Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Redactarea cererii de confirmare externa

Redactarea cererii de confirmare externa

Auditorul trebuie sa adapteze cererile de confirmare externa la obiectivul specific de audit. Atunci cand concepe cererea, auditorul are in vedere asertiunile abordate si factorii probabili a afecta credibilitatea confirmarilor. Factori precum forma cererii de confirmare externa, experienta anterioara in audit si angajamente similare, natura informatiilor ce se urmareste a fi confirmate si destinatarul vizat afecteaza modul in care sunt concepute cererile deoarece acesti factori au un efect direct asupra credibilitatii probelor de audit obtinute prin procedurile de confirmare externa.

De asemenea, la redactarea cererii, auditorul ia in considerare tipul informatiilor pe care destinatarii le vor putea confirma cu celeritate intrucat aceasta ar putea afecta rapiditatea cu care se raspunde si natura probelor de audit obtinute. De exemplu, sistemele informatice ale anumitor respondenti pot facilita confirmarea externa a tranzactiilor singulare in loc de cea a tuturor soldurilor conturilor. In plus, respondentii s-ar putea sa nu fie intotdeauna apti sa confirme anumite tipuri de informatii, cum ar fi soldul general al creantelor, dar s-ar putea sa fie apti sa confirme valoarea unor facturi individuale din soldul total.



Cererile de confirmare de regula mentioneaza autorizarea data de conducere respondentului de a dezvalui informatiile respective auditorului. Respondentii s-ar putea sa fie mai dornici sa raspunda unei cereri de confirmare continand autorizarea conducerii, si in anumite cazuri s-ar putea sa nu poata raspunde decat daca cererea contine autorizarea conducerii.

Utilizarea confirmarilor pozitive si negative

Auditorul poate folosi cereri de confirmare externa pozitiva sau negativa (infirmare) ori o combinatie intre cele doua.

Cererea de confirmare externa pozitiva solicita destinatarului sa raspunda auditorului in toate cazurile fie prin a mentiona acordul sau cu privire la informatiile furnizate fie prin a completa informatiile. Un raspuns la o cerere de confirmare externa pozitiva este de asteptat, de cele mai multe ori, sa furnizeze probe de audit credibile. Exista riscul, totusi, ca respondentul sa raspunda cererii fara a verifica daca informatiile sunt corecte. Auditorul nu este de regula in masura sa afle daca s-a intamplat asa. Auditorul poate, totusi, reduce acest risc prin utilizarea unor cereri de confirmare externa pozitiva care sa nu mentioneze valoarea (sau alte informatii) ci sa ceara destinatarului sa completeze valoarea sau sa furnizeze alte informatii. Pe de alta parte, utilizarea acestui tip de cerere de confirmare cu "spatiu liber" poate cauza o viteza mai scazuta de raspuns din partea respondentilor intrucat acestia trebuie sa depuna un efort in plus.

Cererea de confirmare externa negativa (infirmare) solicita destinatarului sa raspunda doar in eventualitatea unui dezacord fata de informatiile mentionate in cerere. Totusi, atunci cand nu primeste nici un raspuns la o cerere de confirmare negativa, auditorul ramane constient ca nu vor exista probe de audit explicite ca tertii vizati au primit cererile de confirmare si ca au verificat corectitudinea informatiilor cuprinse in acestea. Asadar, utilizarea cererilor de confirmare negative de regula asigura probe de audit mai putin credibile decat utilizarea cererilor pozitive, iar auditorul are in vedere efectuarea altor teste detaliate in completarea utilizarii infirmarilor.



Cererile de infirmare pot fi utilizate pentru a reduce riscul unor erori semnificative la un nivel acceptabil atunci cand:

(a)     nivelul evaluat al riscului unor erori semnificative este mai scazut;

(b)            este implicat un numar mare de solduri mici;

(c)     nu este asteptat un numar substantial de erori; si

(d)            auditorul nu are motive sa creada ca respondentii vor ignora aceste cereri.

Se poate utiliza o combinatie intre confirmarile externe pozitive si cele negative. De exemplu, daca soldul total al creantelor este alcatuit dintr-un numar mic de solduri mari si un numar mare de solduri mici, auditorul poate decide ca este bine sa confirme toate sau un esantion din soldurile mari prin cereri de confirmare pozitiva si un esantion din soldurile mici utilizand cereri de infirmare.