|
|
|
Planificarea auditului unei banci ISA 1006.
Planul de audit include, printre altele:
Obtinerea unei intelegeri suficiente a activitatii si structurii de guvernanta a entitatii si a unei intelegeri suficiente a sistemelor de contabilitate si de control intern, inclusiv a functiei de gestionare a riscului si a functiei de audit intern;
Luarea in considerare a evaluarilor prognozate pentru riscul inerent si riscul de control, acestea insemnand riscul de aparitie a denaturarilor semnificative (risc inerent) si riscul ca sistemul de control intern al bancii sa nu previna sau sa nu detecteze astfel de denaturari la momentul oportun (riscul de control);
Determinarea naturii, duratei si intinderii procedurilor de audit ce urmeaza a se aplica; si
Luarea in considerare a principiului continuitatii activitatii in ceea ce priveste capacitatea entitatii de a-si continua activitatea in viitorul previzibil, care va fi perioada folosita de conducere pentru realizarea evaluarilor sale in baza cadrului de raportare financiara. Aceasta perioada se va intinde pe cel putin un an de la data bilantului.
Dobandirea cunoasterii clientului
Obtinerea cunoasterii activitatilor bancii cere unui auditor sa inteleaga:
Structura de guvernanta corporativa a bancii;
Mediul economic si de reglementare dominant pentru principalele tari in care banca isi desfasoara activitatea; si
Conditiile de piata existente in fiecare dintre sectoarele importante in care opereaza banca.
Intelegerea naturii riscurilor bancare
Intelegerea procesului de gestionare a riscului
Intocmirea unui plan general de audit
La intocmirea unui plan general pentru auditul situatiilor financiare ale unei banci, auditorul trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor aspecte:
Complexitatea tranzactiilor derulate de banca si documentatia aferenta acestora;
Masura in care orice activitati de baza sunt furnizate de firme prestatoare de servicii;
Datoriile contingente si elementele extrabilantiere;
Considerente legate de reglementare;
Dimensiunea sistemelor IT si a altor sisteme folosite de banca;
Evaluarile preconizate ale riscului inerent si riscului de control;
Activitatea auditului intern;
Evaluarea riscului de audit;
Evaluarea pragului de semnificatie;
Declaratiile conducerii;
Implicarea altor auditori;
Dispersia geografica a operatiunilor bancii si coordonarea activitatilor intre diferite echipe de audit;
Existenta unor tranzactii cu partile afiliate; si
Considerente legate de continuitatea activitatii.
Bancile au in mod obisnuit o mare diversitate de activitati, ceea ce inseamna ca pentru auditor este uneori dificil sa inteleaga pe deplin implicatiilor unor anumite tranzactii. Tranzactiile pot fi atat de complexe incat conducerea insasi esueaza in analizarea corecta a riscurilor generate de noi produse si servicii. Dispersia geografica mare a activitatilor unei banci poate conduce, de asemenea, la dificultati. Bancile intreprind tranzactii care au caracteristici fundamentale complexe si importante ce pot sa nu rezulte din documentatia folosita la procesarea tranzactiilor si la inregistrarea acestora in evidentele contabile ale bancii. Aceasta situatie poate duce la riscul ca nu toate aspectele unei tranzactii sa fie inregistrare sau contabilizate in totalitate sau in mod corect, atragand dupa sine alte riscuri, cum ar fi:
Riscul de pierdere datorata incapacitatii de a intreprinde actiuni corective oportune;
Riscul de a esua in crearea, la momentul oportun, a unor provizioane adecvate pentru pierderi; si
Prezentarea necorespunzatoare sau incorecta a informatiilor in situatiile financiare si in alte rapoarte.
Auditorul obtine o intelegere a activitatilor bancii si a tranzactiilor pe care aceasta le deruleaza, suficient pentru a putea sa identifice si sa inteleaga evenimentele, tranzactiile si practicile care, in opinia auditorului, pot avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare sau asupra examinarii sau a raportului de audit.
