|
|
|
Tipologia auditului intern
In lucrarea "Teoria si practica auditului intern", Jacques Renard identifica urmatoarele tipuri de audit intern:
a) Auditul de regularitate (conformitate)
In evolutia sa fireasca auditul intern s-a dezvoltat pe auditul de regularitate (conformitate), acesta fiind considerat ca fiind traditional pentru ca la vremea respectiva auditorul verifica daca regulile si procedurile sunt bine aplicate, daca se respecta organigramele, sistemele de informare etc.
b) Auditul de eficacitate (performanta)
Auditul de eficacitate se poate numi fara nici o greseala audit de performanta, care reflecta calitatea masurilor adoptate prin rezultatele inregistrate.
c) Auditul de management
Auditul de management sau auditul de conducere se poate aprecia din mai multe perspective, acceptiuni drept pentru care putem utiliza trei abordari.
- practica dominanta, ceea ce inseamna ca responsabilul sectorului auditat ii prezinta auditorului intern politica pe care trebuie sa o aplice; auditorul intern se va asigura ca exista o politica si in ce masura aceasta este exprimata cu claritate de cel care o are in responsabilitate.
In continuare, auditorul intern va analiza modul in care politica sectoriala corespunde strategiei intreprinderii sau politicilor cuprinse si rezultate din strategie.
- a doua acceptiune a auditului de management este mult mai putin practicata decat prima, in acest caz auditorul intern privind nu catre varf, ci catre baza, urmarind nu politica sau strategia intreprinderii vazute in ansamblul lor, ci aplicarea lor pe teren.
-a treia acceptiune a auditului de management este foarte putin practicata, fiind intalnita in principal in cadrul marilor grupuri internationale, unde trebuie sa se respecte un proces formalizat de elaborare a strategiei intreprinderii.
d) Auditul de strategie
Aflat pe treapta superioara a evolutiei auditului intern, auditul de strategie reprezinta o confruntare intre toate politicile si strategiile entitatii cu mediul in care aceasta se afla pentru verificarea coerentei globale.
Concluzie:
Orice functie a entitatii va putea fi supusa celor patru niveluri deja enumerate si explicate:
- nivelul 1 - auditul de regularitate/conformitate
- nivelul 2 - auditul de eficacitate
- nivelul 3 - auditul de management
- nivelul 4 - auditul de strategie
Exemplu:
La o entitate productiva, auditorul intern auditeaza functia Intretinere, apeland la cele patru niveluri, astfel:
- Audit de conformitate
Auditorul intern are un chestionar cu intrebari referitoare la:
Au fost respectate dispozitiile, regulile, procedurile, definite pentru entitate?
Au fost respectate reglementarile care au legatura cu securitatea entitatii?
Examinarea va cuprinde, in mod evident, modalitatile de contabilizare a operatiunilor de intretinere ale entitatii (existenta unor reguli de contabilizare analitica).
- Audit de eficacitate
Intrebarea esentiala este daca gestionarea functiei de Intretinere este exercitata cu maximum de eficacitate si eficienta, pe doua paliere:
- obiectivele fixate pot fi si sunt atinse cu maximum de eficacitate?
- obiectivele fixate nu pot fi imbunatatite, depasite cu maximum de eficienta?
Examinarea va avea in vedere care sunt indicatorii, sistemele de informare folosite, masurile care pot fi luate pentru ca dispozitiile, regulile, procedurile etc. sa fie cat mai bine adaptate pentru eliminarea disfunctiilor si insuficientelor in intretinerea entitatii.
- Audit de management
Are ca scop sa vada daca misiunea responsabilului functiei este clar definita, urmarind daca misiunea se refera la:
- prevenirea tuturor incidentelor sau penelor de functionare?
- reducerea bugetului la costuri minime?
- cresterea duratei de functionare a instalatiilor?
In functie de raspunsurile la aceste intrebari auditorul intern se va asigura ca politica de Intretinere este conforma cu strategia entitatii.
- Audit de strategie
Auditorul intern are menirea de a se asigura ca politica de Intretinere este conforma cu politicile celorlalte functii ale entitatii.
Concluzionand, putem spune ca functia de audit intern este o functie care aduce plusvaloare.
Resurse profesionale
Recrutarea auditorilor interni se face pe doua cai: din interiorul organizatiei, in majoritatea cazurilor si din exteriorul acesteia. Prima abordare a avut in vedere faptul ca numai un bun cunoscator al mediului intern al entitatii poate exercita cu succes mandatul de auditor intern si poate surprinde problematica de corectat.
O ancheta din anul 1999 a indicat faptul ca, in cazul intreprinderilor, 40% din auditori provin dintr-o recrutare externa si 60% dintr-o recrutare interna, acest ultim tip de recrutare predominand in sectorul public.
In toate situatiile, auditorii interni sa fie competenti, sa fie bine pregatiti professional si sa cunoasca, evident sa si aplice, cu exigenta normele profesionale.
Norma de calificare 1210 - Competenta are ca Modalitate Practica de Aplicare 1201-1, care prevede:
"Auditorii interni trebuie sa detina cunostintele, priceperea si celelalte competente necesare exercitarii responsabilitatilor lor individuale. Auditul intern trebuie sa detina sau sa dobandeasca in mod colectiv cunostintele, priceperea si celelalte competente necesare exercitarii responsabilitatilor sale".
Din punct de vedere statistic, 45% dintre cadrele angajate in auditul intern raman intre 3 si 5 ani, 25% raman mai putin de 3 ani, iar 30% mai mult de 5 ani. La plecarea lor, 41% se indreapta catre functii operationale, iar 32% spre functii financiare[1]. 20% dintre auditori parasesc compania, ceea ce este o dovada a faptului ca trecerea prin serviciul de auditul intern este din ce in ce mai mult o carte de vizita.
