Felurile si functiile bilantului

Felurile si functiile bilantului

In practica se intalnesc mai multe feluri de bilanturi, fapt pentru care  acestea se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

1.       Dupa statutul juridic al unitatii patrimoniale pentru care se intocmeste, deosebim:

Bilant initial, care se intocmeste la infiintarea unei unitati patrimoniale, careia membrii constituiti intr-o asociatie ii pun la dispozitie mijloacele materiale si banesti necesare in vederea realizarii scopului pentru care a fost creata;

Bilant curent, care se intocmeste in cursul activitatii unitatii patrimoniale, la termenele impuse de legislatia in vigoare. Acesta se intocmeste pe baza situatiei din conturi, a soldurilor conturilor preluate ca posturi de bilant;

Bilant final, care se intocmeste atunci cand o unitate patrimoniala isi inceteaza activitatea. El se bazeaza pe inventar si pe datele extrase din conturi, si, cuprinde atat mijloacele economice in dubla reprezentare, cat si rezultatele financiare ale unitatii.

Bilantul contabil indeplineste mai multe functii a caror cunoastere este necesara tinand seama de rolul deosebit pe care il are in sistemul de informatii al unitatii patrimoniale.

Principalele functii ale bilantului contabil sunt: functia de generalizare, functia de informare, functia de analiza.

Functia de generalizare a bilantului este o manifestare a procedeului generalizarii in cadrul metodei contabilitatii, a procesului cunoasterii contabile si o expresie a momentului final al fluxului de prelucrare a datelor si informatiilor contabiledintr-o unitate patrimoniala.

In bilant se preiau datele individuale din fiecare cont. Aceste date sunt grupate si sistematizate in functie de natura lor, cu corelatiile dintre ele, in asa fel incat se obtin date sintetice cu o mare densitate informationala care centralizeaza si generalizeaza  intreaga masa a informatiilor economico-financiare care au intrat in sistemul contabilitatii. Functia de generalizare a bilantului se manifesta, in primul rand, in cadrul fiecarei unitati patrimoniale, generalizarea informatiilor fiind facuta la nivelul acesteia. Prin centralizare, se obtin in mod succesiv, date si informatii sintetice la nivelul tuturor treptelor organizatorice.

Functia de informare este asigurata in bilant datorita informatiilor foarte importante pe care le contine, informatii referitoare la mijloacele, sursele si procesele economice si financiare ale unitatilor patrimoniale care sunt deosebit de utile managerilor acesteia.

Datele inscrise in bilant ofera informatii referitoare la marimea si felul tuturor mijloacelor economice cu care lucreaza unitatea, daca si in ce masura acestea sunt finantate din surse proprii sau surse straine; ponderea diferitelor grupe de mijloace si surse in totalul acestora; daca exercitiul pentru care s-a intocmit bilantul s-a incheiat cu profit sau cu pierdere. Pe baza acestor decizii fundamentale se actioneaza pentru inlaturarea deficientelor si pentru impulsionarea actiunilor eficiente constatate. De asemenea, datele inscrise in bilant servesc ca sursa de informatii si pentru alte organisme externe.

Pentru ca bilantul sa-si realizeze functia de informare, datele si informatiile furnizate de el trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, cum sunt: realitatea, exactitatea, legalitatea.

Functia de analiza este o continuare si o adancire, aprofundare a functiei de informare. Ea se bazeaza  pe evidentierea atat a factorilor de influenta, a fenomenelor si proceselor prezentate prin datele si informatiile din bilant, cat si a marimii acestei influente.

Aceasta functie este foarte importanta pentru managerii unitatii patrimoniale, ea concretizandu-se, mai ales, in raportul de gestiune, in care se analizeaza de catre compartimentul financiar-contabil, toti indicatorii economici si financiari.

In conceptiile economice, activul bilantului cuprinde toate bunurile utilizate in scopuri economice de catre intreprinderi si nu numai bunurile asupra carora ea are drepturi de proprietate, dupa cum accepta conceptia juridica pe baza principiului patrimonialitatii.

Ca utilizari, bunurile devin mijloace care sunt grupate, dupa destinatie, in mijloace imobilizate si mijloace circulante.

In pasiv, resursele indica sursele de finantare a utilizarilor, delimitandu-se pentru fiecare categorie sau fel de utilizari (mijloace) sursa de finantare. Astfel, pot fi identificate sursele de finantare a mijloacelor imobilizate, cu resurse stabile (capitalul social, profitul, fondul de dezvoltare din amortizare, imprumuturi pe termen lung etc) si sursele de finantare a mijloacelor circulante, ca resurse ale activelor curente (fond de rulment, credite pe termen scurt, obligatii fata de terti, etc.).

Conceptiile economice orienteaza informatiile continute de bilant pentru a explica prin utilizari si resurse starea si variatia pe ansamblu a patrimoniului intreprinderii. Astfel se extinde orizontul de la situatia neta a patrimoniului, caracteristica conceptiei juridice, la situatia generala.

Cresterea continua a complexitatii activitatii economice a intreprinderilor , are implicatii in procesul de conducere, care constituie o studiere atenta a realitatii , si o analiza laborioasa in vederea adoptarii unor decizii corecte.

Procesul de conducere indiferent de nivelul la care se desfasoara si domeniul pe care-l vizeaza , implica cunoasterea in profunzime a situatiei date, precum si a intregului complex de cauze si factori ce o determina, fapt ce se realizeaza prin intermediul analizei economico-financiare. 

[1]Ca activitate practica, analiza economico-financiara are un caracter permanent si nu constituie un scop in sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv. Ea trebuie sa ofere solutii pentru fundamentarea corespunzatoare a deciziilor.

Analiza situatiei financiare constituie un ansamblu de rationamente si judecati pe baza carora se studiaza pozitia financiara si performanta societatii comerciale.

Obiectivul analizei financiare a firmei este acela al cercetarii echilibrului dintre mijloace si surse, cu scopul de a stabili masura in care s-a asigurat integritatea lor financiara, precum si capacitatea financiara a unitatii de a acoperi cheltuielile din propriile sale venituri, iar, in final, de a obtine profit.

De asemenea trebuie luate in considerare relatiile structural -functionale si a celor cauza-efect.

Situatia financiara este o rezultanta, o expresie concentrata a situatiei economice. O situatie financiara bine echilibrata creeaza premisele materiale necesare pentru desfasurarea activitatii economice in cele mai bune conditii.

Un mijloc de cunoastere a modului cum sunt gospodarite fondurile, capitalul si bunurile in care este investit, il constituie bilantul contabil.

Bilantul reprezinta o sinteza de informatii contabile finale, pe baza caruia se analizeaza situatia financiara a societatii comerciale.

Forma de prezentare a bilantului difera de la tara la tara si de la perioada la perioada. Totusi, oricare ar fi prezentarea, aceasta situatie contabila se supune principiilor generale de constructie, care-l fac un suport privilegiat al analizei financiare a intreprinderii.