Multe dintre valorile care urmeaza a fi inregistrate sau dintre prezentarile facute in situatiile financiare presupun exercitarea de catre conducere a rationamentului profesional, de exemplu, in cazul provizioanelor pentru pierderi aferente creditelor si al provizioanelor asociate instrumentelor financiare cum ar fi provizionul pentru riscul de lichiditate, provizionul pentru riscul de modelare si rezerva pentru riscul operational. Cu cat rationamentul solicitat este mai mare, cat atat este mai mare si riscul inerent, dar si rationamentul profesional solicitat auditorului. In mod similar, pot sa existe alte elemente semnificative in situatiile financiare care sa presupuna estimari contabile. Auditorul ia in considerare recomandarile furnizate in ISA 540, "Auditul estimarilor contabile".
Datorii contingente si elemente extrabilantiere
1. In mod obisnuit, bancile se mai angajeaza in tranzactii care:
Au un venit din comisioane sau profituri mici, ca procent din activul sau datoria de baza;
Pot sa nu fie prezentate in situatiile financiare sau chiar in notele la situatiile financiare, conform cerintelor din normele de reglementare locale;
Sunt inregistrate numai in conturile neoficiale ; sau
Presupun titlurizarea si vanzarea activelor astfel incat acestea nu mai apar in situatiile financiare ale bancii.
Exemple de astfel de tranzactii sunt serviciile de custodie, garantiile scrisorile de sprijin si acreditivele,swap-urile de rata dobanzii si swap-urile valutare si angajamentele si optiunile de cumparare si vanzare de valuta.
Auditorul analizeaza sursele de venituri ale bancii si obtine probe de audit suficiente si adecvate cu privire la urmatoarele:
(a) Acuratetea si exhaustivitatea evidentelor contabile asociate unor astfel de tranzactii;
(b) Existenta controalelor adecvate care sa limiteze riscurile bancare generate de astfel de tranzactii;
(c) Gradul de adecvare a oricaror provizioane pentru pierderi care pot fi solicitate; si
(d) Gradul de adecvare a oricaror prezentari de informatii in situatiile financiare, care pot fi solicitate.
Considerente legate de reglementare
Declaratia privind Practicile Internationale de Audit 1004 furnizeaza informatii si recomandari cu privire la relatiile dintre auditorii bancari si organele de supraveghere bancara. Comitetul de la Basel a emis recomandari de supraveghere referitoare la practici bancare solide pentru gestionarea riscurilor, sistemele de control intern, contabilizarea si prezentarea imprumuturilor, alte prezentari de informatii si pentru alte domenii ale activitatilor bancare. In plus, Comitetul de la Basel a emis recomandari cu privire la evaluarea adecvarii capitalului si la alte subiecte importante referitoare la supraveghere. Aceste recomandari sunt disponibile auditorului si publicului general pe pagina de Internet a Bancii Reglementelor Internationale (BIS).
In conformitate cu ISA 310, auditorul ia in considerare daca asertiunile din situatiile financiare sunt consecvente cu cunostintele auditorului referitoare la clientul sau. In multe cadre de reglementare, nivelurile si categoriile de activitati pe care o banca are voie sa le deruleze depind de nivelul activelor si datoriilor sale si de tipurile de riscuri identificate aferente acestor active si datorii (un cadru general cu privire la capitalul ponderat in functie de risc). In astfel de circumstante, exista presiuni mai mari asupra conducerii de a se angaja in raportari financiare frauduloase prin incadrarea gresita a activelor si datoriilor in categorii sau prin descrierea loc ca fiind mai putin riscante decat sunt in realitate, in special atunci cand banca opereaza la nivelele de capital minime cerute sau foarte aproape de acestea.
Exista multe proceduri pe care atat auditorii, cat si supraveghetorii bancari le desfasoara, incluzand:
Derularea procedurilor analitice;
Obtinerea de probe cu privire la functionarea sistemului de control intern; si
Revizuirea calitatii activelor bancii si evaluarea riscurilor bancare.
Auditorul gaseste, prin urmare, benefica interactiunea cu supraveghetorii si accesul la comunicarile pe care supraveghetorii le-au adresat conducerii bancii cu privire la rezultatele muncii lor. Evaluarea realizata de supraveghetori in domenii importante cum ar fi adecvarea practicilor de gestionare a riscului si a provizioanelor pentru pierderi aferente imprumuturilor, precum si indicatorii prudentiali folositi de supraveghetori pot fi de ajutor auditorului la derularea procedurilor analitice si la concentrarea atentiei pe domeniile specifice de intere pentru supraveghere.
