Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Proceduri de fond in legatura cu asertiunile IASP 1012

Proceduri de fond in legatura cu asertiunile IASP 1012     

Existenta si aparitia

Testele de fond pentru existenta si aparitia asertiunilor in legatura cu derivatele pot include:

confirmarea cu detinatorul sau cu co-contractantul din cadrul derivatului;

inspectarea contractelor de baza si a altor forme de documentatie de sustinere, inclusiv confirmarile primite de entitate pe hartie sau in forma electronica, pentru sumele raportate;

inspectarea documentatiei de sprijin pentru realizarea ulterioara sau stingerea dupa sfarsitul perioadei de raportare;



investigatii si observatii.

Drepturi si obligatii

Testele de fond pentru asertiunile cu privire la drepturile si obligatiile in legatura cu derivatele pot include:

confirmarea termenilor semnificativi cu detinatorul sau cu co-contractantul din cadrul derivatului; si

inspectarea contractelor de baza si a altor forme de documentatie de sprijin, pe hartie sau in forma electronica.

Exhaustivitatea

Testele de fond pentru exhaustivitatea asertiunilor in legatura cu derivatele pot include:

solicitarea detinatorului sau co-contractantului din cadrul derivatului sa ofere detalii in legatura cu toate derivatele si tranzactiile cu entitatea. La transmiterea cererii de confirmare, auditorul determina ce parte a organizatiei co-contractantului raspunde din partea acesteia in legatura cu toate aspectele operatiunilor sale;

transmiterea confirmarilor de sold zero potentialului detinator sau co-contractantului din cadrul derivatelor pentru a testa exhaustivitatea inregistrarilor contabile inregistrate in registrele financiare;

revizuirea situatiilor brokerilor pentru a verifica existenta tranzactiilor cu derivate si a pozitiilor detinute;

revizuirea confirmarilor co-contractantului care au fost primite dar care nu se potrivesc cu inregistrarile tranzactiilor;

revizuirea pozitiilor de reconciliere nerezolvate;

inspectarea contractelor, cum ar fi contracte de imprumut sau contracte de participare la capitalul propriu sau de vanzare, pentru derivatele incorporate. (Tratamentul contabil al unor astfel de derivate incorporate poate diferi in functie de cadrele de raportare financiara).

inspectarea documentatiei pentru activitatea ulterioara sfarsitului perioadei de raportare.

investigatii si observatii; si

citirea altor informatii, cum ar fi minutele sedintelor celor insarcinati cu guvernanta si a hartiilor si rapoartelor aferente in legatura cu activitatile cu derivate revizuite de organismul de conducere.

Evaluare si masurare

Testele in legatura cu asertiunile de evaluare sunt proiectate in functie de metoda de evaluare folosita pentru masurare sau pentru prezentare. Cadrul de raportare financiara poate cere ca un instrument financiar sa fie evaluat pe baza costului, a sumei datorate in cadrul contractului sau la valoarea justa. El poate cere de asemenea prezentari in legatura cu valoarea unui derivat si sa specifice ca pierderile din depreciere sa fie recunoscute in profitul sau pierderea neta inainte de realizare. Procedurile de fond pentru a obtine probe in legatura cu valoarea instrumentelor financiare derivate pot include:



inspectarea documentatiei privind pretul de cumparare;

confirmarea cu detinatorul acestuia sau cu co-contractantul din cadrul derivatului;

revizuirea credibilitatii partenerilor din tranzactiile cu derivate; si

obtinerea de probe care coroboreaza valoarea justa a derivatelor evaluate sau prezentate la valoarea justa.

Auditorul obtine probe care coroboreaza valoarea justa a derivatelor masurate sau prezentate la valoarea justa. Metoda de determinare a valorii juste poate varia in functie de industria in care isi desfasoara activitatea entitatea, inclusiv orice cadru de raportare financiara care poate fi in vigoare pentru acea industrie, sau natura entitatii. Astfel de diferente pot avea legatura cu considerentele cu privire la cotatiile preturilor pe piete inactive si la reducerile semnificative de lichiditati, prime de control si comisioane si alte costuri care ar putea aparea la instrainarea unui derivat. Metoda de determinare a valorii juste poate varia, de asemenea, in functie de tipul de activ sau de pasiv. ISA 540 ofera indrumari privind auditul estimarilor contabile continute in situatiile financiare.

