|
|
|
CONTUL CONTABIL
Contul este un instrument specific contabilitatii, folosit de metoda contabilitatii pt. inregistrarea si urmarirea grupata, ordonata si sistematizata a informatiilor generate de operatii ec. si fin. care influenteaza masa patrimoniului.
Fiecarui element patrimonial i se asociaza cate un cont contabil care exprima starea la un moment dat si evolutia elementului patrimonial, pe o anumita per. de gestiune.
Contul contabil reprezinta:
1) model de individualizare, grupare si inreg. cronologica a informatiilor referitoare la un element patrimonial;
2) model de sistematizare a miscarii privind cresterea elementului, pe de o parte, si scaderea elementului, pe de alta parte;
Operatiile ec. si fin. care se inreg. intr-un cont sunt de 2 feluri:
a) operatii care duc la cresteri ale elementelor, numite intrari;
b) operatii care duc la scaderi ale elementelor, numite iesiri.
3) model de evidenta si calcul in expresie valorica a tuturor miscarilor intervenite intr-o perioada de gestiune.
Forma contului este cea a unui tablou cu 2 serii de calcul, respectiv starea initiala si cresteri, pe de o parte, si micsorarea si starea finala, pe de alta parte.
Ecuatia proprie contului este: Stare initiala + Cresteri = Micsorare + Stare finala
Reprezentarea grafica a contului se face sub forma unui T cu debit si credit.
DC
Functiile contului
1) f. de informare in mod cronologic a existentei si a miscarii fiecarui elem. patrimonial in parte;
2) f. de control, potrivit careia, contul furnizeaza informatii pe baza carora se controleaza, in mod individual, fiecare elem. patrimonial;
3) f. de calcul, potrivit careia informatiile furnizate de cont stau la baza calcularii indicatorilor ec. si fin., in leg. cu elementele patrim.
Contul, prin continutul si forma sa, face legatura intre informatiile din documentele primare pe care le preia si le prelucreaza, in mod propriu, si le transmite balantei de verificare. Fiecare cont are un continut ec. determinat de natura elem. pe care il reflecta. Reflectarea elem. patrim. se face prin bilant, deci exista o leg. directa intre conturi si activul si pasivul bilantier.
Conturile sunt impartite in 2 categorii fundamentale:
1) conturi de activ care preiau posturile din partea de activ a bilantului (ex: casa);
2) conturi de pasiv care preiau posturile din partea de pasiv a bilantului (ex: furnizorii);
Pe langa aceste 2 categorii fundamentale exista si o categorie de conturi bifunctionale care preiau regulile de functionare a celor 2 categorii de baza (ex: profit si pierdere).
Elementele structurale ale contului sunt:
1) titlul contului; 2) data inregistrarii; 3) debit si credit; 4) explicatia contului; 5) miscarea sau rulajul contului; 6) soldul contului.
1) Este denumirea elem. patrimonial si permite deosebirea unui cont de celelalte conturi.
2) Indica momentul cand a avut loc operatia care face obiectul reflectarii in cont. Ea se stabileste pe baza datei din documentele justificative care au consemnat operatia si fundamenteaza inregistrarea in cont. Data este definita de zi, luna si an. Aceste elemente asigura inreg. cronologica in contabilitate.
3) Sunt cele 2 parti sle contului cu ajutorul carora se sistematizeaza operatiile in functie de sensul lor (majorari sau micsorari). Debitul (D) si creditul (C) definesc forma bilantiera a contului si ele sunt de natura juridica. Debitul provine de la notiunea de debitor care este persoana ce primeste o valoare si tb. sa ofere un echivalent. Creditul provine de la creditor care este pers. ce da o val. si urmeaza sa primeasca un echivalent. De aici rezulta ca orice val. se misca intre un creditor care defineste punctul de origine si un debitor care defineste punctul de destinatie.
4) Constituie indicarea in coloana distincta a continutului operatiei inregistrata in cont.
5) Reprez. totalul sumelor inreg. in cursul unei perioade de gestiune in D sau C contului. In raport cu cele 2 parti ale contului, intalnim miscare debitoare sau rulaj debitor si miscare creditoare sau rulaj creditor. Prin insumarea soldului initial debitor cu rulajul debitor se obtine total sume debitoare pe o per.de gestiune. Prin insumarea soldului initial creditor cu rulajul creditor se obtine total sume creditoare pe o per. de gestiune. In cazul in care contul nu are sold initial debitor sau creditor, total sume = rulaj debitor sau creditor.
