraveghere trebuie sa intervina din timp, luand in considerare natura relativ lipsita de lichiditate a majoritatii activelor bancare si optiunile limitate pe care le au majoritatea bancilor in atragerea imediata a capitalului.
Cel de-al treilea pilon, disciplina de piata, sporeste rolul participantilor pietei, incurajand bancile sa detina niveluri adecvate de capital. In acest sens, bancile trebuie sa prezinte informatii cantitative si calitative despre capitalul lor si profilul de risc.
Bancile sunt supuse unei varietati de riscuri. Organele de supraveghere monitorizeaza si pot limita o serie de riscuri bancare precum, riscul de credit, riscul de piata (inclusiv riscul ratei dobanzii si riscul cursului valutar), riscul de lichiditate si finantare, riscul operational, riscul legal si riscul reputational. Din ce in ce mai mult, organele de supraveghere incearca sa dezvolte sisteme de evaluare care sa aprecieze gradul de expunere la riscuri specifice (de exemplu, riscuri asociate instrumentelor financiare derivate). Deseori aceste sisteme formeaza baza controalelor specifice sau a limitelor asupra diverselor categorii de expunere.
Cel mai insemnat dintre riscurile bancare, in raport cu pierderile inregistrate de-a lungul timpului, este riscul ca un client sau co-contractant sa nu-si execute obligatia la intreaga valoare, fie cand devine exigibila fie in orice moment ulterior (uneori denumit risc de credit). Rolul organului de supraveghere bancara nu este de a directiona politicile de creditare ale bancilor, dar este esential ca acesta sa fie increzator ca banca a adoptat un sistem sanatos de gestionare a riscului de credit. Totodata, organul de supraveghere evalueaza eficienta politicilor si practicilor unei banci de evaluare a calitatii creditelor. Organul de supraveghere cauta sa se asigure ca metodele utilizate si rationamentele aplicate de conducere privind calcularea provizioanelor genereaza o valoare cumulata a provizioanelor specifice si generale, adecvata pentru a absoarbe pierderile estimate din credite, in timp util, in conformitate cu politici si proceduri adecvate. In plus, organul de supraveghere cauta sa se asigure ca riscul de credit este diversificat in mod adecvat prin intermediul unor reguli de limitare a expunerilor, in raport de clienti-debitori individuali, sectoare industriale sau comerciale sau tari ori regiuni economice particulare.
Desi este dificil de evaluat, calitatea creditelor unei banci si a altor active este unul din determinantii cei mai importanti ai situatiei sale financiare. Asadar, evaluarea exacta si prudenta a activelor este de mare importanta pentru organele de supraveghere deoarece are un impact direct asupra determinarii valorii raportate a capitalului bancii. Asa cum s-a indicat deja, capitalul este larg utilizat ca indicator standard de supraveghere fata de care sunt evaluate sau limitate expunerile. Desi evaluarea corespunzatoare a activelor este una din responsabilitatile primare ale conducerii, procesul de evaluare de multe ori presupune exercitarea in proportie considerabila a rationamentului profesional. In general, daca organul de supraveghere nu efectueaza propria sa evaluare a acestui proces pentru a determina exactitatea sa si conformitatea cu politicile si procedurile documentate, acesta se bazeaza in mare parte pe judecata conducerii in ceea ce priveste evaluarea corespunzatoare a activelor si pe faptul ca valorile care apar in situatiile financiare au fost supuse auditului extern.
Autoritatile de supraveghere acorda o importanta considerabila nevoii bancilor de a implementa controale interne adecvate naturii, obiectului si dimensiunii activitatii lor. Scopul controlului intern este de a contribui la realizarea obiectivului conducerii de a asigura, in masura posibilitatilor, desfasurarea ordonata si eficienta a activitatii sale, inclusiv respectarea politicilor de management, pastrarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si caracterul complet al evidentelor contabile si intocmirea la timp a informatiilor financiare credibile.
Dezvoltarea unor sisteme complexe de informatii computerizate in timp-real a imbunatatit cu mult posibilitatile de control, dar la randul sau a adus cu sine si riscuri suplimentare decurgand din posibilitatea de aparitie a fraudelor si defectiunilor la calculatoare. Introducerea comertului electronic a adus cu sine si riscuri noi semnificative si solicita, la randul sau, introducerea de controale suplimentare.