Preturile cotate pe piata pentru anumite derivate care sunt cotate la bursa sau pe piete extrabursiere sunt disponibile din surse cum ar fi publicatiile financiare, serviciile oferite de burse sau serviciile de stabilire a preturilor pe baza unor surse de o asemenea natura. Preturile cotate pe piata pentru alte derivate pot fi obtinute de la brokeri-dealeri care "fac" pretul pietei pentru acele instrumente. Daca pretul cotat pe piata pentru un derivat nu este disponibil, estimari ale valorii juste pot fi obtinute din surse provenind de la terte parti pe baza modelelor proprii sau din modele dobandite sau dezvoltate intern in cadrul entitatii. Daca informatiile in legatura cu valoarea justa sunt oferite de co-contractantul din cadrul unui derivat, auditorul considera daca o asemenea informatie este obiectiva. In unele cazuri, poate fi necesar sa se obtina estimari ale valorii juste din alte surse independente suplimentare.

Preturile cotate pe piata obtinute din publicatii sau de la burse sunt considerate in general ca oferind suficiente probe in legatura cu valoarea instrumentelor financiare derivate. Totusi, folosirea unui pret cotat pentru a testa asertiunile in legatura cu valoarea acestora poate cere o intelegere speciala a imprejurarilor in care a fost determinata acea cotatie. Spre exemplu, cotatiile oferite de un co-contractant la o optiune in vederea cumpararii unui instrument financiar derivat, pot sa nu se bazeze pe tendintele recente si pot fi numai un indiciu al interesului acestuia. In unele situatii, auditorul poate determina ca este necesar sa obtina estimari ale valorii juste de la brokeri-dealeri sau de la surse provenind din terte parti. Auditorul poate determina, de asemenea, ca este necesar sa obtina estimari din mai multe surse de stabilire a pretului. Aceasta poate fi un lucru adecvat, daca sursa de stabilire a pretului are o relatie cu entitatea, care ar putea afecta obiectivitatea sa.

Managementul are responsabilitatea de a estima valoarea instrumentului derivat. Daca o entitate evalueaza derivatul folosind un model de evaluare, auditorul nu va actiona ca evaluator si rationamentul auditorului nu se poate substitui rationamentului folosit de managementul entitatii. Auditorul poate testa asertiunile in legatura cu valoarea justa determinata folosind un model prin proceduri cum ar fi:



Aprecierea credibilitatii si gradului de adecvare a modelului. Auditorul determina daca variabilele pietei si presupunerile folosite sunt credibile si sustinute in mod adecvat. Mai mult, auditorul evalueaza daca variabilele pietei si prezumtiile sunt folosite in mod uniform si daca noi conditii justifica o schimbare a variabilelor pietei sau a prezumtiilor folosite. Evaluarea gradului de adecvare al modelelor de evaluare si al fiecareia dintre variabilele si prezumtiile folosite in modele pot cere un rationament considerabil si cunoasterea tehnicilor de evaluare, a factorilor de piata care afecteaza valoarea si a conditiilor de piata, in special in relatie cu instrumente financiare similare. In consecinta, auditorul poate considera necesar sa implice un specialist in aprecierea modelului.

calcularea valorii, spre exemplu, folosind un model elaborat de auditor sau de un specialist angajat de catre auditor. Reefectuarea evaluarilor folosind modelele si datele proprii ale auditorului permite acestuia sa dezvolte o estimare independenta care sa fie folosita in coroborarea credibilitatii valorii calculate de catre entitate;

compararea valorii juste cu tranzactii recente;

considerarea sensibilitatii valorii la schimbarile intervenite in variabile si prezumtii, inclusiv in conditiile de piata care  pot afecta valoarea; si

inspectarea documentatiei de sprijin pentru realizarea sau stingerea ulterioara a tranzactiei cu derivate dupa sfarsitul perioadei de raportare pentru a obtine alte dovezi in legatura cu valoarea sa la data bilantului.