6) Reprez. marimea la un moment dat a elementului patrimonial careia i s-a asociat contul ca model de calcul. Se calculeaza ca diferenta intre total sume debitoare si total sume creditoare si invers. Soldul preia semnul totalului mai mare, avem:
- sold debitor daca TSD > TSC
- sold creditor daca TSC > TSD
- sold balansat sau soldat daca TSD = TSC
In raport cu momentul in care se calculeaza, soldul este sold initial (Si) si sold final (Sf). Si este cel de la inceputul per. de gestiune.
Sf. se calculeaza la sf. per. de gestiune si va deveni sold initial pt inceputul perioadei viitoare.
Dubla inregistrare si corespondenta contului
Fiecare op. ec. si fin. este reflectata in cadrul sistemului de conturi ca un raport de echivalenta intre destinatia si originea valorii economice. Ea se inreg. concomitent in debitul unui cont si in creditul. altui cont, cu aceeasi marime.
Reflectarea simultana cu aceeasi marime a op. in cele 2 conturi se numeste dubla inregistrare. Legatura ce se stabileste intre cele 2 conturi folosite se numeste corespondenta conturilor, iar conturile care intra in legatura pe baza dublei inregistrari se numesc conturi corespondente.
Analiza contabila a operatiilor ec. si fin.
Se face cu ajutorul ducumentatiei care sta la baza op. ec.-fin. si consta in descompunerea op. in elemente componente, in scopul stabilirii conturilor si respectiv a partii acestora (D sau C) in care urmeaza sa se inregistreze operatiile in acelasi timp si cu aceeasi suma.
Etapele analizei contabile
1) Stabilirea naturii op. ec.-fin. - pp. examinarea documentelor justificative (facturi, chitante, ordine de plata) si redarea sub forma de enunt a informatiei consemnata in acele documente (vanzare, cumparare, incasare, plata)
2) Stabilirea elementelor patrimoniale care se modifica in urma op. si sensul modificarii (cresteri de activ, micsorari de activ, cresteri de pasiv sau micsosari de pasiv)
3) Stabilirea conturilor care tin evidenta elementelor ce sufera modificari
4) Stabilirea partii conturilor corespondente (debit sau credit) in care urmeaza a se inregistra op. prin aplicarea regulilor de functionare a conturilor
5) Stabilirea formulei contabile
Formula contabila este reprezentarea grafica a op. ec.-fin prin care, potrivit dublei inregistrari, un cont se debiteaza si altul se crediteaza concomitent si cu aceeasi suma. Legatura dintre conturile corespondente se face prin semnul egal.
Formula cuprinde:
simbol cont debitor = simbol cont creditor suma
Ex: 1011 = 1012 1.500
Formula contabila se clasifica in raport cu 2 criterii:
I) Dupa nr. conturilor corespondente din care este formata
1) formula simpla (contine un singur cont debitor si un singur cont creditor)
Ex: 1011 = 101215.000.000
2) formula compusa (contine un singur cont debitor si doua sau mai multe conturi creditoare sau invers)
Ex: % = 401 119 411 = %238
371 100 707200
4426 19 442738
II) Dupa scopul pt. care se foloseste:
1) formula curenta (simpla sau compusa)
2) formula de stornare - corecteaza eventualele erori constand fie in inreg. unei sume eronate, fie in inreg. unei sume in alt cont.
Ea se poate face :
- in negru - se inverseaza pozitia conturilor din formula contabila eronata (in felul acesta anularea se face pe calea micsorarii soldului);
- prezinta dezavantajul ca duce la marirea artificiala a rulajului conturilor folosite;
- in rosu - se repeta formula contabila eronata dar cu suma inscrisa in rosu sau in chenar (in felul acesta anularea se face prin intermediul micsorarii rulajului).