Organele de supraveghere sunt preocupate sa se asigure ca managementul este de o calitate adecvata naturii si obiectului de activitate. In mediile de reglementare in care se efectueaza cu regularitate inspectii "pe teren", examinatorii au posibilitatea de a observa semnale ale deficientelor manageriale. In alte parti, de regula, organul de supraveghere organizeaza intalniri (interviuri) cu conducerea in mod regulat si urmareste si alte oportunitati de contactare a acesteia pe masura ce se ivesc. Indiferent de natura mediului de reglementare, organul de supraveghere incearca sa utilizeze aceste oportunitati pentru a intelege planurile si strategiile de afaceri ale conducerii si modul in care aceasta se asteapta se le realizeze. Similar, organul de supraveghere cauta sa descopere daca banca este dotata corespunzator pentru realizarea functiilor sale in ceea ce priveste aptitudinile si competenta angajatilor sai si echipamentele si facilitatile de care dispune. Informatiile obtinute din aceste contacte cu conducerea ajuta organul de supraveghere sa-si formeze o opinie despre competenta conducerii.
Supravegherea eficienta solicita colectarea si analizarea informatiilor despre bancile supravegheate. De exemplu, organele de supraveghere strange, revizuieste si analizeaza rapoartele prudentiale si rapoartele statistice de la banci. Acestea cuprind situatiile financiare de baza si anexele detaliate care ofera mai multe informatii. Aceste rapoarte sunt utilizate pentru a verifica respectarea anumitor cerinte prudentiale si de asemenea ofera o baza de discutii cu conducerea bancii. Monitorizarea "de birou" poate deseori sa identifice probleme potentiale, in special in intervalul dintre inspectiile "pe teren", prin aceasta asigurandu-se detectarea din timp si indicarea masurilor corective inainte ca problemele sa se agraveze.
Organele de supraveghere trebuie sa dispuna de mijloace de validare a informatiilor pe care primesc fie prin intermediul inspectiilor "pe teren" fie prin utilizarea auditorilor externi. Munca de teren, efectuata fie de angajatii proprii ai organului de supraveghere fie in regim de colaborare de auditorii externi, este structurata astfel incat sa ofere o verificare independenta a existentei in cadrul bancilor, a unui sistem adecvat de control intern, care sa satisfaca criteriile cerute de supraveghetor si a credibilitatii informatiilor furnizate de banci.
Pentru a intelege mai bine guvernanta corporativa si sistemul de operare al unei banci, unele autoritati de supraveghere se intalnesc periodic cu comitetul de audit al bancii sau cu consiliul de administratie. Aceasta ofera posibilitatea comitetului de audit sau consiliului de administratie sa discute despre preocuparile lor legate de managementul bancii si permite organului de supraveghere sa-si formeze o opinie despre eficienta comitetului de audit.
Autoritatile de supraveghere bancara sunt interesate sa se asigure ca intreaga activitate efectuata de auditorii externi este efectuata de cei care:
Sunt autorizati corespunzator si se bucura de o reputatie profesionala buna;
Poseda o experienta profesionala si competenta relevante;
Sunt supusi unui program de asigurare a calitatii;
Sunt independenti in fapt si in aparenta fata de banca auditata;
Sunt obiectivi si impartiali; si
Respecta toate celelalte cerinte de etica aplicabile.
In anumite tari, organul de supraveghere bancara are atributiuni conferite prin lege asupra numirii auditorilor externi, cum ar fi dreptul de aprobare si de revocare si dreptul de a solicita un audit independent. Aceste atributiuni sunt menite sa asigure ca auditorii externi numiti de banci au experienta, resursele si aptitudinile necesare in circumstantele respective. Atunci cand nu exista nici un motiv evident pentru schimbarea auditorului extern, organele de supraveghere vor investiga, in mod normal, circumstantele care au determinat banca sa nu numeasca in continuare auditorul.
Organele de supraveghere au un interes clar in asigurarea unor standarde ridicate pentru auditul bancar. Pe deasupra, o preocupare importanta pentru organele de supraveghere este independenta auditorului extern care efectueaza auditul unei banci, in special atunci cand ofera si alte tipuri de servicii in afara auditului bancii respective. Asadar, organele de supraveghere cauta sa mentina relatii apropiate cu organismele profesionale de audit nationale in vederea abordarii problemelor de interes reciproc.