Unele cadre de raportare financiara, spre exemplu, IAS 39 presupun ca valoarea justa poate fi determinata in mod credibil pentru majoritatea activelor financiare, inclusiv a derivatelor. Aceasta presupunere poate fi depasita pentru o investitie intr-un instrument de capital propriu (inclusiv o investitie care in esenta este un instrument de capital propriu) care nu are un pret cotat de piata pe o piata activa si pentru care alte metode de estimare in mod credibil a valorii juste sunt in mod clar neadecvate sau impracticabile. Presupunerea poate fi de asemenea depasita pentru un derivat care este legat si care trebuie decontat (lichidat) prin livrarea unui instrument necotat de capital propriu. Derivatele pentru care a fost depasita presupunerea ca valoarea justa a derivatului poate fi determinata in mod credibil si care au o scadenta fixa sunt evaluate la costul amortizat folosind metoda ratei dobanzii efective. Cele care nu au o scadenta fixa sunt evaluate la cost.

Auditorul aduna probe de audit pentru a determina daca prezumtia ca valoarea justa a derivatului poate fi determinata in mod credibil a fost depasita si daca derivatul este contabilizat in mod adecvat potrivit cadrului de raportare financiara. Daca managementul nu poate sustine afirmatia ca a fost depasita prezumtia ca valoarea justa a derivatului poate fi determinata in mod credibil, ISA 700 cere auditorului sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie contrara. Daca auditorul nu poate obtine suficiente probe de audit pentru a determina ca prezumtia a fost depasita, exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii de audit. In acest caz, ISA 700 cere ca auditorul sa exprime o opinie cu rezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii.



Prezentare si descriere

Managementul este responsabil pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare in conformitate cu cadrul de raportare financiara, inclusiv prezentarea corect si completa si evidentierea rezultatelor tranzactiilor cu derivate si a politicilor contabile relevante.

Auditorul apreciaza daca prezentarea si evidentierea derivatelor este in conformitate cu cadrul de raportare financiara. Concluzia auditorului in legatura cu faptul daca derivatele sunt prezentate in conformitate cu cadrul de raportare financiara se bazeaza pe rationamentul auditorului in legatura cu:

daca principiile contabile selectate si aplicabile sunt in conformitate cu cadrul de raportare financiara;

daca principiile contabile sunt adecvate in imprejurarile date;

daca situatiile financiare, inclusiv notele aferente, ofera informatii in legatura cu aspecte care ar putea afecta utilizarea, intelegerea si interpretarea lor;

daca evidentierea este adecvata pentru a da asigurari ca entitatea respecta in totalitate cerintele de evidentiere curente din cadrul de raportare financiara potrivit caruia sunt raportate situatiile financiare, spre exemplu, IAS 39;

informatiile prezentate in situatiile financiare sunt clasificate si rezumate intr-o maniera credibila, aceasta inseamna, nici prea detaliat, nici prea condensat; si

situatiile financiare reflecta tranzactiile si evenimentele de baza intr-o maniera care prezinta pozitia financiara, rezultatul operatiunilor si fluxurile de numerar declarate intr-un interval de limite acceptabile, adica limite care sunt rezonabile si posibil de obtinut in situatiile financiare.

Cadrul de raportare financiara poate prevedea cerinte de prezentare si evidentiere pentru instrumentele derivate. Spre exemplu, unele cadre de raportare financiara pot cere utilizatorilor de instrumente financiare derivate sa ofere prezentari extinse ale politicilor pentru managementul riscului de piata, metodologiilor de evaluare a riscului de piata si ale informatiilor privind pretul pietei. Alte cadre pot sa nu ceara evidentierea acestor informatii ca parte a situatiilor financiare, dar incurajeaza entitatile sa evidentieze aceste informatii in afara situatiilor financiare. ISA 720 'Alte informatii in documentele cuprinzand situatiile financiare auditate' ofera instructiuni in legatura cu luarea in consideratie a altor informatii, in legatura cu care auditorul nu are obligatia sa raporteze, din documentele continand situatiile financiare auditate.