Reguli de functionare a conturilor
Inregistrarea operatiilor in conturi se face dupa anumite reguli de functionare care au la baza urmatoarele concepte:
a) bilantul are doua parti (activ si pasiv), contul are doua parti (debit si credit);
b) pt. fiecare post din bilant se deschide cate un cont care poate fi de activ sau de pasiv, in functie de partea din bilant de unde provine;
c) existentul din bilant se preia ca sold initial, respectand regula stanga-stanga, dreapta-dreapta; aceasta inseamna ca sumele din stanga bilantului (adica din activ) se trec in partea stanga a contului de activ (adica in debit), iar cele din dreapta bilantului (adica din pasiv) se trec in partea dreapta a contului de pasiv (adica in credit);
d) toate fenomenele economice care provoaca intrari (majorari, cresteri) se vor face pe aceeasi parte a contului unde se afla soldul initial, in timp ce operatiile inverse ca sens economic, adica iesirile (micsorarile) se vor face pe partea opusa a contului.
Pe baza acestor concepte s-au formulat urmatoarele reguli fundamentale de functionare a conturilor:
a) conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita cu existentele de activ, iar cele de pasiv incep sa functioneze prin a se credita cu existentele de pasiv;
b) conturile de activ se debiteaza cu toate cresterile de activ, iar conturile de pasiv se crediteaza cu toate cresterile de pasiv;
c) conturile de activ se crediteaza cu toate micsorarile de activ, iar conturile de pasiv se debiteaza cu toate micsorarile de pasiv;
d) conturile de activ au sold final debitor sau egal cu zero, iar conturile de pasiv au sold final creditor sau egal cu zero.
Exemplu: Etapele analizei contabile
Se achita din casa datoria fata de furnizori in suma de 238 lei.
1) Natura operatiei: plata furnizori
2) Stabilirea elementelor care se modifica si sensul modificarii lor: furnizorul scade, casa scade
3) Stabilirea conturilor elementelor ce sufera modifica: casa - 5311, furnizori - 401
4) Stabilirea partii conturilor corespondente: 5311 se crediteaza (A - C), 401 se debiteaza ( P - D)
5) Stabilirea formulei contabile: 401 = 5311 238
Clasificarea conturilor
Toate conturile se integreaza intr-un ansamblu unitar numit sistemul conturilor. Acesta asigura reprezentarea globala si structurala a patrimoniului si delimiteaza, grupeaza si ierarhizeaza elementele patrimoniale. Sistemul conturilor se bazeaza pe impartirea in clase, grupe si subgrupe. Codificarea zecimala arata ca prima cifra reprezinta clasa, primele doua reprez. grupa, primele trei - contul sintetic de grad I, iar toate cele patru cifre - contul sintetic de grad II.
Criterii de clasificare
I) Dupa functia contului: 1) conturi de activ (A); 2) conturi de pasiv (P); 3) conturi bifunctionale (A/P).
II) Dupa sfera de cuprindere: 1) conturi sintetice - opereaza cu trasaturi comune ale elementelor patrimoniale (ex. contul 301 materii prime); 2) conturi analitice - opereaza cu trasaturi specifice (ex. 301.01 materii prime - zahar, 301.02 materii prime - faina);
III) Dupa continutul ec-fin 1) conturi de bunuri ec (active) ; 2) conturi de surse ec (pasive) ; 3) conturi de procese ec (ch si venituri) ; 4) conturi de gestiune ( conturi din clasa 9) ; 5) conturi in afara bilantului (conturi din clasa 8)
Repartizarea operatiilor in clasele de conturi
a) operatii relative la contabilitatea financiara - sunt cuprinse in urmatoarele clase de conturi:
a.1) conturi de bilant - care inregistreaza operatiile producatoare de modificari patrimoniale si sunt repartizate in urmatoarele clase:
clasa I - conturi de capitaluri
clasa II - conturi de imobilizari
clasa III - conturi de stocuri si prod in curs de executie
clasa IV - conturi de terti
clasa V - conturi de trezorerie
a.2) conturi de procese economice inregistreaza operatiile generatoare de cheltuieli si venituri si justifica originea rezultatului; ele sunt reflectate in documentul contabil de sinteza numit contul de profit si pierdere si sunt repartizate in urmatoarele doua clase:
clasa VI - conturi de cheltuieli
clasa VII - conturi de venituri
a.3) conturi speciale sunt reflectate in clasa VIII - conturi speciale
b) operatii relative la contabilitatea de gestiune - sunt reflectate in conturile din clasa IX - conturi de gestiune; desi planul de conturi prezinta o structura pe grupe si pe clase a acestei clase, fiecare unitate poate sa-si adapteze structura clasei, conform necesitatii de informare si tinand cont de mijl de calcul si de inregistrarile contabile.
